Scînteia, martie 1977 (Anul 46, nr. 10739-10765)
1977-03-01 / nr. 10739
SCINTEIA — marţi 7 martie 797.7 VIZITA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU IN REPUBLICA COASTA DE HIDES DINEU IN ONOAREA PREŞEDINTELUI NICOLAEMIŞESCU ŞI A TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU Duminică, preşedintele Felix Houphouet-Boigny şi doamna Marie Therese Houphouet-Boigny au oferit, în saloanele Palatului prezidenţial din Abidjan, un dineu oficial in onoarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. Au participat tovarăşii Gheorghe Oprea, viceprim-ministru al guvernului, Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., George Macovescu, ministrul afacerilor externe, Nicu Ceauşescu, membru al Biroului, secretar al C.C. al U.T.C., celelalte persoane oficiale care însoţesc pe înalţii oaspeţi români. Au luat parte, de asemenea, Philippe Yace, secretar general al Partidului Democratic din Coasta de Fildeş, preşedintele Adunării Naţionale, Auguste Denise, ministru de stat, Alphonse Boni, preşedintele Curţii supreme, Mamadou Coulibaly, preşedintele Consiliului Economic şi Social, Arsene Usher Assouan, ministrul afacerilor externe, Kouan Kanga Antoine, primarul capitalei, membri ai Biroului Politic ai Partidului Democratic şi ai Biroului Adunării Naţionale, membrii guvernului, reprezentanţi ai organizaţiilor naţionale, înalte oficialităţi civile şi militare, personalităţi ale vieţii economice, ştiinţifice şi culturale, cu soţiile. Au luat parte şefii misiunilor diplomatice acreditaţi in capitala ivoriană. în timpul dineului, care s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă cordialitate şi prietenie, preşedintele Felix Houphouet-Boigny şi preşedintele Nicolae Ceauşescu au rostit toasturi. Toastul preşedintelui Felix Houphouet-Boigny Toastul preşe Nicolae Ceauşescu Domnule preşedinte, Doamnă, Excelenţe, Doamnelor şi domnilor, Privilegiul ca în această seară să putem împărţi cu dumneavoastră pâinea şi sarea prieteniei îmi permite să vă reafirm dumneavoastră, oaspeţii noştri, întreaga bucurie pe care ne-o dă această vizită, care va rămine in istoria Coastei de Fildeş — ţară dornică mai mult ca oricînd de a avea prieteni sinceri, pentru ca astfel să poată înfrunta, alături de ei, dificultăţile unei lumi in transformare ce n-a ieşit încă pe deplin din coşmarul creat de secole de servituţi, al unei lumi care a înăbuşit sub greutatea poftelor mercantile apelurile la omenie şi dragoste frăţească, pe care religii şi filozofii se străduiau în zadar să le facă auzite in deşertul steril al egoismului. „întreaga Românie reprezintă o îndelungată, perseverenţă“, a scris un ziarist. A trebuit să se aştepte anul 1918 — data naşterii dumneavoastră, domnule preşedinte — pentru ca unitatea naţională a României să fie, in sfirşit, înfăptuită. Ţara dumneavoastră, răvăşită şi mutilată, a trebuit să sufere, timp de secole, ocupaţii succesive. Ea n-a renunţat însă niciodată la mîndria ei, ataşată profund idealului independenţei proprii, iar lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, care au fost oameni de seamă ai secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, li se alătură detaşamente de eroi ai „poporului din umbră“, care, la 23 August 1944, s-a ridicat pentru a-şi recuceri libertatea. Nu putem decit să admirăm faptul că atitea lupte şi încercări n-au diminuat, cu nimic, strălucirea culturală a României ; dimpotrivă, poeţii dumneavoastră, între care se numără, in primul rînd, marele Eminescu, au găsit in aceste lupte o sursă de inspiraţie, slăvind curajul invincibil al compatrioţilor dumneavoastră. Cel care nu-şi apără dreptul său la independenţă îşi merită pe deplin soarta de sclav. Permiteţi-mi, domnule preşedinte, ca, citîndu-vă, să aduc un omagiu deosebit efortului remarcabil pe care l-aţi depus pentru ca România să iasă, în mod real, din starea de înapoiere în care au înglodat-o existenţa unor structuri arhaice, abandonarea bogăţiilor subsolului, de către conducătorii nepăsători faţă de interesul naţional, în miinile societăţilor străine. In timp ce, în 1857, ţara dumneavoastră putea să se mîndrească, cu un an înainte de S.U.A., că a întreprins prima exploatare petrolieră din lume, în 1918, 90 la sută din resursele miniere ale României se aflau in afara controlului său. Spunând acestea exprimăm admiraţia noastră pentru imensul efort depus, şi concretizat printr-o rată de creştere