Scînteia, martie 1977 (Anul 46, nr. 10739-10765)

1977-03-01 / nr. 10739

SCINTEIA — marţi 7 martie 797.7 VIZITA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU IN REPUBLICA COASTA DE HIDES DINEU IN ONOAREA PREŞEDINTELUI NICOLAE­­MIŞESCU ŞI A TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU Duminică, preşedintele Felix Houphouet-Boigny şi doamna Marie Therese Houphouet-Boigny au ofe­rit, în saloanele Palatului preziden­ţial din Abidjan, un dineu oficial in onoarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. Au participat tovarăşii Gheorghe Oprea, viceprim-ministru al guver­nului, Ştefan Andrei, membru su­pleant al Comitetului Politic Execu­tiv, secretar al C.C. al P.C.R., George Macovescu, ministrul aface­rilor externe, Nicu Ceauşescu, mem­bru al Biroului, secretar al C.C. al U.T.C., celelalte persoane oficiale care însoţesc pe înalţii oaspeţi ro­mâni. Au luat parte, de asemenea, Philippe Yace, secretar general al Partidului Democratic din Coasta de Fildeş, preşedintele Adunării Naţio­nale, Auguste Denise, ministru de stat, Alphonse Boni, preşedintele Curţii supreme, Mamadou Coulibaly, preşedintele Consiliului Economic şi Social, Arsene Usher Assouan, mi­nistrul afacerilor externe, Kouan Kanga Antoine, primarul capitalei, membri ai Biroului Politic ai Parti­dului Democratic şi ai Biroului Adu­nării Naţionale, membrii guvernu­lui, reprezentanţi ai organizaţiilor naţionale, înalte oficialităţi civile şi militare, personalităţi ale vieţii eco­nomice, ştiinţifice şi culturale, cu so­ţiile. Au luat parte şefii misiunilor di­plomatice acreditaţi in capitala ivo­­riană. în timpul dineului, care s-a desfă­şurat într-o atmosferă de caldă cordialitate şi prietenie, preşedin­tele Felix Houphouet-Boigny şi preşedintele Nicolae Ceauşescu au rostit toasturi. Toastul preşedintelui Felix Houphouet-Boigny Toastul preşe Nicolae Ceauşescu Domnule preşedinte, Doamnă, Excelenţe, Doamnelor şi domnilor, Privilegiul ca în această seară să put­em împărţi cu dumneavoastră pâinea şi sarea prieteniei îmi per­mite să vă reafirm dumneavoastră, oaspeţii noştri, întreaga bucurie pe care ne-o dă această vizită, care va rămine in istoria Coastei de Fildeş — ţară dornică mai mult ca oricînd de a avea prieteni sinceri, pentru ca astfel să poată înfrunta, alături de ei, dificultăţile unei lumi in trans­formare ce n-a ieşit încă pe deplin din coşmarul creat de secole de ser­vituţi, al unei lumi care a înăbuşit sub greutatea poftelor mercantile apelurile la omenie şi dragoste fră­ţească, pe care religii şi filozofii se străduiau în zadar să le facă auzite in deşertul steril al egoismului. „întreaga Românie reprezintă o îndelungată, perseverenţă“, a scris un ziarist. A trebuit să se aştepte anul 1918 — data naşterii dumnea­voastră, domnule preşedinte — pen­tru ca unitatea naţională a Româ­niei să fie, in sfirşit, înfăptuită. Ţara dumneavoastră, răvăşită şi mutilată, a trebuit să sufere, timp de secole, ocupaţii succesive. Ea n-a renunţat însă niciodată la mîndria ei, ataşată profund idealului independenţei pro­prii, iar lui Ştefan cel Mare şi Mi­­hai Viteazul, care au fost oameni de seamă ai secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, li se alătură detaşa­mente de eroi ai „poporului din umbră“, care, la 23 August 1944, s-a ridicat pentru a-şi recu­ceri libertatea. Nu putem decit să admirăm faptul că atitea lupte şi încercări n-au diminuat, cu nimic, strălucirea culturală a României ; dimpotrivă, poeţii dumneavoastră, între care se numără, in primul rînd, marele Eminescu, au găsit in aceste lupte o sursă de