Scînteia, iulie 1974 (Anul 43, nr. 9909-9934)

1974-07-02 / nr. 9909

PAGINA 2 interviul acordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu revistei americane „U. S. News and World Report“ După cum s-a anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit la 19 iunie pe ziaristul Robert A. Haeger, trimis special al revistei „U. S. News and World Re­port“, şi a acordat un interviu publicaţiei americane. ÎNTREBARE : Cum se dez­voltă comerţul intre România şi S.U.A. ? RĂSPUNS : în ultimii ani, schim­burile comerciale dintre România şi Statele Unite ale Americii au cu­noscut o dezvoltare importantă. Față de 1970, în 1973 ele au fost aproape de trei ori mai mari. Este adevărat însă că nivelul din 1970 nu era decit de 70 milioane dolari. Negativ este faptul că importăm mai mult decit exportăm și aceasta creează, desi­gur, o anumită greutate in extinde­rea în continuare a relaţiilor dintre ţările noastre. ÎNTREBARE : Ce exportă România in S.U.A. ? RĂSPUNS : Ţinînd seama de dez­voltarea economiei româneşti, posi­bilităţile de export sunt foarte va­riate. Actualmente exportăm pro­duse chimice şi petroliere, tractoare şi maşini agricole, produse agroali­­mentare, produse ale industriei uşoare — textile şi încălţăminte —, ceva mobilă, produse siderurgice şi altele. Având în vedere importurile pe care le realizează Statele Unite, consider însă că există posibilităţi mult mai largi pentru exportul de produse româneşti în S.U.A., ceea ce­ ar contribui mult la echilibrarea balanţei de plăţi şi la o extindere mai rapidă a schimburilor econo­mice dintre tarile noastre. ÎNTREBARE : Vă referiţi la sporirea exporturilor de produ­se de tipul celor menţionate sau la diversificarea exportului in Statele Unite ? RĂSPUNS : Aici la sporirea ex­portului la produsele la care m-am referit, cit şi la o diversificare a exporturilor. ÎNTREBAPRE : Aveţi in vede­re mărfuri pe care aţi dori ca Statele Unite să le cumpere din România şi pe care nu le ex­portaţi încă acolo ? RĂSPUNS : Problema se pune, de fapt, in legătură cu restricţiile şi mai cu seamă cu taxele foarte mari care fac necompetitive unele produ­se româneşti pe piaţa americană şi deci împiedică o sporire a exportu­lui. ÎNTREBARE : După cum se ştie, preşedintele Statelor Unite a propus, cu mulţi ani în urmă, să se acorde României clauza naţiunii, celei mai favorizate, insă pină acum nu s-a intim­­plat nimic. Aveţi cumva o apreciere cu cit ar spori exporturile dum­neavoastră dacă aţi dispune de clauza naţiunii celei mai favori­zate ? RĂSPUNS : Acordarea clauzei na­ţiunii celei mai favorizate este o problemă de care depinde pină la urmă realizarea unui comerţ in con­diţii de egalitate şi avantaj reci­proc. Este de înţeles că existenţa u­­­nor taxe, care citeodata merg pină la 50 la sută din valoarea produse­lor, face imposibil un export cores­punzător. De aceea, acordarea aces­tei clauze ar contribui mult la o ex­tindere a relaţiilor. Noi am dori ca Statele Unite să ocupe un loc important in comerţul nostru exterior şi in relaţiile econo­mice internaţionale. Cred că uşor schimburile comerciale cu S.U.A. ar putea ajunge in următorii ciţiva ani la aproximativ 800 milioane — 1 mi­liard dolari. ÎNTREBARE : Această dez­voltare a relaţiilor economice depinde cumva in vreun fel de acordarea de credite de către Statele Unite ? RĂSPUNS : Hotăritoare este, In primul rind, acordarea clauzei na­ţiunii celei mai favorizate, care ar crea condiţii pentru un export ro­mânesc mai substanţial in Statele Unite şi, deci, mijloace corespunză­toare de plăţi. în realizarea schim­burilor economice propriu-zise, cre­ditele nu vor juca un rol prea im­portant. Ele au şi vor putea avea o importantă mai mare in realizarea unor acţiuni de cooperare economi­că, de investiţii in România, care, desigur, la rindul lor, pot contribui la extinderea schimburilor economi­ce. Aceasta pentru că noi dorim schimburi echitabile şi o balanţă de plăţi echilibrată, şi nu să facem schimburi economice pe bază da credite. ÎNTREBARE : Cunoaştem ci vă gindiţi la realizarea unor investiţii pe scară largă,, in special prin intermediul Socie­tăţilor mixte. Sinteţi satisfăcuţi de modul in care se realizează acestea pină acum ? Aţi reuşit să atrageţi un vo­lum de investiţii americane conform cu dorinţele dumnea­voastră ? RĂSPUNS : în înfăptuirea pro­gramului de dezvoltare a industriei şi a economiei româneşti avem in vedere şi crearea condiţiilor