Scînteia, iulie 1974 (Anul 43, nr. 9909-9934)
1974-07-02 / nr. 9909
PAGINA 2 interviul acordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu revistei americane „U. S. News and World Report“ După cum s-a anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit la 19 iunie pe ziaristul Robert A. Haeger, trimis special al revistei „U. S. News and World Report“, şi a acordat un interviu publicaţiei americane. ÎNTREBARE : Cum se dezvoltă comerţul intre România şi S.U.A. ? RĂSPUNS : în ultimii ani, schimburile comerciale dintre România şi Statele Unite ale Americii au cunoscut o dezvoltare importantă. Față de 1970, în 1973 ele au fost aproape de trei ori mai mari. Este adevărat însă că nivelul din 1970 nu era decit de 70 milioane dolari. Negativ este faptul că importăm mai mult decit exportăm și aceasta creează, desigur, o anumită greutate in extinderea în continuare a relaţiilor dintre ţările noastre. ÎNTREBARE : Ce exportă România in S.U.A. ? RĂSPUNS : Ţinînd seama de dezvoltarea economiei româneşti, posibilităţile de export sunt foarte variate. Actualmente exportăm produse chimice şi petroliere, tractoare şi maşini agricole, produse agroalimentare, produse ale industriei uşoare — textile şi încălţăminte —, ceva mobilă, produse siderurgice şi altele. Având în vedere importurile pe care le realizează Statele Unite, consider însă că există posibilităţi mult mai largi pentru exportul de produse româneşti în S.U.A., ceea ce ar contribui mult la echilibrarea balanţei de plăţi şi la o extindere mai rapidă a schimburilor economice dintre tarile noastre. ÎNTREBARE : Vă referiţi la sporirea exporturilor de produse de tipul celor menţionate sau la diversificarea exportului in Statele Unite ? RĂSPUNS : Aici la sporirea exportului la produsele la care m-am referit, cit şi la o diversificare a exporturilor. ÎNTREBAPRE : Aveţi in vedere mărfuri pe care aţi dori ca Statele Unite să le cumpere din România şi pe care nu le exportaţi încă acolo ? RĂSPUNS : Problema se pune, de fapt, in legătură cu restricţiile şi mai cu seamă cu taxele foarte mari care fac necompetitive unele produse româneşti pe piaţa americană şi deci împiedică o sporire a exportului. ÎNTREBARE : După cum se ştie, preşedintele Statelor Unite a propus, cu mulţi ani în urmă, să se acorde României clauza naţiunii, celei mai favorizate, insă pină acum nu s-a intimplat nimic. Aveţi cumva o apreciere cu cit ar spori exporturile dumneavoastră dacă aţi dispune de clauza naţiunii celei mai favorizate ? RĂSPUNS : Acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate este o problemă de care depinde pină la urmă realizarea unui comerţ in condiţii de egalitate şi avantaj reciproc. Este de înţeles că existenţa unor taxe, care citeodata merg pină la 50 la sută din valoarea produselor, face imposibil un export corespunzător. De aceea, acordarea acestei clauze ar contribui mult la o extindere a relaţiilor. Noi am dori ca Statele Unite să ocupe un loc important in comerţul nostru exterior şi in relaţiile economice internaţionale. Cred că uşor schimburile comerciale cu S.U.A. ar putea ajunge in următorii ciţiva ani la aproximativ 800 milioane — 1 miliard dolari. ÎNTREBARE : Această dezvoltare a relaţiilor economice depinde cumva in vreun fel de acordarea de credite de către Statele Unite ? RĂSPUNS : Hotăritoare este, In primul rind, acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, care ar crea condiţii pentru un export românesc mai substanţial in Statele Unite şi, deci, mijloace corespunzătoare de plăţi. în realizarea schimburilor economice propriu-zise, creditele nu vor juca un rol prea important. Ele au şi vor putea avea o importantă mai mare in realizarea unor acţiuni de cooperare economică, de investiţii in România, care, desigur, la rindul lor, pot contribui la extinderea schimburilor economice. Aceasta pentru că noi dorim schimburi echitabile şi o balanţă de plăţi echilibrată, şi nu să facem schimburi economice pe bază da credite. ÎNTREBARE : Cunoaştem ci vă gindiţi la realizarea unor investiţii pe scară largă,, in special prin intermediul Societăţilor mixte. Sinteţi satisfăcuţi de modul in care se realizează acestea pină acum ? Aţi reuşit să atrageţi un volum de investiţii americane conform cu dorinţele dumneavoastră ? RĂSPUNS : în înfăptuirea programului de dezvoltare a industriei şi a economiei româneşti avem in vedere