inspiraţie, slăvind curajul invincibil al compatrioţilor dumneavoastră. Cel care nu-şi apără dreptul său la independenţă îşi merită pe de­plin soarta de sclav. Permiteţi-mi, domnule preşedinte, ca, citîndu-vă, să aduc un omagiu deosebit efortu­lui remarcabil pe care l-aţi depus pentru ca România să iasă, în mod real, din starea de înapoiere în care au înglodat-o existenţa unor struc­turi arhaice, abandonarea bogăţiilor subsolului, de către conducătorii ne­păsători faţă de interesul naţional, în miinile societăţilor străine. In timp ce, în 1857, ţara dumneavoastră putea să se mîndrească, cu un an înainte de S.U.A., că a întreprins prima exploa­tare petrolieră din lume, în 1918, 90 la sută din resursele miniere ale României se aflau in afara contro­lului său. Spunând acestea exprimăm admi­raţia noastră pentru imensul efort depus, şi concretizat printr-o rată de creştere excepţională, care pla­sează România, în ciuda dimensiuni­lor sale relativ modeste, printre pri­mele 20 de ţări ale lumii în ceea ce priveşte 15 produse agricole şi 9 produse energetice sau miniere. Este foarte mult şi, în plus, această lup­tă, un sfirşit paşnică, pentru reechi­librarea regiunilor, diversificarea economiei, dezvoltarea industriei, modernizarea agriculturii a fost în­soţită de un efort fără precedent în domeniul dezvoltării culturii, care s-a realizat — un fapt încă şi mai rar — respectîndu-se minorităţile şi credinţele. Stimularea creaţiei artis­tice, deschiderea a numeroase biblio­teci, impulsul dat învăţămintului răspund setei de cunoaştere a po­porului român pe care compatrioţii dumneavoastră o manifestă la toate nivelurile societăţii. Mîndru de trecutul său, dar ho­­tărit orientat spre viitor, poporul român, condus de oameni înţelepţi, nu­ s-a închistat în cercul strimt al unor alianţe ; el n-a aruncat anate­ma asupra naţiunilor care au ales căi diferite spre progres social şi economic, urmînd astfel principiile de bază ale politicii sale externe : deplina egalitate în drepturi, respec­tul independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecul în treburile interne ale altor state. Admiraţia noastră faţă de dina­mismul naţiunii române, stima noas­tră faţă de calea dreaptă pe care aţi ales-o se îmbină, determinînd Coas­ta de Fildeş să dorească foarte mult să se întărească cooperarea dintre ţările noastre în domenii unde ea este deja larg angajată şi să căutăm de o manieră pozitivă sectoarele unde ea nu s-a statornicit încă. Dacă căile noastre sunt diferite, obiectivele noas­tre sunt identice : pace, libertate, dreptate socială şi economică, progre­sul şi fericirea popoarelor. Asemenea României, care a ştiut să topească în creuzetul unităţii naţio­nale diferitele populaţii pe care isto­ria le-a adunat în cadrul frontiere­lor sale. Coasta de Fildeş situează, în primul rang al preocupărilor, reali­zarea unităţii, cheia de boltă a re­construcţiei naţionale. Ca ş­i Româ­nia, Coasta de Fildeş a depus toate eforturile pentru ca regiunile cu un climat mai puţin favorabil sau ră­mase în urmă din punct de vedere economic să se bucure cît mai cu­­rind posibil de roadele dezvoltării. De ce să nu adăugăm la acest ta­blou, de altfel incomplet, al conver­genţelor noastre, acea căldură meri­dională în ceea ce priveşte compor­tamentul uman şi o apartenenţă co­mună — parţial şi moştenită în ceea ce-i priveşte pe ivorieni, dar reală — la cultura latină ? Aceste ultime două aspecte fac ca experţii, studenţii, stagiarii români şi ivorieni să aibă, încă de la început, contacte facilita­te în­ mod natural, iar în acest con­text prietenia