Scînteia, septembrie 1976 (Anul 45, nr. 10585-10610)

1976-09-01 / nr. 10585

I­ I De la­­ I etajul 10 I Novac Siegfried locuia în blo- | cul tineretului, etajul 9, din ora- | șul Moldova Nouă, judeţul Ca- I raş-Severin. Cum era căldură­­ mare, lui N.S. i s-a făcut poftă de o bere. Dar nu s-a dus, ca [ omul, la o berărie, nici să plă-I tească nu-i venea la indemînă. I Mai ales că pe balconul vecini- | lor de la etajul 10 se aflau cite- • va sticle cu bere care-i făceau ■ cu ochiul. A luat un cablu, s-a­­ cățărat pe acoperiș și a început­­ să coboare. N-a mai ajuns pînă­ la balconul cu bere. S-a prăbu­şit în gol. Avea 29 de ani. • I I I I I I I I I I I I I I Chilipir I I cauți... I O femeie a ieșit cătrănită foc , din sala Tribunalului din Cluj-­­ Napoca, în care avusese loc un­­ proces pe care-1 pierduse. — Dar nu mă las eu pînă n-o. I să evacuez chiriașii din casă. Am­­ să merg pînă în pînzele albe... I — Nu e nevoie de nici o pin- ■ ză albă — a intervenit un bă- P trînel, compătimind-o. E nevoie I de 2 000 de lei şi cîştigi pro- . I cesul. Dumneata mi-i dai mie şi 1 j eu îi dau cui ştiu eu de la pri- S mărie. Şi dacă ai primăria de * I partea dumitale e ca şi cînd ai | avea pîinea într-o mînă şi cu- j titul in alta. I I Femeia s-a învoit şi i-a dat ■ bătrînelului cei 2 000 de lei. Dar­­ şiretul bătrînel (citeşte escroc) | I i-a mai cerut apoi ba 400 de lei pentru un act, ba 500 pentru un 8 funcţionar, ba 600 pentru un a- I a­vocat... Şi tot aşa, pînă cînd ci-­­ fra s-a „rotunjit“ la 6 000 de lei I şi pînă cînd, dîndu-şi seama că I a fost trasă pe sfoară, femeia a­­ ajuns la același tribunal să se­­ judece cu bătrînelul care o­­ compătimise. Era un oarecare Miron Crişan din Cluj-Napoca. A fost condamnat la doi ani. I. Nimeni nu l-a „compătimit“. Rubrică redactată de ■ Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor * „Scînteii" I I I I I­ I următoare“.­­ I Colecţia de diplome . I O vitrină, care ocupă un În­treg perete al sălii de şedinţe de la întreprinderea de morărit şi I panificaţie „Dobrogea“, reuneşte I * zeci şi zeci de diplome. Printre­­ ele se află : trei diplome de ■ unitate fruntaşă pe ramură ob­ . I ţinute în cincinalul trecut ; di- li plome pentru noile produse pre­zentate la diferite tîrguri şi ex- p­­oziţii naţionale ; diplome pen- I tru locuri fruntaşe pe judeţ şi­­ pe ţară privind activitatea ar- | tistică de amatori, activitatea I sportivă, de Cruce Roşie şi fi- ‘­latelie... î In primul an al noului cinci- t­rai, vitrina şi-a mărit colecţia I cu primele diplome datate 1976 :­­ locul I pe judeţ şi locul II la concursul inter­judeţean al bri-­­ găzilor artistice de agitaţie, lo­cul I pe judeţ ocupat de echipa I de popice şi... — Şi mai aşteptăm diplome de ■ la actualul tîrg de mostre de ■ bunuri de consum, unde am tri- I mis noi sortimente destinate co- | piilor — ne spune directoarea întreprinderii, inginera Olga I Borda — și tot ea adaugă : Dar­­ adevărata „diplomă de onoare“ * ne-o dau aprecierile consuma- ■ torilor, care sunt pentru noi „ca­­­piunea caldă“. î I I I­I I­I­I [FAPTUL: IDIVERSI I Un gest I omenesc incă din fragedă tinereţe, Ho- • man Ştefan Constantin din Să­­vineşti (Neamţ) şi-a pierdut re­­ş .. derea. Acum, la bătrineţe, a ră- ■ mas fără nici o rudă mai apro­piată care să-i poată acorda j 1 vreun ajutor. Aflind de el, con- ' ducerea Combinatului de fire şi­­ fibre sintetice Săvineşti a orga- n­ nizat o vizită la căsuţa şubredă­­ a bătrînului, situată pe malul Bistriţei. A fost ales un loc fe-­­ rit de viituri şi s-a hotărit să l­­ se construiască o casă nouă, con-fortabilă. De realizarea ei se o- I cupă acum tinerii din combinat.