Scînteia, februarie 1975 (Anul 44, nr. 10092-10115)

1975-02-01 / nr. 10092

Există O LEGE care stabileşte cum trebuie utilizate COMBUSTIBILUL ŞI ENERGIA ELECTRICĂ • Sunt respectate toate prevederile acestei legi ? • De ce întîrzie (unele întreprinderi şi unele... ministere) elaborarea bilanţurilor energetice (termen: 31 decembrie 1974)? • Cum se efectuează extinderea normării ştiinţifice a consumurilor, revizuirea normelor în vigoare?­­ Care este stadiul recuperării resurselor secundare? După cum este cunoscut, planul pentru acest an prevede producerea a 56,5 miliarde kWh de energie e­­lectrica. Este un nivel de produc­ţie riguros determinat, menit să a­­sigure acoperirea cerinţelor de e­­nergie electrică ale ţării — fie cele din domeniile industriei, trans­porturilor, construcţiilor, agricul­turii, fie cele din sectoarele social, casnic si edilitar s.a. — in condi­ţiile gospodăririi cu înalt simţ de răspundere si aplicării unui regim sever de economii. Rezultatele din ianuarie arată că, în cea mai mare parte, consumatorii de energie au înţeles importanta si sensul major al orientărilor stabilite de condu­cerea partidului si a statului, stră­­duindu-se să traducă in viată pre­vederile Legii cu privire la măsu­rile de dezvoltare a bazei energe­tice si de folosire mai judicioasă a combustibilului si energiei. Efec­tele pozitive ale acestor preocupări stăruitoare se regăsesc în econo­miile de peste 200 milioane kilo­­swati-oră de energie electrici, eco­nomii care, în mod sigur, vor fi tot mai substantial® in lunile ur­mătoare. Înfăptuirea riguroasă a măsurilor de gospodărire raţională si econo­misire a energiei si a combustibi­lului, a prevederilor legii constituia o sarcină permanentă si, de aceea. In fiecare întreprindere si ramură trebuie să se acţioneze cu perse­verentă si răspundere pentru apli­carea programelor de măsuri sta­bilite. Pentru tara noastră, care atit în acest an, cît şi în viitorul cinci­nal are de înfăptuit mari obiective ale dezvoltării si modernizării eco­nomiei, problema gospodărrii cu maximă grijă a energiei electrice și a combustibilului reprezintă o nece­sitate obiectivă imperioasă. Dacă țările cele mai bogate și mai avan­sate economic iau măsuri drastice în acest domeniu, cu atit mai mult, la noi, trebuie intensificate efortu­rile pentru economisirea resurselor de energie şi combustibil, pentru reducerea consumurilor, pentru ca situaţia economică grea din lume, criza energetică să influenţeze cît mai puţin asupra dezvoltării econo­mico-sociale a ţării. Cum este firesc, primii care au datoria să manifeste o înaltă res­ponsabilitate în folosirea combusti­bililor si energiei sunt producătorii de energie electrică si termică. Permanent, partidul le cere să pro­ducă fiecare kilowat-oră in condi­ţii de maximă economicitate. Apli­­cînd in practică sarcinile ce le revin, în ianuarie s-au economisit in unitățile industriei energiei e-­lectrice 10 milioane kWh. Dar în acest domeniu, îndatorirea majoră a energeticienilor — prevăzută în lege — este de a „folosi cu prio­ritate combustibili solizi, atit la producerea energiei electrice, cit si în alte procese de ardere“. Ce se constată însă ? In două decade din ianuarie, planul de producţie a e­­nergiei electrice pe bază de lignit nu a fost îndeplinit integral. A­­ceasta se datorează — potrivit opi­niei specialiştilor de la Centrala industrială a energiei electrice si termice — neasigurării întregii cantităţi necesare de combustibil solid. De aici se desprinde necesi­tatea de a se urgenta aplicarea pro­gramelor întocmite, care prevăd ca unităţile Ministerului Minelor, Pe­trolului şi Geologiei să livreze rit­mic şi în cantităţile planificate căr­bunele , întreprinderile Ministeru­lui Industriei Construcţiilor de Ma­şini Grele să expedieze cit mai grabnic turbinele de 330 MW pen­­­tru C.T.E. Rovinari ; Ministerul E­­nergiei Electrice să pună imediat in funcţiune