Scînteia, iunie 1976 (Anul 45, nr. 10506-10531)

1976-06-01 / nr. 10506

în întreaga activitate economică CONTROL DE ÎNDRUMARE CONCRETA IA FATA LOM!, REZOLVARE OPERATIVA A PROBLEMELOR PRODUCŢIEI Potrivit hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului, în actualul cin­cinal oamenii muncii din ţara noas­tră, întregul partid şi popor au de îndeplinit sarcini deosebit de im­portante in industrie, agricultură, investiţii, în celelalte sectoare ale producţiei materiale. Dată fiind în­semnătatea acestor sarcini, aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. din 12—13 mai a.c., este de înţeles că organele şi organizaţiile de partid trebuie să pună în centrul preocu­părilor munca pentru înfăptuirea planului de dezvoltare economică şi socială in toate sectoarele de acti­vitate. Avem întocmite planuri pen­tru toate domeniile economiei na­ţionale — pe ramuri, pe subramuri, pe produse — foarte amănunţite. S-a depus, ca niciodată, o muncă uriaşă pentru elaborarea acestor planuri, fie că este vorba de industrie, agricul­tură, investiţii ş.a. Au fost întocmite planuri pentru fiecare judeţ, în pro­fil teritorial, pentru dezvoltarea e­­conomică şi socială a oraşelor şi co­munelor patriei. Aşa cum s-a arătat la consfătuire, a avea un plan bun, o hotărire bună, justă, este un lucru foarte important ; dar, oricît de bun ar fi planul, oricît de bună ar fi hotărîrea, dacă nu se iau măsuri practice, concrete pentru realizarea lor în viaţă, acestea vor rămîne sim­ple documente. De aici, cerinţa im­perioasă, sublimată de secretarul ge­neral al partidului, de a se orga­niza in cele mai bune condiţii munca pentru îndeplinirea planurilor eco­nomice, a hotărîrilor — aceasta re­­prezentînd latura cea mai impor­tantă a activităţii, căreia trebuie să i se consacre întreaga capacitate, toate eforturile de fiecare zi, de fie­care ceas. în contextul acestor preocupări, un rol important revine controlului şi îndrumării la faţa locului din partea organelor şi organizaţiilor de partid, in vederea soluţionării operative, e­fective a problemelor care apar in diferite întreprinderi şi pe şantiere în ampla activitate pentru realizarea sarcinilor economice. Controlul şi îndrumarea activităţii economice — folosind în acest sens din plin organismele de control muncitoresc, activul de partid — sunt compo­nente esenţiale ale exercitării ro­lului conducător al organelor şi or­ganizaţiilor de partid, care implică şi impun o temeinică şi perma­nentă cunoaştere a stărilor de lu­cruri, a realităţilor procesului de producţie, urmărirea lor vie, a­­tentă — şi, totodată, intervenţia promptă şi combativă, energică şi eficientă pentru remedierea oricăror neajunsuri, pentru elaborarea şi a­­plicarea operativă a măsurilor ne­cesare. Esenţa observaţiilor formu­late­­ în cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu rezidă în aceea că atit controlul, cit­ şi îndrumarea la faţa locului trebuie exercitate cu fermitate, principialitate partinică şi exigenţă, că nivelul şi valoarea lor se apreciază nu după cantitatea se­sizărilor şi notelor constatative, ci după gradul în care efectuarea lor a determinat schimbări practice şi imediate in bine, soluţionarea proble­melor. Iată un adevăr care trebuie să-şi găsească înrădăcinarea adin­­că in stilul şi metodele de muncă ale tuturor organelor şi organizaţiilor de partid. Controale desfăşoară frecvent — după cum se ştie — şi organele de resort din centrale, ministere, dife­rite instituţii economice centrale în legătură cu numeroase aspecte ale activităţii productive. Pe ansamblu, aşa cum se