nu poate decît să în­florească. Acestea sînt, domnule președinte, primele gînduri pe care mi le inspi­ră întîlnirea noastră. Ele nu sînt decît imaginea cu totul insuficientă a bucuriei pe care ne-a produs-o vizi­ta dumneavoastră. Mi-a făcut plăce­re ca, exprimindu-le, să aduc oma­giu unui mare popor şi unui şef de stat lucid, curajos, devotat fără re­zerve patriei sale, atît de demnă în vreme de cumpănă, atît de încreză­toare în reuşita sa. Ridic paharul pentru fericirea dumneavoastră personală, domnule preşedinte, a doamnei Ceauşescu, al cărei farmec ne-a încintat încă de la sosirea sa pe pămintul ivorian ! Pentru prietenia dintre țările noas­tre ! Pentru prosperitatea mereu cres­­cindă a viteazului popor român ! Pentru ca pacea să fie definitiv instaurată în lume ! (Aplauze). Domnule președinte, Doamnă, Domnilor miniștri, Doamnelor şi domnilor, Dragi prieteni ivorieni, Suntem­ deosebit de bucuroşi că ne aflăm pe pămintul Coastei de Fildeş, că ne reîntilnim — de data aceasta pe pămintul patriei dumneavoas­tră — că putem cunoaşte nemijlocit preocupările şi munca poporului prieten ivorian. Doresc să încep cuvîntul meu prin a exprima cele mai calde mul­ţumiri entuziaştilor locuitori ai Abidjanului, care ne-au făcut , o pri­mire călduroasă, în care vedem o ex­presie a dorinţei de prietenie între popoarele noastre, dar am reţinut şi manifestarea unui popor liber, care se bucură din plin şi doreşte să-şi asigure o viaţă tot mai fericită. Nu pot să nu vă împărtăşesc faptul că, în timpul drumului, fiind împreună, în maşină, mă gîndeam ce forţă pu­ternică reprezintă un popor care a cunoscut mult timp asuprirea străi­nă, dar care, odată eliberindu-se şi fiind stăpin pe destinele sale, este in stare să realizeze tot ceea ce îşi propune. într-un anumit sens, popoarele noastre se aseamănă. Şi poporul ro­mân a cunoscut secole de-a rîndul dominaţia străină, a dus lupte grele şi niciodată nu a încetat să acţio­neze pentru a pune capăt asupririi, pentru a deveni liber şi stăpin pe destinele sale. Ştim că şi poporul dumneavoastră a dus lupte grele, ca multe alte popoare din Africa, că a­­cum, bucurîndu-se de libertatea pe care şi-a cîştigat-o, este preocupat să-şi asigure o dezvoltare tot mai puternică economico-socială. V-aţi referit la multe din realiză­rile poporului meu. De aceea­ nu voi menţiona decit faptul că, in anii construcţiei socialiste, în circa 30 de ani, industria românească a crescut de peste 33 de ori, iar venitul na­ţional , de aproape 12 ori. Dar, mai presus de toate acestea, s-au obţinut succese remarcabile în dez­voltarea învăţământului, ştiinţei, culturii, în ridicarea nivelului de viaţă al poporului şi poate aceasta este cea mai importantă cucerire, bazată tocmai pe puternica dezvol­tare economică. Vă rog să credeţi însă că toate acestea au cerut şi cer eforturi foarte mari poporului ro­mân , alocăm peste 33 la sută din venitul naţional pentru dezvoltare, dar ştim că fără aceasta nu putem să lichidăm moştenirea de înapoiere lăsată de vechea orinduire şi de dominaţia străină. Şi suntem­ ferm hotăriţi să facem totul pentru a asigura o dezvoltare economico-so­­cială cît mai înaltă. Iată de ce noi înţelegem bine şi preocupările dumneavoastră pentru dezvoltarea economico-socială şi preocupările pentru întărirea unită­ţii naţionale, a unităţii interne, pen­tru că ştim din propria experienţă că numai realizîndu-se o puternică unitate a poporului se pot obţine succese pe calea dezvoltării şi asi­gurarea deplinei independenţe şi su­veranităţi. Cunoaştem şi preţuim, de asemenea, eforturile şi preocupările