agregatele respective, să asigure , prin măsuri tehnico­­organizatorice, prin întărirea disci­plinei tehnologice si a muncii — utilizarea maximă a capacităţilor de producţie instalate in termocentra­lele care funcţionează pe bază de cărbune. Atît pentru producătorii de e­­nergie, cît si pentru consumatorii acesteia, „oglinda“ în care se re­flectă preocupările privind gospo­dărirea judicioasă a resurselor, in­strumentul cu adevărat eficace pentru evitarea pierderilor de e­­nergie si combustibil îl constituie bilanţurile energetice. Elaborarea lor este obligatorie pentru toate • unităţile* si, in acest sens, • le­gea prevede : „Ministerele, comi­tetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiu­lui Bucureşti, centralele, între­prinderile vor lua măsuri pentru întocmirea bilanţurilor energetice pe utilaje, instalaţii şi pe între­prindere, pînă la 31 decembrie 1974“. Termenul a expirat de o lună , în ce măsură s-au elaborat aceste bilanţuri ? O analiză efectuată de Ministe­rul Aprovizionării Tehnico-Mate­riale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe relevă că Ministe­rul Minelor, Petrolului şi Geologiei, Ministerul Industriei Chimice, Mi­nisterul Industriei Uşoare, Ministe­rul Transporturilor şi Telecomuni­caţiilor, Ministerul Construcţiilor Industriale, Consiliul popular al municipiului Bucureşti, consiliile populare judeţene Constanţa şi Su­ceava au încheiat Întocmirea bilan­ţurilor energetice. Alte unităţi, insă, sunt rămase în urmă în acest do­meniu. Este vorba de întreprinderi ale Ministerului Agriculturii, In­dustriei Alimentare şi Apelor, Mi­nisterului Industriei Construcţiilor de Masini-Unelte si Electrotehnicii, Ministerului Industriei Construcţii­lor de Maşini Grele. Mai mult chiar, în multe din unităţile sub­ordonate unor consilii populare ju­deţene nu s-a întocmit pină acum nici un bilanţ energetic. De ce conducerile întreprinderilor in cau­ză amină, iar ministerele si con­siliile populare respective admit tergiversarea elaborării bilanţurilor energetice, fără de care nu se poa­te şti decit cn aproximaţie evoluţia, consumurilor, nu se poate acţiona în deplină cunoştinţă de cauză asu­pra tuturor pîrghiilor de evitare a pierderilor de energie şi combus­tibil ? Tot atit de importantă, în acest context, este intensificarea acţiunii de extindere a normării ştiinţifice a consumurilor, de revizuire şi îm­bunătăţire a normelor de consum la energie şi combustibil. In multe (Continuare in pag. a IlI-a) Să-i învăţăm pe tineri muzica Apropierea marelui public de muzici, de marea muzică este de fapt adevărata noastră menire. Să facem ca muzica să pătrundă in straturile cele mai di­ferite ale ascultători­lor, să fie înţeleasă , să nu fie numai audi­ată superficial, ci des­luşită în sensurile ei adinei. Există o vorbă veche : „muzica este un limbaj pe înţele­sul tuturor". Cred că astăzi „vorba“ trebuie, in adevăratul ei sens, desluşită, să nu mai producă neînţelegeri. Fără a-şi da silinţa să afle ce se intimplă într-o simfonie sau în desfăşurarea unei mu­zici de cameră, fără a deţine un „cod" al muzicii, o instruire cît de cît, ascultătorul poate să rămină „în afara“ artei. Degeaba inviţi la un concert de muzică de cameră pe cel care nu a mai ascultat niciodată o astfel de muzică şi nu este deci ini­ţiat. Nu-i faci nici un serviciu. Dacă vrei să-l ajuţi cu adevărat, tu, muzician, explică-i ce a vrut să spună compozitorul în lucra­rea respectivă, cum se înlănţuie armoniile, ce mesaj are opusul... Nu-i înţeleg deloc pe acei profesori muzico­logi care se străduia în puţinele ore pe care le au la dispozi­ţie să facă numai şi numai ari de lecţii de teorie a muzicii. Alfa­betul artei sunetelor se învaţă repede ; mai greu este însă să faci ore de istorie a muzi­cii, ore in care să-i laşi pe copii să înţe­leagă cu adevărat a­­ceastă artă, ore in care să-i înveţi pe şcolari pur şi simplu să evite. Dacă s-ar face cu