de realizare a unor investiţii de către alte ţări in România. Avem o lege specială care reglementează crite­riile şi normele in direcţia aceasta. în ce priveşte Statele Unite, pină acum am putea spune că sîntem numai la început. S-au constituit de fapt, numai două asemenea so­cietăţi mixte. Sunt însă In curs o se­rie de tratative cu un număr mai mare de firme care ar putea duce la crearea unor întreprinderi mixte de mai mare amploare. Sperăm ca în următoarele luni să ajungem la o finalizare a acestor tratative. ÎNTREBARE : Înţeleg din le­gislaţia dumneavoastră că parti­ciparea străină este limitată la maximum 49 la sută. Există o­ perspectivă pentru schimbarea acestei prevederi, în sensul de a permite investitorilor străini să deţină un control majoritar ? RĂSPUNS : Cota de 49 la sută oferă o bază foarte bună de colabo­rare. De altfel, in tratativele pe care le avem chiar cu multe com­panii americane, ele merg pe linia de a avea o participare mai mică, nu mai mare. ÎNTREBARE : De ce I RĂSPUNS : Fiindcă, In general, Investiţiile necesare în dezvoltarea unor capacităţi industriale sunt as­tăzi destul de mari. Pină la urmă, problema nu este In fond cea a procentului de parti­cipare, deoarece condiţiile de con­ducere a activităţii sunt stabilite in aşa fel incit nu poate să se creeze nici o problemă pentru cei cu care realizăm asemenea societăţi mixte. ÎNTREBARE : Relaţiile eco­nomice ale României cu Occi­dentul creează dificultăţi in re-,­laţiile dumneavoastră cu alte ţări din Tratatul de la Varşovia ? RĂSPUNS : Relaţiile României cu ţările occidentale — deci, inclusiv cu Statele Unite — nu sunt in nici un fel legata de relaţiile pe care România le are cu ţările socialiste din C.A.E.R. sau cu celelalte ţări socialiste. Ele constituie o expresie a politicii generale de dezvoltare a colaborării economice şi a relaţiilor cu toate statele, fără deosebire de orinduire socială. De altfel, trebuie să menţionez că relaţiile României cu ţările socia­liste reprezintă circa 50 la sută din totalul schimburilor noastre econo­mice internaţionale. Deci, nu poate fi vorba de existenţa vreunor difi­cultăţi nici intr-un sens, nici in altul. Dificultăţile sunt create de existenţa anumitor restricţii in Sta­tele Unite, in unele din ţările occi­dentale din Piaţa comună, care în­greunează tocmai extinderea şi di­versificarea acestor relaţii econo­mice. ÎNTREBARE : Domnule pre­şedinte, există o părere acredi­tată in Congresul american că creditele şi concesiunile comer­ciale trebuie să fie legate de li­bertatea de emigraţie. Ce efect credeţi dumneavoastră că are a­­ceasta asupra procesului de des­tindere ? RĂSPUNS : Trebuie să declar de la început că existenţa unor aseme­nea păreri, care urmăresc de fapt să condiţioneze extinderea relaţiilor economice, daci să creeze in mod­ artificial greutăţi in calea dezvoltă­rii unor relaţii economice pe prin­cipiul deplinei egalităţi, sunt de ne­înţeles şi nu corespund tendinţelor generale care se manifestă pe plan internaţional. Problema libertăţii de emigraţie este o problemă de poli­tică generală a fiecărui stat şi ea este soluţionată astăzi in mod foar­te diferit de la un stat la altul. A încerca in vreun fel să se condi­ţioneze schimburile internationale in funcţie de aceste probleme nu poate duce decit la limitarea posi­bilităţilor de extindere a relaţiilor­­ economice. Fără nici o îndoială, ac­­ţionindu-se în acest fel se ridică şi o serie de probleme politice. Aseme­nea acţiuni nu pot pină la urmă de­cit să urineze intr-o anumită măsu­ră procesul general de îmbunătăţire a relaţiilor dintre state, să impiete­ze asupra procesului destinderii. De aceea, după părerea mea, ar fi ne­cesar să se renunţe cu desăvirşire la asemenea puncte de vedere şi să se pornească de la găsirea căilor de ex­tindere a colaborării în toate dome­niile de activitate pe baza respec­tului reciproc, a egalităţii si a nea­mestecului in treburile interne. A­­ceasta corespunde politicii de destin­dere, în cadrul căreia îşi pot găsi soluţionarea şi problemele emigra­ţiei. ÎNTREBARE : România are relaţii bune atit cu U.R.S.S., cit şi cu R.P. Chineză. Consideraţi că acest fapt poate contribui la îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări ? RĂSPUNS : Intr-adevăr, România dezvoltă relaţii da colaborare atit cu Uniunea Sovietică, cit şi cu R. P. Chineză şi in general cu toate ţările socialiste, considerind aceste relaţii ca un