­­ţ Tot ei au hotărit să-i acorde bă- I trinului tot ajutorul în aprovi- , zionarea cu alimente, apă şi alte f lucruri trebuitoare. Un gest al­­ omeniei, de la tinereţe pentru bătrineţe. * I Sănătate­a doctoriţei! | 31 august 1976. Ora 15,30. An- | gajaţii policlinicii de adulţi din­­ Zalău sunt prezenţi în sala de I şedinţe. Directoarea policlinicii,­­ doctoriţa Letiţia Petrescu, face ş i analiza muncii din ultima săp- I tămînă şi expune limpede, con-­­ cis, principalele sarcini pentru I săptămîna care urmează. O şe- • dinţă obişnuită. Şi tot ca de o­­­­bicei, angajaţii o ascultă nu nu- I mai ca pe un conducător de in- * stituţie, ci şi ca pe o colegă şi I prietenă apropiată, aşa cum o­­ ştiu de ani şi ani de zile. De cîţi * ani ? Aici e aici ! La încheierea­­ şedinţei, directoarea a rostit cî­­teva cuvinte simple,­ emoţio-­­ nante : „Şi acum, vă rog să-mi permiteţi să vă mulţumesc pen- | tru ajutorul pe care mi l-aţi dat­­ să-mi fac datoria. Incepind de­­ astăzi, sint pensionară“. Un ro- ■ port de aplauze, urmate de o­­ surpriză : în mina fiecărui an- I gajat a apărut cite un buchet de­­ flori, oferindu-le, la fel de emo- I ţionaţi, celei care le-a dat ulti- [ mele „sarcini pentru­­ săptămina * I I I I PAGINA 2 Comuniştii de la consiliul popular in fruntea gospodarilor oraşului — Care este specificul muncii de partid in cadrul organului local al administraţiei de stat în care lu­craţi ? — am întrebat-o pe tovarăşa Corina Moldovan, secretara organi­zaţiei de bază P.C.R. de la Consiliul popular municipal Sibiu.­­ După cum se cunoaşte, primul Congres al consiliilor populare, des­făşurat în luna februarie a anului curent, a subliniat din nou, cu deo­sebită claritate, că organele locale ale puterii şi administraţiei de stat trebuie să se ocupe atît de proble­mele economice fundamentale şi ale ridicării nivelului de trai, cit şi de multitudinea problemelor curente privind buna gospodărire a locali­tăţii şi satisfacerea cerinţelor coti­diene ale cetăţenilor. Ca angajaţi ai consiliului popular, comuniştii din organizaţia noastră de bază — orga­nizaţie ce nu cuprinde, deci, depu­taţii, membrii organelor executive, încadraţi în alte locuri de muncă — au sarcina de partid de a face to­tul pentru satisfacerea acestui an­samblu unitar al cerinţelor localităţii şi cetăţenilor.­­ — Practic, cum organizaţi viaţa de partid ? — In primul rînd, să vă spun că in fiecare dintre cele şapte sectoare în care lucrează angajaţii consiliului nostru popular avem nu numai un anumit număr de membri de partid, dar lucrează şi cite un membru al biroului organizaţiei de bază. Prin activitatea şi exemplul acestor tova­răşi urmărim ca spiritul comunist de muncă şi răspundere, grija pentru stricta aplicare a legalităţii socialis­te, solicitudinea faţă de cetăţeni, combativitatea faţă de manifestările de rutină sau birocratism, înţelege­rea aprofundată a caracterului poli­tic al activităţii depuse să fie pro­movate în permanenţă în fiecare co­lectiv. In privinţa metodelor pe care le folosim în activitatea de partid, accentul îl punem pe munca de la om la om şi pe adunările generale. ...Intr-adevăr, în documentarea noastră la Consiliul popular muni­cipal Sibiu am constatat că munca politică de la om la om reprezintă o preocupare cotidiană a organizaţiei de partid. După apariţia unei hotă­­riri de partid sau de stat care pri­veşte activitatea consiliilor populare, după analizele şi hotărîrile mai im­portante ale comitetului executiv al consiliului popular municipal sau judeţean, membrii de partid dis­cută cu fiecare angajat sarcinile cu­rente şi stringente, sprijinindu-i apoi in troducerea lor în practică. Iar cînd se constată vreo delăsare W K3SBBBS$^ LA SIBIU în muncă intr-un sector sau la un funcţionar, nu se aşteaptă adunarea generală sau alt cadru organizat pentru a se interveni , ci membrii biroului discută cazul respectiv, ope­rativ, pe loc, ajutînd la îndreptarea sa. Aşa s-a procedat cînd inspectorul Mircea Roman, de la circumscripţia financiară, nu rezolvase in termen o serie de cereri ale cetăţenilor, aşa s-a procedat şi cînd in sectorul de gospodărie comunală apăruseră unele acte de indisciplină în muncă. Si treburile s-au desfăşurat, apoi, in condiţiile dorite. De altfel, tovarăşa Corina Moldovan ne mărturisea că — pornind de la rezultatele deo­sebit de fructuoase ale dezbaterilor cu fiecare om în parte prilejuite de semnarea Angajamentului solemn — biroul organizaţiei de bază şi-a pro­pus să repete asemenea discuţii in­dividuale sistematic, cel puţin tri­mestrial, nu doar atunci cînd ca un tovarăş sau altul s-au constatat de­ficienţe în muncă