Scînteia, februarie 1976 (Anul 45, nr. 10404-10427)

1976-02-03 / nr. 10404

PAGINA 2 "faptul DIVERS La minus 20 de grade Viforniţă. Ger aspru. In zona localităţii Micula, judeţul Satu- Mare, unde mercurul termometrului a coborît brusc la minus 20 de grade, şi unde se află o întreprindere piscicolă, a fost blocat cu gheaţă canalul principal de alimentare cu apă a unor eleştee cu peşti. Aflaţi sub stratul gros de 80 cm de gheaţă şi zăpadă, care acoperiseră bazinele, peştii erau ameninţaţi să piară prin asfixiere. Auzind de pericol, toţi sătenii au sărit ca unul, care cu tirnăcoape, care cu lopeţi, care cu casmale şi fierăstraie mecanice, incepind o aprigă bătălie cu gheaţa. S-a înregistrat şi un fapt de curaj, de eroism : pescarii I. Tomoioagă şi L. Varhanovschi, împreună cu fraţii Ştefan şi Bartolomeu Doboş, cufundaţi în apă pină la briu, au deblocat canalul de sloiurile de gheaţă. Şi peştii au fost salvaţi. Micii mari cojocari „Am rămas singura familie de cojocari din Răşinari, comună cu oieri vestiţi şi la fel de vestiţi cojocari. Fiind oameni în virstă, tare mult ne-ar bucura dacă am găsi cîţiva tineri pe care să-i învăţăm această frumoasă meserie“. Aşa ne vorbeau, nu de mult, cu o undă de speranţă, răşinărenii Ana şi Ion Omotă. „Ce bine ne-ar prinde ca pe lingă şcoala noastră de artă populară din Sibiu să avem şi un cerc de cojocari. Dar unde să găsim pe cineva să-i îndrume ?“ Aşa se întrebau, cam in acelaşi timp, cei din conducerea şcolii sibiene. Iată că, de curind, din cele două dorinţe s-a creat primul atelier al micilor cojocari chiar acasă la familia Omotă. Fete şi băieţi, între 12 şi 15 ani, pătrund în tainele acestei Îndeletniciri. Pină acum, ei au „absolvit“ cu brio primul capitol al meseriei : executarea de mănuşi cu „înflorituri“ pentru cei dragi de acasă. Capitolele următoare : căciuli, pieptare, cojoace... Reclamaţie cu... luminări Nicolae Berea şi Elena Rădulescu din Tirgu-Jiu l-au reclamat organelor judiciare locale pe numitul Stoica Miron. Ce se scrie in reclamaţie ? In reclamaţie se scrie — incredibil! — negru pe alb : „Acest Stoica Miron ne-a minţit şi ne-a indus in eroare (!) că o să facă o fabrică de luminări pe bază de o invenţie (!), care fabrică ar da un randament de 1 000 kg luminări pe zi. Noi, oameni de bună credinţă, seduşi (!) de ideea fabricării luminărilor pe bază de invenţie la care Miron urma să fie şef, am contribuit fieştecare ca asociaţi cu sume pină la 15 000 lei fieştecare. După ce a primit cei 30 000 lei, Miron a lăsat fabrica baltă și pe noi cu buzele umflate, pentru că n-are nici obraz să recunoască precum că i-am dat banii pe bază de încredere“. Cei doi amatori de chilipir nu mai visează acum „fabrica de luminări“, ci iși caută banii cu... luminarea. Lauda de sine... Ori de cite ori se afla între amici (si in ultimul timp se afla cam des), Alexandru Opriţa, gestionar la unitatea PECO nr. 5 din Drobeta Turnu-Severin, se bătea cu pumnul în piept : — Ascultaţi-mă pe mine. Dacă vreau, vă pot cumpăra pe toţi de la masă, cu papuci cu tot. — Dar de unde ai atîţia bani să ne cumperi şi cu papuci, vehicule ? într-adevăr, de unde atîţia bani ? Răspunsul ni i-au dat organele de miliţie, care l-au surprins în flagrant pe gestionarul Opriţa luînd bonuri de benzină de la şoferi, spre a le „valorifica“ mai departe. Numai şoferul Grigore Budărcea, de la întreprinderea de industrializare a laptelui, i-a oferit lui Opriţa spre vinzare bonuri pentru 250 litri benzină (!). Amîndoi aşteaptă acum să dea ochi cu instanţa de judecată. I Preţul unei abateri între Tecuci şi Iaşi a avut loc un accident tragic. La volanul autocamionului 21—VS—454, al autobazei nr. 1 Vaslui, se afla — fapt nepermis, contrar instrucţiunilor de efectuare a practicii — ajutorul de şofer Gheorghe Leon, iar