Scînteia, mai 1974 (Anul 43, nr. 9857-9882)
1974-05-01 / nr. 9857
PAGINA 2 V.___________________________ EROISMUL IN MUNCĂ -excepţia cea mai accesibilă — Eu nu pot si vă spun cum se ajunge la eroism, pentru că pe mine erou m-au făcut oamenii. Este răspunsul unui erou cu un statut profesional aparte chiar printre eroi. MARIN NEDEA are tripla calitate de preşedinte al cooperativei agricole de producţie din Purani-Teleorman, director al staţiunii de mecanizare a agriculturii si preşedinte al consiliului intercooperatist din aceeaşi zonă. In fruntea C.A.P.-ului a ajuns, ca să zicem asa, din intimplare. Participa la adunarea generali de alegeri in calitate de... invitat. După ce au criticat Îndeajuns mersul treburilor in cooperativă, cind să-si desemneze conducătorii, tiranii au zis răspicat : noi il vrem pe tovarășul Nedea ! Geaba s-a Încercat să Ii se explice că tovarășul e prezent numai asa... că participă doar in calitate de... Ei au tinut-o una si bună, iar Marin Nedea s-a văzut director si ţăran cooperator in acelaşi timp. — Ce le-ati spus celor care v-au ales ? Cum le-aţi „mulţumit pentru Încredere" 7 — Le-am zis : „Dacă m-aţi ales, apoi să vă ţineţi bine ! Care vreţi si munciţi, aici e de voi !" — Există vreo piedică In calea eroului . — Sunt aceleaşi cu piedicile in calea muncii. — Care este cea mai dificilă? — Vorba multă şi fapta putină. — De ce v-aţi temut cel mai mult in viată ? — De şedinţe fără rost. Notind roadele concrete ale acestor succinte principii de muncă, nici nu ştii cui să le atribui : directorului sau preşedintelui. El ţi-ar răspunde : oamenilor. Desigur că oamenii au fost cei care au scos 5 413 kg de porumb şi 38 000 kg sfeclă de zahăr la hectar. Dar la alegerea lui Marin Nedea cooperativa avea o datorie de 5 milioane lei, de care a scăpat in numai doi ani, valoarea normei convenţionale urcind in acelaşi timp de la 11 la 30 lei. Aşa că tot de la dinsul va trebui să aflăm esenţialul : — Care este rezultatul cel mai concludent al muncii dumneavoastră ? — Faptul că s-au Întors, da prin alte părţi, aproape toţi oamenii în sat. ★ Aşadar, eroii nu-şi au obîrşia In Olimp, ci în mase, nu se nasc din spuma mării, ci din sudoare ţîşnită pe brazde şi preţuită in adunările generale. Care e mecanismul intim al opţiunilor şi cum trebuie să le respecte alesul ? — Cei care au ridicat mina In adunarea generală aveau diferite argumente, reconstituie ANA VORNICU momentul alegerii ei, cu 12 ani in urmă, ca preşedintă a C.A.P. din Tîrguşor, judeţul Constanţa. Unii ziceau că o femeie e mai gospodină, alţii credeau că voi fi mai indulgentă, alţii că mă pricep la socoteli... Cu timpul mi-am dat seama că trebuie să fiu aşa cum vor toţi şi în acelaşi timp ca mine. — Cărei trăsături de caracter trebuie să-i rămînă eroul fidel . — Sînt mai multe. — Cea pe care nu are voie să o încalce niciodată în viaţă... — Cinstea. Iar dacă este conducător — nepărtinirea. Fratele meu lucrează la zootehnie. Acum doi ani a scăpat lotul de vaci în lucerna. L-am pus imediat în discuţia consiliului de conducere şi i-am tăiat zece norme. — Prea multă intransigenţă nu te îndepărtează de oameni . — Apropierea de oameni nu depindă de fermitate, ci de felul cum le ciştigi încrederea. Dacă le ciştigi încrederea, munca devine de două ori mai spornică. — Şi cum se cîştigă Încrederea ? — Cind vine la treabă, un preşedinte de C.A.P. să nu găsească pe nimeni cui să dea bună ziua. Oamenii să-i dea lui bună ziua, găsindu-1 prezent. Nici de sfîrşit ziua mea de muncă nu se sfîrşeşte odată cu a cooperatorilor. Acasă mă aşteaptă patru copii mici. — Puteţi fi, in acelaşi timp, preşedintă şi mamă . — Poţi fi, in acelaşi timp, preşedintă şi om. ★ Nu trebuia să mergem pină In comuna Tirguşor ca să aflăm că eroii sint, prin definiţie, de-o hărnicie ca-n poveşti. Dar a trebuit să discutăm in Drobeta Turnu-Severin ca să ne corectăm metafora, pe care eram gata s-o reluăm. L-am întrebat, așadar, pe Eroul Muncii Socialiste, lăcătușul GHEORGHE ZAHARIA, de la întreprinderea de vagoane : — Un erou este mai harnic decit cea mai harnică albină ? — Nu a venit răspunsul cu o grabă aproape alarmantă. Omul trebuie să fie harnic, dar in nici un caz ca... o albină ! Albinele zboară prea mult din floare in floare. Omul serios trebuie să rămână legat de locul de muncă şi de meserie toată viaţa. Eu aşa le şi spun băieţilor tineri : „Ţi-ai ales o meserie, consideră că te-ai Însurat cu ea !