arăta la consfătuire, numărul de oameni care se de­plasează pe teren, precum şi durata deplasărilor sunt satisfăcătoare. S-ar putea spune că, uneori, se efectuează prea multe controale. Insă mai exis­tă situaţii cînd unii controlează, con­stată, dar nu finalizează deplasările, nu aplică stăruitor măsurile pentru ca activitatea economică din unităţile controlate să se înscrie in mod hotărît pe un făgaş bun. In lumina sarcinilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R., ce exi­genţe actuale se ridică în domeniul activităţii de îndrumare şi control ? înainte de toate, întreaga activita­­­te de control şi îndrumare a orga­nelor de partid şi de stat trebuie să aibă ca obiectiv esenţial urmărirea şi soluţionarea operativă şi efici­entă a problemelor pe care le im­plică îndeplinirea exemplară a sar­cinilor economice majore ce revin întreprinderilor industriale şi şan­tierelor de investiţii, în unităţile industriale, accen­tul trebuie pus cu deosebire pe realizarea planului la producţia fizică, la fiecare sortiment în par­te, pe creşterea productivităţii muncii, pe ridicarea continuă a nivelului tehnic şi calitativ al produ­selor, pe reducerea substanţială a cheltuielilor de producţie şi în pri­mul rînd a celor materiale, pe reali­zarea ritmică şi integrală a sarcini­lor de export. Pe şantierele de investiţii, în centrul preocupărilor trebuie să (Continuare în pag. a III-a) Despre PROMPTITUDINEA, CALITATEA ŞI EFICIENŢA CONTROLULUI in lumina indicaţiilor date de secretarul general al partidului la Consfătuirea de lucru de la C. C. al P. C. R. LA ZI VI Corelarea graficelor de con­strucţii şi montaj condiţionea­ză ritmul lucrărilor în curînd — secerişul Sunt pregătite utilajele pentru recoltarea cerealelor ? Sporirea randamentului mun­cii prin punerea în valoare a rezervelor interne ÎN PAGINA A III-A DE ZIUA COPILULUI. Superba recompensă Firesc, virsta lor se îngemă­nează cu a celui mai tînăr dintre anotimpuri şi ast­fel expresia ,.co­piii sunt primăva­ra patriei“ a pă­şit, peste pragul metaforei, în rea­litate. O realitate a candorii şi spe­ranţelor, a cute­zanţei şi spon­taneităţii. O rea­litate a copilăriei fericite, care mină gîndul spre pri­­­măvăratica cim­­pie cu flori, spre mugurii aştep­­tînd să plesneas­că pe ramul ano­timpului, spre grija de a ocroti aceste semne de necontenită menire a naturii şi a lumii. Cind vorbim despre copii, ne gin­­dim cu deosebire la cercul cel mai nou al existenţei noastre, care abia prinde să se înfiripe. Şi tocmai pentru că se află la cele dintii semne de întrebare asupra lumii, copiilor le priveghem creşterea­ — azi mai mult ca niciodată în Româ­nia socialistă. O facem pornind de la adevărul potrivit căruia patria de mîine se întrezăreşte şi în fe­lul cum sunt crescuţi şi formaţi azi cei mai tineri cetăţeni. Şi dacă pri­vim în jur, ne întimpină nenumă­rate mărturii despre preocuparea statornică a partidului, a statului nostru de a oferi copilăriei toate „rampele de lansare“ necesare for­mării unei generaţii de constructori ai comunismului. Ei, copiii, sunt stăpînii mării şi ai muntelui. Ai „dumbrăvilor mi­nunate“ ale vacanţei, ai şcolilor, laboratoarelor, palatelor, satelor şi oraşelor înnoite. Pentru ei înnoite. Nu cruţăm nici un efort — care părinte n-o face atunci cînd e vorba de propriul său copil ? — pentru că acest efort este cea mai nepreţuită inves­tiţie a noastră, a prezentului pen­tru viitor. Şi nu cruţăm nici un efort deoarece Măria Sa Copilul este, pentru noi şi pentru timpul nostru, cea mai trainică ,­recom­pensă a vieţii“. După ce azi vom sărbători cu