alături de el, şoferul Manole Caragaţă. Lipsit de experienţă, G. L. s-a angajat într-o depăşire neregulamentară, a efectuat o manevră bruscă pentru a reintra pe partea dreaptă a şoselei şi a pierdut controlul volanului. Rezultatul : autocamionul s-a prăbuşit, de la vreo 30 de metri înălţime, in albia riului Bîrlad. Ajutorul de şofer şi-a pierdut viaţa, iar o persoană a fost grav rănită. Rubrică redactată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" IN ADUNĂRI GENERALE, LA ORAŞE ŞI SATE, ÎN ACESTE ZILE Oamenii muncii analizează şi dezbat probleme majore ale colectivelor de producţie GRUPUL DE ŞANTIERE NR. 2 SĂVINEŞTI1 „în primul trimestru aproape 30 Iu din pionul anual Desfăşurîndu-se într-un spirit da răspundere şi combativitate muncitorească, abordînd deschis, critic şi autocritic, principalele probleme ale organizării şi îmbunătăţirii procesului de producţie, ca o premisă esenţială pentru înfăptuirea marelui volum de investiţii din acest prim an al noului cincinal, adunarea generală a oamenilor muncii de la grupul de şantiere pentru construcţii industriale nr. 2 din Săvineşti a ajuns la concluzia că există toate condiţiile ca in primul trimestru să se realizeze aproape 30 la sută din planul de investiţii pe 1976. „ Pentru acest an, statul ne-a încredinţat sarcina să materializăm în lucrări de construcţii industriale un volum important de investiţii , sublinia, în darea de seamă prezentată, inginerul Vasile Boţu, preşedintele comitetului oamenilor muncii. Buna organizare şi desfăşurare a muncii pe şantiere de mare amploare, cum ar fi noua fabrică de ciment de la Taşca-Bicaz, Belona din Săvineşti, combinatul pentru prelucrarea lemnului „Dumbrava“ — Piatra Neamţ, platforma avicolă de la Rahova, trebuie să constituie obiectivul principal al activităţii noastre. De fapt, în 1976 urmează să punem în funcţiune un număr de 11 capacităţi de producţie , avem posibilitatea să respectăm întocmai termenele stabilite prin grafice, iar la unele obiective din cadrul Betonului V, spre exemplu, chiar să înregistrăm o devansare a 2—3 luni. Participanţii la discuţii, printre care şeful de brigadă Petru Boacă, lăcătuşul Alexandru Racoţi, inginerul Marin Nicolae şi alţii, au apreciat în cuvîntul lor că angajamentul grupului de şantiere nr. 2 Săvineşti formulat în adunarea generală, ca răspuns la chemarea la întrecere pe ţară a colectivului Trustului de construcţii industriale Iaşi, de a materializa în primul trimestru aproape 30 la sută din volumul investiţiilor anului 1976, este pe deplin realizabil. Dezbaterile din adunarea generală au evidenţiat experienţa pozitivă acumulată şi, in mod deosebit, au insistat asupra măsurilor ce trebuie luate in continuare pentru atingerea unui asemenea ritm de lucru. In acest context, mai mulţi vorbitori au subliniat necesitatea ca, încă din aceste zile, să fie cît mai bine rezolvate o serie de probleme cum sunt : asigurarea forţei de muncă pe toate şantierele la nivelul sarcinilor, aprovizionarea ritmică cu materialele necesare, întocmirea unor programe concrete de lucru pentru fiecare obiectiv cu sarcini și răspunderi precise, trecerea de îndată la organizarea muncii în două schimburi, îndeosebi la lucrările de betonare, folosirea cu maximum de eficienţă a utilajelor şi altele. în intervenţia sa, maistrul Gheorghe Bucelea, bunăoară, a criticat faptul că atât conducerea grupului de şantiere, cît şi aceea a trustului nu acordă întreaga atenţie corelării planului de aprovizionare cu cerinţele concrete ale şantierelor ; din această cauză unele puncte de lucru duc lipsă de chesoane, de fier beton (cel puţin la acest capitol, rezerva de lucru pe şantierul Taşca, de pildă, este de numai 6 zile), de elemente prefabricate etc., ceea ce face ca utilaje de mare capacitate să nu