“ Cind spun că omul nu trebuie să zburde din floare In floare mă gindesc la goana după un loc mai călduţ şi un cistig mai uşor. — înseamnă că eroul trebuie să fie un om stabil. — Stabil, dar nu fix. Eroul trebuie să iradieze energie şi să scoată la suprafaţă energiile celor din jur. — Cum 7 — Fiind un exemplu de conştiinţă socialistă. Făcindu-i pe toţi să fie convinşi de ceea ce e convins el. — Şi care e convingerea lui 7 — Că ce vrea se poate şi ce se poate, trebuie ! Uite un exemplu. Cind am propus ca secţia în care lucrez să atingă un ritm zilnic de zece vagoane in loc de opt, câţiva băieţi au sărit cu gura : „Dumneata te angajezi, dar să realizezi zece vagoane e imposibil !“ I-am întrebat dacă ştiu care este echivalentul absenţelor nemotivata din anul trecut. Nu ştiau. Le-am spus eu : cincisprezece vagoane. I-am Întrebat apoi care este echivalentul minutelor pierdute la predarea-preluarea schimbului. Nu ştiau. Şi aşa mai departe. Aceiaşi „sceptici“ au ajuns să lucreze intr-un ritm zilnic de douăsprezece-paisprezece vagoane. ★ — Eroul este neobosit . Am adresat întrebarea maistrului CONSTANTIN BADARAU, şeful secţiei rulmenţi oscilanţi de la Întreprinderea din Birlad. — Poate nu ■ chiar aşa. In nici un caz însă nu trebuie să se lase furat de somnul acela... — ...Care ? — Ei !... De moţăiala aceea... — ...Care ? — Mulţumirea ! — E greu să fii mereu nemulţumit ? — Nu-i uşor, pentru că, mai intii şi mai intic, trebuie să fii nemulţumit de tine. Da, da, omul trebuie să fie mai mult nemulţumit de el decit de ceilalţi. Asta ar fi şi deosebirea dintre nemulţumiţi — în sensul bun al cuvintului — şi cîrcotaşi. — Cum faceţi ca să nu vă cuprindă mulţumirea de sine . — Ii ascult cu patru urechi pe ceilalţi. Iar cind sint contrazis, mă gîndesc de patru ori cite patru ori cine are dreptate. Nu de mult am avut o dispută cu un inginer despre schimbarea unor repere. Eram convins că greşeşte, îmi spuneam înciudat că nu cunoaşte problemele secţiei decit teoretic. M-am dus acasă, am întors lucrurile pe toate feţele, am calculat şi... A doua zi l-am căutat să-i mărturisesc că are dreptate. — Ceea ce ne impresionează la tovarăşul Bădărău, spune maistrul Gheorghe Modreanu, e că ştie să-l asculte şi pe cel cu 20—30 de ani vechime şi pe puştiul abia intrat în fabrică. Ii ascultă — ce să vă spun ? — cum ar asculta maşina L.Z.9, bună de aruncat, pe care a reînviat-o. Ştie să obţină de la omul cel mai modest o idee preţioasă şi de la maşina cea mai uzată randamentul maxim. ★ Eroii pot să şi greşească. Dar ei ştiu, oricînd, să şi pornească din nou de la capăt. Este calitatea pe care pune cel mai mare preţ maistrul constructor CONSTANTIN DIACONESCU, de la întreprinderea de construcţii siderurgice — Hunedoara. Omul — se zice — cu cele mai multe nopţi nedormite din secţia de producţie industrială. — De ce nu dormiţi ? — Pentru că am creion şi hîrtie. Cu un creion în mină şi cu o hîrtie în faţă, constructorul, specialistul în general, trebuie să aibă mereu şi... probleme. Cum o să dorm cit timp în tehnică există probleme ? L-am rugat pe maistrul Diaconescu să-şi amintească unele momente importante din activitatea sa. Asemenea momente au fost numeroase pentru că şi viaţa şi munca din tot acest răstimp au fost deosebit de tumultuoase, îmi amintesc cu emoţie firească de cele 24 de ore muncite