Scînteia, august 1977 (Anul 46, nr. 10871-10895)

1977-08-02 / nr. 10871

PAGINA 2 Zi şi noapte, ce toate forţele, cu toate mijloacele la IRIGAREA CULTURILOR (Urmare din pag. I) rece au pus In funcţiune si alte mo­­topompe“. Operativ, tovarăşul Ion Dichiu, inginer-şef la I.E.L.I.F. Ca­racal, care ne Însoţea in acest raid, ia legătura prin staţia radio cu sis­temul. Aflăm că la staţia de la Olt au mai fost puse în funcţiune încă trei agregate de pompare. Iată deci că în unele unităţi agricole activi­tatea de udare a culturilor intră in normal abia către ora prînzului, pierzîndu-se practic cite o jumătate de zi, ceea ce explică şi nerealiza­­rea programelor de udări. Că lucrările se pot desfăşura şi altfel o dovedeşte experienţa unor unităţi agricole, unde irigarea cul­turilor a fost temeinic organizată. Pe terenurile C.A.P. Slăveni, încă din primele ore ale dimineţii, erau în funcţiune toate cele 27 de moto­­pompe planificate. Lingă un grup de motopompe il găsim pe tovarăşul Traian Iana, şeful fermei vegetale. „La noi — ne spune acesta — se iri­gă continuu, zi şi noapte. Numai aşa vom putea obţine 9 tone de porumb boabe la hectar şi 56 tone de sfeclă de zahăr cit ne-am propus. In per­manenţă, cite doi, prin rotaţie, din cei 15 membri ai consiliului de con­ducere, urmăresc zi si noapte modul cum se aplică udările“. Din păcate există şi alte unităţi agricole unde nu s-a inteles necesi­tatea imperioasă de a se iriga cultu­rile cu toate forţele. Din pro­gramul de 468 ha­­stabilit de sis­tem pentru săptămina 23—29 iulie s-au realizat numai 106 ha. Cian se explică această situaţie ? „La înce­putul săptămânii a plouat şi pămin­­tul are destulă apă, aşa că am între­rupt irigaţiile“ — explică inginerul Florea Craşoveanu, preşedintele co­operativei Este o concepţie greşită, care trebuie combătută energic, cu atit mai mult, cu cât, aşa cum ne-au spus tovarăşii din conducerea siste­mului, şi în alte unităţi agricole unii specialişti gindesc la fel, din care cauză la cea mai mică ploaie opresc udarea culturilor, fapt ce dereglează pentru citeva zile întreaga activita­te de irigaţii. Raţiunea irigaţiilor este tocmai de a asigura in perma­nentă apă culturilor la un nivel op­tim. Or, faptul că la această dată deficitul de umiditate din sol este de 700—900 mc de apă la hectar dove­deşte că sistemul trebuie exploatat la întreaga capacitate şi udările să se desfăşoare fără pauze, ziua şi noaptea. Mai grav este faptul că multe u­­nitaţi agricole din sistemul Stoeneşti — Vişina nu acceptă să aplice udări pe suprafeţele programate sunta im­nul de către sistem. In perioada 16— 22 iulie din 8 102 ha programate, u­­nităţile agricole și-au prevăzut să irige culturile numai pe 4 945 ha , în perioada 23—29 iulie din 9 243 ha — pe 4 597 ha, iar pe săptămina in curs — 30 iulie-5 august — din 7 171 ha — pe 6 000 ha. Posibilitatea sta­bilirii unor suprafeţe mai mari decit o nevoie este exclusă, deoarece pro­gramarea se face prin calculator, care indică cu precizie terenurile ce trebuie irigate pe baza rezervei de apă din sol. Şi totuşi, există specia­lişti care pun la îndoială „corecti­tudinea“ calculatorului. La întreba­rea : cit aţi prevăzut să irigaţi in săptămina aceasta ? — tovarăşul Flo­rea Craşoveanu ne-a răspuns: 121 ha. — Bine, dar calculatorul a stabilit că la Scărişoara culturile trebuie irigate pe 926 ha. — Ei, dacă ar fi să mă iau după calculator, ar trebui să irigăm şi zi şi noapte şi tot