Scînteia, ianuarie 1977 (Anul 46, nr. 10690-10714)

1977-01-03 / nr. 10690

PAGINA 2 în întreaga ţară, pentru întregul popor inormare din pair.­­ La obţinerea acestor succese şi-au adus contribuţia şi cei circa 400 de muncitori, tehnicieni şi ingineri care şi-au petrecut noaptea revelionului Împreună cu familiile în sala canti­­nei-restaurant a întreprinderii. — Muncim tot anul împreună, de ce n-am fi și într-o ocazie ca asta tot împreună — a declarat ing. Si­­mion Moraru. Este un minunat prilej de a ciocni cu optimism un pahar cu vin in cinstea atîtor şi atitor succese, cu încrederea în izbinzile viitoare pe care le vom dobindi tot prin efort comun și în cel de-al doilea an al cincinalului. La Porţile de Fier — o consemnare istorică. La pu­­pitrul de comandă al hidrocentralei Porţile de Fier, noul an i-a­ găsit la datorie pe doi dintre cei care au răs­punderea să asigure în permanenţă buna funcţionare a hidroagregatelor şi instalaţiilor: inginerul Nincov Liubomir şi maistrul Petre Copilu. Doar cu o oră mai înainte au pre­luat ştafeta schimbului de noapte. Cu ochii la minutarele ceasornicului, ei urmăresc şi cifra care va apărea pe ecranul aparatului de înregistrare a energiei electrice. Ora 24.00. In carnetul de „bord“ se notează o ci­fră semnificativă: 30,1 miliarde kWh energie electrică. Atît a produs hi­drocentrala de pe Dunăre de la da­rea in funcţiune a primei turbine pină în această clipă cînd am păşit în cel de-al doilea an al cincinalului. In acelaşi moment, cei doi oameni din sala de comandă a centralei de pe malul românesc formează un nu­măr de telefon, adresînd colegului din centrala de pe malul sîrbesc tra­diţionalul „Da mulţi ani !“. Un gest colegial şi simbolic. Toastul cooperatorilor din Mireşu Mare, comună din ju­­deţul Maramureş, s-a îngemănat­­ cu cel al mecanizatorilor, ingineri­lor, tehnicienilor, crescătorilor de vite, pomicultorilor şi legumiculto­rilor, al dascălilor şi medicilor din comună , care împreună au fost părtaşi la toate eforturile de peste an. Primarul comunei, care-l rosteşte, desprinde cite un portret de om harnic şi bilanţul cu care toţi se mindresc : din recolta acestui an cooperativa a livrat cea mai mare cantitate de mere dintre C.A.P.-u­­rile din judeţ, obţinînd venituri de peste 3 milioane lei, ceea ce acoperă toate cheltuielile făcute de la plan­tarea livezii şi pînă in prezent. Oa­menii sînt mulţumiţi de realizări, dar se gîndesc cu încredere la anul ce vine, la îndemnul tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu de a face to­tul pentru a-şi depăşi rezultatele, oricît de bune ar fi ele. „Amfora Levadiei" şi tro­fee ale muncii,­­Poartfl-n p°ar* W fiind, muncitorii de la „Unirea“ şi cei de la „Carbochim“ din Cluj- Napoca şi-au petrecut împreună noaptea de revelion. Ambele colective au cu ce se mîn­­dri : primii, cei de la „Unirea“, au pus la punct, pentru producţia de serie a anului 1977, chiar în ajun de An nou, două tipuri de maşini de filat în uscat, în 1976 au înnoit şi modernizat aproape un sfert din to­talul producţiei de maşini pentru in­dustria textilă. Planul la export (care a reprezentat in anul ce s-a încheiat peste 32 la sută din pro­ducţia întreprinderii) a fost depăşit cu 4 la sută. Nu de mai mu­ltă im­portanţă este faptul că, la un con­curs internaţional ţinut in vară în localitatea Levadia din Grecia, an­samblul folcloric de la „Unirea“, format din tineri muncitori, a obţi­nut trofeul „Amfora Levadiei“, iar echipa