sau în comporta­re. Ceea ce este cît se poate de binevenit şi de folositor activităţii. Adunările generale — care, cum e normal, se desfăşoară cu regulari­tate de ceasornic — constituie, de asemenea, un mijloc important de educare a comuniştilor şi a celor­lalţi angajaţi ai consiliului popular (deseori invitaţi şi ei să participe activ) în spiritul îndeplinirii întoc­mai a sarcinilor specifice de partid, de a face totul pentru propria pre­gătire politico-ideologică şi profe­sională, pentru satisfacerea cerinţe­lor localităţii şi ale cetăţenilor. Este ilustrativ de amintit, în a­­cest sens, că însăşi tematica adună­rilor cuprinde atît teme ideologice şi politice „la zi“, cît şi probleme con­crete privind modul în care sunt rea­lizate sarcinile permanente şi cu­rente ce stau în faţa consiliului popular. Iar faptul că dezbaterile vii sunt caracteristice pentru aceste adu­nări generale — încheiate de fiecare dată cu concluzii şi măsuri concrete — constituie o altă dovadă a efi­cienţei lor, eficienţă oglindită şi în realizările de ordin gospodăresc­­edilitar, in antrenarea populaţiei la acţiuni de muncă patriotică, de va­lorificare a diferite resurse locale, ca şi de reclamaţiile tot mai rare făcute de cetăţenii ce apelează la diferitele servicii ale consiliului popular. Evident, evantaiul activităţilor po­litico-educative folosite de organiza­ţia de partid este mult mai larg. Vom aminti numai preocupările — şi reuşitele — în invăţămîntul po­litico-ideologic, în îndrumarea or­ganizaţiei U.T.C. şi în sprijinirea muncii consiliilor populare din co­munele suburbane — pentru a face. In Încheiere, şi o sugestie. Este vorba, în primul rînd, de propaganda vizuală — absentă total de pe holu­rile, coridoarele şi birourile consi­liului popular. Nu este vorba de vreo neglijenţă, ci de faptul că această formă a muncii politice este socotită aici ca neoportună, susţi­­nindu-se că n-ar fi oportun ca cetăţenii ce se perindă să cunoască diferitele articole sau caricaturi des­pre munca funcţionarilor cărora li se adresează. Insă întrucît la alte con­silii populare asemănătoare am vă­zut o bogată şi foarte funcţională propagandă vizuală (şi cu ca­racter mobilizator, şi cu îndem­nuri, nu numai cu materiale cri­tice), sugerăm biroului organizaţiei de partid să mai mediteze asupra acestui subiect, eventual să ia cunoş­tinţă şi de experienţa altora. Pen­tru că realmente se simte ne­voia ca obiectivele­­majore ale mun­cii, sarcinile importante să fie me­reu şi la tot pasul în atenţia, anga­jaţilor, tot aşa cum este nevoie să se folosească şi alte mijloace, mai convingătoare, pentru a-i determina pe unii funcţionari să renunţe la un anumit spirit funcţionăresc îngust în relaţiile cu cetăţenii. Rezultatele pozitive se cer in continuare dezvol­tate, spre a face ca activitatea poli­­tico-educativă desfăşurată de orga­nizaţia de partid de la Consiliul popular municipal Sibiu să fie şi mai legată de viaţă, de specificul condi­ţiilor, şi deci mai eficientă. G. MITROI Limpede ca... apa limpede Rîurile patriei sînt — prelungind metafora bogziană a cărţii de­dicate uneia­­ dintre cele mai impunătoare ape ale ţării. Oltul — statui mişcătoare, sta­tui ale oamenilor şi ale acestor ţinuturi. Ele vin de departe — mai din sus de tăce­rile munţilor, reflec­­tînd păduri, adăpind sate şi oraşe străvechi ca pămîntul care le naşte şi tinere ca veş­nicia. Ele curg prin is­torie şi datini, curg prin conştiinţa noas­tră. In vremea noastră, rîurile patriei sînt în­vestite cu noi şi noi atribute ale splendo­rii. Energia lor, pier­dută de milenii in neant, este captată azi de rotoarele tur­binelor, transforma­­tă-n lumină şi-n alte binefaceri ale civili­zaţiei. Azi, undele apelor noastre irigă ogoarele, duc vlaga in păminturi, pînă de curind, aride, din care scot recolte altădată de nevisat pentru atari locuri. Prin ca­nalele de aducţiune — răspîndite ca arte­re ale vieţii pe o mare întindere din terenul agricol al ţă­rii — recoltele de orice fel nu mai sint la discreţia lui Sînt- Ilie, iar ţăranul nu mai trebuie să se uite la cel îngrijorat că nu vine ploaia, pentru că ploaia o are la indemînă şi o