excepţională, care plasează România, în ciuda dimensiunilor sale relativ modeste, printre primele 20 de ţări ale lumii în ceea ce priveşte 15 produse agricole şi 9 produse energetice sau miniere. Este foarte mult şi, în plus, această luptă, un sfirşit paşnică, pentru reechilibrarea regiunilor, diversificarea economiei, dezvoltarea industriei, modernizarea agriculturii a fost însoţită de un efort fără precedent în domeniul dezvoltării culturii, care s-a realizat — un fapt încă şi mai rar — respectîndu-se minorităţile şi credinţele. Stimularea creaţiei artistice, deschiderea a numeroase biblioteci, impulsul dat învăţămintului răspund setei de cunoaştere a poporului român pe care compatrioţii dumneavoastră o manifestă la toate nivelurile societăţii. Mîndru de trecutul său, dar hotărit orientat spre viitor, poporul român, condus de oameni înţelepţi, nu s-a închistat în cercul strimt al unor alianţe ; el n-a aruncat anatema asupra naţiunilor care au ales căi diferite spre progres social şi economic, urmînd astfel principiile de bază ale politicii sale externe : deplina egalitate în drepturi, respectul independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecul în treburile interne ale altor state. Admiraţia noastră faţă de dinamismul naţiunii române, stima noastră faţă de calea dreaptă pe care aţi ales-o se îmbină, determinînd Coasta de Fildeş să dorească foarte mult să se întărească cooperarea dintre ţările noastre în domenii unde ea este deja larg angajată şi să căutăm de o manieră pozitivă sectoarele unde ea nu s-a statornicit încă. Dacă căile noastre sunt diferite, obiectivele noastre sunt identice : pace, libertate, dreptate socială şi economică, progresul şi fericirea popoarelor. Asemenea României, care a ştiut să topească în creuzetul unităţii naţionale diferitele populaţii pe care istoria le-a adunat în cadrul frontierelor sale. Coasta de Fildeş situează, în primul rang al preocupărilor, realizarea unităţii, cheia de boltă a reconstrucţiei naţionale. Ca şi România, Coasta de Fildeş a depus toate eforturile pentru ca regiunile cu un climat mai puţin favorabil sau rămase în urmă din punct de vedere economic să se bucure cît mai curind posibil de roadele dezvoltării. De ce să nu adăugăm la acest tablou, de altfel incomplet, al convergenţelor noastre, acea căldură meridională în ceea ce priveşte comportamentul uman şi o apartenenţă comună — parţial şi moştenită în ceea ce-i priveşte pe ivorieni, dar reală — la cultura latină ? Aceste ultime două aspecte fac ca experţii, studenţii, stagiarii români şi ivorieni să aibă, încă de la început, contacte facilitate în mod natural, iar în acest context prietenia nu poate decît să înflorească. Acestea sînt, domnule președinte, primele gînduri pe care mi le inspiră întîlnirea noastră. Ele nu sînt decît imaginea cu totul insuficientă a bucuriei pe care ne-a produs-o vizita dumneavoastră. Mi-a făcut plăcere ca, exprimindu-le, să aduc omagiu unui mare popor şi unui şef de stat lucid, curajos, devotat fără rezerve patriei sale, atît de demnă în vreme de cumpănă, atît de încrezătoare în reuşita sa. Ridic paharul pentru fericirea dumneavoastră personală, domnule preşedinte, a doamnei Ceauşescu, al cărei farmec ne-a încintat încă de la sosirea sa pe pămintul ivorian ! Pentru prietenia dintre țările noastre ! Pentru prosperitatea mereu crescindă a viteazului popor român ! Pentru ca pacea să fie definitiv instaurată în lume ! (Aplauze). Domnule președinte, Doamnă, Domnilor miniștri, Doamnelor şi domnilor, Dragi prieteni ivorieni, Suntem deosebit de bucuroşi că ne aflăm pe pămintul Coastei de Fildeş, că ne reîntilnim — de data aceasta pe pămintul patriei dumneavoastră — că putem cunoaşte nemijlocit preocupările şi munca poporului prieten ivorian. Doresc să încep cuvîntul meu prin a exprima cele mai calde mulţumiri entuziaştilor locuitori ai Abidjanului, care ne-au făcut , o primire călduroasă, în care vedem o expresie a dorinţei de prietenie între popoarele noastre, dar am reţinut şi manifestarea unui popor liber, care se bucură din plin şi doreşte să-şi asigure o viaţă tot mai fericită. Nu pot să nu vă împărtăşesc faptul că, în timpul drumului, fiind împreună, în maşină, mă gîndeam ce forţă puternică reprezintă un popor care a cunoscut mult timp asuprirea străină, dar care, odată eliberindu-se şi fiind stăpin pe destinele sale, este in stare să realizeze tot ceea ce îşi propune. într-un anumit