de radioamatori a ocupat lo­cul II pe ţară. Cei de la „Carbochim“ au avut şi ei motive de mîndrie patriotică, în 1976 au realizat cea mai mare pro­ducţie din istoria întreprinderii şi au păşit cu produsele lor pe piaţa internaţională. Şi, apoi, realizarea tehnologiei pentru producţia de abra­zivi aplicaţi cu materii prime asimi­late in ţară este unul dintre cele mai mari­ succese inginereşti. Ea scuteşte bugetul ţării de o cheltuială anuală de peste 18 milioane lei va­lută. Succesele obţinute sunt pentru ambele colective un imbold, un în­demn pentru noi şi importante eco­nomii de materii prime,­­pentru de­păşirea sarcinilor la export. Veşti bune de pe mari şi Oceane am primit de l® marina­rii flotei noastre de pescuit oceanic care şi-au petrecut revelionul la puntea navelor, la mii de mile ma­rine departe de ţară. In noaptea Anului nou activitatea a încetat şi pe nave s-au auzit pluguşoare, a fost rostită tradiţionala urare „La mulţi ani !“ In radiograma recepţionată de la Gheorghe Badiu, comandantul navei „Neajlov“, se spunea că echipajul a sărbătorit momentul trecerii în­­tr-un nou an cu multe zile înainte, odată cu îndeplinirea planului anual la pescuit. Anul 1976 s-a soldat cu o producţie suplimentară de 1500 tone peşte prins, nava „Neajlov“ situîndu-se in fruntea întrecerii. Un succes asemănător a raportat şi echipajul traulerului „Jiu“ cu un plus de producţie de 1 300 tone. In noaptea Anului nou se aflau în diferite zone de pescuit ale globu­lui 12 nave. Se aflau în marș alte trei, iar supertraulerul „Cérna“, cea mai tinără navă a flotei noastre de pescuit oceanic, făcea prima sa es­cală la Rostok. Radiogramele care au adus vești din îndepărtate zone ale lumii exprimau dorul de patrie al marinarilor, hotărîrea lor nestrămu­tată de a face din noul an 1977 anul unor tot mai rodnice şi prestigioase realizări. Gîndurile lor, străbătute de deplină încredere în politica externă a ţării noastre, s-au îndreptat spre anul în care păşim toastînd pentru noi suc­cese pe calea progresului şi păcii in lume. „Noi, de la Broşteni, vii­­torii orăşeni". Rostite cu mîndrie in Pluguşorul de Anul nou de către urătorii din frumoasa aşezare suce­­veană de pe valea Bistriţei, cele două versuri exprimă la modul an­ticipativ faptul că actuala comună va deveni în anii acestui cincinal oraş. In acest fel, importantul cen­tru muncitoresc de azi, cunoscînd în ultimul timp o însemnată dezvoltare social-urbană, se va înscrie cu drep­turi depline in rindul aşezărilor ur­bane ale Ţării de Sus. Sub semnul împlinirilor de ieri şi de mîine, viitorii orăşeni — cum zice arătura — au petrecut la cele şase revelioane colective organizate aici o noapte plăcută, într-o atmos­feră de voioşie şi optimism. Mi­neri, constructori, forestieri, meşte­şugari şi gospodari vrednici au ridi­cat paharul şi pentru condiţia vii­toare a localităţii lor, convinşi că, muncind cu înflăcărare, vor răspun­de cum se cuvine îndemnului rostit de secretarul general al partidului la început de An nou. Muncind, vor asigura prosperitatea ţării şi creşterea continuă a pro­priului lor nivel de trai material şi spiritual. Dovada : la ocolul silvic, unde şi-au dat întilnire un număr de 50 de familii, au fost adresate cu­vinte de mulţumire maistrului Ion Vizitiu şi constructorilor săi, care, cu cele 40 de apartamente predate la cheie în 1976, au rotunjit cifra lo­cuinţelor de acest fel la 1 000. „ Multă sănătate şi fericire ca­drelor didactice de la