Scînteia, mai 1973 (Anul 42, nr. 9495-9525)

1973-05-01 / nr. 9495

1 MAI AL MUNCII, AL LUPTEI, AL BUCURIEI 4 . . proletari DIN TOATE ȚĂRILE, ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9493 Marţi 1 Mai 1973 8 PAGINI - 40 BANI TRĂIASCĂ SOCIALISMUL! 1 MAI - ZIUA MUNCII 1 MAI - ZIUA MUNCII decenii şi jumătate, din anul în care l-a înscris cu roşul jertfei în calendare primul 1 Mai muncitoresc, sute şi sute de milioane de oameni din toate continentele, din toate ţările, făuritorii şi mînuitorii uneltelor care clădesc istoria şi civilizaţia modernă, îşi afirmă în această zi solidaritatea frăţească în lupta pentru pace, democraţie şi un trai mai bun. Un adevăr înalt le încununează sărbătoarea : conştiinţa răspunderii înalte pentru destinele propriului popor, conştiinţa unităţii intereselor fundamentale şi a frăţiei de clasă. E adevărul celei mai revoluţionare forţe a contemporaneităţii, al clasei care luptă pentru înnoirea din temelii a lumii. La noi, de la un capăt la celălalt al ţării, poporul întreg — stâpîn al uneltelor cu care munceşte şi stapin al muncii sale — întîmpină marea sărbătoare cu notărirea neclintită de a înainta cu paşi şi mai repezi, sub conducerea încercată a Partidului Comunist Român, pe drumul revoluţiei socialiste, spre viitorul comunist. Anotimp al marilor declanşări de energii, primăvara 1973 dobîndeşte pentru noi o semnificaţie şi o dimensiune aparte, întrucît se află sub semnul voinţei întregii noastre naţiuni, angajată, ca un singur om, să cucerească încă din acest an o poziţie hotărîtoare în bătălia pentru îndeplinirea cincinalului înainte de termen. Timp de peste un sfert de veac de construcţie socialistă ne-am dăruit muncii cu întreaga fiinţă şi energie — şi an de an ţara a urcat pe scara progresului. Cu o energie sporită s-a dăruit poporul întreg muncii în acest an de cumpănă al cincinalului, din zeci şi zeci de mari unităţi industriale, din institute de cercetări şi de pe şantiere, de pretutindeni unde se naşte tăria economică a ţârii au ţîşnit scînteietoare chemări la întrecere. La rîndul ei, ţărănimea munceşte cu sîrguinţă pentru a spori rodul agriculturii. Azi, cînd omagiem munca, valoarea supremă a omenirii, clasa noastră muncitoare, întreaga suflare a ţării are pentru ce să fie mîndră : pentru continua sporire a ritmurilor dezvoltării producţiei materiale, cit şi pentru substanţialele ei înnoiri; pentru marile obiectivede investiţii, multe dintre ele intrate în funcţiune înainte de termen , pentru atîtea şi atîtea alte măreţe realizări, care întregesc şi înfrumuseţează peisajul maiestuos al ţării, însemnele de înaltă cinstire acordate zilele trecute organizaţiilor de partid judeţene şi colectivelor din întreprinderile fruntaşe în întrecerea pentru îndeplinirea planului de stat şi a angajamentelor pe anul 1972 sunt nu numai o nouă expresie a preţuirii muncii in societatea noastră, nu numai acte de omagiu, ci şi izvor de încredere în forţele noastre, îndemn vibrant la continuă autodepăşire. Sărbătoarea muncii din acest an ne găseşte, totodată, concentraţi asupra înfăptuirii obiectivelor şi sarcinilor stabilite de Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională în domeniul perfecţionării conducerii vieţii sociale, pe toate planurile. Este o cauză a întregului popor, căci pentru ca economia să poată înainta cu paşi mereu mai repezi, pentru ca bunăstarea să crească mai