consecutiv la montarea maşinii de astupat gura furnalului 8, lucrare realizată in termen record de o zi (faţă de peste o săptămînă cit ar fi durat dacă nu veneam cu o soluţie adecvată), îmi amintesc de montarea în numai 10 ore — tot prin valorificarea unei soluţii tehnice proprii — a convertizorului de la acelaşi furnal (care altfel ar fi durat o altă săptămînă). îmi amintesc de satisfacţiile realizării prin forţe proprii a maşinii cu disc abraziv de tăiat profile metalice. îmi amintesc... de multe. — Ce trebuie să ştie un erou foarte bine 7 — La nevoie, s-o ia din nou de la capăt. ★ Cum arată eroul Intr-un moment de eşec . — Soţia mea plînge. Adică să n-o defăimez , a plîns o dată. Acum nouă ani. A venit acasă şi a început să plingă în hohote. Să fii bărbatul unei eroine şi să-i poţi oferi umărul cînd simte nevoia să-şi sprijine fruntea de el ! Ne-a ispitit o convorbire cu un asemenea om, respectiv Alexandru Dumitrescu, soțul vestitei țesătoare ELENA DUMITRESCU, de la Fabrica de stofe din Brașov. — ...După douăzeci de ani de muncă fusese chemată la rampa de control să i se arate că scăpase un defect. Singura dată în douăzeci de ani. — N-a exagerat plingînd . — Ii era rușine. Nu atit pentru defect, cit pentru demonstraţia ei că se poate lucra la două, la trei, apoi la patru războaie. Ii înţelegeam lacrimile pentru că tot eu fusesem martorul bucuriei ei, de fiecare dată cind venea acasă să-mi spună că măreşte frontul de lucru. Şi eu am fost muncitor, metalurgist (îna- inte de pensionare), şi drept să vă spun, m-am îndoit. Rezultatele ei m-au convins şi viaţa a dovedit că defectul din ziua aceea a fost o excepţie. — Totuşi, performanţele Elenei Dumitrescu trebuie să aibă şi o explicaţie, in afară de simpla voinţă de a face... — ...Soţia mea este, ca muncitoare, desăvîrşită. Ea simte maşina. Ea explică reglojului cum trebuie făcut reglajul. Cînd lucrează, e una cu războaiele. — Un talent înăscut . — Mai puţin asta şi mai mult poate faptul că n-a vrut niciodată să-şi schimbe locul de muncă. — La ce ţine soţia dumneavoastră mai mult : la întreprindere sau la casă 7 — Pentru motiva familiale, Elena Dumitrescu a cerut să lucreze numai după-amiaza şi noaptea. Aşa că ţine la casă în schimbul, unu, la întreprindere in schimbul doi şi la amindouă . In schimbul trei. — Ce v-a impresionat cel mai mult la ea . — Faptul că n-am auzit-o niciodată să se vaite de greu. ★ Eroi... eroi... eroi. Tăcuţi sau volubili, firavi sau vînjoşi, conducători sau executanţi, bărbaţi şi femei, cu o singură vîrstă spirituală, acea a entuziasmului inepuizabil, a muncii exemplare. Cercetîndu-i îndeaproape, constaţi că eroismul este excepţia cea mai accesibilă. Orinduirea noastră, care stimulează competiţia hărniciei şi a talentului, „creează“ în fiecare zi asemenea eroi. Iar dacă ne gîndim bine, fiecare concetăţean are aprinsă în cupa inimii o părticică din „focul sacru". Al eroismului muncii socialiste. Sergiu ANDON In ce măsură este eroul o excepţie ? Sunt cu totul deosebite calităţile omului „deosebit“? Cum se ajunge la eroism? Ne-am adresat cu aceste întrebări la şase Eroi ai Muncii Socialiste. Am încercat să descifrăm din viaţa şi din munca lor un scurt „cod“ al existenţelor exemplare afirmate în climatul nostru social. Dar în locul unei definiţii clasice a eroismului, interlocutorii noştri ne-au oferit cîteva experienţe personale. SYNTEIA — miercuri 1 mai 1974 Desen de Traian VASAS 0 primăvară a primăverilor (Urmare din pag. I) mente ale perfecţionării lansate către ţară de hotârârile Congreselor IX şi X ale P.C.R. Privind în urmă pentru a reconstitui ce drum de slavă am străbătut, sub conducerea Partidului Comunist Român, pentru a oferi la timpul renaşterii firii din fiecare an o ţară tot mai puternică şi mai înfloritoare. înţelegem mai bine ce răspuns dă libertatea celor ce năzuiesc şi luptă pe alte meridiane ale globului