şi crearea condiţiilor de realizare a unor investiţii de către alte ţări in România. Avem o lege specială care reglementează criteriile şi normele in direcţia aceasta. în ce priveşte Statele Unite, pină acum am putea spune că sîntem numai la început. S-au constituit de fapt, numai două asemenea societăţi mixte. Sunt însă In curs o serie de tratative cu un număr mai mare de firme care ar putea duce la crearea unor întreprinderi mixte de mai mare amploare. Sperăm ca în următoarele luni să ajungem la o finalizare a acestor tratative. ÎNTREBARE : Înţeleg din legislaţia dumneavoastră că participarea străină este limitată la maximum 49 la sută. Există o perspectivă pentru schimbarea acestei prevederi, în sensul de a permite investitorilor străini să deţină un control majoritar ? RĂSPUNS : Cota de 49 la sută oferă o bază foarte bună de colaborare. De altfel, in tratativele pe care le avem chiar cu multe companii americane, ele merg pe linia de a avea o participare mai mică, nu mai mare. ÎNTREBARE : De ce I RĂSPUNS : Fiindcă, In general, Investiţiile necesare în dezvoltarea unor capacităţi industriale sunt astăzi destul de mari. Pină la urmă, problema nu este In fond cea a procentului de participare, deoarece condiţiile de conducere a activităţii sunt stabilite in aşa fel incit nu poate să se creeze nici o problemă pentru cei cu care realizăm asemenea societăţi mixte. ÎNTREBARE : Relaţiile economice ale României cu Occidentul creează dificultăţi in re-,laţiile dumneavoastră cu alte ţări din Tratatul de la Varşovia ? RĂSPUNS : Relaţiile României cu ţările occidentale — deci, inclusiv cu Statele Unite — nu sunt in nici un fel legata de relaţiile pe care România le are cu ţările socialiste din C.A.E.R. sau cu celelalte ţări socialiste. Ele constituie o expresie a politicii generale de dezvoltare a colaborării economice şi a relaţiilor cu toate statele, fără deosebire de orinduire socială. De altfel, trebuie să menţionez că relaţiile României cu ţările socialiste reprezintă circa 50 la sută din totalul schimburilor noastre economice internaţionale. Deci, nu poate fi vorba de existenţa vreunor dificultăţi nici intr-un sens, nici in altul. Dificultăţile sunt create de existenţa anumitor restricţii in Statele Unite, in unele din ţările occidentale din Piaţa comună, care îngreunează tocmai extinderea şi diversificarea acestor relaţii economice. ÎNTREBARE : Domnule preşedinte, există o părere acreditată in Congresul american că creditele şi concesiunile comerciale trebuie să fie legate de libertatea de emigraţie. Ce efect credeţi dumneavoastră că are aceasta asupra procesului de destindere ? RĂSPUNS : Trebuie să declar de la început că existenţa unor asemenea păreri, care urmăresc de fapt să condiţioneze extinderea relaţiilor economice, daci să creeze in mod artificial greutăţi in calea dezvoltării unor relaţii economice pe principiul deplinei egalităţi, sunt de neînţeles şi nu corespund tendinţelor generale care se manifestă pe plan internaţional. Problema libertăţii de emigraţie este o problemă de politică generală a fiecărui stat şi ea este soluţionată astăzi in mod foarte diferit de la un stat la altul. A încerca in vreun fel să se condiţioneze schimburile internationale in funcţie de aceste probleme nu poate duce decit la limitarea posibilităţilor de extindere a relaţiilor economice. Fără nici o îndoială, acţionindu-se în acest fel se ridică şi o serie de probleme politice. Asemenea acţiuni nu pot pină la urmă decit să urineze intr-o anumită măsură procesul general de îmbunătăţire a relaţiilor dintre state, să impieteze asupra procesului destinderii. De aceea, după părerea mea, ar fi necesar să se renunţe cu desăvirşire la asemenea puncte de vedere şi să se pornească de la găsirea căilor de extindere a colaborării în toate domeniile de activitate pe baza respectului reciproc, a egalităţii si a neamestecului in treburile interne. Aceasta corespunde politicii de destindere, în cadrul căreia îşi pot găsi soluţionarea şi problemele emigraţiei. ÎNTREBARE : România are relaţii bune atit cu U.R.S.S., cit şi cu R.P. Chineză. Consideraţi că acest fapt poate contribui la îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări ? RĂSPUNS : Intr-adevăr, România dezvoltă relaţii da colaborare atit cu Uniunea Sovietică, cit şi cu R. P. Chineză şi in general cu toate ţările socialiste, considerind