liceul electro­mecanic înfiinţat de citeva luni ! — Să ne trăiască şi să ajungă oa­meni mari cei 60 de copii care au primit în dar o nouă creşă ! — urează primarul Emil Costache. Toţi ca unul în ma­rele cor frăţesc. La cantina" restaurant a întreprinderii „Me­­talotehnica“ din Tîrgu Mureş, la petrecerea de revelion s-au reîntîlnit români şi maghiari, muncitori de înaltă calificare, tehnicieni şi ingi­neri, care de astă dată, ca în fiecare an, sunt însoţiţi în frăţeasca lor co­lectivitate de membrii familiilor. Tînărul lăcătuş de la secţia meca­nică­­, Alexandru Bereschi, împreu­nă cu soţia, sunt felicitaţi şi îl săr­bătoresc cu acest prilej pe Răzvan, primul lor fecior, în virstă de numai trei luni. Va fi legat viitorul copilu­lui de viitorul întreprinderii ? Poate că da. Toate gîndurile, toate bucu­riile personale se împletesc la aceas­tă masă de revelion de trecutul, pre­zentul şi viitorul întreprinderii. Şi este firesc să fie aşa, pentru că anul nou, 1977, este an de bilanţ, este anul în care întreprinderea „Metaloteh­­nica“ împlineşte un sfert de secol de existenţă. Toţi cei prezenţi, mai vechi sau mai noi membri ai acestei mari fa­milii muncitoreşti — Gheorghe Şău­­lean, lăcătuş la atelierul de maşini de cusut industriale, Feher Alexandru, maistru la întreţinere, inginerul Ion Stîngaciu, şeful turnătoriei, mulţi al­ţii — se gîndesc acum la dezvoltarea întreprinderii, la propria lor viaţă mereu mai bogată, mai îndestulată. La Casa universitarilor ieşeni, grup de urători, cobo­rînd Copoul pe la miezul nopţii, a in­trat şi la Casa universitarilor, urînd numeroşilor intelectuali, cadre didac­tice, cercetători ştiinţifici, scriitori care şi-au petrecut aici revelionul. Printre aceştia intilnim­ pe profeso­rul Corneliu Zolineac, secretar al co­mitetului de partid al Centrului uni­versitar, Ion Cismaş şi Octavian Lo­­ghin de la Universitatea „Al. I. Cuza“, pe Ion Vieru, prorector al In­stitutului agronomic, pe ing. Emil Păvăleanu, directorul „Tehnotonului“ — cea mai tânără întreprindere ieşea­nă — pe mulţi alţii. Cadrele didac­tice din Centrul universitar Iaşi au venit să petreacă revelionul bucuroşi că anul 1976 le-a adus multe satis­facţii pe linia instruirii şi educării tinerei generaţii de intelectuali dar în acelaşi timp hotărîţi ca în 1977 să ridice şi mai sus ştacheta pregătirii lor, a integrării temeinice a procesu­lui de învăţămint cu ştiinţa şi pro­ducţia, în oraşele studenţeşti de pe cheiul Dîmboviţei. Modfera­nele localuri ale cantinelor „Re­gie“ şi „Grozăveşti“ freamătă de voioşie. Aproximativ 1800 de stu­denţi, dintre care aproape jumătate sunt tineri de peste hotare aflaţi la studiu în ţara noastră, au intîmpinat primele clipe ale lui 1977 prinşi in­tr-o imensă horă. Decoraţiile interioare, rod al fan­teziei studenţilor de la arhitectură şi arte plastice, redau un glob pămin­­tesc încadrat de cuvintele Pace, Prietenie, Colaborare. Un brad bogat împodobit subliniază ideile de Rodni­cie, Belşug, Bunăstare. Studenţii români şi străini, oglindind prin op­timismul lor spiritul generos al co­laborării internaţionale, toastează cu însufleţire pentru pace, pentru pro­gres social, pentru politica înţeleaptă a României socialiste, pentru Parti­dul Comunist Român, in frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Printre cei prezenţi recunoaştem pe Ioan Eremia Albescu, secretar al Con­siliului U.A.S.C.R., care ne-a spus : „împreună cu colegii lor din celelalte centre