dumneavoastră pentru asigurarea dezvoltării economico-sociale inde­pendente a patriei, pentru ridicarea nivelului de viaţă şi civilizaţie al poporului ivorian. România dezvoltă larg colaborarea cu toate statele lumii, fără deosebi­re de orinduire socială. Desigur, trebuie să pornim de la faptul că trebuie respectat dreptul fiecărui popor de a-şi alege calea dezvoltării în mod liber, fără nici un amestec din afară. Intr-adevăr, esenţialul este de a acţiona pentru pace, pentru egalita­te, pentru fericirea şi bunăstarea fiecărui popor, pentru dreptate so­cială şi naţională. Dar nu putem uita că în lume sunt încă popoare care se află sub dominaţia străină, că încă trebuie depuse eforturi pen­tru a asigura afirmarea in raportu­rile dintre toate naţiunile a princi­piilor egalităţii, respectului indepen­denţei, neamestecului in treburile interne, renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Tocmai por­nind de la aceasta, România a acor­dat întotdeauna, şi acordă şi în pre­zent, sprijin activ popoarelor care luptă pentru eliberarea lor naţiona­lă şi sprijinim activ popoarele din Rhodesia, Namibia, Africa de Sud, pentru a pune capăt politicii de apartheid şi rasiste, pentru a-şi cuceri deplina egalitate şi indepen­denţă. Sint, într-adevăr, multe probleme de soluţionat in lumea de astăzi, dar evenimentele care sînt­ în con­tinuă transformare demonstrează cu putere că popoarele sînt tot mai hotărîte, de a pune capăt vechilor stări de lucruri, de a acţiona pen­tru o nouă ordine economică inter­naţională, pentru relaţii democratice între toate naţiunile. într-adevăr, trebuie să facem totul ca minunate­le cuceriri ale ştiinţei şi culturii să fie puse în serviciul omenirii, al bunăstării popoarelor, al bunăstării omului. Iată de ce sunt necesare eforturi susţinute din partea tuturor po­poarelor pentru a opri cursa înar­mărilor, pentru a se ajunge la dezarmare şi, in primul rind, la dezarmare nucleară, pentru ca uria­şele cheltuieli să fie îndreptate spre dezvoltare, spre bunăstarea şi fe­ricirea fiecărui popor. Nu aş putea, domnule preşedinte, să nu menţionez, şi in acest cadru, preocuparea României, împreună cu toate ţările în curs de dezvoltare, pentru a se ajunge la o politică nouă, de a pune capăt subdezvoltării şi inegalităţii între naţiuni. Cu atît mai mult cu cit, după cum bine ştiţi şi dumneavoastră, ţările dezvoltate se întîlnesc deş — urmează, nu mai, din nou să se adune pentru a discuta cum să se acţioneze faţă de ţările în curs de dezvoltare şi, ca să vă spun sincer, nu mă aştept ca ele să vină chiar aşa de larg în întimpi­­narea ţărilor in curs de dezvoltare. Iată de ce noi considerăm că şi ţă­rile în curs de dezvoltare trebuie să-şi întărească solidaritatea, tre­buie să se intîlnească pentru a-şi stabili şi ele poziţia, spre a putea trata şi obţine rezultate bune în relaţiile cu ţările dezvoltate. într-adevăr, odată cu întărirea unităţii pe plan intern şi naţional în fiecare ţară, trebuie să facem to­tul pentru întărirea solidarităţii şi unităţii ţărilor în curs de dezvoltare, a forţelor progresiste, pentru a pu­tea obţine o politică democratică nouă, pe plan internaţional, înfăp­tuirea noii ordini economice, pentru a putea obţine pacea care să asigure fiecărui popor dreptul la o viaţă li­beră. Doresc să menţionez numai faptul ca am vizitat multe ţări afri­cane — pînă la dumneavoastră am mai vizitat încă trei ţări — şi peste tot am constatat, şi în Africa, do­rinţa spre unitate, dorinţa spre li­chidarea subdezvoltării, dorinţa ca popoarele Africii, care au avut atît de mult de suferit, să-şi cucerească