spre a şi-o dobîndi şi a face din Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc o zi a renaşterii Întregii planete. Cite ţări din lume au putut oare, intr-un răstimpatit de scurt, să reducă în astfel de ritmuri — cum sunt cele cunoscute de România socialistă — handicapul faţă de ţările cu o inaltă dezvoltare economică, tehnică şi ştiinţifică . Cite dintre ele au reuşit să-şi facă atit de profund auzită vocea în corul popoarelor, pentru a contribui intr-un mod creator la soluţionarea unora dintre cele mai acute probleme ale lumii contemporane . Nevoii de solidaritate vie, concretă, arzătoare cu cei ce muncesc de pe întreg pămîntul, pentru a face din acest cuvînt nu numai sensul sărbătorii unei singure zile pe an, ci o permanentă stare de spirit a muncitorimii mondiale. România socialistă i-a răspuns prin poziţiile ei principiale, constructive, prin acţiuni practice. • • Milităm statornic pentru prietenia şi colaborarea frăţească cu toate ţările socialiste. Dezvoltăm neîntrerupt relaţiile cu ţările aflate în curs de dezvoltare, în interesul reciproc, precum şi al luptei pentru lichidarea colonialismului, a oricărei asupriri naţionale. Stringem tot mai mult legăturile prieteneşti şi de solidaritate cu partidele comuniste şi muncitoreşti, cu toate forţele democratice, progresiste, antiimperialiste. Totodată, in spiritul coexistenţei paşnice, acţionăm pentru amplificarea raporturilor reciproc avantajoase cu toate statele lumii, fără deosebire de orinduire socială. Depunem eforturi tenace, perseverente, pentru a contribui la înrădăcinarea viguroasă a noilor principii de relaţii interstatale, de egalitate şi respect reciproc la fundament trainic al justeţei şi legalităţii internaţionale. In primăvara anului XXX, an al unei aniversări jubiliare şi al celui de-al XI-lea Congres al partidului, vedem si simţim pretutindeni pe pămîntul României socialiste cum se înfăţişează răspunsul unui popor conştient in faţa chemării comuniştilor la autodepăşire. Se scrie cu litere da foc o cronică a întrecerilor socialiste, mai bogată decit oricind, cu care oamenii muncii ţin să întimpine marea aniversare şi congresul partidului. Se cîştigă un timp hotărâtor pentru Îndeplinirea actualului cincinal înainte de termen, se gospodăreşte mai temeinic, se economiseşte mai cu grijă, se fructifică mai plenar fiecare ban investit. Primind în primăvara acestui an Înalta Învestitură de preşedinte al României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu rostea în jurămintul său : „Jur că Îmi voi face Întotdeauna datoria cu cinste şi devotament pentru strălucirea şi măreţia naţiunii noastre socialiste, a Republicii Socialiste România !“ ....Strălucirea şi măreţia naţiunii noastre socialiste" — idealul suprem al fiecărui constructor al ţării, al fiecărui om in inima căruia cuvîntul Patrie sună sacru — rămine cel mai nobil ţel pentru care întreaga Patrie socialistă jură ! Aceasta este primăvara anului XXX, o primăvară a primăverilor, cind tinereţea şi eroismul unui popor întreg anunţă o toamnă rodnică, o toamnă a victoriilor. FLACĂRA MEREU VIE A SOLIDARITĂŢII INTERNAŢIONALISTE Zi a Înfrăţirii şi solidarităţii tuturor celor ce muncesc, Intțiul de Mai a fost înscris cu litere de aur In cronica bogatelor tradiţii Internaţionaliste ale mişcării noastre muncitoreşti. ...1890. Muncitorimea română, care incă de la intrarea ei pe scena istoriei Îşi afirmase combativitatea revoluţionară, ca militantă pentru propriile sale revendicări şi interesele întregului popor, păşea in masive coloane de demonstranţi cu prilejul primei manifestaţii organizate de 1 Mai In lume, animată de nobila simţăminte de solidaritate cu tovarăşii de clasă de pe alte meleaguri în lupta împotriva exploatării şi asupririi, pentru eliberarea naţională şi socială, pentru triumful ideilor socialismului. Şi de atunci, an de an, oamenii muncii din România