universitare ale ţării, studen­ţii bucureşteni pot fi socotiţi drept... multimilionari. Citeva cifre : în pe­rioada vacanţei de vară au fost or­ganizate acţiuni de muncă patriotică pe şantiere de construcţii civile, in­dustriale, universitare sau din agri­cultură, reprezentînd o valoare de peste 10 milioane lei. In plus, după data de 15 septembrie, aproape 64 mii de studenţi au realizat peste 350 mii zile-muncă patriotică în valoare de peste 6 milioane lei. Avem, cum vedeţi, motive temeinice de satisfac­ţie, de bucurie, dar şi de încredere în posibilitatea unor realizări şi mai înalte pentru anul 1977“. Două minute cu Nadia Comăneci. In Pragul revelionului, pe Nadia Comăneci şi Teodora Un­­gureanu reporterul „Scînteii“ le-a întîlnit în holul bazei de tratament a complexului „Nufărul“ din staţiu­nea Felix. Se ţineau de mină în răgazul dintre tratament şi antrena­ment. — Unde faceţi revelionul ? — Nu vă spunem dacă nu aveţi consimţămîntul antrenorului — răs­punde Nadia. — Nu vă e dor de casă? — Dor, dar anul acesta revelionul nostru are loc aici... mai departe. — Nu se putea altfel ? — In „pauza“ dintre ani, antrena­mentele noastre se combină cu o pe­rioadă de refacere... in apele de la Felix. — Cu ce gind păşiţi in noul an ? — Cu același cu care am mers la Montreal: să aducem in continuare lauri patriei noastre. „La mulţi ani !", „Boldog­urevet!"... Abia cînd la graj­durile cooperativelor Sinmartin, La­­zăreşti şi Cozmeni din judeţul Har­ghita a încetat forfota şi zorul s-a putut spune că întreaga suflare a comunei a purces la celebrarea străbunelor da­tini de înnoire a anului. Grupuri­­grupuri, oamenii, români şi maghiari, s-au îndreptat spre locurile unde se organizase momentul sărbătoresc de bilanţ şi perspectivă. Cooperativa a­­gricolă din Sinmartin — unitate dis­tinsă cu „Ordinul Muncii“ clasa I — a încheiat primul an al actualului cin­cinal cu rezultate cum nu s-au mai Intîlnit vreodată pe aceste melea­guri , peste 24 000 kg cartofi in me­die la hectar. Peste prevederi : 1 000 kg orzoaică la hectar. — A fost un an mănos, avem de ce ne bucura — a spus primarul aşe­zării, Adalbert Szántó, urînd tuturor celor prezenţi „La mulţi ani!“, „Boldog urevet !“... La mulţi ani tinerilor că­sătoriţi Tinerii vasluieni şi-au dat întilnire în sala de marmură a casei de cultură. Se află aici sute de tineri şi tinere, muncitori, construc­tori, ingineri şi tehnicieni, fruntaşi in muncă, cei care şi-au adus o con­tribuţie importantă la îndeplinirea planului pe 1976 cu 20 de zile îna­inte de termen în industria vaslu­iana. Cintec, joc, voie bună, surprize. Tradiţionalul „Pluguşor“, Moş Ge­­rilă cu cadouri, epigrame, momente folclorice tradiţionale zonei Vasluiu­lui. Ineditul acestei nopţi de iarnă la cumpăna anilor 1976 şi 1977 l-a con­stituit însă participarea unui grup de peste 50 de tineri muncitori de la întreprinderea de ventilatoare şi instalaţii de ventilaţie de pe tinără platformă industrială vasluiană. Prin­tre ei recunoaştem pe Toader Soco­­la, secretarul comitetului U.T.C. pe întreprindere, Cezar Mocănaşu, Vio­rel Stîngăceanu, Monica Tomoşoiu, Vasile Langa, Ion Petrea, Gheorghe Poenescu şi mulţi alţii care şi-au sărbătorit tovarăşii de muncă, Costi­­că Rusu şi Sorinica Rusu, muncitori la secţia turnătorie a întreprinderii menţionate, tineri care au ţinut să-şi sărbătorească căsătoria acum şi aici, in mijlocul tinerilor din oraş. In cinstea lor, ca şi a altor tinere pe­rechi, la trecerea în noul