toţii Ziua Lor, mîine citeva mii de oameni vor păşi pragul pri­mului Congres al educaţiei politice şi culturii socia­liste. Imensa ma­joritate, desigur, părinţi. Pătrunşi de marile răs­punderi ale etapei istorice în care ne aflăm : aceea de a ne pregăti astfel, fiecare, pentru muncă şi viaţă — şi cu deosebire gene­raţia tinără — incit maica noastră de cîntec etern — România socia­listă — să prospere necontenit, să strălucească şi mai mîndră între naţiunile lumii. Din această per­spectivă se poate afirma : congre­sul de mîine este şi un Congres al părinţilor, preocupaţi în cel mai înalt grad de creşterea demnă, dreaptă, un spirit patriotic şi revo­luţionar, a celor­ mai tineri cetăţeni ai patriei. Cetăţeni pe care-i­ vedem trăind şi muncind într-o lume a păcii şi dreptăţii sociale. Intr-o lume aşe­zată pe temeliile trainice ale unei noi ordini economice şi sociale, pentru ca toţi fiii planetei să se bucure de darurile ei. La noi, în România, de peste 30 de ani, cul­tul copilului se află la mare cinste. Cultul copilului, afirmă cineva, este semnul marilor civilizaţii. Ilie TANASACHE Desen de TIA PEUTZ pri­ PROLETARI DIN TOATE JÂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLV Nr. 10506 Prima ediţia Marţi 1 iunie 1976 6 PAGINI - 30 BANI TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe preşedintele Asociaţiei de prietenie Pakistan-România Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, luni, 31 mai, pe Muhammad Aslam Jan, preşedintele Asociaţiei de prietenie Pakistan-România, care a efectuat o vizită in ţara noastră. Exprimînd vii mulţumiri pentru onoarea de a fi primit de şeful sta­tului român şi posibilitatea oferită de a vizita ţara noastră, oaspetele a re­levat că este deosebit de impresionat de marile realizări o­bţinute de po­porul român în edificarea noii socie­tăţi. Preşedintele asociaţiei a subli­niat, în acelaşi timp, prestigiul de care se bucură în Pakistan politica de pace şi colaborare promovată de România, de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, evo­când vizitele reciproce şi convorbirile avute cu premierul Zulfikar An­ Bhutto, a exprimat satisfacţia faţă de cursul ascendent al relaţiilor româno­­pakistaneze, a reafirmat hotărîrea României de a acţiona în continuare pentru dezvoltarea, pe multiple pla­nuri, a colaborării dintre cele două ţări, in folosul popoarelor lor, al cau­zei păcii, progresului şi înţelegerii între naţiuni. In cadrul discuţiei a fost relevat rolul Asociaţiei de prietenie Pakis­tan-România in promovarea relaţii­lor dintre cele două ţări şi popoare, pentru o mai bună cunoaştere re­ciprocă. întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă de caldă cordialitate. MESAJUL­ adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru aşezările umane de la Vancouver-Canada îmi este deosebit de plăcut să adresez participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru aşezările umane un călduros salut şi cele mai bune urări de succes în desfă­şurarea lucrărilor acestei importante reuniuni interna­ţionale. Participînd activ la viaţa internaţională, la lupta gene­rală pentru promovarea unei politici noi, de larga cola­borare şi conlucrare intre state, România sprijină orice iniţiativă sau acţiune menită să contribuie la unirea şi intensificarea eforturilor popoarelor pentru soluţionarea constructivă a marilor probleme ale lumii de azi, ale asi­gurării progresului şi civilizaţiei omenirii. In acest spirit, ţara noastră a salutat cu interes iniţiativa convocării şi organizării Conferinţei pentru aşezările umane — prima conferinţă