poa­te provoca el insusi printr-o simplă ma­nevră de manetă. O­­mului nu-i rămîne decit să fie vrednic de asemenea mijloa­ce, să le folosească — aşa cum s-a întîm­­plat la începutul a­­cestei veri, cînd a­­meninţarea secetei a impus chemarea la hărnicie pe „frontul" irigaţiilor şi cînd, în destule locuri, oame­nii au răspuns cum se cuvine acestei che­mări. (In paranteză fie spus, „Setea pă­­mintului“, despre care au scris mult ziarele în această vară, a constituit şi un tulbu­rător motiv poetic ce se propune cuprinde­rii în poeme închina­te omului societăţii noastre, stăpîn al na­turii şi dispunind de mijloace cu care s-o supună. Asemenea po­eme s-au scris şi de însemnări de Dim. RACHICI bună seamă că se vor mai scrie­. Dar un alt unghi din care privim către ape este acela care arată că în lume niciodată ele n-au fost pîndite de atîtea pericole ca în vre­mea noastră. Polua­rea se face tot mai frecvent simţită, in acest final de secol, în multe ţări ale lu­mii. Ea scoate zi de zi din circuitul vital m­uri şi lacuri. Şi ce poate fi mai degra­dant şi mai trist de­cit o apă, care veacuri de-a rindul a fost dă­tătoare de viaţă, brusc devenind un ochi in­festat, greu de mias­me — un rictus al morţii ? Ziarele ne a­­duc mereu ştiri cu­­prinzînd eforturile i­­mense ce se fac, su­mele fabuloase care se cheltuiesc pentru reoxigenarea, pe cale artificială, a unor riuri şi fluvii de pe diverse meridiane. Este vorba de locuri în care scadenţa lip­sei de grijă faţă de ape sună amenin­ţă­­tor. Cu atît mai pil­duitor şi mai emoţio­nant ne apare înţe­leptul şi prevăzătorul program al partidului şi statului nostru de protecţie a apelor, de preîntâmpinare a unor situaţii care, în alte locuri, au căpătat di­mensiuni tragice. Şi cu atît mai mult n­i se învederează, tutu­ror, datoria de a con­tribui la înfăptuirea acestui program. In patria noastră, apele se păstrează limpezi — cu unele excepţii, care au da­rul să ne pună în gar­dă — şi limpezi tre­buie să rămînă şi de acum înainte, chiar dacă le punem să slujească dezvoltarea civilizaţiei tehnice — sau cu atît mai mult. Le-am moştenit lim­pezi de la bunii şi străbunii noştri. Le-am făcut mai folositoare ca niciodată ; trebuie să le facem din zi in zi mai folositoare. Dar avem datoria de a le lăsa viitorimii tot limpezi. Ştiinţă şi mijloace pentru ■ a­­ceasta nu ne lipsesc. Avem în sprijin şi o lege fermă — care trebuie respectată, care trebuie făcută să pă­trundă în toate con­ştiinţele... Din acest punct de vedere avem şi importante sarcini educative — şi mă gîndesc că oamenii condeiului ar putea să facă mai mult în a­­ceastă direcţie, „tema“ avînd şi frumuseţe o­­riginală, şi implicaţii etice, şi dramatism. Să nu uităm că, dincolo de valoarea materială, apele noas­tre pot fi socotite şi oglinzi care ne răs­­frîng, pentru viitori­me, faptele şi chipul moral. In municipiul Craiova activează 750 echipe de control obştesc, dintre care 574 sunt organizate de către comi­tetele de sindicat din întreprinderi şi instituţii. Tovarăşa Rodica Zăgărin — membru al Consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste — ne spunea că în acest an se înregistrea­ză o înviorare a activităţii şi o spo­rire a eficienţei echipelor de control obştesc. Aceasta, atît prin lărgirea sferei de cuprindere a sectoarelor prevăzute de lege, cît mai ales prin formularea unor propuneri, sugestii şi observaţii judicioase, menite să îm­bunătăţească activitatea unităţilor controlate. Trebuie semnalat faptul că în cursul acestui an au avut loc cu regularitate analize şi consfătuiri de lucru cu membrii echipelor de control. La asemenea manifestări au fost invitate şi cadre din diferite sectoare, care au prezentat prevede­rile legale ce trebuie respectate în domeniile lor de activitate. La rîn­­dul său, consiliul municipal al sin­dicatelor a stabilit ca, în fiecare în­treprindere şi instituţie unde fiin­ţează echipe de control obştesc, co­mitetele şi grupele sindicale să fie informate lunar asupra modului în care aceste echipe îşi îndeplinesc mandatul încredinţat. După cum se ştie, o cerinţă de prim-ordin — stipulată de Legea din 1972 privind