factor important al dezvoltării unor relaţii pol pe plan internatio­nal, in realizarea unei politici noi, de colaborare şi pace. Desigur, îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări depinde in pri­mul rind de felul cum ele insele acţionează pentru depăşirea diver­genţelor şi dezvoltarea colaborării. Considerăm însă că, prin poziţia ei de a acţiona in direcţia dezvoltării relaţiilor şi pentru depăşirea diver­genţelor, România contribuie la realizarea acestor obiective. ÎNTREBARE : Ca singura ţară din Europa de răsărit care men­ţine relaţii diplomatice atit cu ţările arabe, cit şi cu Israelul, cum vede România rolul ei in a ajuta la realizarea şi menţi­nerea unei păci durabile in a­­ceastă regiune ? RĂSPUNS : Menţinind relaţiile şi acţionînd pentru dezvoltarea aces­tora atit cu ţările arabe, cit şi cu Israelul, România s-a pronunţat în­totdeauna pentru o soluţie politică in conflictul din Orientul Mijlociu, pe baza rezoluţiei Consiliului de Securitate. Considerăm că există con­diţii prielnice pentru a se putea realiza o pace trainică şi dreaptă, care să ducă la eliberarea teritoriilor arabe ocupate de Israel în urma răz­boiului din 1937, la crearea condi­ţiilor pentru asigurarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii tuturor ţărilor din zonă şi, totodată, la re­zolvarea problemei poporului pales­­tinean, in conformitate cu năzuinţele sale naţionale, că este în interesul tuturor popoarelor şi mai cu seamă al celor din Europa care sunt vecine cu ţările din Orientul Mijlociu să se realizeze o pace trainică şi justă. ÎNTREBARE : Preşedintele Nixon urmează să meargă din nou la Moscova. Aţi dori să ne spuneţi ceva in legătură cu a­­ceasta ? RĂSPUNS : Mi-ar fi greu să vorbesc despre călătoria preşedintelui Nixon la Moscova, ţinînd seama că problemele care urmează să fie dis­cutate sunt cunoscute numai de cele două ţări. Desigur, noi am salutat intilnirile şi acordurile realizate intre Uniunea Sovieti­că şi Statele Unite în timpul vi­zitei preşedintelui Nixon la Mosco­va şi a secretarului general al C.C. al P.C.U.S., Leonid Brejnev, in Sta­tele Unite. Sperăm că şi in cadrul actualelor convorbiri se va ajunge la înţelegeri bune, care să contribuie la extinderea colaborării între cele dou­ă ţări, dar care, totodată, să ţină seama şi să contribuie la realizarea cursului destinderii, in concordanţă cu interesele tuturor statelor de dez­voltare independentă şi liberă. ÎNTREBARE : Destinderea dintre cele două ţări facilitează oare posibilitatea ca Rom­ânia şi alte ţări mici din Europa de est să dezvolte relaţii mai strinse cu Vestul ? RĂSPUNS : Fără ingld­ală, aceea­: luarea cursului destinderii pe plan­ internaţional— determinat de schim­bările care se produc in raportul de forţe internaţional­e deci şi îm­bunătăţirea relaţiilor dintre aceste două ţări mari, este în favoarea a­­firmării unor relaţii noi de colabo­rare în lume. Accentuarea cursului destinderii favorizează, desigur, şi dezvoltarea relaţiilor dintre România şi alte state din vest şi de pe toate continentele. ÎNTREBARE : împărtăşiţi pă­rerea celor ce se tem că destin­derea sovieto-americană ampli­fică pericolul unei înţelegeri ta­cite intre cei doi de a exercita împreună un control asupra Europei ? RĂSPUNS : Dacă există o aseme­nea părere la unele state, sau la unii oameni politici, revine ţărilor în cauză ca prin înţelegerile lor să de­monstreze că aceste temeri sunt neîntemeiate. In ce mă priveşte, consider că în actualele condiţii in­ternaţionale este imposibil să se mai­ ajungă la exercitarea vreunui con­trol asupra Europei sau asupra vre­unei alte zone a lumii. Cred însă că nici Uniunea Sovietică şi, sper, nici Statele Unite nu işi propun a­­semenea scopuri. ÎNTREBARE : De ce conside­raţi important ca principiul independenţei şi suveranităţii naţionale, principiu pe care l-aţi subliniat cu putere in discuţia de astăzi, să fie respectat şi in relaţiile dintre ţările socialiste ? RĂSPUNS : Socialismul se con­struieşte în 14 ţări. Fiecare, pornind de la principiile generale, universal valabile, realizează socialismul ţinind seama de condiţiile istorice naţiona­le şi sociale concrete din ţara res­pectivă. Totodată, trebuie avut in vedere că edificarea socialismului in aceste ţări are loc in condiţiile e­­xistenţei in lume a relaţiilor de pro­ducţie şi politice capitaliste, cu tot ceea ce decurge de aici. De aceea, odată cu construcţia socialismului în mai