an 1977, au ridicat o cupă de şampanie toţi par­ticipanţii. Un revelion cu foarte multă apă. ~ Haideţi, drasa, ce-aţi intîrziat ?! — S-a oprit apa. A uitat un vecin robinetul deschis şi a trebuit să fie oprită apa pe toată scara. Pină la 10 n-am avut o picătură de... Iată o culme a ironiei ! In seara şampaniei, in noaptea tuturor toas­turilor, cind se aşază mesele la care pină şi copiii revendică o înghiţitu­ră de vin, să te plîngi că n-ai avut o picătură de apă. Frintura de dis­cuţie, auzită involuntar, îl îndeam­nă pe reporter să renunţe la a in­tra în restaurantul „Continental“ şi să dea o raită la „mama apei“ acasă. O fi şi acolo „foc continuu“, nu nu­mai m­ oţelării, pe căi ferate, pe nave şi la dispeceratul energetic. La „exploatarea apei“ — surpriză. Nu numai că e asigurată o numeroa­să permanenţă, dar şeful echipei de serviciu pe Capitală e însuşi direc­torul, ing. Ion Nimereală : — Nu vă miraţi că sunt aici ! In ultimele 24 de ore Capitala a consu­mat mai multă apă decit in oricare din zilele lunii decembrie. Un pahar în cinstea zeu­lui Jupiter. Constructorii de la întreprinderea de construcţii­ monta­ te Alba au ales ca loc pentru petre­cerea revelionului restaurantul „Apulum" din Alba Iulia. Doreau un local vechi, de epocă, cu trecut isto­ric, pe măsura unor oameni cu preo­cupări în... arheologie. In acelaşi timp, nu puteau renunţa la... atmos­fera zidurilor proaspete. Or, „Apu­lum“ se află zid In zid cu un modern bloc cu 10 etaje şi spaţii comercia­le, a cărui construcţie se apropie de sfirşit, în centrul municipiului Alba Iulia. La cumpăna dintre ani, dintre miile de urări au putut fi reţinute două : — La anul să fim sănătoşi, că avem mult de lucru !­­In judeţul Alba : 3 300 apartamente, trei hote­luri — la Alba Iulia, Blaj şi Cim­­peni, 1 000 locuri in căminele pentru tineret, 700 locuri în creşe şi grădini­ţe, 7 000 mp spaţii comerciale şi cite altele. 1677 va fi un an rodnic in construcţii noi­. — Să fie bogat pentru noi şi în... arheologie. — Să ne punem bine cu zeii ! — a replicat altcineva. Aluzia se referea la descoperirea de către constructori a unei colosale statui a zeului Jupiter și a unui ba­sorelief al zeului oriental Attis. Mesa­­da pa vîrful Omul. 8, 9, 10... Ofițerul de serviciu de la­­primăria din Sinaia numără bătăile pendule­ care marcau ultimele clipe ale vechiului an, cind telefonul de pe birou se făcu auzit. „Vă rog să primiţi o urare din partea celor aflaţi la staţia meteo de pe vîrful Omul“. — Vă ascult. — Micul nostru grup de la observa­torul meteorologic aflat la cota 2507 — Liliana şi Cătălin Manoliu. Steliana şi Constantin Braşov. Ion Bobeş — transmitem miilor de oameni din vale, oaspeţilor din ţară şi de peste hotare, localnicilor — un călduros „La mulţi ani“­. Semnează: sergent Nicu Marin Dinu. Printre scrisorile şi felicitările primite la cumpăna ani­lor am desfăcut şi un plic cu rindu­­rile de mai jos: „Vă scrie un militar aflat în per­misie, in mijlocul familiei, în comu­na Vima Mică, judeţul Maramureş. Deşi mă aflu acasă, nu-i uit nici pe tovarăşii mei aflaţi în frontul ostă­şesc, alături de care am trăit bucu­riile unui an. In 1976, printre altele, am lucrat împreună cu subunitatea pe unul din şantierele Capitalei, alături de oamenii muncii. Am şi acum in faţa ochilor imaginea o­­biectivului a cărui construcţie a fost scurtată cu citeva săptămîni. Vă mărturisesc că 1976 mi-a adus şi alte satisfacţii pur ostăşeşti: m-am încolonat sub