a­­devărat o educaţie sistematică în şcoală, după opt ani de edu­caţie muzicală elevul va fi cu siguranţă un entuziast meloman. E adevărat, în ulti­mii ani, instituţiile mu­zicale fac vizibile e­­forturi pentru atrage­rea tineretului spre muzici. La concertele­­lecţii ale Filarmonicii „George Enescu“ ele­vii vin cu plăcere. Şi la Iaşi, şi la Cluj-Na­­poca, şi la Tg. Murea astfel de „cicluri de iniţiere“ pentru elevi se fac cu mare succes. Dar — şi asta tre-însemnări de Zeno VANCEA buie s-o spunem — de multe ori îţi dai seama că aceşti tineri care vin in sălile de concert sunt nepregă­tiţi. Iată încă un ar­gument care pledează în favoarea convinge­rii mele că iniţierea muzicală trebuie făcu­tă în primul rind in şcoală, la orele de mu­zică, la „cercurile de muzică“, la orele de cor... Oscar Wilde spu­nea că se poate trăi şi fără artă, dar... nu me­rită. Trăim într-o epo­că în care civilizaţia tehnici a ajuns pe culmi nebănuite. A­­cum, mai mult ca oricînd, aşa cum a­­răta Enescu, trebuie restabilit acel echi­libru între intelect şi simţire, între gîn­­dire şi sensibilitate. Deci, să nu uităm ro­lul muzicii, rolul edu­caţiei muzicale in şcoală. Noţiunile de „om nou“, „om multi­lateral dezvoltat“ nu sunt abstracte, nu sunt simple cuvinte. împlinirea idealului uman pe care societa­tea noastră şi-l pro­pune nu poate lipsi procesul educativ — în special al tinerei generaţii — de latura sa umanistă. Iată de ce mi se pare de ne­crezut că mai există situaţii în care orele de muzică sunt predate de către profesorul de ...naturale, in care profesorul de muzică se străduie să explice elevilor despre „poli­­ritmie“, dar uită să-i înveţe un cîntec din te­zaurul literaturii noas­tre corale. Cum poa­te fi apreciat mesajul unei pagini muzicale româneşti, cum poate fi înţeleasă cu adevă­rat muzica unei ope­re istorice sau a unui balet cu tematică re­voluţionară dacă cel ce ascultă nu are o iniţiere muzicală ? In drumul nostru sigur, ferm, drum al dezvol­tării societăţii socia­liste, arta îşi are locul ei bine definit. Pro­gramul partidului, programul de lucru al fiecărui om de artă spune foarte clar a­­cest lucru, subliniază această idee. Cu atit mai mult este timpul să se acţioneze pentru o educaţie sistematică, eficientă a tinerei ge­neraţii, a publicului in general. Ministerul E­­ducaţiei şi Invăţămîn­­tului, instituţiile mu­zicale, creatori, inter­preţi au datoria să-şi conjuge eforturile in acest sens. Să dăm ti­nerei generaţii hrana spirituală, să o Învă­ţăm să iubească muzi­ca, s-o învăţăm să cîn­­te, să formăm astăzi publicul de miine, cel care va înţelege deplin nu numai rapsodiile din creaţia lui Enescu, dar şi Simfonia I şi a IlI-a şi „Vox Maris“, lucrări cu un mesaj u­­manist excepţional, cel care va şti, fără difi­cultate, să deosebească o muzică lipsită de sens de marea muzică. Să împlinim, cu toate eforturile noastre, ro­lul artei sunetelor în formarea omului nou. PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLIV Nr. 10092 Prima adiţia II Sîmbătă 1 februarie 1975 6 PAGINI — 30 BANI A îndeplinit cincinalul Colectivul de mun­că al Trustului de construcţii Maramureş a atins în ziua de 30 ianuarie cotele finale ale actualului cinci­nal, creîndu-şi condi­ţii ca pină la finele a­­nului 1975 să realize­ze suplimentar un vo­lum de construcţii­­montaj estimat la pes­te 400 milioane lei. In telegrama adresa­tă cu acest prilej C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, se spune, printre altele : Comuniştii, întreg per­sonalul încadrat în muncă închină acest succes alegerilor de deputaţi în marele sfat al ţării şi in con­siliile populare. Tot­odată, ne angajăm şi­­ realizăm, peste preve­derile cincinalului, 1 632 apartamente şi să devansăm punerea în funcţiune cu 30—40 de zile a Fabricii de şuruburi Sighetu-Mar­­maţiei, Fabricii de mobilă Vişeu de Sus, Fabricii de brînzeturi Tirgu-Lăpuş şi a altor obiective. (Agerpres) IN