interguvernamentală mondială consacrată as­pectelor complexe privind viaţa şi perspectivele oraşelor şi satelor in lumea contemporană. Apreciez că această con­ferinţă — ce se înscrie printre manifestările de amploare desfăşurate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite — poate aduce o contribuţie deosebit de pozitivă la dezba­terea şi la găsirea căilor de soluţionare a unor probleme cu profunde implicaţii asupra existenţei popoarelor, asu­pra progresului şi civilizaţiei întregii umanităţi. Ea aduce astfel în dezbaterea internaţională — alături de proble­mele alimentaţiei, energiei, resurselor naturale, populaţiei, ştiinţei şi tehnologiei-- o nouă şi importantă temă izvo­râtă din preocupările popoarelor îndreptate spre edifi­carea unei lumi mai bune şi mai drepte. România consideră că evoluţia aşezărilor umane, ridica­rea gradului lor de civilizaţie depind, în primul rind, de eforturile proprii ale fiecărei ţări, de felul in care se rea­lizează dezvoltarea economică şi socială a fiecărui popor, de modul cum se asigură utilizarea resurselor materiale şi umane proprii, răspîndirea şi valorificarea cuceririlor ştiinţei şi culturii în întreaga viaţă socială. Totodată, noi considerăm că, in soluţionarea acestei probleme şi în ri­dicarea generală a gradului de civilizaţie şi bunăstare al popoarelor, un rol însemnat revine dezvoltării şi diversi­ficării colaborării pe plan internaţional, statornicirii unor relaţii echitabile, de deplină egalitate între state, bazate pe principiile respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestec in treburile interne şi avantaj reci­proc, pe dreptul fiecărui popor de a fi deplin stăpin pe destinele sale. In concepţia României, rezolvarea problemelor legate­ de dezvoltarea aşezărilor umane este indisolubil legata de soluţionarea corespunzătoare, in conformitate cu intere­sele şi năzuinţele legitime ale tuturor popoarelor, a mari­lor probleme care confruntă omenirea contemporană , eliminarea politicii imperialiste, colonialiste şi neo­­colonialiste, de inegalitate şi dominaţie, înfăptuirea dezar­mării generale şi, in primul rind, a dezarmării nucleare, lichidarea subdezvoltării şi a împărţirii lumii in ţări sărace şi ţări bogate, instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale, a unor relaţii noi, care să asigure progresul mai rapid al fiecărei ţări, şi îndeosebi al celor rămase în urmă, să favorizeze accesul larg şi neîngrădit al tuturor popoarelor la cuceririle ştiinţei şi tehnicii mo­derne, ale civilizaţiei contemporane. Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale spe­cializate pot sprijini activ eforturile ce se întreprind in această direcţie pe plan internaţional, prin realizarea unor programe speciale, prin facilitarea schimbului de expe­rienţă, informaţii, asistenţă tehnică şi a contactelor intre specialişti. In România, ţară socialistă în curs de dezvoltare, pro­blemele aşezărilor umane şi ale mediului de viaţă con­stituie parte integrantă a politicii generale de dezvoltare economică şi socială planificată a ţării. Soluţionarea aces­tor probleme se întemeiază pe creşterea economică rapidă, caracterizată în principal prin accentuarea procesului de industrializare, de dezvoltare intensivă a agriculturii, a învăţământului, ştiinţei şi culturii, corespunzător cerinţelor vieţii moderne. Pe această bază şi ca urmare a promovării cu fermitate a unei politici de repartizare armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, de siste­matizare şi amenajare raţională a oraşelor şi satelor se asigură dezvoltarea economico-socială