au sărbătorit Inițiul de Mai sub semnul aceloraşi ginduri de cristal, reafirmindu-şi, mereu mai puternic, hotărîrea de luptă pentru Împlinirea idealurilor comune ale muncitorimii de pretutindeni, întrupat din cele mai fierbinţi năzuinţe ale poporului, Partidul Comunist Român a ridicat pe o treaptă mai inaltă tradiţiile revoluţionare ale mişcării muncitoreşti din ţara noastră, împletind organic in Întreaga sa activitate de peste cinci decenii slujirea cu devoţiune şi credinţă a intereselor fundamentale ale celor ce muncesc, ale întregii naţiuni cu fidelitatea neclintită faţă de internaţionalismul proletar. Numeroase sunt in istoria noastră momentele generos iradiate de flacăra mereu vie a solidarităţii — de la participarea unor militanţi socialişti români pe baricadele Comunei din Paris, la ajutorul material şi moral dat revoluţionarilor ruşi in 1905 şi la amplele acţiuni de sprijin şi participare directă la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie , glasul de solidaritate al clasei noastre muncitoare, al poporului român s-a ridicat cu hotărire în sprijinul revoluţiei proletare ungare şi al insurecţiei populare antifasciste din Bulgaria, pentru eliberarea lui Gheorghi Dimitrov şi salvarea lui Ernst Thälmann , tot aşa cum vor rămine înscrise în filele cronicii de tradiţii Internaţionaliste puternicele campanii de protest împotriva dictatului de la München şi a Anschluss-ului, manifestările de solidaritate cu lupta Chinei revoluţionare , cum vor rămine pentru totdeauna pilde de mart internaţionalism faptele de arme ale voluntarilor români participanţi la epopeea apărării Spaniei republicane, ale numeroşilor comunişti şi patrioţi care au luptat in cursul celui de-al doilea război mondial in detaşamentele de partizani ale rezistenţei antifasciste din Uniunea Sovietică, Franţa, Cehoslovacia, Polonia, Belgia şi alte ţări — culminind cu participarea întregului popor român şi a armatei sale la lupta pentru zdrobirea hitlerismului şi salvarea omenirii de fascism. Sunt momente adine gravate în conştiinţa poporului român, mărturii nepieritoare ale spiritului internaţionalist care străbate ca un fir roşu întreaga istorie a mişcării muncitoreşti şi comuniste din ţara noastră. La rîndul lor, muncitorii din România au simţit simpatia şi solidaritatea proletariatului, ale detaşamentelor mişcării revoluţionare, ale comuniştilor, militanţilor socialişti, democraţi din diferite ţări ale lumii, găsind în aceasta un izvor de îmbărbătare şi încredere în victoria propriei lor lupte. După eliberare, în anii puterii populare, cind clasa muncitoare a devenit clasa conducătoare, solidaritatea cu oamenii muncii, cu toate forţele progresiste de pretutindeni, a devenit politici de stat. Se ştie, Partidul Comunist Român, catalizind şi canalizind energiile poporului spre obiectivul fundamental al înălţării patriei pe culmile civilizaţiei socialiste, manifestă totodată o înaltă responsabilitate pentru destinele socialismului şi păcii In lume, avind permanent In vedere că între Îndatoririle pe plan intern şi cele internaţionale există o strinsă unitate dialectică. Neobosit, partidul educă pe oamenii muncii in ideea că fiecare succes în construcţia paşnică reprezintă nu numai pîrghia ridicării propriei lor bunăstări materiale şi spirituale, dar şi un aport la Întărirea forţelor mondiale ale socialismului. Totodată, în numele aceleiaşi responsabilităţi, partidul nostru a acţionat şi acţionează cu consecvenţă ca detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, depunind toate eforturile pentru întărirea solidarităţii şi unităţii de luptă a comuniştilor, a tuturor forţelor muncitoreşti şi democratice, a întregului front antiimperialist. Solidaritatea cu lupta oamenilor muncii de pe toate continentele pentru dreptate socială, cu lupta popoarelor pentru libertate, democraţie, progres şi pace in lume constituie