sens, popoarele noastre se aseamănă. Şi poporul român a cunoscut secole de-a rîndul dominaţia străină, a dus lupte grele şi niciodată nu a încetat să acţioneze pentru a pune capăt asupririi, pentru a deveni liber şi stăpin pe destinele sale. Ştim că şi poporul dumneavoastră a dus lupte grele, ca multe alte popoare din Africa, că acum, bucurîndu-se de libertatea pe care şi-a cîştigat-o, este preocupat să-şi asigure o dezvoltare tot mai puternică economico-socială. V-aţi referit la multe din realizările poporului meu. De aceea nu voi menţiona decit faptul că, in anii construcţiei socialiste, în circa 30 de ani, industria românească a crescut de peste 33 de ori, iar venitul naţional , de aproape 12 ori. Dar, mai presus de toate acestea, s-au obţinut succese remarcabile în dezvoltarea învăţământului, ştiinţei, culturii, în ridicarea nivelului de viaţă al poporului şi poate aceasta este cea mai importantă cucerire, bazată tocmai pe puternica dezvoltare economică. Vă rog să credeţi însă că toate acestea au cerut şi cer eforturi foarte mari poporului român , alocăm peste 33 la sută din venitul naţional pentru dezvoltare, dar ştim că fără aceasta nu putem să lichidăm moştenirea de înapoiere lăsată de vechea orinduire şi de dominaţia străină. Şi suntem ferm hotăriţi să facem totul pentru a asigura o dezvoltare economico-socială cît mai înaltă. Iată de ce noi înţelegem bine şi preocupările dumneavoastră pentru dezvoltarea economico-socială şi preocupările pentru întărirea unităţii naţionale, a unităţii interne, pentru că ştim din propria experienţă că numai realizîndu-se o puternică unitate a poporului se pot obţine succese pe calea dezvoltării şi asigurarea deplinei independenţe şi suveranităţi. Cunoaştem şi preţuim, de asemenea, eforturile şi preocupările dumneavoastră pentru asigurarea dezvoltării economico-sociale independente a patriei, pentru ridicarea nivelului de viaţă şi civilizaţie al poporului ivorian. România dezvoltă larg colaborarea cu toate statele lumii, fără deosebire de orinduire socială. Desigur, trebuie să pornim de la faptul că trebuie respectat dreptul fiecărui popor de a-şi alege calea dezvoltării în mod liber, fără nici un amestec din afară. Intr-adevăr, esenţialul este de a acţiona pentru pace, pentru egalitate, pentru fericirea şi bunăstarea fiecărui popor, pentru dreptate socială şi naţională. Dar nu putem uita că în lume sunt încă popoare care se află sub dominaţia străină, că încă trebuie depuse eforturi pentru a asigura afirmarea in raporturile dintre toate naţiunile a principiilor egalităţii, respectului independenţei, neamestecului in treburile interne, renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Tocmai pornind de la aceasta, România a acordat întotdeauna, şi acordă şi în prezent, sprijin activ popoarelor care luptă pentru eliberarea lor naţională şi sprijinim activ popoarele din Rhodesia, Namibia, Africa de Sud, pentru a pune capăt politicii de apartheid şi rasiste, pentru a-şi cuceri deplina egalitate şi independenţă. Sint, într-adevăr, multe probleme de soluţionat in lumea de astăzi, dar evenimentele care sînt în continuă transformare demonstrează cu putere că popoarele sînt tot mai hotărîte, de a pune capăt vechilor stări de lucruri, de a acţiona pentru o nouă ordine economică internaţională, pentru relaţii democratice între toate naţiunile. într-adevăr, trebuie să facem totul ca minunatele cuceriri ale ştiinţei şi culturii să fie puse în serviciul omenirii, al bunăstării popoarelor, al bunăstării omului. Iată de ce sunt necesare eforturi susţinute din partea tuturor popoarelor pentru a opri cursa înarmărilor, pentru a se ajunge la dezarmare şi, in primul rind, la dezarmare nucleară, pentru ca uriaşele cheltuieli să fie îndreptate spre dezvoltare, spre bunăstarea şi fericirea fiecărui popor. Nu aş putea, domnule preşedinte, să nu menţionez, şi in acest cadru, preocuparea României, împreună cu toate ţările în curs de dezvoltare, pentru a se ajunge la o politică nouă, de a pune capăt subdezvoltării şi inegalităţii între naţiuni. Cu atît mai mult cu cit, după cum bine ştiţi şi dumneavoastră, ţările dezvoltate se întîlnesc deş — urmează, nu mai, din nou să se adune pentru a discuta cum să se acţioneze faţă de ţările în curs de dezvoltare şi, ca să vă spun sincer, nu mă aştept ca ele să vină chiar aşa de larg în întimpinarea ţărilor in curs de dezvoltare. Iată de ce noi considerăm că şi ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi întărească solidaritatea, trebuie să se intîlnească pentru a-şi stabili şi ele poziţia, spre a putea trata şi obţine rezultate bune în relaţiile cu ţările dezvoltate. într-adevăr, odată cu întărirea unităţii pe plan intern şi naţional în fiecare ţară, trebuie să facem totul pentru întărirea solidarităţii şi unităţii ţărilor în curs de dezvoltare, a forţelor progresiste, pentru a putea obţine o politică democratică nouă, pe plan internaţional, înfăptuirea noii ordini economice, pentru a putea obţine pacea care să asigure fiecărui popor dreptul la o viaţă liberă. Doresc să menţionez numai faptul ca am vizitat multe ţări africane — pînă la dumneavoastră am mai vizitat încă trei ţări — şi peste tot am constatat, şi în Africa, dorinţa spre unitate, dorinţa spre lichidarea subdezvoltării, dorinţa ca popoarele Africii, care au avut atît de mult de suferit, să-şi cucerească deplina libertate şi să-şi poată făuri viaţa aşa cum o doresc ele. Noi susţinem pe deplin această luptă dreaptă şi sîntem siguri că popoarele Africii, ca şi popoarele de pe alte continente, vor ieşi victorioase din această luptă. (Aplauze). Aş dori, în încheiere, să exprim convingerea mea că vizita in Coasta de Fildeş, convorbirile care le vom avea împreună, domnule preşedinte, vor duce la identificarea de noi posibilităţi de extindere a colaborării şi cooperării pe multiple planuri — economic, ştiinţific, cultural — între ţările noastre. Deosebirile existente între orinduirile noastre nu pot să constituie un obstacol ; dimpotrivă, pornind de la interesele generale ale popoarelor noastre, ale bunăstării lor, ale păcii şi colaborării, putem să dezvoltăm o colaborare foarte largă în toate domeniile de activitate. Şi dacă mai adăugăm — cum aţi menţionat şi dumneavoastră — şi anumite lucruri comune, ţinind seama de cultura latină, atunci putem fi siguri că între popoarele noastre va exista o colaborare foarte bună. (Aplauze). Cu această convingere doresc să ridic paharul în sănătatea domnului președinte și a doamnei Boigny ! Pentru progresul și fericirea poporului prieten ivorian ! Pentru o colaborare trainică între România şi Coasta de Fildeş ! Pentru pace şi colaborare în întreaga lume în sănătatea dumneavoastră a tuturor ! (Aplauze). Tovarăşa Elena Ceauşescu şi doamna Marie Therese Houphouet-Boigny, în timpul unei convorbiri prieteneşti PAGINA 3 Decernarea unor înalte distincţii româneşti şi ivoriene In seara zilei de 27 februarie, la Palatul prezidenţial din Abidjan a avut loc solemnitatea schimbului de înalte distincţii româneşti şi ivoriene. Preşedintele Republicii Coasta de Fildeş, Felix Houphouet-Boigny, a înmînat tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu „Marea Cruce a Ordinului Naţional“. In cadrul aceleiaşi solemnităţi, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a înmînat preşedintelui Felix Houphouet-Boigny şi doamnei Marie Therese Houphouet-Boigny ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I. Cei doi şefi de stat şi soţiile lor s-au felicitat reciproc, şi-au strîns cu căldură mîinile. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Felix Houphouet-Boigny s-au întreţinut apoi cordial, intr-o atmosferă de stimă şi respect reciproc, în spiritul bunelor relaţii care s-au statornicit, şi se dezvoltă între cele două ţări şi popoare. La reşedinţa înalţilor oaspeţi, cei doi preşedinţi se întreţin cordial Dejun oferit de preşedintele Adunării Naţionale Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au participat, luni, la Adunarea Naţională, la un dejun oferit in onoarea înalţilor oaspeţi români de Philippe Yace, secretar general al Partidului Democratic din Coasta de Fildeş, preşedintele Adunării Naţionale, şi soţia sa, doamna Philippe Yace. Au luat parte membrii Biroului Politic al Partidului Democratic şi membri ai Biroului Adunării Naţionale, membrii guvernului, deputaţi, alte personalităţi ale vieţii politice, economice, culturale şi ştiinţifice ivoriene, conducători de întreprinderi şi firme economice. Au participat, de asemenea, persoanele oficiale române care 11 însoţesc pe şeful statului român în vizita oficială de prietenie in Coasta de Fildeş. . De asemenea, au fost prezenţi şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în Coasta de Fildeş şi alţi membri ai corpului diplomatic. Dejunul s-a desfăşurat într-o atmosferă prietenească, de caldă cordialitate.