aceste relaţii ca un factor important al dezvoltării unor relaţii pol pe plan international, in realizarea unei politici noi, de colaborare şi pace. Desigur, îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări depinde in primul rind de felul cum ele insele acţionează pentru depăşirea divergenţelor şi dezvoltarea colaborării. Considerăm însă că, prin poziţia ei de a acţiona in direcţia dezvoltării relaţiilor şi pentru depăşirea divergenţelor, România contribuie la realizarea acestor obiective. ÎNTREBARE : Ca singura ţară din Europa de răsărit care menţine relaţii diplomatice atit cu ţările arabe, cit şi cu Israelul, cum vede România rolul ei in a ajuta la realizarea şi menţinerea unei păci durabile in această regiune ? RĂSPUNS : Menţinind relaţiile şi acţionînd pentru dezvoltarea acestora atit cu ţările arabe, cit şi cu Israelul, România s-a pronunţat întotdeauna pentru o soluţie politică in conflictul din Orientul Mijlociu, pe baza rezoluţiei Consiliului de Securitate. Considerăm că există condiţii prielnice pentru a se putea realiza o pace trainică şi dreaptă, care să ducă la eliberarea teritoriilor arabe ocupate de Israel în urma războiului din 1937, la crearea condiţiilor pentru asigurarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii tuturor ţărilor din zonă şi, totodată, la rezolvarea problemei poporului palestinean, in conformitate cu năzuinţele sale naţionale, că este în interesul tuturor popoarelor şi mai cu seamă al celor din Europa care sunt vecine cu ţările din Orientul Mijlociu să se realizeze o pace trainică şi justă. ÎNTREBARE : Preşedintele Nixon urmează să meargă din nou la Moscova. Aţi dori să ne spuneţi ceva in legătură cu aceasta ? RĂSPUNS : Mi-ar fi greu să vorbesc despre călătoria preşedintelui Nixon la Moscova, ţinînd seama că problemele care urmează să fie discutate sunt cunoscute numai de cele două ţări. Desigur, noi am salutat intilnirile şi acordurile realizate intre Uniunea Sovietică şi Statele Unite în timpul vizitei preşedintelui Nixon la Moscova şi a secretarului general al C.C. al P.C.U.S., Leonid Brejnev, in Statele Unite. Sperăm că şi in cadrul actualelor convorbiri se va ajunge la înţelegeri bune, care să contribuie la extinderea colaborării între cele două ţări, dar care, totodată, să ţină seama şi să contribuie la realizarea cursului destinderii, in concordanţă cu interesele tuturor statelor de dezvoltare independentă şi liberă. ÎNTREBARE : Destinderea dintre cele două ţări facilitează oare posibilitatea ca România şi alte ţări mici din Europa de est să dezvolte relaţii mai strinse cu Vestul ? RĂSPUNS : Fără ingldală, aceea: luarea cursului destinderii pe plan internaţional— determinat de schimbările care se produc in raportul de forţe internaţionale deci şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre aceste două ţări mari, este în favoarea afirmării unor relaţii noi de colaborare în lume. Accentuarea cursului destinderii favorizează, desigur, şi dezvoltarea relaţiilor dintre România şi alte state din vest şi de pe toate continentele. ÎNTREBARE : împărtăşiţi părerea celor ce se tem că destinderea sovieto-americană amplifică pericolul unei înţelegeri tacite intre cei doi de a exercita împreună un control asupra Europei ? RĂSPUNS : Dacă există o asemenea părere la unele state, sau la unii oameni politici, revine ţărilor în cauză ca prin înţelegerile lor să demonstreze că aceste temeri sunt neîntemeiate. In ce mă priveşte, consider că în actualele condiţii internaţionale este imposibil să se mai ajungă la exercitarea vreunui control asupra Europei sau asupra vreunei alte zone a lumii. Cred însă că nici Uniunea Sovietică şi, sper, nici Statele Unite nu işi propun asemenea scopuri. ÎNTREBARE : De ce consideraţi important ca principiul independenţei şi suveranităţii naţionale, principiu pe care l-aţi subliniat cu putere in discuţia de astăzi, să fie respectat şi in relaţiile dintre ţările socialiste ? RĂSPUNS : Socialismul se construieşte în 14 ţări. Fiecare, pornind de la principiile generale, universal valabile, realizează socialismul ţinind seama de condiţiile istorice naţionale şi sociale concrete din ţara respectivă. Totodată, trebuie avut in vedere că edificarea socialismului in aceste ţări are loc in condiţiile existenţei in lume a relaţiilor de producţie şi politice capitaliste, cu tot ceea ce decurge de aici. De