controlul obştesc — este aceea că fiecare unitate supusă a­­cestui control trebuie să fie vizita­tă cel puţin o dată pe lună. Se res­pectă această prevedere legală ? Da și nu ! Și iată de ce. Dacă în tri­mestrul II al acestui an, echipele de control obștesc de la regionala C.F.R., „Electroputere“ și întreprin­derea mecanică de material rulant au efectuat chiar mai multe con­troale decit cele planificate, alte e­­chipe nici n-au trecut pragul uni­tăţilor repartizate. Bunăoară, cele 7 echipe de la întreprinderea de pa­nificaţie, 9 de la întreprinderea po­ligrafică, 9 de la universitate şi 10 de la grupul întreprinderilor de in­dustrie locală nu au întreprins, in lunile aprilie, mai şi iunie — aşa cum reiese şi din evidenţa consi­liului municipal al sindicatelor — nici un control. Ba, mai mult , cele 574 echipe de control obştesc care fiinţează pe lingă sindicatele din în­treprinderile şi instituţiile craiovene nu au efectuat decit jumătate din numărul planificat de acţiuni pe tri­mestrul al doilea. Alte echipe efec­tuează controale superficiale, trec „in fugă“ pe la unităţile repartizate, fără a urmări îndeaproape modul in care se desfăşoară activitatea în unităţi­le de care răspund şi fără să con­semneze propuneri concrete care să ducă la eradicarea unor neajunsuri. De aceea, nu e de mirare faptul că unele din informările primite lunar la organele locale ale F.U.S. sunt for­male. Iată două exemple culese din dosarele trimise : „Cele 8 echipe de control obştesc de la fabrica de materiale de construcţii şi produse chimice au controlat o serie (nu se spune este) de unităţi de frizerie şi coafură. Pretutindeni, ordine şi cu­răţenie. Un singur neajuns : lipsa unui telefon absolut necesar la o frizerie“. (La care ? Mister !). Aşa­dar, nimic concret. Scăderi serioase în eficienţa con­trolului obştesc sunt determinate de lipsa de receptivitate din partea con­ducerilor unor unităţi faţă de pro­punerile echipelor cetăţeneşti. Intr-o recentă plenară a consiliului jude­ţean al Frontului Unităţii Socialis­te, în care s-a analizat activitatea echipelor de control obştesc. Victor Neagoe, de la complexul de linie C.F.R., şeful unei echipe cetăţeneşti, spunea : „Unele din propunerile noastre îşi găsesc imediat rezolvare. Altele insă nu se bucură de aten­ţia cuvenită din partea conducerii u­­nităţii vizate. De multe ori, cel care trebuia să ia o măsură sau alta pe baza unor propuneri sau critici pe care le-am formulat a scris în drep­tul lor, in registrul de îndrumare şi control, doar atît : „Luat la cunoş­tinţă“. Şi cu asta şi-a luat grija !“. ...Magazinul cu autoservire nr. 221 din cartierul Piaţa gării este vizi­tat lunar de o echipă de control ob­ştesc şi de fiecare dată este consem­nat in procesul-verbal acelaşi lucru: necesitatea înfiinţării a încă unei case de taxare, întrucît cea existentă nu poate face faţă marii afluente de cumpărători. Nu sunt rare cazurile cînd cetăţeanul aşteaptă la casă a­­proape o oră pînă îi vine rindul să plătească ce a cumpărat. — Deşi conducerea I.C.S. Alimen­tara cunoaşte acest neajuns, cunoaş­te sesizarea şi propunerea justifica­tă a echipei de control, întîrzie să ia măsuri pentru instalarea unei case de taxare. O singură casieră nu mai poate face faţă miilor de cumpărători ce trec zilnic pe aici — ne spune Grigore Barbu, responsabi­lul unităţii amintite. ...Magazinul 38 cu articole metalo­­chimice din cartierul Bariera Vîlcii. Spicuim din procesul-verbal de con­statare al echipei de control nr. 275 : „Propunem forurilor competente an­gajarea unui vînzător. Întrucît de doi ani de zile pe acest post lucrează so­ţia responsabilului, Stan . Eugen, care este necalificată şi nu serveşte cum trebuie cumpărătorii. Să se ia mă­suri urgente pentru repararea acope­rişului la magazin şi magazia de ma­teriale, întrucît plouă pe mărfuri". Data consemnării : 28 octombrie 1975. Consecventă, echipa de control revi­ne şi pe 14 aprilie, şi pe 1 iunie, şi pe 11 iunie... cu aceeaşi sesizare şi cu aceeaşi propunere, dar degeaba. Ba nu. Iată că pe ultimul proces­­verbal al echipei de control obştesc apar — sub semnătura directorului adjunct al direcţiei