n-am face faţă... Da, aşa ar trebui să se aplice u­­dăriie, ZIUA ŞI NOAPTEA. Şi prin toate mijloacele, cu toate forţele ! Numai că deficienţele existente aici, ca şi in alte cooperative agricole, in ce priveşte organizarea activităţii de iri­gaţii nu permit acest lucru. Şi atunci de vină e... calculatorul că a stabilit suprafeţe prea mari pentru a se iriga. Păcat că aceste calculatoare nu pot calcula şi consecinţele unei ase­menea nepăsări, ale unei asemenea mentalităţi. Trebuie înţeles că irigarea tuturor suprafeţelor programate nu este o chestiune benevolă, ci o obligaţie de primă importanţă pentru obţinerea unei recolte mari. Se impune deci o intervenţie e­­nergică din partea comandamentului judeţean, a organelor agricole jude­ţene pentru a îndrepta lucrurile pe făgaşul normal, ceea ce înseamnă iri­garea corespunzătoare a culturilor pe toate suprafeţele planificate. Exemple pozitive... Din canalul magistral — fotografia din stingă — apa este pompată zi şi noapte pe reţeaua de canale ale cooperativei agricole Gostavăţu, unde irigarea po­rumbului, sfeclei de zahăr şi a culturilor duble se desfăşoară neîntrerupt. La cooperativa agricolă Băbiciu — fotografia din dreapta —­lanurile de porumb arată ca după ploaie. Explicaţia ? Aici, irigaţiile nu cunosc pauze. Nici ziua, nici noaptea — De ce nu funcţionează telefonul interurban ? — Că nu funcţionează. — Bine, dar avem nevoie de el. — Şi dacă aveţi ce, să-l repar eu ? ! Ce-aţi face dacă aţi avea nevoie de un telefon interurban, dacă aţi solicita relaţii în legătură cu defec­ţiunea lui şi dacă funcţionara de serviciu v-ar răspunde ca mai sus ? Aţi apela la prima posibilitate care vă stă la indemînă, solicitînd con­dica de sugestii si reclamaţii. Exact aşa am procedat şi noi la sectorul telefoane al oficiului poştal din cen­trul oraşului Rm. Vîlcea. Dar res­pectiva funcţionară, pe nume Florica Mihăilescu, ne-a răspuns de acelaşi ton : „Condica nu se dă decit cu aprobarea şefei“. Alături de alte forme de control, in sectorul serviciilor publice s-a in­­stituţionalizat si controlul direct al cetăţeanului. Acest control se mate­rializează in diferite forme, între care şi obişnuitele condici de sugestii şi reclamaţii, care sunt şi trebuie să fie un instrument prin care să se reali­zeze un dialog permanent —■ în fo­losul ambelor părţi d­intre solicitan­tul şi organizatorul de servicii. Am făcut această precizare pentru a În­ţelege că participarea cetăţeanului la perfecţionarea serviciilor publice, prin exprimarea opiniilor In condi­cile de sugestii şi reclamaţii, nu este o favoare, ci un drept ce-i revine In calitate de beneficiar al acestora, un drept pe care i-1 atribuie socie­tatea in sistemul ei de control demo­cratic. — In ce ne priveşte — ne spune tovarăşul Vasile Popovici, şeful ser­viciului plan al I.C.S. Alimentara — ne străduim ca toţi responsabilii de unităţi să dea dovadă de toată solicitudinea faţă de sesizările cum­părătorilor. A­­ceastă preocupa­re angajează atit personalul ope­rativ de control, cit şi factorii, de decizie din între­prindere. De cu­­rînd, s-a analizat în consiliul oa­menilor muncii modul in care au fost rezolvate pe semestrul I sesi­zările făcute de cetăţeni in con­dicile existente in toate cele pes­te 100 de unităţi ale întreprin­derii noastre. Deşi în proporţie de 80 la sută, reclamaţiile au fost ana­lizate şi s-au transmis răspunsuri personale cetăţenilor, consiliul oa­menilor muncii a criticat