şi ridicarea gradului de civilizaţie al tuturor localităţilor, în cadrul unui sistem general, unitar, de aşezări umane, urmărindu-se satisfa­cerea tot mai largă a cerinţelor materiale, spirituale şi sociale ale populaţiei, realizarea unei vieţi civilizate pen­tru toţi cetăţenii. Acordînd o mare importanţă problemelor care constituie obiectul dezbaterilor Conferinţei Naţiunilor Unite pen­tru aşezările umane, doresc să-mi exprim convingerea că lucrările ei vor pune bazele unui program de acţiune pen­tru unirea şi armonizarea eforturilor tuturor statelor in vederea abordării constructive şi eficiente a acestor pro­bleme de mare însemnătate pentru viitorul şi bunăstarea popoarelor, pentru insăşi civilizaţia omenirii. Urez, încă o dată, succes deplin lucrărilor conferinţei. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România însemnate cantităţi de ciment peste plan Oamenii muncii de la Combi­natul de lianţi de la Cimpulung Muscel au depăşit, in primele cinci luni, sarcinile de plan cu 28 000 tone de ciment şi 1 500 tone­ de var. Totodată, din anga­jamentul anual in întrecerea so­cialistă de a obţine suplimentar 30 000 tone, ciment, ei au realizat, pină in prezent 25 000 tone. Suc­cesele se datoresc adoptării unor măsuri eficiente de creş­tere a randamentului­­ în muncă şi îmbunătăţire a calităţii pro­ducţiei. (Gh. Cîrstea). ^UtORTAÎ DIN ACTUALTATcA SOCIALISTĂ A ţi» — Am aflat de la Oradea, de la un inginer nu prea înalt, cu o faţă de lună pli­nă, volubil, cu un început violent de chelie, că există o lege care ocroteşte nucii, ii apără de tăieri şi-i pe­depseşte destul de amarnic pe nechibzuiţii ce se ating de aceste gigantice flăcări verzi. Inginerul Petru Bo­­dea e din comuna Miersig, de lingă Păuşa, în drumul spre Ţinea, dintr-o zonă plină de grine şi păduri, unde în timpul ultimului război pieiră soldaţii noştri in ierburile pădurii arzind ca nişte torţe. In primii ani ai puterii populare, tatăl său, ţăran sărac, comunist fiind, mult in condiţii mis­terioase şi tragice. Astăzi cind spui ca intr-o veche autobiografie : fiu de ţăran sărac, pare uşor idilic. Şi totuşi trebuie integrat tre­cutul în prezentul social. Fără această aducere amin­te progresul , nu poate fi perceput exact ; fără isto­rie nu ne putem situa pre­cis in timp ; fără să ne cu­noaştem rădăcinile şi tre­cutul nu e posibilă o eva­luare a ce suntem­. Mă ob­sedează de mult ideea labi­rintului ca spaţiu al întu­nericului, al­ rotirii in bez­nă, al crimei mai degrabă decit al jertfei, al inutilei jertfe, de altfel, ca spaţiu al lipsei de raţiune unde monstrul înghite flămind vieţi şi oameni, nenumăra­te vieţi şi nenumăraţi oa­meni, întortocheatele sale căi erau o prejudecată ; la umbra întunericului totul era posibil. A fost nevoie de o idee, de o dragoste, de un fir de aţă ca acest imperiu al nopţii să cadă, a fost nevoie de cunoaşte­re, de raţiune, de o sfîntă lege,­ a firului de aţă, ca monstrul să fie răpus. Li­bertatea vine dintr-o idee, întunericul a fost învins de o idee. Şi fiindcă ideile se adună în cărţi, văd întune­ricul labirintului spulberat de lumina unei cărţi. O nouă alcătuire cere legi noi şi construirea unor conştiinţe noi , şi eu văd în Petru Bodea pe unul din miile de mii de ţărani care au depăşit barierele igno­ranţei şi işi asumă azi, prin muncă fără aroganţă, responsabilitatea zilei de azi. Aparent nu e nimic extraordinar în ce face el : să aprovizioneze cu legu­me şi fructe un oraş, să fie roşii, varză, morcovi, caise şi mere, să fie in tot timpul anului in magazine şi pe piaţă hrana, sâ-i zic vegetală, pentru sute