poată fi folosite pe măsura posibilităţilor. De asemenea, inginerul Teodor Huluţă, secretar al organizaţiei de partid de pe şantierul Taşca-Bicaz, a solicitat comitetului oamenilor muncii de la Grupul de şantiere nr. 2 Săvineşti să conlucreze mai strîns şi permanent cu beneficiarii şi proiectanţii, astfel ca împreună să găsească operativ cele mai bune soluţii la problemele ce se ridică pe şantiere. O atare colaborare este absolut necesară pentru a se evita sosirea pe şantiere a unor proiecte incomplete şi, nu de puţine ori, cu întîrziere. S-a criticat, totodată, insuficienta preocupare manifestată de unii beneficiari pentru asigurarea la timp a unor utilaje tehnologice ce urmează să fie montate chiar în acest an pe şantiere. Alţi participanţi la discuţii au subliniat că hotărîtoare pentru realizarea ritmică a planului de investiţii şi a angajamentului asumat este, înainte de toate, organizarea judicioasă a muncii pe fiecare şantier, la fiecare punct de lucru. Ion MANEA corespondentul „Scînteii“ Membrii cooperativei agricole din Spanţov, judeţul Ilfov, au dezbătut şi aprobat, zilele acestea, planul de producţie şi financiar pe anul 1976, precum şi măsurile ce le vor aplica pentru realizarea şi depăşirea prevederilor acestuia. A reieşit că pămintul, lucrat corespunzător, poate rodi mai îmbelşugat, iar animalele îngrijite şi furajate mai bine pot da producţii sporite. In această privinţă este semnificativ ceea ce ne declara tov. Ion Lazăr, preşedintele cooperativei, cu două zile înainte de adunarea generală. „Adoptarea de către cooperatori a indicatorilor de plan cu care consiliul de conducere se va prezenta în faţa adunării generale are o semnificaţie deosebită pentru activitatea cooperativei noastre. Ne-am propus să realizăm, în medie la hectar 4 400 kg grîu, 6 500 kg porumb, 2 500 kg floarea-soarelui, 48 000 kg sfeclă de zahăr, iar în zootehnie — o producţie de lapte de 2 000 litri pe vacă furajată şi 480 grame spor zilnic la îngrăşătoria de porci. In aceste condiţii unitatea noastră ar intra în rîndul primelor cinci cooperative agricole din judeţ“. Să vedem cum a prezentat consiliul de conducere aceste obiective in faţa adunării generale. Graficele cu indicatori de plan, calculele şi comparaţiile în ce priveşte recoltele planificate au redat un tablou clar, concret al obiectivelor care stau în faţa cooperatorilor în 1976. Au urmat apoi dezbateri vii, interesante, cu un conţinut bogat de idei şi propuneri. Ceea ce s-a desprins în mod deosebit a fost convingerea şi hotărîrea unanimă că unitatea dispune de condiţii materiale şi umane pentru a se obţine producţii chiar superioare indicatorilor produşi de consiliul de conducere. Ne vom opri numai la citeva din intervenţiile care au vizat direct îmbunătăţirea acestor indicatori. Ion P. Ţecher, brigadier : „Socot că, la majoritatea culturilor, cifrele înscrise in plan nu reprezintă decît niveluri minime Pămîntul nostru poate să dea recolte mult mai mari. In plan se prevede să obţinem 6 500 kg porumb boabe la hectar. Eu spun că e puţin. In brigada mea au fost echipe — şi aş da ca exemplu pe cea a tovarăşei Elena Voicu — care au realizat anul trecut 8 500—9 000 kg. Am avut însă şi formaţii care nu au recoltat decît 3 000—4 000 kg. Pămîntul a fost acelaşi, ingrăşămintele şi hibrizii — la fel. Deosebirea a constat insă în modul în care a fost lucrat pămîntul. De aceea vin cu propunerea de a se trece la îmbunătăţirea structurii echipelor, la echilibrarea acestora din punct de vedere calitativ“. Activităţile din zootehnie şi legumicultura au constituit obiectul unor serioase observaţii critice şi aceasta pentru motivul că sarcinile de producţie pe 1976 stabilite acestor sectoare sunt mici. „O producţie de numai 2 000 litri de lapte pe vacă furajată — arăta