atitudinea unor responsabili de unităţi şi a unor şefi de compartimente care subapre­­ciază uneori sesizările cumpărători­lor. Pentru înlăturarea acestor de­ficiente, s-a stabilit ca, o dată pe lună, fiecare dintre membrii consi­liului oamenilor muncii să controleze direct in unităti modul de rezolvare a sesizărilor făcute in condici. Se procedează oare peste tot în acest fel ? In unele locuri — așa cum vom vedea In continuare — răspun­sul este negativ. — Condica ? Noi nu dăm condica — ne spune C. Cojocaru, casier­­vînzâtor la agenţia C.F.R. — decit cu aprobarea şefului. Ce s-ar întim­­pla dacă toată lumea ar cere condica şi ar scrie ce vrea in ea ? Dialogul de mai sus s-a repetat aproape aidoma si la sectorul servi­cii poştale al Direcţiei judeţene de specialitate, şi la secţia de spălăto­rie şi curăţătorie chimică a coope­rativei ..Progresul“, unde aveam să constatăm, in final, că respectivele condici continuă să aibă o singură calitate : sunt imaculate ! Dacă în unele locuri posibilitatea cetăţeanului de a face sesizări este blocată prin astfel de procedee, nu altele — fapt şi mai grav — îi este, practic, refuzată. Solicităm condica de sugestii şi reclamaţii la unitatea de reparaţii aparate de uz casnic a complexului cooperaţiei meşteşugă­reşti ..Nord“. — Ce-i aia condică ? Noi n-avem aşa ceva — ne răspunde scurt şeful unităţii, C. Verescu. Acelaşi răspuns aveam sâ-l pri­mim la toate unităţile, un număr de 10, ale respectivului complex. — Nu se poate — se arată surprins tovarăşul Ion Ciocan, preşedintele cooperativei. Am dat dispoziţie şefu­lui biroului personal şi invăţămint să răspundă personal de rezolvarea sesizărilor din condici. — Nu e adevărat — se disculpă Oh. Caravan, şeful biroului personal şi învăţământ. Eu răspund doar de sesizările adresate In scris conducerii cooperativei. — Atunci, cine se ocupă de con­dici ? — se în­treabă, de-a drep­tul mirat, pre­şedintele. Fără comen­tarii ! In perioada 1 Ia­nuarie—30 iunie, la raionul .,Ra­dio - tv - muzi­că - foto“ al super­­magazinului „Co­­zia“, cumpărăto­rii au consemnat în condică 15 sesizări, propuneri şi reclamaţii vizind probleme referitoa­re la aprovizionarea unităţii, calita­tea unor produse vindute, atitudinea necorespunzătoare a unor lucrători. In dreptul lor, pe spaţiul rezervat ..pentru măsuri“, nici un răspuns (?!). — De ce ? — ii intrebăm pe şeful de raion. — Nu noi sintem de vină. Noi am înaintat sesizările direcţiei. A doua zi, la Direcţia comercială : — Nu ne-au trimis nici o sesizare şi nici nu trebuiau să ni le trimită nouă — se arăta, nedumerit, tovară­şul Gh. Dobrin, director adjunct al acestei instituţii. — Atunci, unde sunt cele 15 se­sizări ? _ 1­­ Două zile la rind, nimeni n-a pu­tut să ne dea nici un răspuns, pen­tru ca, in final, după îndelungi cer­cetări, să se afle că tovarăşul Ion Grădinaru, adjunctul şefului de ra­ion, a „intenţionat“ să le inmineze directorului de complex, Gh. Bor­­dea, pentru ca acesta, la rindul său, să le inmineze Direcţiei comerciale. „Până la urmă — zice Grădinaru cu candoare — am uitat unde le-am pus şi abia azi am dat peste ele“. Ceea ce surprinde din cele rela­tate este faptul că organizatorii serviciilor publice din Rm. Vîlcea, în loc să analizeze sesizările cetă­ţenilor cu toată atenţia, pentru a trage învăţăminte, unii dintre cei învestiţi cu asemenea responsabili­tăţi se uită chioriş la aceste sesizări, adoptă tot felul de „metode“ pentru a le elimina din... condică. Nu e de mirare deci de ce aceste instru­mente aflate la indemnia cetăţe­nilor pentru a-şi spune părerea nu au încă peste tot eficienţa scon­tată. C. PRUESCU I. STANCIU „Aveţi aprobare să scrieţi în condica de sugestii şi reclamaţii?