devize de frontispiciu ale întregii politici internaţionale a partidului şi statului nostru. „In zilele noastre — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — Internaţionalismul înseamnă solidaritate şi întrajutorare reciprocă cu toate ţările sistemului socialist mondial, cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti, colaborare cu toate forţele revoluţionare, democratice, antiimperialiste“. Sunt sintetizate in aceste cuvinte direcţiile principale de acţiune ale Partidului Comunist Român, in spiritul internaţionalismului proletar, cu claritate definite de Congresul al X-lea şi de Conferinţa Naţională ale partidului. O înaltă expresie a internaţionalismului o constituie atenţia primordială pe care Partidul Comunist Român o acordă dezvoltării prieteniei şi colaborării multilaterale cu toate ţările socialiste. Gîndurile şi cele mai calde sentimente de prietenie şi solidaritate internaţionalistă ale poporului român se îndreaptă către popoarele acestor ţări, de care se simte legat indisolubil prin comunitatea de orinduire şi ideologie, prin ţelurile comune ale construirii socialismului şi comunismului. Urmărim cu viu interes şi satisfacţie împlinirile lor pe calea socialismului şi comunismului, convinşi fiind că izbinzile noastre comune, toate la un loc, constituie o importantă contribuţie la întărirea sistemului socialist in ansamblu. Pe lingă contribuţia materială la cauza solidarităţii frăţeşti a ţărilor socialiste, prin diversificarea colaborării economice, amplificarea şi adîncirea cooperării tehnico-ştiinţifice, culturale, in toate domeniile de activitate, o contribuţie de prim ordin aduce partidul nostru în acest sens prin hotărîrea cu care acţionează pentru crearea unei temelii trainice a colaborării frăţeşti, pentru afirmarea raporturilor de tip nou dintre ţările socialiste, ca model de raporturi bazate pe respect şi stimă reciprocă, pe egalitate şi Întrajutorare tovărăşească. Este o trăsătură definitorie a Partidului Comunist Român activitatea sa consecventă pe linia dezvoltării relaţiilor de colaborare şi solidaritate internaţionalistă cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti, detaşamentele de avangardă ale clasei muncitoare. Partidul nostru se afirmă ca un promotor neobosit al apropierii, al contactelor tovărăşeşti — un rol deosebit de important In adîncirea raporturilor frăţeşti avind intîlnirile şi convorbirile Secretarului general al partidului nostru cu conducători şi delegaţii ale altor partide. P.C.R. aduce o contribuţie activă la cauza întăririi coeziunii tuturor detaşamentelor mişcării comuniste internaţionale, a făuririi unei unităţi superioare, pe temeliile trainice ale principiilor internaţionaliste. Glasul comuniştilor români se face cu putere auzit in apărarea militanţilor revoluţionari, împotriva persecuţiilor şi represiunilor la care sunt supuşi aceştia într-o serie de ţări. Sunt cunoscute vibrantele manifestări de solidaritate care au avut loc în fabrici şi uzine, în instituţii publice — la care s-au adăugat demersurile internaţionale întreprinse pe linie de stat — în apărarea vieţii secretarului general al P.C. din Chile, Luis Corvalan, ca şi numeroasele alte acţiuni de solidaritate cu militanţi din Spania, Portugalia, Guatemala şi din alte ţări. In spiritul aceleiaşi solidarităţi, poporul român se simte alături de popoarele care luptă cu arma intină pentru libertate şi independenţă. O caldă prietenie şi solidaritate ne leagă de poporul Vietnamului, care luptă cu eroism pentru dreptul său suveran la o viaţă liberă, de sine stătătoare. In acelaşi timp, urmărim cu simpatie şi solidaritate succesele mişcării de eliberare naţională. Am salutat cu profundă satisfacţie naşterea Republicii Guineea-Bissau ; cu numai cîteva zile în urmă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia necesitatea intensificării eforturilor pentru