şeful de fermă Savu Ruse — este cu mult sub posibilităţile cooperativei noastre. Efectivele de vaci pe care le avem, modul in care am organizat alimentaţia, ne îndreptăţesc la producţii care trebuie să treacă neapărat de 2 500 litri pe vacă. Este adevărat că în 1975 am obţinut sub 2 000 litri, dar consider că a fost un accident deoarece, în anii precedenţi, producţia a fost mai mare“. Abordînd în mod obiectiv unele neajunsuri în organizarea muncii, numeroşi participanţi la discuţii — printre care cooperatorii Vasile Negoiţă, Ion Balteş, şefii de fermă Florea Postolea, Nicolae Preda, Mircea Brătescu şi alţii — au supus unei analize minuţioase deficienţele care s-au manifestat anul trecut în aplicarea acordului global, in participarea la muncă a cooperatorilor. In urma propunerilor făcute în adunarea generală, cooperatorii din Spanţov, în răspunsul lor la chemarea cooperatorilor din Ianca, s-au angajat să obţină, în medie la hectar, 7 200 kg porumb boabe, cu 700 kg peste prevederi, 2 700 kg floarea-soarelui , cu 200 kg peste plan, 50 000 kg sfeclă de zahăr, faţă de 48 000 cît s-a prevăzut , să livreze suplimentar la fondul de stat 1600 tone legume, 450 hectolitri lapte şi 20 tone carne de porc. Sunt angajamente mobilizatoare şi cooperatorii au manifestat hotărîrea să asigure realizarea lor. Iosif POP ' ^o^fudfJtym sosiiiii iii m' „Indicatorii propuși sint prea mici, pâmintul nostru poate rodi mai mult" . ! • w. v^" si .* n gsii g m g mu j$n mu 1 121 SCRISORI si RASPiMSiM ■y. ... ■■■ . * Intre preventiv si reparatoriu Scrisori sosite la redacţie din judeţul Olt sesizau unele încălcări ale legalităţii comise de către cadre de conducere ale unor C.A.P., pe seama si in dauna avutului si a intereselor obştii. Zilele trecute au sosit răspunsuri de la Comitetul judeţean de partid Olt — căruia i-au fost adresate spre soluţionare sesizările respective — prin care suntem încunoştinţaţi că, in urma verificărilor făcute, s-a adeverit justiţea acestora, constatîndu-se că oameni puşi în fruntea cooperativelor agricole de producţie, pentru a asigura dezvoltarea şi apărarea averii obşteşti, dispuneau de aceasta ca de propriul lor avut. De pildă, la C.A.P. — Dobroteasa — şefulcontabil Alex. Iordache, şi magazinerul Sanda Tudorin, şi-au însuşit diferite bunuri, prin metoda necontabilizării lor. Ei şi preşedintele şi-au făcut case noi (magazinerul două), şi-au cumpărat maşini etc. In răspuns se precizează că „pentru toate cele de mai sus cît şi pentru alte abuzuri săvîrşite, s-a stabilit ca preşedintele, contabilul-şef şi magazinerul să fie înlăturaţi din funcţii. De asemenea, urmează să fie discutaţi în cadrul plenarei comuniştilor pe comună, ■ pentru a se lua măsurile corespunzătoare“. Fireşte, şi în alte cazuri s-au luat măsuri asemănătoare. In plus, probabil că cei vinovaţi au fost sau vor fi neîntîrziat deferiţi organelor de stat spre a da socoteală şi din punct de vedere penal. Odată cu sancţiunile cuvenite, se impun însă atenţiei şi o serie de alte aspecte — respectiv o analiză a modului cum se respectă criteriile în baza cărora se acordă marea răspundere de a fi in fruntea C.A.P., felul cum muncesc organizaţiile de partid din C.A.P., cadrele de conducere ale comunei în vederea creării unei opinii de masă pentru aplicarea şi respectarea normelor legale, pentru întronarea ordinii, cinstei şi corectitudinii în muncă. Şi, desigur, cum sunt îndrumate, controlate şi ajutate cooperativele din comune de către organele agricole judeţene. Pentru că, sunt întotdeauna binevenite şi strict necesare măsurile cu caracter reparatoriu, dar şi mai bune — cele preventive, în strînsă legătură cu practica Mai mulţi părinţi ai unor elevi din anii al IV-lea şi al IV-lea T ai liceului industrial Cluj-Napoca au sesizat redacţiei două