LUMINA HOTĂRIRILOR CONGRESULUI AL XI-LEA AL P.C.R. Exigenţe şi preocupări la consiliile populare Programul partidului obliniază cu pregnanţă necesitatea creşterii rolului consiliilor populare In conducerea întregii activităţi economice şi sociale din judeţe, oraşe şi comune, înfăptuirea acestor sarcini impune eforturi susţinute, pe de o parte, pentru perfecţionarea stilului de muncă, promovarea consecventă a unor forme şi mij­loace eficiente de conlucrare cu cetăţenii in adoptarea deciziilor. In stimularea exercitării iniţiativei colective a maselor, în dezvoltarea impetuoasă a vieţii economice şi sociale, iar — pe de altă parte — pentru generalizarea expe­rienţei bune şi pregătirea temeinică a tuturor cadrelor din aparatul consiliilor populare. Publicind, astăzi, două articole consacrate acestor din urmă aspecte, subliniem totodată că preocupările şi experienţele consiliilor populare pentru perfecţionarea activităţii lor în lumina hotăririlor Congresului al XI-lea al partidului îşi găsesc, şi trebuie să-şi găsească, un fertil timp de acţiune în această perioadă a campa­niei electorale și, mai cu seamă, in perioada imediat următoare alegerii noilor organe locale ale puterii de stat. Valorificăm mai bine resursele locale Programul partidului, aprobat de Congresul al XIea, precum şi alte documente de partid adoptate în ultimii ani , printre care se în­scrie Rezoluţia Conferinţei pe ţară a secretarilor comitetelor comunale de partid şi a preşedinţilor consili­ilor populare din decembrie 1971 — au trasat liniile directoare pentru creşterea rolului şi a competenţei consiliilor populare, pentru întărirea răspunderii acestora în organizarea vieţii economico-sociale locale, în mobilizarea cetăţenilor la conducerea treburilor obşteşti. Elaborarea, dezba­terea şi adoptarea planului economic, înfiinţarea de unităţi economice şi de prestări pentru servicii, adopta­rea proiectului planului de sistema­tizare şi de înfrumuseţare a localită­ţilor — iată numai cîteva zone în care consiliilor populare le-au fost conferite posibilităţi ample de a mo­biliza masele la elaborarea şi apoi la înfăptuirea deciziilor. Ceea ce defi­neşte fundamental astăzi stilul de muncă, activitatea generală a consi­liilor populare este traducerea în viaţă, cu mereu mai multă hotărîre şi cu tot mai mult succes, a indicaţiei trasate de partid privind lărgirea şi întărirea legăturilor cu masele de Gheorghe BOBOCEA prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Buzău (Continuare in pag. a V-a) Fabrica de ciment din Fieni — judeţul Dîmboviţa. In Imagine: noua linie tehnologică cu o capacitate de 3 000 tone ciment în 24 de ore, realizare de prestigiu a industriei noastre constructoare de maşini Foto I 8. Cristian Scriitorii despre actualitatea socialistă a ţârii Există în viaţa oricărui oraş momente cind civis­mul unei întregi colecti­vităţi umane — ca stare de spirit, atitudine faţă de treburile obştii şi ca forţă mobilizatoare în desfăşurarea unor acţiuni spre mai binele urbei — se relevă cu deosebită pregnanţă. Tirgoviştenii au avut prilejul s-o do­vedească în mod perma­nent, astfel de momente inlănţuindu-se în viaţa din ultimii ani a oraşului lor, într-o continuă des­făşurare. Iată un prim fapt : prodigioasa dezvol­tare industrială si însăşi creşterea intr-un impe­tuos ritm a Târgoviştei cereau tot mai multă apă. Izvoarele acestui element vital oricăror activităţi u­­mane erau depăşite de cereri, vechea sursă de la Reteiu se dovedea insufi­cientă şi oraşul trebuia să-şi raţionalizeze consu­mul după un orar sever al robinetelor. Perspecti­va rezolvării acestei pro­bleme exista, dar ea ră­­mînea încă îndepărtată, îndestularea cu apă a ma­rilor şi micilor consuma­tori urmind să fie rezol­vată abia în 1976 sau 1977. „Am avut atunci, ne spune tovarăşul Ion Stă­­nescu, prim-secretar al judeţenei de partid Dîm­boviţa, cea mai scurtă şe­dinţă din viaţa mea, la care convocasem toţi fac­torii responsabili faţă de viaţa urbei şi faţă de cei ce le încredinţaseră man­datul lor de a-i reprezen­ta în treburile obşteşti : patru minute. 