de mii de mese... Şi în a­­celaşi timp să nu uiţi car­tea ce ţi-a dat statura pe care o ai, să-ţi dai exa­menul de doctorat, să gă­seşti timp pentru spectaco­le teatrale, să fii adică me­reu om, nu un simplu com­puter de aprovizionare şi distribuire cu fructe şi le­gume... Cred că aici se află secretul acestor generaţii de buni gospodari , n-au uitat o clipă că fără o legătu­ră perpetuă cu învăţătura orice deprindere se osifică şi o aşteaptă un lent şi si­gur val mortificator. Iată-l şi pe colegul de clasă , Aurel Negru, ingi­ner la fabrica de ulei din Oradea. Roşcovan, masiv, pistruiat ca in manuale, el nu e doar un om al rigo­rii planurilor de producţie (..Te asigur că avem ulei şi vom avea ulei“, mi-a spus­, ci şi un om cultivat, cu un Univers larg. Bele­tristica nu e pentru el doar un mijloc de popularizare a prezentului,, ea nu tre­buie doar să meargă in urma evenimentelor, ci să fie si o prospectare a vii­torului. Fără cultură­­orice bun meseriaş se stinge sub presiunea acelui sîmbure de întuneric ce poate deveni tiranicul labirint individual in care nu mai încape nici o bucurie. Ioan Cohuţ, inginer ce lucrează la sistemul de a­­provizionare cu apă a ora­şului, fost coleg de clasă la liceul „Emanoil Gojdu“ cu Bodea şi Negru, are o sub­stanţială bibliotecă citită şi nu rămîne un simplu pro­fesionist al rocilor şi cursu­rilor riurilor. Da, e foarte importantă cantitatea pre­cipitaţiilor pe metru pătrat, da, toate ploile de aceea vor fi miine ape termale — chit că acest miine va fi peste 25 000 de ani ! — da, e foarte important că sub orice rîu curge în a­­celaşi timp un alt riu, e foarte important cum cap­tezi apa şi cum o distri­bui, dar nu trebuie să uiţi că in centrul tuturor preo­cupărilor omului stă omul şi că omul poartă în el fru­­­­museţea şi adevărul său... Aceşti trei ingineri, ce au in fiecare dimineaţă cind pleacă la lucru grijă pentru apa, uleiul, legumele şi fructele semenilor lor, nu sunt doar nişte simpli func­ţionari destoinici , ei se în­cadrează intr-o generaţie ce a edificat această nouă zidire a ţării, de­ care se simt responsabili. Ei acordă cărţii prestigiul ei de aur, de memorie a timpului, de memorie a propriilor lor deveniri. Stînd de vorbă cu ei mi-am dat seama că le­gea nucului nu e doar un act juridic, şi nici legea a­­pelor, sau a ocrotirii solu­lui ; pentru ei toate aces­tea sunt o formă a dragos­tei faţă de nuci, faţă de nuri şi faţă de pămintul ce dă mănoase recolte, o for­mă a dragostei faţă de ora­şul lor şi faţă de ţară. Fi­indcă ce înseamnă să ai grijă de nucii şi merii gră­dinilor şi livezilor, de apa limpede a riurilor, de gal­benul roditoarelor flori ale soarelui ? Aceşti trei colegi de liceu de la Oradea, prin munca şi conştiinţa lor, a­­semeni generaţiei lor res­ponsabile, fac de neconce­put întunericul şi fac din­­tr-un nuc prietenul nostru nucul, dintr-un măr, prie­tenul nostru mărul, priete­nul nostru satul, oraşul, prietenul nostru Crişul, Ol­tul, Mureşul, Prutul, prie­tenul nostru Carpatul... Nucul, rîul, Ţara­ ­ ! Reportaj de Dumitru Radu POPESCU Partidul comunist fruct de aur al istoriei româneşti în mijlocul viei tinere, curată ca lacrima ; în mijlocul Ţării ti­nere, mai curată ca lacrima ; în mijlocul uriaşei primăveri şi a generoasei înfloriri; în adîn­­cul pămîntului, în adîncimea fecundă a lanurilor, in jurul uriaşelor focuri nestinse, pe platforma complicatelor uzine, pe schelele înalte ale construc­ţiei, printre torenţi de oţel şi uriaşe, complicate retorte, se află uriaşul spirit al lumii noas­tre, uriaşa gîndire, uriaşa voinţă a ţării — Partidul