drapelul patriei, am obţinut titlul de „Militar de frunte“, am primit gradul de sergent. Dacă veţi crede de cuviinţă, vă rog să faceţi loc acestor rinduri, ori să transmiteţi, pe orice cale, cele mai bune urări colegilor mei aflaţi la unitate". Un angajament plin de aVÎnt. Harnici cooperatori de la C.A.P. „Avîntul“ din comuna Pecica, Judeţul Arad, s-au întîlnit şi au în­chinat un pahar, au rîs şi au dansat, aşa cum e tradiţia şi în aceste locuri, la revelionul organizat in cinstea lor în sala de festivităţi de la Şcoala ge­nerală nr. 2. Alături de conducerea cooperativei, în frunte cu preşedin­tele­ Anton Kömives, Erou al Mun­cii Socialiste, şi de reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, în atmosfera de entuziasm, veselie şi satisfacţie s-au reintilnit, ca şi in pe­rioada de peste an, mulţi dintre cooperatori, români, maghiari, ger­mani şi de alte naţionalităţi, mineri şi de astă dată pentru realizările din 1976, primul an al cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Cele 2 546 kilograme orz, 619 kilograme grîu, 1535 kilograme floarea-soarelui pentru săminţă realizate in plus faţă de prevederile planului, ca de altfel şi cei 2 890 hl lapte livraţi peste sar­cinile de plan anuale sunt doar­­o parte din motivele ce le îndreptă­ţesc mîndria. Şi ele poartă, printre altele, semnătura Măriei Băneş, de la ferma de cîmp nr. 2, a lui Samuil Peterfi, de la zootehnie, Rozalia Hor­vath, din sectorul legumicol, Gheor­ghe Somoru, de la ferma de cîmp nr. 3, şi a multor altor cooperatori fruntaşi. Toţi îşi exprimă hotărîrea de a face ca anul 1977 să fie şi mai bun decit cel încheiat. Printre urmaşii doroban­ţilor din neuitatul 77. Po­­posim în primele ceasuri ale Anului nou, an al centenarului independen­ţei, într-un regiment al cărui drapel s-a acoperit de glorie în luptele eroice de acum un veac. Da, este o unitate care are înscris în­­ istoria ei inclusiv aportul de singe în răz­boiul pentru independenţă. In sala împodobită sărbătoreşte s­ au strîns, laolaltă, ofiţeri şi ostaşi. Vorbeşte secretarul comitetului de partid al unităţii, lt. col. Constantin Robu. Se rostesc aprecieri pozitive la adresa succeselor obţinute de mi­litari, îndemnul de a-şi îndeplini în aceeaşi manieră datoria în anul glo­rioasei aniversări a independenţei. Cu voie bună, într-un optimism crescind, sunt ascultate versurile inspirate ale pluguşorului ostăşesc. Dintre „eroii pozitivi“ ai acestui text notăm pe : cap. Mihai Grigoraş, cap. Ivan Angelică, cap. Gavrilă Mihai, soldat Ion Dănilă. Ostaşii toastează pentru patrie, pentru popor, pentru partid. Nave se-ncarcă şi se descarcă fără întrerupere. Portul Constanţa, acest uriaş plă­­mîn al ţării prin care se exercită peste 60 la sută din comerţul exte­rior românesc, a cunoscut şi în noap­tea Anului nou aceeaşi activitate neîntreruptă, trepidantă. La cheiuri, 60 de nave româneşti şi sub dife­rite pavilioane, aparţinind unor ţări de pe toate continentele, se află sub diferite operaţii de încărcare şi des­cărcare. Printre acestea, mineralierul românesc „Bocşa“ de 55 000 tdw, construit anul trecut la Constanţa, descarcă minereu de fier din Brazi­lia, „Pan American“, sub pavilion S.U.A., descarcă cărbuni. La alte cheiuri, două nave greceşti — „Mar­chiz“ şi „Minos“, în timp ce la alte dane se încarcă tractoare şi mărfuri generale pentru diferite ţări din Africa şi Asia in cadrul acordurilor comerciale încheiate cu aceste state. Secunda care marchează , răscrucea