probleme legate de pregătirea practică a copiilor. Mai întîi, faptul că, după unificarea liceului industrial de transporturi cu grupul şcolar de transporturi, în septembrie 1975, conducerea noului liceu nu mai asigură elevilor obţinerea permisului de conducere categoria B, motivind că nu are autoturisme. In acest fel, 70 de elevi sunt privaţi de posibilitatea calificării în meseria de conducători de autoturisme. In al doilea rînd, se semnala faptul că nu se asigură pregătirea elevilor din anii superiori în vederea însuşirii cunoştinţelor practice privind repararea autoturismelor. Mecanica auto, arătau ei, nu se rezumă doar la mecanica autocamionului. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor precizează, în răspunsul său adresat redacţiei, că au fost luate măsurile necesare pentru a se completa în timp util dotarea respectivei unităţi şcolare şi cu autoturisme pentru instruirea elevilor în vederea obţinerii permisului de categoria B, împreună cu cel de categoria C. In privinţa instruirii elevilor pentru repararea autoturismelor, în răspuns se subliniază că se duc tratative cu unităţile autoservice din localitate pentru ca în trimestrele al II-lea şi al III-lea ale acestui an şcolar să fie repartizaţi pentru practică, pe serii, la aceste unităţi, toţi elevii anului al IV-lea, specialitatea „exploatarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor“. Neculai ROŞCA C.A.P. SPANȚOV, JUDEȚUL ILFOV . Pricepere şi hărnicie în realizarea sarcinilor de plan Se poate spune că la întreprinderea de mecanică fină din Bucureşti există de mult o tradiţie a bunelor rezultate, o tradiţie ca oamenii să prezinte întotdeauna bilanţuri rodnice în înfăptuirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor luate în întrecerea socialistă. Am revenit în aceste zile la întreprinderea bucureşteană. Munca rodnică din prima lună a anului atestă, convingător, hotărîrea, colectivului său de a valorifica din plin experienţa pozitivă de pină acum, de a confirma tradiţia rezultatelor de prestigiu. Dintre cei care se evidenţiază prin bunele rezultate obţinute în producţie vă prezentăm pe muncitorul Vasile Sebe din secţia presaj (foto 1), muncitoarea Elena Bivolaru din secţia aparate de măsură (foto 2), muncitorul Ilie Bordei din secţia calibre (foto 3) şi pe muncitoarea Adriana Dorobanţu din secţia manometre (foto 4). Foto : E. Dichiseanu Amalia Rodrigues nu doreşte să fie recomandată ca „regină a fado-ului“, ci, simplu , cîntăreaţă de fado. Pentru că „fado“ înseamnă „destin“ şi destinul ei — după cum se destăinuia unui reporter — este fado-ul, cîntec popular portughez, cîntec al folclorului orăşenesc. Şi recitalul Amaliei înseamnă întîlnirea cu ritmurile sud-portugheze şi cu dantelatele melodii ale nordului Portugaliei, o oră de muzică în care ni se povesteşte despre soarta unei frumoase fete, numită Viana, despre tînăra care-şi cheamă dragostea la malul mării... Aflăm cum se fac sărbătorile în cartierul Mouraria, cit de vesel sună „Mariquinhas“ — cîntec de duminică. Ni se dezvăluie sufletul omului simplu, gîndurile lui, în „Casa portugheză“ , se repetă pentru a fi fredonate temele melodiilor închinate Lisabonei. Un concert al Amaliei Rodrigues este un remarcabil spectacol. Simţi cum fiecare cîntec îşi face drum spre public, cum auditoriul se apropie din ce în ce mai mult de muzică, cum melodiile se fac perfect înţelese. Este atmosfera care domneşte între buni şi vechi prieteni ce-şi deapănă amintiri mai vechi şi mai noi, şi bucuriile unuia sînt, deodată, bucuriile amîndurora... Amalia Rodrigues nu este numai o excelentă cîntăreaţă de fado, o artistă cu experienţă care impune prin virtuozitate şi prestanţă, care nu iasă cintecele fără ecou... Ea este, în pri- mul rînd, o muziciană care-şi înţelege perfect misiunea