Comunist Român. Trudeşte in mijlocul operei lui. El este întreg în fiecare dintre noi; fiecare dintre noi este cu­prins întreg şi in continuă de­­săvirşire în uriaşa lui fiinţă. Le­gea lui este spiritul revoluţio­nar. Legea lui este devenirea, neîntrerupta luptă pentru for­marea omului însufleţit de ome­nia comunistă. El este alcătuit din cea mai nobilă şi mai să­nătoasă fibră a ţării. El se adu­nă şi creşte într-una din adin­­cul ţării şi din adincul istoriei. El construieşte noul chip al ţă­rii ; el construieşte noul chip spiritual al omului, o nouă con­ştiinţă a ţării; el construieşte noul destin al ţării. A împlinit de curînd 55 de ani — vîrsta nobilă, vîrsta de aur a capodoperei — vîrstă care îl găseşte in mijlocul ca­podoperei sale, trudind la desă­vârşirea ei. Capodopera sa este socialismul, l-am sărbătorit cei 55 de ani. Dar în aceşti 55 de ani el a mai trăit o dată, de la capăt, cele două milenii ale ţării şi ale poporului nostru. El vine, se adună din adîncul istoriei ; a absorbit, a cuprins în fiinţa, în idealurile sale de luptă tot ceea ce este esenţial, perma­nent, nepieritor în istoria ţării. El cuprinde in uriaşul său su­flet toate spiritele mari ale is­toriei ţării. El este alcătuit din esenţe. El este fructul viu, fruc­tul de aur al istoriei româneşti. El este Constructorul cel veş­nic tînăr — legea lui este mun­ca, creaţia, neîntrerupta înnoi­re, înnoindu-se, transformă şi înnoieşte ţara întreagă. El este răspîndit în opera sa — energie creatoare, gîndire creatoare, vo­inţă creatoare; el eliberează, descătuşează energiile creatoa­re, conduce, dă sens şi raţiune tuturor energiilor, devenind for­ţă materială, splendida materia­litate, splendida umanitate, tî­­năra grădină, via curată ca la­crima. Cel mai mare prieten apără­tor al omeniei, al muncii, al li­bertăţii, al dreptăţii şi al dem­nităţii cel care munceşte cel mai mult, cel care gîndeşte, şi îndrăzneşte, şi creează cel mai mult. Marele făurar, energeti­­cianul, marele constructor, ma­rele proiectant, în mijlocul acestor tinere o­­raşe, în mijlocul acestor sate noi, în mijlocul acestor splen­dide lanuri şi grădini curate ca lacrima, în mijlocul acestui po­por curat ca lacrima, se află Demiurgul, Partidul Comunist Român, înconjurat de înalte focuri veşnice, de torenţi de o­­ţel, de puternice linii de înaltă tensiune, de înalte şi compli­cate încrengături ale chimiei; înconjurat de splendide lanuri şi grădini, de plantaţii tinere; înconjurat de imense scheme şi proiecte, el are în faţă cartea sa, cartea întregului popor — Programul comunismului pe pă­­mîntul României. Un steag înalt flutură pe ce­rul patriei și-i mîngîie fruntea inspirată. Traian COȘOVEI Sporuri de producţie prin creşterea productivităţii muncii Harnicul colectiv al întreprinderii mecanice pentru agricultură şi in­dustrie alimentară din Arad a realizat la 27 mai sarcinile de plan pe primele 5 luni din acest an. S-au creat astfel toate condiţiile ca pină la sfirşitul lunii să se obţină suplimentar o producţie globală in va­loare de 8,5 milioane lei şi o producţie-marfă în valoare de peste 7,5 mi­lioane lei, concretizate, printre altele, în 50 ma­şini de fulguit cereale, 25 instalaţii de preparat furaje fibroase, 80 insta­laţii cu transportor spi­­romatic pentru mecani­zarea furajării în halele de creştere a porcinelor, piese de schimb pentru tractoare şi maşini agri­cole in valoare de peste 3 milioane lei. Acest spor de producţie este rezultatul creşterii pro­ductivităţii muncii, in perioada amintită, cu 1,5 la sută faţă de preve­deri. (Constantin Si­­mion).

Next