aceea, odată cu construcţia socialismului în mai multe ţări, se pune in mod acut şi problema realizării între ele a unor relaţii de tip nou, bazate pe principiile deplinei egalităţi in drepturi, ale respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului in treburile interne, avantajului reciproc şi, totodată, al întrajutorării şi colaborării in construcţia noii orinduiri sociale. înfăptuirea in viaţă a acestor principii este o condiţie primordială a dezvoltării cu succes a socialismului în fiecare tară, a afirmării acestor principii pe plan international, a luptei generale pentru o politică nouă, pentru o ordine nouă in viaţa internaţională. ÎNTREBARE : In Vest se crede că, in ciuda procesului de destindere, ţările Tratatului de la Varşovia — şi în special Uniunea Sovietică — sporesc rapid forţele lor militare. Nu apare aceasta in contrast cu procesul de destindere ? RĂSPUNS : Vedeţi, întrebarea este incompletă, pentru că ar trebui să aveţi in vedere faptul că în cadrul Pactului Nord Atlantic continuă să se adopte o serie de măsuri de intensificare a înarmărilor. Pornind de aici, este normal ca ţările socialiste care fac parte din Tratatul de la Varşovia, in general toate ţările socialiste, dar şi alte ţări, să ia măsuri corespunzătoare pentru a-şi întări capacitatea de apărare. Este de inteles că acest lucru îl fac şi România şi celelalte ţări socialiste şi, fără nici o îndoială, la fel şi Uniunea Sovietică, aşa cum îl fac şi Statele Unite ale Americii şi celelalte ţări din Pactul Nord Atlantic. La recenta reuniune a ţărilor socialiste din Tratatul de la Varşovia s-a vorbit despre necesitatea de a se ajunge la măsuri care să ducă la crearea unor condiţii favorabile desfiinţării concomitente a ambelor pacte. In general, noi ne pronunţăm pentru a se ajunge la măsuri de oprire a cursei înarmărilor, de reducere a trupelor, ceea ce ar corespunde cerinţelor generale ale popoarelor şi cursului spre destindere. Fără îndoială, în condiţiile menţinerii şi chiar amplificării cursei înarmărilor, procesul de destindere are de suferit şi este în faţa unui pericol permanent. Pentru a se ajunge la o reală securitate în Europa şi in lume, pentru accentuarea procesului de destindere se impun neapărat măsuri in domeniul militar, de reducere a armamentelor, de dezarmare — şi, in primul rind, de dezarmare nucleară — de desfiinţare a blocurilor militare. In această direcţie noi considerăm că trebuie să acţioneze toate popoarele care doresc să-şi concentreze eforturile în direcţia dezvoltării economicosociale şi care doresc realmente o pace trainică in lume. ÎNTREBARE : Ce credeţi despre ideea unei retrageri unilaterale masive a trupelor S.U.A. din Europa de vest ? Cum ar afecta acest lucru stabilitatea şi situaţia ţărilor Europei răsăritene ? RĂSPUNS : După părerea mea, prezenţa trupelor străine în Europa sau pe teritoriul altor state nu aduce in nici un fel şi nimănui vreun plus de securitate dimpotrivă, prezenţa trupelor străine pe teritoriul altor state constituie în permanenţă o sursă de insecuritate pentru toate statele. De aceea, retragerea trupelor Statelor Unite sau ale altor state din Europa, a trupelor străine, in general, de pe teritoriile altor state nu poate decit să favorizeze cursul destinderii şi să contribuie la Întărirea securităţii, să ducă la dezvoltarea relaţiilor de colaborare intre State. ÎNTREBARE : Credeţi că ficest curs de destindere ar putea fi împiedicat sau întrerupt de o schimbare a conducerii — fie in Statele Unite sau in Uniunea Sovietică ? RĂSPUNS : Cursul destinderii este determinat de schimbările care s-au produs în general pe plan internaţional în raportul de forţe, de apariţia pe arena mondială a unor forţe puternice care se pronunţă pentru o politică nouă, pentru a se pune capăt vechii politici denumite „războiul rece“ ; el este legat de creşterea conştiinţei popoarelor şi a acţiunilor opiniei publice de pretutindeni, care doreşte o politică de colaborare. De aceea, ar fi greu de presupus că anumite schimbări din conducere într-o ţară sau alta ar putea duce la o schimbare a cursului destinderii. Fără nici o îndoială, oamenii işi au rolul lor, işi au meritele lor in realizarea acestui curs, in măsura in care ei înţeleg năzuinţele popoarelor, schimbările care se produc în lume şi acţionează in concordanţă cu cerinţele acestor schimbări. Pot fi unii care