“ Anchetă cetăţenească la Rm. Vîlcea ...în contrast cu mari posibilităţi nefolosite Marin. Foto : A. Papaciuc Conform programării făcute la sistemul Stoeneşti-Vişina, de pe valea Oltului, cele două motopompe (foto­grafia din stingă) trebuiau să funcţioneze din plin, pentru a pompa apă pe un canal de la C.A.P. Scărişoara, în ziua raidului, pină la ora prinzului, nimeni insă nu le pornise. Ce piriu frumos — veti zice — privind fotografia a doua. Eroare ! Este unul din canalele de evacuare ale sistemului Stoeneşti, după cum se vede plin .,ochi“. Mii de metri cubi de apă aduşi aici cu mare consum de energie, in loc să ajungă la rădăcina plantelor însetate, se întorc de unde au plecat d­in Olt. Motivul ? Vi-l înfăţişează fotografiile care urmează. Motopom­pele amplasate pe canalele cooperativei agricole Scărişoara nu funcţionau. Aşa arată un... loc de muncă (fotografia 3), si nimeni din conducerea cooperati­vei nu se sinchiseşte. Motopompa care se vede in fotografia următoare a funcţionat pină acum doar 15 zile. „Am anun­­ţat conducerile staţiunii de mecanizare din Rusăneşti şi cooperativei agricole Scărişoara că s-a­ defectat. Nimeni insă nu a mişcat un deget. Şi iată, plantele au nevoie de apă !...“ — ne spunea cu năduf mccanicil Vasile Florea Cuvintul cititorilor, CUVINTUL OAMENILOR MUNCII In interesul bunului mers al economiei naţionale Energie care poate fi recuperată CONSTANTIN STROIE, maistru forjor la întreprinderea de utilaj petrolier Tirgovişte . De mai multi ani, la forja între­prinderii de utilaj petrolier din Tir­­govişte, Morjorii — muncitori, teh­nicieni, maiştri — discută, au în­dreptăţit temei, despre necesitatea instalării la uşi si ferestre, in di­verse puncte din hală, a unor per­dele de aer cald. Asemenea instala­ţii ar menţine un climat constant de lucru, absolut necesar producţiei de piese forjate si tratate si muncito­rilor din hală. S-a propus mon­tarea unor radiatoare, a unor ventilatoare electrice. Ideea soluţio­na problema, dar a fost repede a­­bandonata. Era si cazul : costau scump si consumau enorm. Aban­donarea ideii radiatoarelor electrice a fost un lucru înțelept. Căldura de care avem nevoie se află la noi in forță. In fiecare oră, cele 10 cup­toare, cind nu sint încărcate la ca­pacitate, pierd fără folos circa 10 000 kilocalorii, echivalentul unui mare consum de combustibil con­ventional, in cazul nostru, de gaze. Socotesc că această cantitate de căldură este mai mult decit îndes­tulătoare și posibil de recuperat, întreprinderea de utilaj petrolier Tîrsoviste dispune de un corp de cadre tehnico-inginerești deosebit de valoros, care a materializat idei­­mult mai complexe. Cit despre noi, muncitorii şi tehnicienii secţiei for­jă, ii asigurăm de tot sprijinul. O investiţie în aşteptarea unui inginer greu deplasabil... Ing. EMIL CUBLEŞAN, directo­rul întreprinderii de industrializare a cărnii Cluj-Napoca : Sunt nevoit să apelez la ziar pentru a invita pe tovarăşa in­giner Vrejoiu, de la Institutul de studii şi proiectări construcţii pentru agricultură şi indus­tria alimentară­ Bucureşti, să vină de urgenţă la Cluj-Napoca să-şi termine lucrarea de proiectare. Mai precis , să găsească o soluţie pen­tru