de „ambasadoare“ a cintecului din ţara sa. Pentru că textele melodiilor portugheze sunt explicate, pentru că laitmotivele uşor memorabile, foarte melodioase, în ritmurile specifice folclorului sunt dăruite publicului pentru ca publicul să le cunoască, să le reţină, să le rămînă prieten. Patru instrumentişti (chitare portugheze, chitare clasice) şi Amalia Rodrigues ne-au dăruit o seară de muzică portugheză, o seară în care a strălucit „fadoul“ — simbol al cintecului portughez. Dacă vom nota şi spectacolele susţinute de Ansamblul academic de dansuri din Ribatejo (dansuri lente din regiunea de munte, dansuri iuţi şi viguroase din regiunea de cîmpie, celebrul fandango ce povesteşte elegant despre istoria unui veşnic îndrăgostit, dansuri de muncă, de sărbătoare...) putem aprecia că „Zilele culturii portugheze" au avut excelenţi reprezentanţi, bucurîndu-se de multsucces în faţa publicului românesc. Smaranda OŢEANU Expoziţia de grafică deschisă în sala „Tudor Arghezi“ a Teatrului Naţional aduce în atenţia publicului românesc aspecte dintre cele mai caracteristice ale acestei activităţi desfăşurate în Portugalia, teme de largă rezonanţă şi forţă emoţională. Expoziţia este deschisă sub patronajul Asociaţiei GRAVURA (societate cooperativă a gravorilor portughezi), prima în Portugalia care şi-a propus drept scop principal stimularea practicării şi a difuzării gravurii originale realizate în toate tehnicile cunoscute. Iată de ce prezenta manifestare reuneşte cu precădere „exemplare de artist“, gravuri realizate in tiraje mici. Foarte numeroase, lucrările expuse acum, dincolo de inerentele diferenţieri stilistice — reflex direct al apartenenţei artiştilor la o generaţie sau alta — se constituie ca o adevărată cronică a spiritului acestei epoci, materializează tot atâtea experienţe de viaţă în care angajarea socială a artiştilor are drept finalitate reevaluarea calităţilor estetice ale realităţii înconjurătoare. Extrem de variate, lucrările încearcă să propună o imagine cit mai exactă asupra unor preocupări sociale şi artistice de actualitate. Prezenţa clădirilor, masivă şi tăcută, rigoarea raţională a unor peisaje din Lisabona semnate de Carlos Botelho impresionează La fel de puternic ca şi fantezia, exuberanţa acelora realizate de Joao Hogan. Construite cu aceeaşi fermitate, întemeiate pe aceeaşi înţelegere a legilor gravurii, lucrările purtînd semnăturile : Matilde Marcal, Jose Faria, Ilda Reis, Mariana Quito aduc aceeaşi ascuţime a observaţiei, ştiinţa de a facilita, prin sistemul de metafore folosit, o descifrare mai directă a mesajului artistic. Elementele imaginii în serigrafiile lui Artur Rosa sau José Manuel Man, deşi geometric delimitate, ca şi imaginile simbolice create de Eduardo Nery (tot serigrafie), deschid căi nebănuite fanteziei. Lipsa unor titluri date lucrărilor marchează tocmai dorinţa artiştilor de a elogia deopotrivă frumuseţea naturii, dar mai ales frumuseţea creată de mintea şi mina omului, dorinţa de a lăsa căi libere imaginaţiei, de a nu unilateraliza percepţia. Prin soluţiile tehnice la care a făcut apel, fiecare lucrare în parte vădeşte aceeaşi plăcere de a crea imagini sugestive, de calitate. Ca o consecinţă directă apare grija pentru finisarea fiecărei lucrări, pentru perfecţionarea tehnică a limbajului grafic. In ansamblul său, expoziţia din sălile Teatrului Naţional aduce publicului românesc mesajul plin de poezie şi forţă al unui gen artistic pe care graficienii portughezi au ştiut să-l integreze firesc problematicii contemporane. Marina PREUTU ZILELE CULTURII PORTUGHEZE Mesajul prieteniei în cîntece şi dansuri O cronică a angajării artistice SÂNTEIA — marţi 3 februarie 1976 Pentru agenda dv. • In atenţia posesorilor de butelii. Orice nemulţumire In legătură cu livrarea la