comerciale — următoarele : „Luat la cunoştinţă“. Ii aducem la... cunoştinţă şi noi că nea­junsurile semnalate persistă. In ziua raidului nostru, în interiorul maga­zinului şi magaziei erau aliniate cîte­va ligheane pentru a nu ploua pe mărfuri. Propuneri similare — şi, tot la fel, repetate — au fost formulate de o echipă de control obştesc şi la uni­tatea de textile nr. 63. Şi aici, pro­­cesele-verbale ale echipei cetăţeneşti sunt parafate cu roşu : „Luat la cu­noştinţă — măsuri urgente pentru re­pararea acoperişului“. Cum s-a „luat la cunoştinţă“ şi cît de „urgente“ au fost măsurile luate o atestă faptul că în magazinul cu pricina continuă să picure prin acoperiş. Din păcate, asemenea exemple, în care propunerile echipelor de con­trol cetăţenesc nu sunt luate in sea­mă, nu sunt singulare. Conducerile u­nităţilor controlate, toţi cei vizaţi tre­buie să se încadreze în spiritul şi li­tera legii, care arată că propunerile echipelor de control obştesc se cer analizate cu toată răspunderea şi, o­­dată dovedită justeţea lor, trebuie să fie rezolvate necondiţionat. Repre­zentanţii obştii sunt învestiţi cu a­­tribuţii şi răspunderi stabilite prin lege şi trebuie priviţi ca ajutoare in îmbunătăţirea activităţii într-o uni­tate sau alta. Insistăm asupra aces­tui lucru, întrucît am întîlnit şi ca­zuri cînd membrii echipelor de con­trol obştesc sunt, pur şi simplu, ig­noraţi şi nu li se prezintă nici mă­car registrul unic de control pentru a consemna neregulile constatate. Este cazul vînzătoarei magazinului de artizanat „Hermes“, din strada U­­nirii nr. 84, care nici nu a dat voie (!!!) echipei de control obștesc să vadă magazia, unde se găseau, de fapt, mărfuri care nu erau puse în vinzare, iar atunci cînd șeful echi­pei de control, Ilie Logofătul, a ce­rut registrul, vinzătoarea a refuzat să-l prezinte. Cele constatate în raidul întreprins și consemnate în aceste rinduri tre­buie să constituie prilej de medita­ţie pentru toţi factorii care răspund de bunul mers al controlului obştesc şi, în mod deosebit, pentru condu­cerile acelor unităţi care sunt refrac­tare faţă de propunerile făcute de împuterniciţii obştii. Sesizările şi propunerile impun luarea de măsuri concrete şi operative şi nicidecum apostila „Luat la cunoştinţă“, sem­nată de un cadru de conducere, după care îşi ia grija de la obligaţiile le­gale ce-i revin. Să sperăm că rela­tarea noastră va fi „luată la cunoş­tinţă“ cum trebuie şi de cine tre­buie. Nicolae BABALAU corespondentul „Scînteie în loc să ia măsuri, pun apostila: „AM LUAT LA CUNOŞTINŢĂ" însemnări despre activitatea de control obştesc la Craiova (Urmare din pag. I) unităţi social-culturale, comerciale şi de servicii. Cifrele vorbesc de la sine : 31 000 locuri în grădiniţe, şcoli cu peste 4 000 săli de clasă ; în 80 din cele 120 de localităţi există de pe acum licee industriale, agri­cole şi de cultură generală ; peste 50 de spitale cu circa 7 000 paturi ; po­liclinici cu circa 120 cabinete ; cabi­nete stomatologice ; maternităţi ; complexe balneare, comerciale, tu­ristice. In afară de criteriile generale menţionate pînă acum, în stabilirea viitoarelor centre urbane s-a ţinut cont şi de necesitatea repartizării echilibrate in teritoriu a oraşelor. Astfel, pînă în anul 1980, pe terito­riul fiecăruia din cele 39 de judeţe ale ţării vor exista cel puţin 6—7 oraşe. Transformarea celor 120 localităţi rurale in oraşe —­­industriale sau agroindustriale — creează condiţii de muncă şi de viaţă superioare atit pentru locuitorii proprii, cit si pen­tru cei din comunele situate in zona lor de influenţă. Acest fapt nu este posibil decit in măsura dezvoltării lor economice în ritm susţinut. In­­tr-o primă etapă, vastul program de investiţii prevăzute în Planul naţio­nal unic de dezvoltare economico­­socială pentru perioada 1976—1980 asigură acestor localităţi o dezvol­tare economică fără precedent. Se vor realiza peste 200 obiective indus­triale — noi sau dezvoltări — dintre care mai mult de jumătate sunt obiec­tive de interes republican, precum şi numeroase construcţii agrozooteh­ bită importanţă pentru economia na­ţională. Iar pentru localităţi