multe ţări, se pune in mod acut şi problema realizării între ele a unor relaţii de tip nou, bazate pe principiile deplinei egalităţi in drep­turi, ale respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neameste­cului in treburile interne, avantaju­lui reciproc şi, totodată, al întraju­torării şi colaborării in construcţia noii orinduiri sociale. înfăptuirea in viaţă a acestor principii este o con­diţie primordială a dezvoltării cu succes a socialismului în fiecare tară, a afirmării acestor principii pe plan international, a luptei ge­nerale pentru o politică nouă, pentru o­ ordine nouă in viaţa interna­ţională. ÎNTREBARE : In Vest se cre­de că, in ciuda procesului de destindere, ţările Tratatului de la Varşovia — şi în special Uniunea Sovietică — sporesc rapid forţele lor militare. Nu a­­pare aceasta in contrast cu pro­cesul de destindere ? RĂSPUNS : Vedeţi, întrebarea este incompletă, pentru că ar trebui să aveţi in vedere faptul că în cadrul Pactului Nord Atlantic continuă să se adopte o serie de măsuri de in­tensificare a înarmărilor. Pornind de aici, este normal ca ţările socia­liste care fac parte din Tratatul de la Varşovia, in general toate ţările so­cialiste, dar şi alte ţări, să ia mă­suri corespunzătoare pentru a-şi întări capacitatea de apărare. Este de inteles că acest lucru îl fac şi România şi celelalte ţări socialiste şi, fără nici o îndoială, la fel şi U­­niunea Sovietică, aşa cum îl fac şi Statele Unite ale Americii şi cele­lalte ţări din Pactul Nord Atlantic. La recenta reuniune a ţărilor so­cialiste din Tratatul de la Varşo­via s-a vorbit despre necesitatea de a se ajunge la măsuri care să ducă la crearea unor condiţii favorabile desfiinţării concomitente a ambelor pacte. In general, noi ne pronunţăm pentru a se ajunge la măsuri de oprire a cursei înarmărilor, de re­ducere a trupelor, ceea ce ar co­respunde cerinţelor generale ale po­poarelor şi cursului spre destindere. Fără îndoială, în condiţiile men­ţinerii şi chiar amplificării cursei înarmărilor, procesul de destindere are de suferit şi este în faţa unui pericol permanent. Pentru a se ajunge la o reală securitate în Eu­ropa şi in lume, pentru accentuarea procesului de destindere se impun neapărat măsuri in domeniul militar, de reducere a armamentelor, de dezarmare — şi, in primul rind, de dezarmare nucleară — de desfiin­ţare a blocurilor militare. In această direcţie noi considerăm că trebuie să acţioneze toate popoarele­­ care doresc să-şi concentreze eforturile în direcţia dezvoltării economico­­sociale şi care doresc realmente o pace trainică in lume. ÎNTREBARE : Ce credeţi des­pre idee­a unei retrageri unilate­rale masive a trupelor S.U.A. din Europa de vest ? Cum ar afecta acest lucru stabilitatea şi situaţia ţărilor Europei răsări­tene ? RĂSPUNS : După părerea mea, prezenţa trupelor străine în Europa sau pe teritoriul altor state nu aduce in nici un fel şi nimănui vreun plus de securitate dimpotrivă, prezenţa trupelor străine pe teritoriul altor state constituie în permanenţă o sursă de insecuritate pentru toate statele. De aceea, retragerea trupe­lor Statelor Unite sau ale altor state din Europa, a trupelor străine, in general,­ de pe teritoriile altor state nu poate decit să favorizeze cursul destinderii şi să contribuie la Întărirea securităţii, să ducă la dezvoltarea relaţiilor de colaborare intre State. ÎNTREBARE : Credeţi că fi­cest curs de destindere ar putea fi împiedicat sau întrerupt de o schimbare a conducerii — fie in Statele Unite sau in Uniunea Sovietică ? RĂSPUNS : Cursul destinderii este determinat de schimbările care s-au produs în general pe plan interna­ţional în raportul de forţe, de a­­pariţia pe arena mondială a unor forţe puternice care se pronunţă pen­tru o politică nouă, pentru a se pune capăt vechii politici denumite „războiul rece“ ; el este legat de creşterea conştiinţei popoarelor şi a acţiunilor opiniei publice de pretu­tindeni, care doreşte o politică de colaborare. De aceea, ar fi greu de presupus că anumite schimbări d­in conducere într-o ţară sau alta ar putea duce la o schimbare a cursului destinderii. Fără nici o îndoială, oa­menii işi au rolul lor, işi au meri­tele lor in realizarea acestui curs, in măsura in care ei înţeleg năzuin­ţele popoarelor, schimbările care se produc în lume şi acţionează in con­cordanţă cu cerinţele acestor schim­bări. Pot fi unii care înţeleg mai greu aceste schimbări, dar nimeni