rapid, fiecare dintre noi este chemat să dea societăţii muncă pe măsura pregătirii şi capacităţii sale, acolo unde aportul său este cel mai necesar şi mai util — cu alte cuvinte, unde munca sa poate fructifica deplin. Şi tot pentru ca munca să fie pretutindeni cît mai rodnică, sîntem chemaţi să ducem o neobosită luptă pentru realizarea unei conduceri dinamice, suple şii mobile, pentru a infringe oriunde birocratismul sau rutina, a înlătura tot ceea ce ne-ar putea încetini mersul înainte. Sărbătorim Ziua muncii în climatul afirmării tot mai puternice a trăsăturilor moralei comuniste ; suflul regenerator al plenarei din noiembrie 1971 catalizează energiile în marea operă — cea mai complexă, dar și cea mai nobilă, mai însuflețitoare pe care o întreprinde partidul — formarea omului nou, caracterizat printr-o înaltă conştiinţă revoluţionară, hotărît să-şi organizeze viaţa în deplină concordanţă cu normele eticii şi echităţii socialiste. Cînd în urmă cu aproape două luni tovarăşul Nicolae Ceauşescu rostea în faţa partidului şi ţării înţeleptele şi dinamizatoarele cuvinte: „Nici muncă fără pîine, nici pîine fără muncă", el dădea glas unui principiu introdus tot mai hotărît în atmosfera noastră socială, fără de care nu pot fi concepute etica şi echitatea socialistă : munca este aşezată în România socialistă pe piedestalul celui mai înalt titlu de mîndrie, de nobleţe, este îndatorirea noastră faţă de patrie, faţă de viitorime, este principalul nostru răspuns, faptic, concret, la obligaţia de a contribui la strălucirea mereu mai puternică a socialismului în lume. ...„Hai la lupta cea mare !" Intonăm acest cîntec încă din vremea cînd a fost abia dăruit umanităţii. El a devenit cîntecul cauzei noastre, el ne-a legat cu lupta tuturor celor ce muncesc. Spiritul internaţionalist, solidaritatea frăţească cu toţi cei ce luptă împotriva exploatării şi înrobirii au la noi vecii tradiţii, sunt asemenea unor seve vii, care au sporit afluxul de forţe în trunchiul din ce în ce mai puternic al mişcării revoluţionare. Ele se afirmă astăzi plenar în relaţiile de caldă şi indestructibilă prietenie ale poporului român cu popoarele tuturor ţărilor socialiste, cu toate forţele păcii şi socialismului, cu toţi cei ce luptă pe baricadele progresului social, ale libertăţii şi democraţiei, împotriva imperialismului şi neocolonialismului, pentru pacea şi libertatea tuturor popoarelor, pentru destindere şi colaborare internaţională. Cu asemenea gînduri, inspirate de încrederea nemărginită în partid, în conducerea sa, cu sentimentul trainic al frăţiei internaţionaliste, păşesc mai departe, în anul hotărîtor al cincinalului, cei 20 milioane de cetăţeni ai României noi, pe sub arcul de triumf al zilei de 1 Mai. Mihai BENIUC Sub steagul ţării Ieşiţi cu cîte-un ram de liliac, Aşa e drept, ca rodul muncii tot Voi toţi care veniţi din neam sărac, La voi să stea pe masă ori în pod, Ieşiţi cu flamuri roşii cum e focul, Să curgă pentru toţi belşugul muncii Să ne surîdă tuturor norocul. Să fie veseli toţi, să crească pruncii. A voastră-i ţara, ape, munte, şes, Tu, luminată zi de Mai întîi, S-o semănăm, să fie de cules, Fii pentru noi avînturi căpătîi, A voastră-i de la mare pîn-la munte Pe drumul tot mai falnicei istorii Şi-aşa e drept ca voi sâ fiţi în frunte. Sub steagul ţării noastre greu de glorii. LA POSTURILE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE ASTĂZI, MARŢI, ÎN JURUL OREI 10,00, POSTURILE NOASTRE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE VOR TRANSMITE DIRECT, DE LA STADIONUL REPUBLICII DIN CAPITALA, ADUNAREA POPULARA ORGANIZATĂ CU PRILEJUL SĂRBĂTORIRII ZILEI DE 1 MAI, ZIUA SOLIDARITĂŢII INTERNAŢIONALE A CELOR CE MUNCESC. Virgil TEODORESCU Stindardul care-nvăluie Pămîntul Pămîntul negru e un roşu soare Rotindu-se pe-orbitele lui grele, Şi sub lumina picurînd din stele, E roşie a omului sudoare. Culoare care-şi spune printre culori cuvîntul, Ca revărsarea zorilor în noapte, Culoarea libertăţii şi-a falnicelor fapte, Stindardul care-nvăluie pămîntul, Sublim efort al luptelor finale, Ocean care alungă epavele la mal, Şi drum peste planetă, transversal, Spre cele patru puncte cardinale. • Un om nu iese la pensie în ziua sorocita, pentru a redeveni... tînâr. In acelaşi timp, un tînâr are toate motivele sa încurce zilele săptămînii. Cumva, şi unul şi altul, nu pun preţ pe timp ? Vom vedea... • Pîna atunci însă reporterul va mai asista, pentru dv., stimaţi cititori, la o cursa contracronometru, unde 230 de oameni vor purta pe braţe... 180 de maşini • în împrejurări, poate neobişnuite, oameni obişnuiţi acţionează firesc, afirmîndu-şi spiritul lor revoluţionar, dăruirea şi abnegaţia comunistă • Dar, mai pe larg, puteţi citi despre toate acestea în grupajul din paginile 111—IV. O Al o mie nouă sute nouăzeci şi patrulea a fost să fie a o mie nouă sute nouăzeci şi patru... • „Conflict" la „Mobila" • Un interviu în pofida interdicţiilor părinteşti... O Reportajul de la pagina a ll-a cuprinde secvenţe emoţionante de viaţă, realizînd un adevărat tur de orizont asupra unor transformări fundamentale petrecute sub ochii noştri, în anii noştri şi de aceea atît de aproape de inima noastră. • în pagina a lll-a rubrica : . mmm te cimcimat • In pagina a V-a — amintiri și documente — o semnificativă retrospectivă istorică ce ilustrează prin fapte și date concrete întreaga ţară sărbătoreşte ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc Şi munte, şi flori, şi in vedere „Columne simple, sonore şi drepte". Şi steaguri roşii. Şi muncă. Şi flori. Şi încredere. Mai ales încredere. O nesfîrşită pădure de columne ale încrederii nestrămutate, simple, sonore şi drepte. Aceasta este imaginea pe care mi-o aduce pe retină cea mai frumoasă dintre sărbătorile omului, sărbătoarea veşnicei tinereţi, a muncii şi a înfrăţirii proletare. Mă gîndesc la cei care visau acum cinci sferturi de veac, în focul celei dinţii primăveri a omenirii, la ziua de miine a ţârii lor, ce le-ar sugera prezentul nostru, această izbindire a celor mai înaripate vise nutrite cîndva ? Ce ar cugeta un Bălcescu pe care îl simţim acum printre noi, ce versuri ar cinta Eminescu, cum şi-ar descrie Vlahuţă noua lui „România pitorească“ ? Un popor întreg a făcut demult legămînt neclintit intru respectarea credinţelor lor şi întru izbindirea viselor lor. Ale lor, ale tuturor patrioţilor, ale tuturor luptătorilor revoluţionari din istoria ţării. Şi le-a înfăptuit. An de an, cu ardoare, cu abnegaţie, cu jertfe şi sacrificii, cu bucurii şi năzuinţe, dar mai ales cu încredere şi cu tăria nepotolitei lupte duse de trei decenii, de cînd sărbătoarea muncii pe meleagurile româneşti a devenit, cu adevărat, sărbătoare pentru o întreagă naţie muncitoare. Şi nu ne oprim aici. Căci, la rîndul nostru, avem visele noastre, şi mai