racordarea reţelei de canalizare, intrunit cea preconizată iniţial nu este corespunzătoare. Tuburile de canalizare prevăzute în proiectul pe care l-a făcut sunt mai mari de­cit reţeaua la care urmează să fie racordate. Din această cauză o in­vestiţie de circa 30 milioane lei — „extinderea antrepozitului frigo­rific" — nu poate funcţiona normal, în condiţii igienico-sani­­tare corespunzătoare. Adresele, telegramele şi telexuri­le, intervenţiile pe diferite căi n-au avut ecou la tovarăşa inginer Vre­joiu, autoarea proiectului canaliză­rii. Ne miră şi atitudinea conducerii Institutului de studii­ şi proiectări în cauză, care n-a luat măsuri timp de peste un an de cind curg ape­lurile noastre. Menţionez că prima invitaţie a fost făcută la 4 aprilie 1976. La data de 21 iunie 1977 am fost anunţaţi de şeful direct al Iov. Vrejoiu că pină la 5 iulie documen­taţia va fi refăcută. Chiar în acea zi ne-am prezentat după ea, dar ni s-au cerut scuze că... nu e gata, dar că pină la 15 iulie tovarăşa Vrejoiu o să vină, in sfîrşit, la faţa locului Am aşteptat în zadar. Oare ce forţe ar putea deplasa pe autorul unui proiect greşit să-şi îndeplinească obligaţia de a-l reface pentru a se putea finaliza o importantă investi­ţie a industriei noastre alimentare? Cum se pierd cîte 5-10 minute din timpul de lucru Ion Petreanu, maistru, secţia forjă, întreprinderea de rulmenţi Alexandria . Ca toate colectivele de muncă din întreaga ţară, şi cel din uni­tatea noastră este ancorat în pre­zent cu Întreaga capacitate în acti­vitatea de îndeplinire și depășire a sarcinilor de plan. Realizarea aces­tor obiective presupune, Înainte de toate, un înalt spirit de disciplină din partea fiecărui lucrător. Si ceea ce caracterizează colectivul nostru tînăr este preocuparea per­manentă pentru respectarea fermă a disciplinei muncii. Trebuie s-o spunem insă deschis că in unele compartimente din unitate se mai intîlnesc cazuri de absente nemo­tivate, de intîrzieri de la programul de lucru. Este vorba.D in Primul rind, de cei care „ciupesc“ cite 5 pină la 10 minute atit la preluarea schimbului, cit si la terminarea a­­cestuia. La nivelul secţiei forță, in care imi desfăşor activitatea, de pildă, 10 minute nelucrate echiva­lează cu o pierdere de circa 150. ine­le de rulmenţi, ceea ce pentru co­lectivul nostru înseamnă mult. De Pe teme Navetiştii şi orarul autobuzelor CONSTANTIN PREDA, comuna Goleşti, Vilcea : Zilnic pleacă din comuna noastră spre întreprinderile şi instituţiile din municipiul Rm. Vilcea sute de muncitori, maiştri, alte categorii de angajaţi. Din păcate însă, toţi ajungem la locurile de muncă cu peste o oră mai devreme. Cauza : programul necorespunzător al auto­buzelor puse la dispoziţia nave­tiştilor. De exemplu, prima cursă de dimineaţă de la ora 5 este luată pur si simplu cu asalt, deoarece al doilea autobuz porneşte in cursă după 2 ore si un sfert. La fel se intimplă lucrurile si seara pentru muncitorii din schimbul al III-lea, ultimul autobuz avindu-l la ora 20. Toate aceste neajunsuri le-am adus Si la cunoştinţa conducerii I.T.A. Rm. Vilcea. Ni s-a răspuns aceea, nu putem fi indiferenţi fată de absentele nemotivate (fie prin intîrzieri, fie prin plecări de la lo­cul de muncă mai devreme cu 5 pină la 10 minute) pe care le înre­gistrează lucrători ca Ion Ancu, Constantin Barbu, Marian Cheran. In asemenea situaţii, care se răs­frâng negativ asupra productivităţii muncii, colectivul nostru a analizat