lichidarea definitivă a dominaţiei din teritoriile aflate încă sub jugul colonialiştilor portughezi, de pe întreg continentul african. Sprijinul acordat de România socialistă mişcărilor de eliberare naţională îmbracă forme diverse — pe plan material, moral şi politicodiplomatic, economic, militar. Se ştie în acest sens că ţara noastră a fost printre primele care a recunoscut Guvernul Revoluţionar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud şi Guvernul Regal de Uniune Naţională din Cambodgia, că ea a încheiat documente de stat cu mişcările de eliberare din Africa, acte de o deosebită importanţă, urmate de recunoaşterea pe plan internaţional a acestor mişcări, inclusiv de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Pe aceeaşi linie a solidarităţii militante, ţara noastră susţine cu hotărire eforturile noilor state independente pentru consolidarea suveranităţii lor naţionale, lupta lor împotriva oricăror tentative ale imperialismului de a atenta la libertatea lor cucerită cu grele jertfe. In lumina hotărîrilor Congresului al X-lea al P.C.R., ţara noastră a acţionat pentru dezvoltarea largă a relaţiilor multilaterale cu aceste state. S-au înscris astfel ca manifestări de anvergură istorică ale politicii externe a României vizitele din ultimii ani ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu intr-o serie de ţări din Africa, Asia. Orientul Apropiat. America Latină, ele deschizînd ample perspective colaborării şi prieteniei dintre poporul român şi popoarele ţârilor respective. Astăzi, tractoarele româneşti brăzdează savana guineeză şi zambiană, sondele noastre petroliera sfredelesc nisipurile Saharei şi pămîntul argilos al podişului indian. In vreme ce geologii români explorează întinse regiuni ale Marocului şi Tunisiei, iar constructorii de maşini lucrează cot la cot cu muncitorii din Egipt, Siria, din alte ţări de pe diverse continente angajate pe calea dezvoltării de sine stătătoare. Una din realităţile pregnante ale lumii contemporane o constituie intrarea în arena bătăliilor sociale a noi şi noi forţe, creşterea şi diversificarea curentelor care se pronunţă pentru transformări revoluţionare, progresiste. Viaţa arată că idealurile pentru care luptă clasa muncitoare răspund intereselor unor largi forţe sociale. Aceasta este o confirmare puternică a necesităţii dezvoltării legăturilor cu aceste forţe în lupta comună pentru revendicări economice, pentru drepturi şi libertăţi democratice. Pilonul coeziunii tuturor acestor forţe îl constituie unitatea clasei muncitoare. Iar întărirea acestei unităţi reclamă conlucrarea dintre diferitele detaşamente ale clasei muncitoare, dintre partidele comuniste şi socialiste. Pornind de la acest imperativ. Partidul Comunist Român acţionează pentru dezvoltarea legăturilor de solidaritate cu partidele socialiste, social-democrate, cu alte organizaţii democratice, progresiste, cu convingerea că aceasta corespunde necesităţii întăririi unităţii clasei muncitoare, constituind totodată o contribuţie la întărirea legăturilor mişcării comuniste şi muncitoreşti cu aceste forţe, atit pe plan naţional, cit şi internaţional, la obţinerea de noi succese in afirmarea intereselor maselor largi populare, înaintarea pe această cale a unităţii ţărilor socialiste, a partidelor comuniste şi muncitoreşti, a tuturor forţelor democratice, antiimperialiste constituie, după aprecierea P.C.R., un principal comandament al Internaţionalismului in condiţiile lumii de azi. In numele acestui comandament, comuniştii, întregul popor român adresează, in această zi a solidarităţii internaţionale, un fierbinte salut forţelor revoluţionare şi progresiste de pretutindeni, asigurindu-le că în partidul nostru,in România socialistă vor avea Întotdeauna un reazem de nădejde în lupta pentru triumful idealurilor de libertate, independenţă, pace şi progres ale umanităţii. Dumitru TINU