dintre ani este subliniată în port cu o uriaşă orgă a sirenelor tuturor na­velor. Docherii îşi întrerup pentru o clipă lucrul stringindu-şi mîinile bărbăteşte, urîndu-şi un an nou spornic în muncă, fericire familiilor lor şi prosperitate ţării. In prima zi a anului, în port s-au derulat peste 10 000 tone de mărfuri, consemnîn­­du-se astfel primul succes al lui 1977. In acelaşi timp, în noaptea Anului nou o parte din navigatorii ale căror nave se află în port şi docherii care sunt în schimbul liber şi-au pe­trecut revelionul după tradiţie, în saloanele gării maritime. Printre a­­ceştia se aflau, împreună cu fami­liile, Nicu Roza, Constantin Iliescu, Ion Ichim ş.a. Şi tot după tradiţie au petrecut pină în zori. ANULI­­U CU BUCURIE! Recordurile de la Cor­nelii. După miezul n°PtU" la P°" pasul Buda de pe Argeş, judeţul Ilfov, petrecerea era în toi. Şeful acestui mare motel, Constantin Băr­­buceanu, aprecia că niciodată n-a văzut la o petrecere atîţia ţărani cooperatori ca in seara revelionului *77 , veniseră din şapte sate. Prima­rul comunei Cornetu, Gh. Dobre, era, ca de obicei, in mijlocul oamenilor. „Suntem­ tare bucuroşi că în a­­ceastă frumoasă noapte am as­cultat cuvintele calde, de feli­citare şi îndemn, ale tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu. Ne sim­ţim mindri pentru că şi coopera­torii comunei noastre au reuşit să-şi depăşească planurile propuse pentru anul trecut. Producţia planificată la grîu au depăşit-o cu 900 kg la hec­tar, iar cea de porumb cu 1 000 kg. Anul ce vine ne găseşte pregătiţi. Vom munci cu şi mai mult spor pen­tru belşugul recoltelor...“ Am consemnat citeva momente de la revelioanele petrecute de oamenii muncii din fabrici şi de pe ogoare, de tinerii patriei noastre, de oamenii de ştiinţă şi cultură. Dominanţa tuturor, optimismul şi bucuria cu care poporul nostru a intimpinat noul an, mincirna pen­tru succesele obţinute în anul care a trecut, hotărîrea fermă de a munci cu şi mai mult avînt pentru obţinerea de noi şi tot mai impor­tante izbînzi în toate domeniile de activitate. Şi cu acest prilej săr­bătoresc, oamenii muncii români, maghiari, germani şi de alte na­ţionalităţi s-au angajat să dea expresie mobilizatoarelor îndemnuri adresate întregului nostru popor de secretarul general al partidului, preşedintele republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în mesajul rostit în pragul noului an la posturile de radio şi televiziune. In­trarea „La mulţi ani “, care a răsunat odată cu ridicarea paha­relor, oamenii muncii au dat glas sentimentelor de deplină încredere într-o viaţă tot mai prosperă, în viitorul fericit al ţării, au­toastat pen­tru împlinirea tuturor dorinţelor de mai bine, pentru noi satisfacţii şi bucurii in muncă, pentru colaborare între toate naţiunile, pentru pace şi socialism. Reportaj realizat de: N. POPESCU-BOGDANEŞTI, Eugen FLORESCU, Ion LAZAR, Sergiu ANDON, Gh. GRAURE, Mihai I­ORD­AN­ES­CU, Eugen DICHISEANU şi corespondenţii „Scînteii" Împreună la facultate, împreună la sărbătoarea de Anul nou, români şi studenţi străini care învaţă în ţara noastră Cu clinchet de zurgălăi, a sosit şi pluguşorul I studenţi Revelion muncitoresc la „Griviţa roşie“ Anul nou la „23 August": cei harnici in muncă sunt veseli la petrecere La Tg. Mureş, tineri români şi maghiari salută cu optimism noul an Colindătorii în Gara de Nord : „De urat am mai ura... dar nu-e că pleacă trenul cu noi !" SClNTEIA — luni 3 ianuarie 1977

Next