domiciliu a buteliilor de aragaz în Capitală o puteţi reclama la telefoanele : 65 61 45 — pentru sectoarele 1, 2, 7 şi 8 ; 23 84 60 — pentru sectoarele 3, 4, 5 şi 6. Utilizînd exclusiv aceste numere de telefoane — şi nu pe cele la care se fac comenzi — cetăţenii pot contribui direct la buna funcţionare a acestor servicii de larg interes public. • întreţineri şi reparaţii de imobile. La cererea mai multor asociaţii de locatari şi proprietari de imobile, publicăm astăzi adresele şi telefoanele celor 4 centre ale cooperativei „Constructorul“ din Capitală : Piaţa Ilie Pintilie nr. 14 — tel. 1312 55 ; strada Berzei nr. 103 — tel. 16 33 09 ; Calea Călăraşilor nr. 34 — tel. 22 01 01 ; str. Mihai Vodă nr. 35 — tel. 14 78 07. • Dispeceratul O.J.T. Braşov (telefoanele : 5 64 21 sau 5 62 76) furnizează informaţii solicitanţilor asupralocurilor disponibile din staţiunea Predeal. Informaţii de la acest dispecerat se pot obţine şi din Bucureşti sau alte localităţi, utilizind prefixul 922. Cititorii ne sesizează • Mai multă atenţie şi cartierelor mărginaşe. „Că în Timişoara s-a construit mult, e adevărat şi poate vedea oricine. Centrul oraşului şi noile cartiere sunt echipate cu toate dotările tehnico-edilitare necesare. Aş propune edililor ca pe viitor să manifeste mai multă grijă şi pentru ridicarea nivelului urbanistic al cartierelor mărginaşe. Concret, mă refer la cunoscutul cartier Mehala, care continuă să nu fie racordat la sistemul de alimentare cu apă (iar fîntinile publice se află la distanţe mari una de alta) să aibă străzi neîngrijite etc. (Roman Mihăescu, str. Crișan nr. 75). • O propunere adresată I.T.B. „Autobuzele cu nr. 105, care fac legătura între unul din cele mai aglomerate cartiere (Drumul Taberei) și Casa Scînteii, sunt mult solicitate și circulă pe un traseu dintre cele mai lungi. Intrucît pină în cartierul Regie sînt dublate de o altă linie — 105 baraj — iar de la Podul Grant şi pînă la capătul traseului şi de alte mijloace de transport, propunem conducerii I.T.B. transformarea actualei linii 105 în 105 R. Ar fi atit in folosul cetăţenilor, cît şi al I.T.B.“ (D. Dragomir — Drumul Taberei). Rubrică realizată de Constantin PRIESCU ir „Cunosc Piteştii de mai bine de 40 de ani... Pe vremea aceea fanfara militară distra «onor publicul» In grădina publică, asistai — cinci şi cinci — la un spectacol dat de vreo trupă bucureşteană la «teatrul comunal» şi făceai, slmbătă, o baie de aburi tot la... teatrul comunal (băile funcţionau la subsolul clădirii). Populaţia oraşului nu depăşea numărul de azi al şcolarilor. Ani în şir, nimic n-a tulburat monotonia liniştitului trg. In ultimul deceniu — dar In special In ultimul cincinal — oraşul a crescut ca voinicul din poveste. De aceea azi inima-mi tresaltă de mindrie patriotică privind modernele sale cartiere policrome, marile magazine, eleganţa maiestuoasă a noilor obiective industriale şi forfota de lume caracteristică marilor oraşe. Prin rîndurile de faţă aş vrea să aduc mulţumirile noastre — ale cetăţenilor — tuturor celor care au contribuit la renaşterea arhitectonică şi spirituală a Piteştiului. Aş vrea să mulţumim edililor şi omului de la planşetă care au gindit noul şi modernul municipiu, dar şi numeroşilor truditori anonimi : betonistului, macaragiului, omului de la volan, zidarului, instalatorului, electricianului, sudorului, zugravului — adică tuturor celor care au clădit oraşul ce ne este atît de mindru şi atît de drag astăzi“. In continuare, scrisoarea profesorului piteştean cuprinde şi cîteva observaţii, urmate de sugestii, privind înzestrarea şi înfrumuseţarea pe mai departe a oraşului de pe Argeş. Nu le mai reproducem aici dintr-un motiv foarte simplu : aspectele sesizate de această scrisoare, sosită la redacţie în ziua de 21 ianuarie, au fost