fiecare caz in parte, manifestind atitudine combativă, intransigentă. Prin asemenea analize, prin satiri­zarea la gazeta de perete a abate­rilor de la disciplină, prin carica­turi,­ prin prelucrarea regulamen­tului de ordine interioară, s-a ajuns ca in ultimul timp frecventa absen­telor nemotivate si a intirzierilor la program să se reducă simţitor­ sociale... că propunerile noastre nu pot fi luate in considerare pe mo­tiv că orarul autobuzelor a fost tipărit. De ce la tipărirea mersului autobuzelor nu s-a tinut seama de cerinţele călătorilor ? Măsuri energice pentru protecţia locurilor de agrement Ing. VASILE BOZINTAN, inspec­tor sef al Inspectoratului silvic al judeţului Cluj : Pentru protecţia mediului am­biant şi crearea unor condiţii mai bune de recreare în aer liber, in jurul municipiului Cluj-Napoca s-au executat împăduriri pe 320 ha terenuri neproductive, mai ales in zonele de agrement Feleac, Făget, Mănăştur, Baciu, Gheorgheni. Nu­mai in ultimii doi ani s-au execu­tat asemenea lucrări pe 150 de ha şi acţiunea continuă. S-au plantat nuci şi plopi în aliniamentele dru­murilor secundare şi pe cursurile de apă. Este necesar insă să se exercite un control mai riguros a­­supra ocrotirii acestei plantaţii, să se limiteze vetrele de foc care a­­meninţă să provoace incendii, să se instaleze coşuri pentru reziduuri. Cei vinovaţi­ să fie sancţionaţi. ...si diverse ! • N­u vrea casierul si pace ! Anul trecut am predat, pe bază de contract, o cantitate de struguri, u­rm­ind să primesc contravaloarea acestora de la cooperativa de cre­dit Vedea din comuna Văleni, ju­deţul Olt. Casierul acestei coope­rative a refuzat insă in mod abu­ziv să-mi plătească banii, pe motiv că mă potrivesc la nume cu un alt consătean al meu si, chipu­rile, i-ar fi dat lui banii. Cum nu­meroasele mele solicitări si depla­sări la sediul cooperativei au ră­mas fără rezultat solicit si pe a­­ceastă cale ca cei in drept să in­tervină pentru curmarea abuzului şi sancţionarea celui vinovat. (Ma­rin D. Bălăşan, comuna Nicolae Titulescu, judeţul Olt). • Străzile din cartierul Titan- Bucureşti au fost impinzite, cu ciţiva ani in urmă, cu sute de conteinere din beton, cu uşi meta­lice, în care erau adăpostiţi reci­­pienţii pentru depozitarea gunoiului menajer. Prin utilizarea in prezent a conteinerelor metalice adecvate, cele din beton au devenit... adăpost pentru pisici şi cîinii vaga­bonzi. Aşteptăm intervenţia ad­ministraţiei domeniului public spre a li se găsi o altă întrebuinţare. (P. Gheorghiu, cartierul Titan, Bucureşti). SCINTEIA — marți 2 august 1977 CUM NE ÎMBRĂCĂM COPIII ? Preocupări ale industriei uşoare pentru înnoirea şi diversificarea producţiei Copiii reprezintă o bună parte din populaţia ţării , circa cinci milioane de fetiţe şi băieţi sub 14 ani, cu gus­turile şi nevoile lor specifice în ma­terie de îmbrăcăminte şi Încălţă­minte. Iată de ce, in cadrul preocu­părilor sale de satisfacere a cerinţe­lor tuturor categoriilor de cumpără­tori, la nivelul sarcinilor rezultate din hotărîrile Congresului al XI-Iea, industria uşoară acordă o atenţie deosebită producţiei destinate copii­lor. In urma aplicării în viaţă a pre­vederilor din Programul de îmbună­tăţire a aprovizionării populaţiei pe ultimul trimestru din 1976 şi primul semestru al acestui an, cu toate ca­tegoriile de mărfuri, aprobat de Ple­nara C.C. al P.C.R. din noiembrie a­­nul trecut, s-a dat o atenţie deose­bită articolelor pentru copii. Volu­mul