înţeleg mai greu aceste schimbări, dar nimeni nu poate opri afirmarea acestor tendinţe care se impun tot mai mult şi devin o necesitate a dezvoltării vieţii internaţionale. ÎNTREBARE : Se poate vorbi de vreun semn de opoziţie în Uniunea Sovietică faţă de procesul de destindere ? RĂSPUNS : Cred că Uniunea Sovietică, in mod principial, ca ţară socialistă, dar şi pornind de la înseşi interesele sale, este direct interesată in realizarea unei politici de destindere, tocmai in vederea creării condiţiilor pentru un program al dezvoltării economice mai rapide, al construcţiei societăţii comuniste, cit şi pentru o politică generală de pace in întreaga lume. Politica de pace este o necesitate astăzi pentru toate ţările, inclusiv pentru tarile socialiste, deci şi pentru Uniunea Sovietică. Nu mai vorbesc de faptul că o ţară socialistă, prin felul de a judeca lucrurile, nu poate fi decit pentru o politică de destindere şi de pace. ÎNTREBARE : Consideraţi că şi alte ţări din Europa răsăriteană ar trebui să urmeze exemplul dumneavoastră şi să-şi întărească relaţiile cu Statele Unite şi cu ţările occidentale ? RĂSPUNS : Cred că nu se pune problema de a se urma exemplul României, deoarece unele ţări socialiste au dezvoltat relaţiile cu Statele Unite chiar înaintea României. în ce priveşte România, cred că singurele obstacole sunt restricţiile existente din partea Statelor Unite, lipsa clauzei naţiunii celei mai favorizate, care împiedică o colaborare mai largă, reciproc avantajoasă. Spun aceasta pentru că in înţelegerile realizate cu preşedintele Nixon am pornit de la faptul că aceste relaţii trebuie să se bazeze pe principiul deplinei egalităţi, al independenţei, al neamestecului în treburile interna Nu, nu-l supărase nimi Era primul client al hotelului „Coroana de aur“, fusese întimpinat cu flori şi şampanie, primise cea mai frumoasă cameră... Şi, totuşi, Alexandru Mitraşca părăsea hotelul, fără să fi dormit aici măcar o noapte ! Motivul ? Foarte simplu: abia sosit la Bistriţa — primit la întreprinderea de utilaje pentru industria materialelor de construcţie şi refractare — şi, în aceeaşi zi, primise cheile unui apartament. O zi plină de semne bune, promiţătoare, şi care, pe deasupra, mai era şi ziua lui de naştere, A. M. venea tocmai din Giurgiu. Acum este unul dintre oamenii de nădejde ai serviciului C.T.C. din întreprindere, a îndrăgit oraşul, şi-a făcut prieteni. Ca el mai sunt zeci şi zeci de specialişti. La aceeaşi unitate lucrează ing. Gavril Potopeanu, venit de la ,,Metalul roşu“-Cluj, ing. Radu Jarda, de la Prodcomplex- Tg. Mureş, ing Radu Munteanu, de la Industria locală-Dej, Nicolae Zus, de la întreprinderea minieră- Teliuc, Ioan Theil si Petru Vaida, de la Combinatul siderurgic-Hunedoara ş.a. Pe lingă cei veniţi de pe alte meleaguri, in noile unităţi ale industriei bistritene muncesc astăzi sute de tineri de prin comunele învecinate, în depozitul de buşteni al complexului pentru prelucrarea lemnului lucrează 52 de foşti ţapinari din comuna Rebra. Mulţi dintre cei antrenaţi în acest curent aduc drept zestre oraşului familii viguroase, cu 7—8 copii. După cum rezultă din datele statistice, sporul migratoriu însumat pe ultimii cinci ani reprezintă aproape 12 la sută din populaţia actuală a oraşului ! Ce-i atrage pe oameni de pe valea Birgăului şi a Someşului Mare, ca şi din atitea alte colţuri de ţară, spre acest oraş vestit altădată mai ales pentru monumentele sale medievale ? Nimic altceva decit o rapidă trezire a unui tradiţional centru meşteşugăresc şi negustoresc la o viaţă dinamică, stimulată de ritmurile vii ale procesului de industrializare socialistă. In ultimii 15 ani, producţia globală industrială a oraşului a sporit de aproxigradului de valorificare a uneia dintre resursele de bază ale meleagurilor bistriţene — pădurea. In loc de simplă cherestea, economia judeţului livrează, in proporţii tot mai însemnate, mobilă. O fabrică de plăci aglomerate permite utilizarea deşeurilor lemnoase ; in curînd, in cadrul C.P.L. va începe construcţia unei fabrici de plăci aglomerate înnobilate. Aceleiaşi idei ii este dedicată activitatea colectivului de la întreprinderea de textile neţesute „Nettex“. Aici, din mii de tone de deşeuri textile se obţine printr-un procedeu tehnologic care a reprezentat o premieră pe plan naţional, la ora punerii in funcţiune — produse solicitate, printre