dezbătute, după numai 3 zile, laolaltă cu problemele de cea mai mare importantă privind dezvoltarea multilaterală a Piteştiului şi a întregii zone , în Conferinţa consiliilor populare din judeţul Argeş. Ca martori oculari ai dezbaterilor respective, putem comunica tovarăşului Florin Anghel ceea ce probabil a şi aflat pînă acum, că, în programele adoptate de conferinţa consiliilor populare, Piteştiul este înscris cu numeroase obiective şi acţiuni menite să conducă la continua sa dezvoltare edilitară şi înfrumuseţare, la sistematizarea sa mai judicioasă, la intensificarea vieţii sale culturale şi sportive. Exact aşa cum se cerea şi în scrisoarea la care ne-am referit în aceste rlnduri. (M. Gheorghe). Mă aflu în cartierul „Dunărea“ din Galaţi. Caut o adresă, în care scop cer sprijinul unui localnic. — Bloc L 2? Reflectă omul. Care dintre ele ? Fiindcă ştiu un L 2 in microraionul 19 şi alt L 2 in micro 20. Cum n-aveam trecut In adresă și microraionul, nu-mi rămînea decît să merg în ambele locuri. înainte însă de a-i mulțumi cetățeanului pentru... nelămurirea în care m-a lăsat — evident nu din vina sa — am mai îndrăznit o întrebare. — Totuși, în cartierul dumneavoastră nu există străzi ? — Ba străzi sînt, numai că n-au nume. Avem aici vreo sută de blocuri amplasate deocamdată în 3 microraioane. Uneori se Intîmplă să apară și blocuri cu denumire identică, construite însă în microraioane diferite. Trebuie să înveți să te descurci... Intr-adevăr, se cuvine să fii expert pentru a nu te încurca şi pentru a nu te încurca în acest cartier cînd doreşti să ajungi la vreo adresă. Referitor la încurcătura noastră, alte amănunte am primit de la Maria Sambilă, diriginta Oficiului poştal nr. 9 din Galaţi. — Este perfect adevărat. In toata cele trei microraioane ale cartierului există blocuri G, iar în două din cele 3 microraioane — blocuri L, P, K şi aşa mai departe. Faptul, asociat cu lipsa denumirilor de străzi, ne creează evidente greutăţi şi nouă, cu toate că personalul oficiului a căpătat experienţă şi s-a obişnuit cu această anomalie. Vă imaginaţi insă ce s-ar întimpla cu sutele şi miile de trimiteri poştale dacă angajaţii de acum ar fi schimbaţi cu alţii noi, necunoscători ai locurilor. De altfel, atunci cind expeditorul uită să noteze pe plic şi microraionul, nici măcar experienţa poştăriţelor noastre nu ne mai poate salva de la încurcătură. Cartierul gălăţean „Dunărea“ are peste 20 000 de locuitori, fiind în continuă extindere. Alte şi alte blocuri sunt puse la dispoziţia cetăţenilor , ceea ce, evident, nu poate decît să-i bucure şi să ne bucure. Or, pe lingă asemenea eforturi de investiţii, normalizarea „problemei“ numelor de străzi şi numerotării locuinţelor existente (nu de azi, de ieri, ci de cîţiva ani...) nu ar costa decît... ceva preocupare din partea edililor oraşului. Extinzînd problema, reamintim şi faptul că în urmă cu cîţiva ani în cartierele gălăţene Tiglina I, II, III şi Mazepa au fost amplasate pe străzi hărţi ale acestor zone. Acum, parte dintre panourile în care fuseseră expuse au căpătat alte destinaţii ori sunt goale ; hărţile, cîte au rămas, au devenit anacronice, pentru că în perimetrul cartierelor au apărut între timp şi alte obiective. Drept care socotim că n-ar strica să fie reluată această mai veche acţiune de informare a cetăţenilor. (Dan Flăeşu). P.S. Această situaţie nu se limitează la oraşul Galaţi; ea este valabilă şi pentru noile cartiere din Constanţa, din Capitală şi din numeroase alte oraşe. Nu este — nu era demult ! — timpul să i se asigure soluţionarea 7 ! Un gospodar, dintre mulţi alţii... Profesorul Florin Anghel, de la liceul „Nicolae Bălcescu“ din Piteşti, ne-a trimis la redacţie o scrisoare, din care cităm următorul fragment : " Cît va mai continua șarada adreselor?