nu poate opri afirmarea acestor tendin­ţe care se impun tot mai mult şi devin o necesitate a dezvoltării vie­ţii internaţionale. ÎNTREBARE : Se poate vorbi de vreun semn de opoziţie în Uniunea Sovietică faţă de pro­cesul de destindere ? RĂSPUNS : Cred că Uniunea So­vietică, in mod principial, ca ţară socialistă, dar şi pornind de la în­seşi interesele sale, este direct inte­resată in realizarea unei politici de destindere, tocmai in vederea creării condiţiilor pentru un program al dezvoltării economice mai rapide, al construcţiei societăţii comuniste, cit şi pentru o politică generală de pace in întreaga lume. Politica de pace este o necesitate astăzi pentru toate ţările, inclusiv pentru tarile socialis­te, deci şi pentru Uniunea Sovietică. Nu mai vorbesc de faptul că o ţară socialistă, prin felul de a judeca lucrurile, nu poate fi decit pentru o politică de destindere şi de pace. ÎNTREBARE : Consideraţi că şi alte ţări din Europa răsăritea­nă ar trebui să urmeze exemplul dumneavoastră şi să-şi întăreas­că relaţiile cu Statele Unite şi cu ţările occidentale ? RĂSPUNS : Cred că nu se pune problema de a se urma exemplul României, deoarece unele ţări socia­liste au dezvoltat relaţiile cu Statele Unite chiar înaintea României. în ce priveşte România, cred că singurele obstacole sunt restricţiile existente din partea Statelor Unite, lipsa clauzei naţiunii celei mai favo­rizate, care împiedică o colaborare mai largă, reciproc avantajoasă. Spun aceasta pentru că in înţelege­rile realizate cu preşedintele Nixon am pornit de la faptul că aceste re­laţii trebuie să se bazeze pe princi­piul deplinei egalităţi, al independen­ţei, al neamestecului în treburile interna­ Nu, nu-l supărase nimi Era primul client al hote­lului „Coroana de aur“, fusese întimpinat cu flori şi şampanie, primise cea mai frumoasă cameră... Şi, totuşi, Alexandru Mi­­traşca părăsea hotelul, fără să fi dormit aici mă­car o noapte ! Motivul ? Foarte simplu: abia sosit la Bistriţa — primit la întreprinderea de utilaje pentru industria materia­lelor de construcţie şi re­fractare — şi, în aceeaşi zi, primise cheile unui aparta­ment. O zi plină de semne bune, promiţătoare, şi care, pe deasupra, mai era şi ziua lui de naştere, A. M. venea tocmai din Giurgiu. Acum este unul dintre oamenii de nădejde ai serviciului C.T.C. din în­treprindere, a îndrăgit ora­şul, şi-a făcut prieteni. Ca el mai sunt zeci şi zeci de specialişti. La aceeaşi uni­tate lucrează ing. Gavril Potopeanu, venit de la ,,Me­talul roşu“-Cluj, ing. Radu Jarda, de la Prodcomplex- Tg. Mureş, ing Radu Mun­­teanu, de la Industria lo­­cală-Dej, Nicolae Zus, de la întreprinderea minieră- Teliuc, Ioan Theil si Petru Vaida, de la Combinatul siderurgic-Hunedoara ş.a. Pe lingă cei veniţi de pe alte meleaguri, in noile u­­nităţi ale industriei bistri­­tene muncesc astăzi sute de tineri de prin comunele în­vecinate, în depozitul de buşteni al complexului pentru prelucrarea lemnu­lui lucrează 52 de foşti ţa­pinari din comuna Rebra. Mulţi dintre cei antre­naţi în acest curent aduc drept zestre oraşului fami­lii viguroase, cu 7—8 copii. După cum rezultă din da­tele statistice, sporul mi­­gratoriu însumat pe ultimii cinci ani reprezintă aproa­pe 12 la sută din populaţia actuală a oraşului ! Ce-i atrage pe oameni de pe valea Birgăului şi a So­meşului Mare, ca şi din a­­titea alte colţuri de ţară, spre acest oraş vestit altă­dată mai ales pentru monu­mentele sale medievale ? Nimic altceva decit o rapi­dă trezire a unui tradiţio­nal centru meşteşugăresc şi negustoresc la o viaţă di­namică, stimulată de rit­murile vii ale procesului de industrializare socialistă. In ultimii 15 ani, produc­ţia globală industrială a o­­raşului a sporit de aproxi­gradului de valorificare a uneia dintre resursele de bază ale meleagurilor bis­­triţene — pădurea. In loc de simplă cherestea, econo­mia judeţului livrează, in proporţii tot mai însemna­te, mobilă. O fabrică de plăci aglomerate permite utilizarea deşeurilor lem­noase ; in curînd, in ca­drul C.P.L. va începe con­strucţia unei fabrici de plăci aglomerate înnobila­te. Aceleiaşi idei ii este dedicată activitatea colec­tivului de la întreprinderea de textile neţesute „Net­tex“. Aici, din mii de tone de deşeuri textile se ob­ţin­e printr-un procedeu tehnologic care a reprezen­tat o premieră pe plan na­ţional, la ora punerii in funcţiune — produse soli­citate, printre altele, în in­dustria