altele, în industria confecţiilor, în tapiţerie, in lucrările de izolare a construcţiilor, întreprinderea de utilaje pentru industria materialelor de construcţie şi refractare, amintită la începutul reportajului, se află tot pe platforma industrială ; numele, destul de explicit, vorbeşte de la sine despre profilul ei tehnic. în fine, ultima intrată in producţie, zilele trecute, este întrecit acest profil) , pe de altă parte, apariţia de ramuri noi sau de tehnologii inedite (cum este cazul întreprinderii „Nettex“). L-am rugat pe tovarăşul Andrei Weingärtner, primsecretar al comitetului orăşenesc P.C.R., primarul Bistriţei, să ne prezinte implicaţiile sociale şi urbanistice ale rapidei ascensiuni industriale a oraşului. O primă consecinţă importantă este creşterea numărului de oameni ocupaţi in producţia industrială şi în alte sectoare de la aproximativ 7 000, in urmă cu 15 ani, la peste 18 000 în prezent. Cel mai rapid spor s-a înregistrat în industrie, unde numărul cadrelor s-a dublat in ultimii cinci ani. Avind în vedere poziţia de forţă purtătoare a progresului social şi rolul fundamental al clasei muncitoare în societatea noastră, consolidarea detaşamentului ei bistriţean este de primă însemnătate pentru oraşul nostru. Aş mai adăuga că, dată fiind vîrsta medie scăzută a muncitorilor, a cadrelor de conducere chiar, acest detaşament se caracterizează prin elanul şi energia spelului, în parade numărul de „tişti care işi desfăta activitatea in Bistriţa — atit in sectorul economic, cit şi în cel socialcultural. Foarte mulţi dintre ei sunt bistriţeni (şi e bine că localnicii care işi încheie studiile superioare işi găsesc acum un rost chiar în urbea lor), dar sunt destui şi dintre cei veniţi din altă parte şi care se simt bine la noi. Pe plan urbanistic, urmările sunt nu mai puţin substanţiale. S-a construit foarte mult , mai bine de un sfert din populaţia oraşului locuieşte in apartamentele ridicate in anii 39—1973, în cartierele „soars“ şi „Decebal“. A put ridicarea noului Andrei Mureşanu a avea in final 4 000 «me. S-a asigura cu apă a «i industria-eţeaua de -pusă in epurart desfacere popul, proape prafaţa ev s-a dublat, gazinul ummes“, se va întreg oraşul in Din acel an, care cat înfiinţarea judeţ, pină astăzi, numărul locuri in creşele oraşului crescut de şase ori, numarul de paturi în spitale (la mia de locuitori) — cu mai mult de o treime, iar numărul de medici (la mia de locuitori) — cu aproape 50 la sută. Viaţa însăşi a devenit mai trepidantă. Timpul liber capătă întrebuinţări inedite, e tot mai mult folosit pentru satisfacerea cerinţelor spirituale — cu precădere ale tinerilor. Cei care n-au mai vizitat orașul de vreo cinci-șase ani aproape că nu-l mai recunosc. Și tot acest proces înfloritor, toată această infuzie de vitalitate constituie o mărturie elocventă a roadelor politicii partidului de ridicare a tuturor regiunilor tării la cotele înalte ale progresului si bunăstării — adevărate linii de forţă in peisajul României socialiste a anului XXX. Gheorche SASARMAN Ion ANGHEL corespondentul „Scînteii" Daca n-ai ia Bistriţa ultimii cinci — De ce plecaţi ? supărat ceva ? Vreţi, pe altă cameră ?... de ori. In acest prinderea deliginos, cei cinci (ru articol au scurs de la cadrul judeţului au ca s-a născut ’ strială. Ce’ aâ le ei ' dez!• ’ m bistrii parte, incord. .nor valori tot pr. « materiilor prime în modernizarea in iiguri tradiţio-Să „ul lemnului, la p. rt. al fruc-Compli ucra zona de rea len. mie la st concreşterea - .iniţială a sonderi SCINTEIA — marţi 2 iulie 1974 UN NOU, AMPLU SI RODNIC CAPITOL AL COLABORĂRII SI PRIETENIEI ROMÂNO EGIPTENE (Urmare din pag. I)telor preşedintelui Nicolae Ceauşescu în aproape toate celelalte ţări ale lumii arabe — fie că a fost vorba de Algeria sau Maroc, de Siria sau Liban. Cuvinte de inaltă apreciere faţă de politica României socialiste au fost acum exprimate şi de către preşedintele Sadat , care se bucură de prestigiu în rândurile opiniei publice româneşti ca eminent om politic, animat de spirit realist, manifestind perseverentă in căutarea unor soluţii politice a situaţiei din Orientul Apropiat, in deschiderea de noi căi de acţiune în această direcţie. Aceste aprecieri au fost însoţite cu reliefarea elogioasă a rolului personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, care, in cadrul activităţii neobosite pe care o desfăşoară