240 de se­cunde în care nu s-au putut rosti decit foarte puţine cuvinte, dar răspi­cate şi fără echivoc, şi apoi, pentru cei ce urmau să concretizeze căile de rezolvare a hotărîrii luate în unanimitate, o noapte albă. Era vorba nu nu­mai despre aportul capi­­talului-apă in bunul mers al proceselor industriale, ci de însuşi gradul de ci­vilizaţie a oraşului. Şi s-a decis, stabilindu-se o sca­dentă fără drept de apel, fără circumstanţe ate­nuante şi fără nici o po­sibilitate de aminare . 15 iulie 1973. Ziua tuturor robinetelor deschise prin care apa trebuia să curgă din belşug. Pînă la acea dată aveam in fată numai o sută de zile. Iar ceea ce trebuia să dea conţinut acestor o sută de zile s-a hotârit doar în patru mi­nute“. Au fost. Intr-adevăr, patru minute care au de­cis o acţiune de anvergu­ră. Fără surle şi trompe­te, fără cuvinte pompoa­se. Ca Întotdeauna, în ma­rile şi profundele noastre acţiuni, cu participarea conştientă a tuturor, de la mic la mare, prin con­centrarea forţelor umane şi materiale de care dis­punea întregul oraş. Şi s-a înfăptuit. Ceea ce s-ar fi făcut în peste o mie de zile, s-a terminat la data stabilită. A răs­puns prin faptă, prin muncă concretă civismul tirgovistenilor, iar ziua cind prin robinetele des­chise nu mai avea să şufere aerul sec, ci să vină din belşug bucuria apei, a fost apropiată cu 900 de zile. Cind o obşte întrea­gă hotărăşte nu numai „să se facă“ sau „să i se facă“, ci pune umărul şi face — ne spunea un deputat tirgovistean — nimic nu mai pare nici deosebit de greu, nici im­posibil. Vechii aducţiuni de la Reteiu i s-au adău­gat marile surse de pe „frontul apei“ de la La­­zuri-Văcăreşti şi bogata sursă de la Dragomireşti. Au fost, între cele o sută de zile, două săptămîni de adevărat calvar al meşterului Manole... Ploi torenţiale, ruperi de di­guri, surpări de canale, ceea ce se dregea ziua se dărîma noaptea, dar, pînă la urmă, cei ce hotărise­­râ să biruie nu numai sti­hiile, ci însăşi inerţia ce­lor ce renunţaseră la a cere doar să „li se facă“, şi puseseră mina pe nîr­­lete şi tîrnăcoape să-­l facă singuri, au învins. Iar ziua supremei răspla­­te a eforturilor lor, ziua acestei izbinzi le-a rămas de neuitat. (Continuare In pag. a IV-a) PLATFORMA UMANĂ A TÂRGOVIȘTEI „A pune ” pecetea spiritului civic Reportaj de Ioan GRIGORESCU Bun de drum, nu de accident! Cum sunt respectate normele legale privind întreţinerea autovehiculelor Parcul auto, această importantă avuţie a societăţii, se dezvoltă de la an La an , ca urmare a sumelor tot mai mari pe care statul le-a inves­tit şi le investeşte în acest scop. Pentru exploatarea raţională a auto­vehiculelor au fost adoptate în ul­timul timp o serie de reglementări care vizează direct întărirea sigu­ranţei circulaţiei pe drumurile pu­blice, prevenirea uzării premature a autovehiculelor, economisirea car­buranţilor. Traducerea in viaţă a prevederi­lor din noile acte normative a dus la îmbunătăţirea activităţii parcu­lui auto în fiecare din aceste direc­­ţii. O amplă investigaţie făcută îm­preună cu organele de specialitate a scos, însă, în evidenţă că din acest punct de vedere situaţia nu este încă total mulţumitoare, că apar dese abateri de la reglementările în vigoare — abateri care produc acci­dente de circulaţia şi importante pagube materiale. In cadrul unei ample acţiuni pri­vind desfăşurarea traficului auto pe drumurile ţării — organizată de că­tre Inspectoratul republican auto din Ministerul Transporturilor şi Teleco­municaţiilor, împreună cu organele de miliţie , au fost controlate peste 56 000 de autovehicule. S-au desco­perit, cu această ocazie, unele trans­porturi ilicite, deplasări pe alte rute decît cele înscrise în foaia de parcurs, deplasări nejustificate, în gol sau