confecţiilor, în ta­piţerie, in lucrările de izo­lare a construcţiilor, în­treprinderea de utilaje pen­tru industria materialelor de construcţie şi refractare, amintită la începutul re­portajului, se află tot pe platforma industrială ; nu­mele, destul de explicit, vorbeşte de la sine despre profilul ei tehnic. în fine, ultima intrată in producţie, zilele trecute, este între­cit acest profil) , pe de altă parte, apariţia de ra­muri noi sau de tehnologii inedite (cum este cazul în­treprinderii „Nettex“). L-am rugat pe tovarăşul Andrei Weingärtner, prim­­secretar al comitetului oră­şenesc P.C.R., primarul Bistriţei, să ne prezinte implicaţiile sociale şi ur­banistice ale rapidei as­censiuni industriale a ora­şului.­­ O primă consecinţă importantă este creşterea numărului de oameni ocu­paţi in producţia industria­lă şi în alte sectoare de la aproximativ 7 000, in urmă cu 15 ani, la peste 18 000 în prezent. Cel mai rapid spor s-a înregistrat­­ în industrie, unde numărul cadrelor s-a dublat in ulti­mii cinci ani. Avind în ve­dere poziţia de forţă pur­tătoare a progresului social şi rolul fundamental al cla­sei muncitoare în societa­tea noastră, consolidarea detaşamentului ei bistriţean este de primă însemnătate pentru oraşul nostru. Aş mai adăuga că, dată fiind vîrsta medie scăzută a muncitorilor, a cadrelor de conducere chiar, acest de­taşament se caracterizează prin elanul şi energia spe­lului, în para­de numărul de „tişti care işi desfă­ta activitatea in Bistri­ţa — atit in sectorul eco­nomic, cit şi în cel social­­cultural. Foarte mulţi din­tre ei sunt bistriţeni (şi e bine că localnicii care işi încheie studiile superioare işi găsesc acum un rost chiar în urbea lor), dar sunt destui şi dintre cei ve­niţi din altă parte şi care se­ simt bine la noi. Pe plan urbanistic, urmă­rile sunt nu mai puţin substanţiale. S-a construit foarte mult , mai bine de un sfert din populaţia ora­şului locuieşte in aparta­mentele ridicate in anii 39—1973, în cartierele „soars“ şi „Decebal“. A put ridicarea noului Andrei Mureşanu a a­vea in final 4 000 «m­e. S-a asigu­ra cu apă a «i industria­­-eţeaua de -pusă in epura­rt des­face­­re popul, proape prafaţa ev s-a dublat, gazinul um­­mes“, se va întreg oraşul in Din acel an, care cat înfiinţarea judeţ, pină astăzi, numărul locuri in creşele oraşului crescut de şase ori, numa­rul de paturi în spitale (la mia de locuitori) — cu mai mult de o treime, iar numărul de medici (la mia de locuitori) — cu aproape 50 la sută. Viaţa însăşi a devenit mai trepidantă. Timpul li­ber capătă întrebuinţări inedite, e tot mai mult folosit pentru satisface­rea cerinţelor spiritua­le — cu precădere ale tinerilor. Cei care n-au mai vizitat orașul de vreo cinci-șase ani aproape că nu-l mai recunosc. Și tot acest proces înfloritor, toa­tă această infuzie de vi­talitate constituie o măr­turie elocventă a roadelor politicii partidului de ridi­care a tuturor regiunilor tării la cotele înalte ale progresului si bunăstării — adevărate linii de forţă in peisajul României socialis­te a anului XXX. Gheorc­he SASARMAN Ion ANGHEL corespondentul „Scînteii" Daca n-ai ia Bistriţa ultimii cinci — De ce plecaţi ? supărat ceva ? Vreţi, pe­ altă cameră ?... de ori. In acest prinderea de­liginos, cei cinci (ru articol au scurs de la cadrul judeţului au ca s-a născut ’ stria­lă. Ce’ aâ le ei ' dez­!• ’ m bistri­i parte, incor­d. .nor valori tot pr. « materiilor prime în­­ modernizarea in i­iguri tradiţio-Să „­­ul lemnului, la p. rt.­­ al fruc-Compli ucra zona de rea len. mie la st con­creşterea - .iniţială a s­onderi SCINTEIA — marţi 2 iulie 1974 UN NOU, AMPLU SI RODNIC CAPITOL AL COLABORĂRII SI PRIETENIEI ROMÂNO EGIPTENE (Urmare din pag. I)­telor preşedintelui Nicolae Ceauşescu în aproape toate celelalte ţări ale lumii arabe — fie că a fost vorba de Algeria sau Maroc, de Siria sau Liban. Cuvinte de inaltă apreciere faţă de politica României socialiste au fost acum exprimate şi de către preşedintele Sadat , care se bucură de prestigiu în rândurile opiniei pu­blice româneşti ca eminent om poli­tic, animat de spirit realist, manifes­­tind perseverentă in căutarea unor soluţii politice a situaţiei din Orien­tul Apropiat, in deschiderea de noi căi de acţiune în această direcţie. A­­ceste aprecieri au fost însoţite cu re­liefarea elogioasă a rolului personal al­ preşedintelui Nicolae Ceauşescu, care, in cadrul activităţii neobosite pe care o desfăşoară pentru