pentru elaborarea şi aplicarea politicii externe a partidului şi statului nostru, a acordat şi acordă cea mai mare atenţie dezvoltării neîntrerupte a relaţiilor cu ţările arabe, stingerii focarului de încordare din Orientul Apropiat, transformării acestei regiuni a lumii, a Mediteranei în general, intr-o zonă a păcii şi colaborării, deziderat legat şi de cerinţele înfăptuirii securităţii europene. Plasate astfel sub semnul unei calde preţuiri reciproce, al cordialităţii prieteneşti şi deplinei înţelegeri, convorbirile dintre cei doi preşedinţi au pus in evidenţă concluzia fundamentală că progresul popoarelor noastre, progresul întregii omeniri este nemijlocit legat de statornicirea unor raporturi noi intre state, caracterizate prin Încredere şi respect reciproc, de realizarea unei noi ordini în lume, bazate pe echitate şi justiţie internaţională. Chintesenţă a dialogului la nivel înalt româno-egiptean. Declaraţia solemni comună, document de însemnătate istorică în relaţiile reciproce, act de o amplă semnificaţie internaţională, exprimă voinţa ambelor state şi popoare de a fundamenta raporturile dintre ele, precum şi cu toate celelalte state, pe asemenea principii cum sunt respectarea dreptului sacru al tuturor naţiunilor la existenţă, libertate, suveranitate şi independenţă, la pace şi securitate, egalitatea deplină a tuturor statelor, dreptul acestora de a participa la examinarea şi rezolvarea problemelor internaţionale, respectarea inviolabilităţii frontierelor şi a integrităţii teritoriale, inadmisibilitatea acaparării de teritorii prin forţă sau pe orice alte căi, respectarea dreptului inalienabil al fiecărui popor de a dispune liber de soarta sa, fără nici un amestec, constringere sau presiune exercitate din afară. Este un document ce reprezintă, fără îndoială, nu numai o veritabilă Cartă a prieteniei româno-egiptene, ci care se înscrie, totodată, ca o contribuţie de mare importanţă la cauza generală a promovării destinderii, colaborării, securităţii şi păcii in lume. Pe temelia unor asemenea principii trainice, relaţiile de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică româno-egiptene şi-au arătat de pe acum caracterul fertil, materializat prin diferitele obiective ridicate în comun, ca uzina de produse sodice de la Alexandria, fabrica de fosfaţi din Hamrawein sau linia de tractoare de la Heluan, ca şi prin diverse alte forme de cooperare. Intensa dezvoltare economico-socială a ţării noastre, ca şi faptul că poporul egiptean are acum posibilitatea să-şi consacre eforturile activităţii de reconstrucţie deschid noi şi ample orizonturi adîncirii şi lărgirii relaţiilor de colaborare bilaterale — hotărirea de a le asigura o bază stabilă şi de lungă durată fiind reflectată de insăşi constituirea Comitetului comun de cooperare între cele două ţări. Este semnificativ pentru perspectivele relaţiilor bilaterale faptul că se întrevede ca, în urma măsurilor convenite cu prilejul vizitei, schimburile economice să ajungă in 1980 la un volum de 400—500 milioane dolari. Odată cu această trainică temelie economică, în dezvoltarea legăturilor de prietenie româno-egiptene un rol de cea mai mare importanţă revine partidelor de guvernămînt din cele două ţări , cu prilejul convorbirilor dintre cei doi preşedinţi, exprimindu-se satisfacţia faţă de relaţiile strinse existente intre Partidul Comunist Român şi Uniunea Socialistă Arabă, s-a hotărât, aşa cum se subliniază şi în Comunicatul comun, intensificarea lor pe mai departe — ceea ce corespunde pe deplin cerinţei obiective de întărire a colaborării şi unităţii de acţiune a tuturor forţelor progresiste, democratice şi antiimperialiste ale lumii contemporane. Tot atât de rodnic este bilanţul examinării de către cei doi preşedinţi a problemelor internaţionale actuale, în centrul convorbirilor aflindu-se, în mod firesc, situaţia din Orientul Apropiat, imperativul soluţionării conflictului din această parte a lumii pe cale politică, prin tratative. Exprimînd satisfacţia pentru acordurile de dezangajare militară dintre Egipt şi Siria, pe de o parte, şi Israel, pe de altă parte, ca primi paşi pe calea rezolvării situaţiei conflictuale, convorbirile dintre cei doi preşedinţi au subliniat necesitatea unor noi eforturi pentru a se ajunge la o pace trainică şi dreaptă. Pentru aceasta este necesară retragerea Israelului din teritoriile ocupate