cu încărcătura incompletă, alte încălcări ale dispoziţiilor in vigoare, precum şi (ceea ce ne interesează în mod deosebit în cazul de faţă) 2 000 de autovehicule intr-o stare tehnică ne­corespunzătoare, adevărate pericole pe drumurile publice. Cifra este prin ea însăşi semnificativă, indiciu al unor grave deficienţe din sistemul de muncă in garaje şi autobaze, in sistemul de control pe care conduce­rile organizaţiilor economice deţină­toare de parc auto trebuie să-l exer­cite asupra modului în care sunt în­treţinute, reparate, verificate tehnic vehiculele proprii aflate în exploa­tare. Este vorba, prin urmare, de 2 000 cazuri grave de iresponsabilitate şi indisciplină, de cel puţin tot atîtea cazuri de accidente posibile. Pe de altă parte, cu ocazia controa­lelor speciale inopinate ale organelor de miliţie (pe trasee sau în autobuze) cu privire la starea vehiculelor proaspăt „verificate tehnic“, s-a con­statat că peste 25 la sută din ele pre­zentau defecţiuni mai mici sau mai mari. Ceea ce înseamnă că „verifi­cările“ respective au fost superficia­le, iar dovezile au fost eliberate cu totală lipsă de răspundere. In plus, s-a mai constatat că între cinci şi zece la sută din vehicule se aflau în circulaţie după expirarea datei pre­văzute de lege pentru verificarea tehnică anuală. Care este sursa acestor deficienţe , însoţiţi de ofiţeri ai Direcţiei cir­culaţiei din Inspectoratul general al miliţiei am poposit, mai întii, la ate­lierul de reparaţii al autobazei între­prinderii de utilaje tehnice (I.U.T.) Dristor, din strada Avrig (şef de a­­telier Stan Ion). Tocmai au fost ter­minate şi revizie tehnică de gradul doi (revizie minuţioasă prevăzută după un parcurs de 7 500 km — n.a.) şi o reparaţie a sistemului de frinare la autobasculanta 34—B—715. Şofe­rul respectiv este invitat să scoată vehiculul din atelier pentru o încer­care a frînelor. Basculanta prinde viteză, o frinare bruscă şi... puţin a lipsit să nu intre in zid. Dacă era pe o șosea, intra în şanţ sau într-un pom. Bineînţeles, basculanta este re­­trimisă in atelier pentru remedieri. Iese alt vehicul (33—B—6­993). Il o­­prim. O scurtă verificare a sistemu­lui de direcţie constată un joc des­tul de accentuat la capetele de ba­ră. Maistrul se scuză : „Şoferul ce­ruse o intervenţie la motor, nu la bara de direcţie“. Dar chiar dacă AI. PLAIEŞU (Continuare în pag. a II-a) Toate cadrele, la judeţ. Este bine ştiut că, intr-o bună mă­sură, creşterea capacităţii consiliului popular in organizarea şi conducerea vieţii economico-sociale din localita­te, perfecţionarea propriei activităţi depind de modul cum lucrează ca­drele, din administraţia locală de stat. Sunt deci de înţeles preocuparea şi răspunderea pe care trebuie să le dovedească in permanenţă fiecare co­mitet executiv al consiliilor populare pentru ridicarea nivelului pregătirii politice şi profesionale a cadrelor­­ de la comună pină la judeţ. In acest spirit, Comitetul executiv al Consiliului popular judeţean Gorj a luat măsuri ca acţiunea de per­fecţionare a cunoştinţelor profesio­nale ale cadrelor din adminis­traţia de stat să cuprindă un­­ de la comună studiază­ tregul aparat. Spre exemplu, pînă la sfîrşitul anului trecut, 42 la sută din cadrele de conducere ale administraţiei locale de stat (preşedinţi, vicepreşedinţi, secretari, directori de întreprinderi etc.) au ur­mat diverse cursuri de pregătire pro­fesională şi politică cu scoaterea din producţie, organizate atît de Academia „Ştefan Gheorghiu“, cit şi de Centrul de perfecţionare a cadrelor de pe lingă Comite­tul pentru problemele consilii-Ion NICOLA prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Gorj (Continuare in pag. a 6-a) IN ZIARUL DE AZI: Rubricile noastre : • POLI­TICA PENTRU CARE VO­TĂM • CRONICĂ ELEC­TORALĂ © ÎN SPRIJINUL CELOR CE STUDIAZĂ ÎN ÎNVĂTĂMÎNTUL POLITI­CO-IDEOLOGIC SI ECO­NOMIC DE MASĂ • FAP­TUL DIVERS • SPORT • DE PRETUTINDENI

Next