elabora­rea şi aplicarea politicii externe a partidului şi statului nostru, a acor­dat şi acordă cea mai mare atenţie dezvoltării neîntrerupte a relaţiilor cu ţările arabe, stingerii focarului de încordare din Orientul Apropiat, transformării acestei regiuni a lu­mii, a Mediteranei în general, in­tr-o zonă a păcii şi colaborării, de­ziderat legat şi de cerinţele înfăptui­rii securităţii europene. Plasate astfel sub semnul unei calde preţuiri reciproce, al cordiali­tăţii prieteneşti şi deplinei înţelegeri, convorbirile dintre cei doi preşedinţi au pus in evidenţă concluzia funda­mentală că progresul popoarelor noastre, progresul întregii omeniri este nemijlocit legat de statornicirea unor raporturi noi intre state, ca­racterizate prin Încredere şi respect reciproc, de realizarea unei noi or­dini în lume, bazate pe echitate şi justiţie internaţională. Chintesenţă a dialogului la nivel înalt româno-e­­giptean. Declaraţia solemni comună, document de însemnătate istorică în relaţiile reciproce, act de o amplă semnificaţie internaţională, expri­mă voinţa ambelor state şi po­poare de a fundamenta raporturile dintre ele, precum şi cu toate cele­lalte state, pe asemenea principii cum sunt respectarea dreptului sa­cru al tuturor naţiunilor la existenţă, libertate, suveranitate şi indepen­­denţă, la pace şi securitate, egalita­tea deplină a tuturor statelor, drep­tul acestora de a participa la­ exami­narea şi rezolvarea problemelor in­ternaţionale, respectarea inviolabili­tăţii frontierelor şi a integrităţii te­ritoriale, inadmisibilitatea acaparării de teritorii prin forţă sau pe orice alte căi, respectarea dreptului ina­lienabil al fiecărui popor de a dis­pune liber de soarta sa, fără nici un amestec, constringere sau pre­siune exercitate din afară. Este un­ document ce reprezintă, fără îndo­ială, nu numai o veritabilă Cartă a prieteniei româno-egiptene, ci care se înscrie, totodată, ca o contribuţie de mare importanţă la cauza generală a promovării destin­derii, colaborării, securităţii şi păcii in lume. Pe temelia unor asemenea prin­cipii trainice, relaţiile de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică ro­mâno-egiptene şi-au arătat de pe acum caracterul fertil, materializat prin diferitele obiective ridicate în comun, ca uzina de produse sodice de la Alexandria, fabrica de fosfaţi din Hamrawein sau linia de tractoa­re de la Heluan, ca şi prin diverse alte forme de cooperare. Intensa dezvoltare economico-socială a ţării noastre, ca şi faptul că­ poporul egip­tean are acum posibilitatea să-şi consacre eforturile activităţii de re­construcţie deschid noi şi ample orizonturi adîncirii şi lărgirii relaţii­lor de colaborare bilaterale — hotă­­rirea de a le asigura o bază stabilă şi de lungă durată fiind reflectată de insăşi constituirea Comitetului comun de cooperare între cele două ţări. Este semnificativ pentru per­spectivele relaţiilor bilaterale faptul că se întrevede ca, în urma măsu­rilor convenite cu prilejul vizitei, schimburile economice să ajungă in 1980 la un volum de 400—500 milioa­ne dolari. Odată cu această trainică temelie economică, în dezvoltarea legăturilor de prietenie româno-egiptene un rol de cea mai mare importanţă revine partidelor de guvernămînt din cele două ţări , cu prilejul convorbirilor dintre cei doi preşedinţi, exprimin­­du-se satisfacţia faţă de relaţiile strinse existente intre Partidul Co­munist Român şi Uniunea Socialistă Arabă, s-a hotărât, aşa cum se sub­liniază şi în Comunicatul comun, intensificarea lor pe mai departe — ceea ce corespunde pe deplin cerin­ţei obiective de întărire a colaborării şi unităţii de acţiune a tuturor for­ţelor progresiste, democratice şi antiimperialiste ale lumii contem­porane. Tot atât de rodnic este bilanţul examinării de către cei doi preşedinţi a problemelor internaţionale actuale, în centrul convorbirilor aflindu-se, în mod firesc, situaţia din Orientul Apropiat, imperativul soluţionării conflictului din această parte a lu­mii pe cale politică, prin tratative. Exprimînd satisfacţia pentru acordu­rile de dezangajare militară dintre Egipt şi Siria, pe de o parte, şi Israel, pe de altă parte, ca primi paşi pe calea rezolvării situaţiei conflictua­­le, convorbirile dintre cei doi pre­şedinţi au subliniat necesitatea unor noi eforturi pentru a se ajunge la o pace trainică şi dreaptă. Pentru a­­ceasta este necesară retragerea Israe­lului din teritoriile ocupate