cum sunt Scorniceşti (Olt), Teduş (Alba), Pecica (Arad), Cobadin (Constanţa) şi altele, unităţile de interes repu­blican vor constitui premiere. Toc­mai de aceea o bună parte din aceste industrii se vor baza pe o cooperare strinsă cu unităţile exis­tente în oraşele din apropiere. De asemenea, sunt alocate importante fonduri de investiţii pentru construi­rea unor mari complexe agrozooteh­nice, cum sunt cele din Sîntana (Arad), Podu-Turcului (Bacău), Şte­­făneşti (Botoşani), Ianca şi însură­ţei (Brăila), Lehliu-Gară (Ialomiţa), Ciorani (Prahova), precum şi pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare, de sporire a suprafeţelor destinate vi­ticulturii şi pomiculturii. Actualul cincinal prevede şi reali­zarea unui vast program de investi­re a dezvoltării fiecărei localităţi in parte. De exemplu, la Lehliu-Gară (Ialomiţa), la Berea (Buzău) sau la Bumbeşti-Jiu (Gorj) se vor construi cite 500 de apartamente şi chiar mai multe, la Prundu Bîrgăului şi Rodna (Bistriţa-Năsăud), Scorniceşti (Olt), la Măneciu şi Ciorani (Prahova) — cite 400—500 de apartamente. De asemenea, condiţiile de învăţămînt, de îngrijire a sănătăţii, de educaţie şi cultură, serviciile asigurate prin reţeaua comercială şi de prestaţii se vor îmbunătăţi simţitor, atit pentru populaţia viitoarelor centre, cit şi pentru locuitorii satelor din apro­piere. Capacitatea şcolilor generale şi a liceelor va spori cu peste 7 000 săli de clasă, aceea a grădiniţelor şi creşelor cu peste 9 000 şi, respectiv, 7 000 de locuri. Se vor înfiinţa noi ateliere şcolare şi laboratoare, inter­nate şi case de copii. Concomitent, se vor construi spitale, maternităţi, complexe sanatonale balneare, că­mine culturale, cinematografe, clu­buri, case de cultură, complexe co­merciale, magazine universale şi unităţi de alimentaţie publică cu peste 50 000 mp suprafaţă comercială şi peste 60 000 mp in unităţile de prestări de servicii. Transformarea celor 120 de locali­tăţi rurale in tot atîtea oraşe im­plică — paralel cu realizarea pro­gramelor de investiţii economice, social-edilitare şi culturale —o serie de măsuri şi acţiuni concrete, între care : investigarea resurselor natu­rale de care dispun, in vederea unei valorificări cit mai eficiente în vii­tor ; crearea condiţiilor necesare pentru integrarea forţei de muncă provenite din agricultură in celelalte ramuri de activitate, specific urbane; dezvoltarea de activităţi şi locuri de muncă specifice femeilor; prospec­tarea cerinţelor şi opţiunilor in le­gătură cu dezvoltarea serviciilor ; organizarea unor largi acţiuni edu­­cativ-culturale, care să asigure adap­tarea rapidă a locuitorilor la condi­ţiile şi ritmul de viaţă specifice me­diului urban, întreaga acţiune de sistematizare şi de urbanizare a ţării — care te desfăşoară de pe acum intr-un ritm intens — presupune, aşadar, mobi­lizarea, în continuare, a tuturor re­curselor materiale şi umane necesare finalizării sale în condiţii­ optime, pentru făurirea unei vieţi tot mai bune, fericite, întregului nostru popor. SATUL ROMÂNESC O vitrină a hărniciei meşteşugarilor de pe litoral Cele 85 de unităţi ale U.J.C.M. Constanţa care funcţionează pe litoralul românesc relevă preo­cuparea pentru creşterea volu­mului de mărfuri şi servicii puse la dispoziţia cetăţenilor ve­niţi să-şi petreacă vacanţa în sta­ţiunile de la mare. Că este aşa o demonstrează cu prisosinţă şi faptul că pînă în prezent, com­parativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, fondul de mărfuri desfăcute prin aceste unităţi a crescut cu 35 la sută. Este sufi­cientă o vizită la expoziţiile permanente cu vinzare ale U.J.C.M., organizate la Mamaia, Eforie Nord, Olimp şi Neptun, pentru a avea o imagine a di­versităţii gamei de produse o­­ferite de meşteşugarii constăn­­ţeni celor care doresc să ia cu ei, la plecare, o amintire de la mare : costume populare din cele mai diverse zone folclorice, obiecte de uz casnic, de îmbră­căminte, produse de ceramică, lemn şi Împletituri, obiecte de artizanat. De altfel, cît de cău­tate şi solicitate sînt produsele artizanale nu numai de oaspe­ţii din ţară, ci şi de către turiş­tii străini ne-o