înaripate, şi mai cutezătoare decit visele înaintaşilor. An de an, cu aceeaşi ardoare, abnegaţie şi încredere, vom înălţa şi mai mult şi vom înmulţi columnele simple, sonore şi drepte ale viitorului. Ne ştim traiectoria, ea este luminată de farul nestins al partidului şi calea ei duce spre culmi. încerc de fiecare dată în pragul acestei mereu noi şi mereu neasemuite sărbători, cînd ţara toată e o grădină cuprinsă de o nesfîrşită explozie florală, să-mi reprezint imaginea României socialiste ca o sinteză a tot ceea ce văd de-a lungul şi de-a latul ei, străbatîndu-i necontenit drumurile. Şi încerc şi suprapun peste noul chip al ţării, imaginile visate cîndva, cu ani in urmă. Acea primăvară lui 1948 cînd, la un veac de la revoluţia din Ţările Române, se apropiam cu paşi repezi ceasul marii preluări, şi cînd visele ţişteau din faşă, ca pruncii cărora le sosise timpul de umblat, şi începeam să schimbăm verbul a năzui cu a înfăptui. Sunt 25 de ani de atunci, a mai trecut un sfert de secol peste veacul marilor şi „utopicelor“ vise din primăvara omenirii, şi realizările poporului din aceste două decenii şi jumătate ne dau tăria plină de certitudine de a afirma că, într-un viitor apropiat, România se va înscrie progresiv printre ţările cele mai dezvoltate ale lumii. Grăbim acum viitorul pentru a ne pregăti o zi de miine a plenitudinilor. Il grăbim pentru areduce şi a anula handicapul de la care am pornit faţă de ţările dezvoltate din punct de vedere economic, tehnic, ştiinţific. Avem, pentru aceasta, temeiuri ferme: unitatea moral-politică a întregii naţiuni in jurul Partidului Comunist Român, conştiinţa revoluţionară, legile eticii şi ale echităţii socialiste, responsabilitatea faţă de toate perspectivele noi ce se deschid ţării, angajarea fermă a unui întreg popor pe calea trasată de partid. Trăim acum o primăvară a exigenţelor superioare, a perfecţionării muncii şi a organizării ei in toate ramurile de activitate, pentru ca întregul potenţial uman şi material al ţării să poată contribui cu un randament sporit la înfăptuirea marilor obiective propuse de partid. Sub explozia florală a primăverii româneşti grăbim viitorul ţării pentru a ne scurta drumul pini la el. Acest viitor nu mai este un vis îndepărtat, ci un summum de obiective ştiinţific stabilite care, o dată atinse, vor desăvirşi saltul calitativ în propăşirea României, marcînd o nouă ţi definitorie etapă în istoria de două ori milenară a poporului român, contribuţia noastră internaţionalişti la victoria socialismului şi comunismului in lumea întreagă. Toate florile acestei primăveri — sărbătorii veşnicei tinereţi a omenirii muncitoare ! Ţara întreagă înalţă columne simple, sonore şi drepte, columnele încrederii, mărturii neasemuite ale unui timp fără asemănare. Ioan GRIGORESCU ............................. a clasei muncitoare din România. Continuitatea acestei tradiţii se manifestă de-a lungul a peste 100 de ani, din zorii mişcării muncitoreşti, pînă la bolgata şi unanim apreciata activitate a partidului în zilele noastre. • Oameni cu bucuriile şi aspiraţiile lor, din 17 oraşe ale lumii şi 25 de state... Zone geografice diferite.• Oameni ai muncii de pretutindeni, către care, în acest întîi de Mai şi-ntotdeauna, se îndreaptă gîndurile noastre de solidaritate internaţională de la pagina a Vlll-a — o călătorie pe planeta noastră, o explorare a realităților politice și sociale.