in urma războiului din 1937, garantarea inte­grităţii şi suveranităţii fiecărui stat din zonă, asigurarea deplină şi nein­­tirziată a drepturilor naţionale legi­time ale poporului palestinean. Un cadru propice pentru realizarea a­­cestui deziderat — aşa cum ţara noas­tră a relevat în repetate raiduri şi cum s-a reliefat în cursul convorbirilor la nivel inait de la Bucureşti şi Si­naia , il poate constitui conferinţa de la Geneva, la care, alături de ţările direct interesate, inclusiv Or­ganizaţia de Eliberare a Palestinei, singurul reprezentant legitim al po­porului palestinean, o contribuţie importantă ar putea aduce şi alta state iubitoare de pace, îndeo­sebi din Europa şi Africa. Este o concluzie reciproc împărtăşită că numai pe calea unor eforturi perse­verente, prin respectarea intereselor tuturor popoarelor din regiune — leagăn al unor civilizaţii strălucite — se va putea ajunge la o soluţie echi­tabilă, astfel incit să se pună capăt situaţiei grave care continuă să per­siste in această zonă, iar Orientul Apropiat să poată deveni o zonă a înţelegerii şi bunei vecinătăţi, în care popoarele să-şi concentreze strădaniile spre construcţia paşnică, spre ridicarea nivelului de trai, spre prosperitatea generală. Profund interesate, ca ţări în curs de dezvoltare, in îngustarea şi, în ul­tima instanţă, lichidarea decalajelor economice, România şi Egiptul se in­­tilnesc in concepţia comună a prio­rităţii, in acest sens, a eforturilor proprii in vederea deplinei valorifi­cări a resurselor naturale şi umane ale fiecărui stat, paralel cu o largă cooperare internaţională egală în drepturi, eliminarea oricăror practici discriminatorii şi bariere artificiale în relaţiile economice dintre state, accesul nestînjenit al ţărilor in curs de dezvoltare la cuceririle ştiinţei şi tehnicii moderne, soluţionarea, pa baze noi, juste, a problemelor ener­giei şi materiilor prime şi dezvoltă­rii. Subliniind cu toată tăria impe­rativul rezolvării problemei decala­jelor, evidenţiind modalităţile prin­cipale în vederea atingerii acestui scop, România şi Egiptul dau glas unei cerinţe fundamentale a lumii contemporane, exprimă un postulat esenţial pentru cauza păcii, progresu­lui şi colaborării internaţionale. Nu încape îndoială că prin ideile puse in evidenţă, prin concluziile subliniate, prin documentele înche­iate, dialogul la nivel înalt româno­­egiptean prezintă o deosebită impor­tanţă, nu numai pentru cele două state, pentru relaţiile lor bilaterale, ci răspunde totodată intereselor de pace şi colaborare ale tuturor sta­telor, ale tuturor popoarelor. Pe bună dreptate, se poate aprecia că nu există popor, că nu există stat al comunităţii mondiale care să nu aibă temei de a saluta faptul că in convorbirile de la Bucureşti au fost puse in evidentă ideile reglementă­rii politice, normalizării relaţiilor, înrădăcinării normelor legalităţii in­ternaţionale, ca singurele care pot să asigure o autentică securitate, să ducă la creşterea încrederii între state, să creeze condiţiile unei dez­voltări multilaterale ale fiecăe po­por in parte si ale întregii nici un ansamblu. Rezultatele pozitive ale convorbi­rilor româno-egiptene constituie, ast­fel, o nouă ilustrare a rolului pe ca­­re-l joacă România pe arena inter­naţională, a poziţiei pe care ţara noastră a dobindit-o în viaţa mon­dială în cei 30 de ani de la Elibe­rare. Astăzi, în mod unanim, Bucu­­reştiul este apreciat ca un important centru al activităţii diplomatice in­ternaţionale , aşa cum atestă şi marele număr de Înalte personalităţi politice care ne-au fost sau ne sunt în aceste zile oaspeţi, ori a căror sosire este apropiată. Se poate astfel spune că succesele politicii externe româneşti se adaugă marilor înfăp­tuiri pe plan intern cu care poporul nostru întimpină aniversarea zilei de 23 August. Ele fac să avem prieteni mai mulţi, mai buni şi mai apro­piaţi pe toate meridianele lumii d­intre care şi poporul milenarului Egipt. Opinia noastră publică, întregul popor român încearcă sentimente de profundă satisfacţie faţă de rezulta­tele vizitei înaltului oaspete egip­tean. Poporul nostru este ferm con­vins că această vizită, convorbirile dintre cei doi preşedinţi marchează un aport deosebit de important pen­tru dezvoltarea pe multiple planuri a relaţiilor frăţeşti dintre România şi Egipt, corespunzător aspiraţiilor celor două popoare prietene, intere­selor de pace şi cooperare ale în­tregii omeniri.

Next