in urma războiului din 1937, garantarea integrităţii şi suveranităţii fiecărui stat din zonă, asigurarea deplină şi neintirziată a drepturilor naţionale legitime ale poporului palestinean. Un cadru propice pentru realizarea acestui deziderat — aşa cum ţara noastră a relevat în repetate raiduri şi cum s-a reliefat în cursul convorbirilor la nivel inait de la Bucureşti şi Sinaia , il poate constitui conferinţa de la Geneva, la care, alături de ţările direct interesate, inclusiv Organizaţia de Eliberare a Palestinei, singurul reprezentant legitim al poporului palestinean, o contribuţie importantă ar putea aduce şi alta state iubitoare de pace, îndeosebi din Europa şi Africa. Este o concluzie reciproc împărtăşită că numai pe calea unor eforturi perseverente, prin respectarea intereselor tuturor popoarelor din regiune — leagăn al unor civilizaţii strălucite — se va putea ajunge la o soluţie echitabilă, astfel incit să se pună capăt situaţiei grave care continuă să persiste in această zonă, iar Orientul Apropiat să poată deveni o zonă a înţelegerii şi bunei vecinătăţi, în care popoarele să-şi concentreze strădaniile spre construcţia paşnică, spre ridicarea nivelului de trai, spre prosperitatea generală. Profund interesate, ca ţări în curs de dezvoltare, in îngustarea şi, în ultima instanţă, lichidarea decalajelor economice, România şi Egiptul se intilnesc in concepţia comună a priorităţii, in acest sens, a eforturilor proprii in vederea deplinei valorificări a resurselor naturale şi umane ale fiecărui stat, paralel cu o largă cooperare internaţională egală în drepturi, eliminarea oricăror practici discriminatorii şi bariere artificiale în relaţiile economice dintre state, accesul nestînjenit al ţărilor in curs de dezvoltare la cuceririle ştiinţei şi tehnicii moderne, soluţionarea, pa baze noi, juste, a problemelor energiei şi materiilor prime şi dezvoltării. Subliniind cu toată tăria imperativul rezolvării problemei decalajelor, evidenţiind modalităţile principale în vederea atingerii acestui scop, România şi Egiptul dau glas unei cerinţe fundamentale a lumii contemporane, exprimă un postulat esenţial pentru cauza păcii, progresului şi colaborării internaţionale. Nu încape îndoială că prin ideile puse in evidenţă, prin concluziile subliniate, prin documentele încheiate, dialogul la nivel înalt românoegiptean prezintă o deosebită importanţă, nu numai pentru cele două state, pentru relaţiile lor bilaterale, ci răspunde totodată intereselor de pace şi colaborare ale tuturor statelor, ale tuturor popoarelor. Pe bună dreptate, se poate aprecia că nu există popor, că nu există stat al comunităţii mondiale care să nu aibă temei de a saluta faptul că in convorbirile de la Bucureşti au fost puse in evidentă ideile reglementării politice, normalizării relaţiilor, înrădăcinării normelor legalităţii internaţionale, ca singurele care pot să asigure o autentică securitate, să ducă la creşterea încrederii între state, să creeze condiţiile unei dezvoltări multilaterale ale fiecăe popor in parte si ale întregii nici un ansamblu. Rezultatele pozitive ale convorbirilor româno-egiptene constituie, astfel, o nouă ilustrare a rolului pe care-l joacă România pe arena internaţională, a poziţiei pe care ţara noastră a dobindit-o în viaţa mondială în cei 30 de ani de la Eliberare. Astăzi, în mod unanim, Bucureştiul este apreciat ca un important centru al activităţii diplomatice internaţionale , aşa cum atestă şi marele număr de Înalte personalităţi politice care ne-au fost sau ne sunt în aceste zile oaspeţi, ori a căror sosire este apropiată. Se poate astfel spune că succesele politicii externe româneşti se adaugă marilor înfăptuiri pe plan intern cu care poporul nostru întimpină aniversarea zilei de 23 August. Ele fac să avem prieteni mai mulţi, mai buni şi mai apropiaţi pe toate meridianele lumii dintre care şi poporul milenarului Egipt. Opinia noastră publică, întregul popor român încearcă sentimente de profundă satisfacţie faţă de rezultatele vizitei înaltului oaspete egiptean. Poporul nostru este ferm convins că această vizită, convorbirile dintre cei doi preşedinţi marchează un aport deosebit de important pentru dezvoltarea pe multiple planuri a relaţiilor frăţeşti dintre România şi Egipt, corespunzător aspiraţiilor celor două popoare prietene, intereselor de pace şi cooperare ale întregii omeniri.