deplina libertate şi să-şi poată făuri viaţa aşa cum o doresc ele. Noi sus­ţinem pe deplin această luptă dreap­tă şi sîntem siguri că popoarele Africii, ca şi popoarele de pe alte continente, vor ieşi victorioase din această luptă. (Aplauze). Aş dori, în încheiere, să exprim convingerea mea că vizita in Coasta de Fildeş, convorbirile care le vom avea împreună, domnule preşedinte, vor duce la identificarea de noi po­sibilităţi de extindere a colaborării şi cooperării pe multiple planuri — economic, ştiinţific, cultural — între ţările noastre. Deosebirile existente între orindui­­rile noastre nu pot să constituie un obstacol ; dimpotrivă, pornind de la interesele generale ale popoarelor noastre, ale bunăstării lor, ale păcii şi colaborării, putem să dezvoltăm o colaborare foarte largă în toate do­meniile de activitate. Şi dacă mai a­­dăugăm — cum aţi menţionat şi dumneavoastră — şi anumite lucruri comune, ţinind seama de cultura la­tină, atunci putem fi siguri că între popoarele noastre va exista o colabo­rare foarte bună. (Aplauze). Cu această convingere doresc să ridic paharul în sănătatea domnului președinte și a doamnei Boigny ! Pentru progresul și fericirea po­porului prieten ivorian ! Pentru o colaborare trainică între România şi Coasta de Fildeş ! Pentru pace şi colaborare în în­treaga lume­­ în sănătatea dumneavoastră a tu­turor ! (Aplauze). Tovarăşa Elena Ceauşescu şi doamna Marie Therese Houphouet-Boigny, în timpul unei convorbiri prieteneşti PAGINA 3 Decernarea unor înalte distincţii româneşti şi ivoriene In seara zilei de 27­­ februarie, la Palatul prezidenţial din Abidjan a avut loc solemnitatea schimbului de înalte distincţii româneşti şi ivo­­riene. Preşedintele Republicii Coasta de Fildeş, Felix Houphouet-Boigny, a înmînat tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi­­ tovarăşei Elena Ceauşescu „Marea Cruce a Ordinului Naţional“. In cadrul aceleiaşi solemnităţi, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a înmînat preşedintelui Felix Houphouet-Boigny şi doamnei Marie Therese Houphouet-Boigny ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I. Cei doi şefi de stat şi soţiile lor s-au felicitat reciproc, şi-au strîns cu căldură mîinile. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Felix Houphouet-Boigny s-au întreţinut apoi cordial, intr-o atmosferă de stimă şi respect re­ciproc, în spiritul bunelor relaţii care s-au statornicit, şi se dezvoltă între cele două ţări şi popoare. La reşedinţa înalţilor oaspeţi, cei doi preşedinţi se întreţin cordial Dejun oferit de preşedintele Adunării Naţionale Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, şi tovarăşa­ Elena Ceauşescu au participat, luni, la Adunarea Na­ţională, la un dejun oferit in onoarea înalţilor oaspeţi români de Philippe Yace, secretar general al Partidului Democratic din Coasta de Fildeş, preşedintele Adunării Naţionale, şi soţia sa, doamna Philippe Yace. Au luat parte membrii Biroului Politic al Partidului Democratic şi membri ai Biroului Adunării Naţio­nale, membrii guvernului, deputaţi, alte personalităţi ale vieţii politice, economice, culturale şi ştiinţifice ivoriene, conducători de întreprin­deri şi firme economice. Au participat, de asemenea, per­soanele oficiale române care 11 în­soţesc pe şeful statului român în vizita oficială de prietenie in Coasta de Fildeş. . De asemenea, au fost prezenţi şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în Coasta de Fildeş şi alţi membri ai corpului diplomatic. Dejunul s-a desfăşurat într-o at­mosferă prietenească, de caldă cor­dialitate.

Next