dovedeşte şi fap­tul că principalul producător al acestora, cooperativa „Muncă şi artă“, şi-a depăşit cu mult pla­nul pe această perioadă a anu­lui. Explicaţia acestor rezulta­te ne-o dă tovarăşul ing. Nico­­lae Barbu, preşedintele U.J.C.M. Constanţa, in cîteva cuvinte : „utilitatea prestaţiilor şi a pro­duselor oferite, calitatea lor, competenţa şi promptitudinea celor care prestează servicii în unităţile noastre“. (George Mi­­hăescu). nice. Se preconizează ca, prin în anul 1980, toate cele 120 viitoare cen­tre urbane să dispună de cel puțin o unitate industrială republicană, precum şi de unităţi ale industriei locale de stat sau cooperatiste. Multe din investiţiile industriale — de pildă, cele care se vor realiza la Colibaşi (Argeş), Turceni (Gorj), Hoghiz (Braşov), Ţinca (Bihor), Be­chet (Dolj) şi altele s­au o deose­bit pentru locuinţe, completarea şi modernizarea reţelei actuale de edi­ficii social-culturale, comerciale şi prestări de servicii, întregirea dotă­rilor tehnico-edilitare. Toate acestea vor contribui direct la ridicarea ni­velului de trai al locuitorilor viitoa­relor centre urbane. Cele peste 25 000 apartamente care se vor construi sunt distribuite diferenţiat, in con­cordanţă cu importanţa şi amploa­ SCI­NT El A — miercuri 1 septembrie 1976 DIN POŞTA REDACŢIEI 1 • Fapte • Opinii • Propuneri • Crearea unor condiţii tot mai bune de munca Stă in permanenta preocupare a conducerii tehnice de la Preparaţia căr­bunelui din Petrila. De la începutul anului, în acest scop s-au cheltuit aici , pentru diferite materiale şi echipamente de protecţie, de ven­tilaţie etc. — peste 173 000 lei din fondul statului. La rindul lor, mun­citorii de la preparaţie obţin zilnic importante realizări in producţie. Depăşîndu-şi sarcinile de plan, ei au sporit indicele de recuperare cu 2,5 la sută şi au redus, sub prevederi, procentul de umiditate. (Con­stantin Răduţă, Petrila, judeţul Hunedoara). „ Solicităm conducerii autogării Tulcea să ia măsuri pentru ca autobuzele care circulă spre Măcin — Teliţa să plece în cursă la ora programată. Nu de puţine ori, in loc de ora 6,25, autobuzul respectiv pleacă în cursă cu intîrziere de 40—50 de minute. (Gheorghe Niculescu, str. Trandafirilor nr. 78, Tulcea).­­ An nou în scoala noua. Recent-in comuna DumbrS­­veni (Vrancea) a fost terminat noul local al scolii generale de rec® ani. La ridicarea noului lăcaş de învă­tămint au contribuit, prin muncă patriotică, nu numai părinţii, dar şi elevii din comună. (Ionică Sava, comuna Dumbrăveni, judeţul Vrancea). „ De multă vreme l­ satul Poiana,comuna (vâl­cea) se discută despre necesitatea unui complex alimentar pentru aprovizionarea şi servirea locuitorilor de aici. Acum, lucrările de construcţie de la acest nou obiectiv au început, la ele participînd — prin muncă patriotică — şi numeroşi cetăţeni din sat. Sătenii din Poiana doresc ca noul complex să fie ridicat pînă la venirea iernii (Nicolae Stănescu, satul Poiana, comuna Perişani, judeţul Vilcea).­­ MotrUl este un imP°rtant centru economic pe harta Jude­ţului Gorj. In concordanţă cu dezvoltarea sa urbanistică in Indus­trială, transporturile de călători cu autovehiculele I.T.A. au fost extinse an de an. In prezent însă, platforma de ciment, utilizată pentru sosirile şi plecările autobuzelor, nu mai face faţă necesităţilor, iar vechea sală de aşteptare a devenit, practic, neîncăpătoare pentru sutele de pasageri care zilnic se perindă p® aici. Propun, deci, factorilor în drept să studieze posibilitatea con­struirii şi în oraşul nostru a unei autogări moderne. (D. losifescu, oraşul Mortru, judeţul Gorj). R îtl aCeasta vară am fost la Sanatoriul balnear din Techirghiol. La sfîrşitul tratamentului, la fel ca şi alţi cetăţeni care au beneficiat de îngrijire în această staţiune, am plecat acasă cu un sentiment de caldă recunoştinţă faţă de munca personalului medical, care n-a precupeţit nici un efort pentru ca tratamentul să fie cît mai eficient celor ce l-au urmat. (Prof. pensionar Eftimie Brănişteru, str. Circumvalaţiunii, blocul I 3, ap. 74, Timişoara). Noul cartier de locuinţe „Simion Bo­ru­ţiu" din Zalău Foto­­ L David

Next