acestora a crescut simţitor : in primul semestru al acestui an s-au produs cu 48 la sută mai multe con­fecţii decit in perioada corespunză­toare a anului trecut, cu 30 la sută mai multe tricotaje, cu 30 la sută mai multă încălţăminte, cu 23 la sută mai multe jucării. Este semnificativ faptul că ponderea pe care articolele pentru copii o reprezintă in totalul producţiei acestor sectoare ale indus­triei uşoare este de 34 la sută la în­călţăminte şi între 27—30 la sută la confecţii şi tricotaje. Aceste importante sporuri cantita­tive au fost posibile in primul rind datorită eforturilor depuse de colec­tivele de oameni ai muncii din uni­tăţile producătoare, dar şi creşterii capacităţilor de producţie prin dez­voltarea unora dintre întreprinderile cu experienţă şi cu bun renume in fabricaţia de îmbrăcăminte şi încăl­ţăminte pentru cei mici („1 Iunie“ — Timişoara, întreprinderile de trico­taje din Iaşi şi Suceava, de confecţii din Călăraşi), ca şi prin profilarea unora din cele noi, cum este cazul fabricii de confecţii din Reşiţa, in­trată in funcţiune anul acesta şi care produce, in exclusivitate, îmbrăcă­minte pentru copii. Facind un simplu calcul aritmetic rezultă că in prima jumătate a anului s-au produs pen­­tru fiecare copil 11 piese de îmbră­căminte, confecţii, textile şi tricotaje şi cite 3,5 perechi de încălţăminte. Sunt cifre revelatoare care se răs­­frîng pozitiv in aprovizionarea ma­gazinelor cu articole pentru copii şi răspund creşterii simţitoare a cererii înregistrate de comerţ la această ca­tegorie de mărfuri. După crearea unităţilor „Materna“, în Capitală şi in alte localităţi din tară, a devenit tot mai evidentă necesitatea sporirii cantităţii şi varietăţii articolelor pen­tru copii. Creatorii au elaborat mii de noi modele. Numai pentru actua­lul sezon estival s-au introdus in fa­bricaţie circa 1 500 de model­e de con­fecţii. — Se cuvine reţinut faptul — ne spune tovarăşul Ion Farcaş, director­­ general”, ătjjuhct­ al Direcţiei desfa­cere din îifUusterul Industriei Uşoa­re — că in tot ceea ce se creează­­ şi Se produce pentru copii se ur­măreşte . Îmbinarea­­ frumosului cu utilul, Cu ftju­cţîonalitatea. Impri­­meurile sunt mai inspirate şi mai adecvate vârstei destinatarilor, co­loritul este mai viu, mai divers. Folosirea pe scară largă a fire­lor sintetice, a ţesăturilor rezultate din amestecul de fire sintetice şi ar­tificiale, a înlocuitorilor de piele a făcut posibilă o pronunţată diversifi­care a gamei sortimentale, concomi­tent cu obţinerea unor produse de bună calitate, frumoase şi practice. La toate acestea se adaugă men­ţinerea unui nivel de preţ scăzut ; după cum se ştie, articolele pentru copii sunt degrevate de orice impo­zit, iar utilizarea unor materiale ieftine şi frumoase a contribuit la menţinerea unui nivel de preţ scăzut, in conformitate cu cel prevăzut. Aş dori să menţio­nez insă că sintem­ preocu­paţi, in prezent, de transpunerea in fapt a sarcinilor, in acest sens, re­zultate din cuvîntarea secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la recentul Con­gres al consiliilor oamenilor muncii, pentru îmbunătăţirea continuă a ca­lităţii articolelor pentru copii, a îm­bogăţirii gamei sortimentale. Se află în cura de elaborare un program complex privind orientarea produc­ţiei destinate celor mici, diversifica­rea mai accentuată a structurii sor­timentale, în general o mai bună a­­daptare la cerințele pieţei. Rodica ŞERBAN

Next