Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)

1977-12-01 / nr. 10974

CONFERINŢA NAŢIONALA PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Numeroase colective de oameni ai muncii din Capitală raportea­ză prestigioase succese în cinstea Conferinţei Naţionale a partidului. Zece întreprinderi din sectorul 6, printre care „Tricodava“, „Tinara gardă“, Fabrica de stofe de mobilă, Fabrica de nasturi și mase plasti­ce, Uzinele chimice române, ,.INOX“,­ au indeplinit cu peste o lună ina-­ inte de termen sarcinile de plan pe primii doi ani ai actualului cin­cinal. Succesul lor va fi ma­terializat, la finele perioadei, in­tr-o producţie suplimentară in va­loare de peste 600 milioane lei. Cu realizări prestigioase se prezintă, in această perioadă, şi alte unităţi bucu­­reştene, cum sunt I.M.M.R., „Griviţa roşie“, U.M.M.R., „Triaj“, „Tehno­­metal“, „Marmura“, I.D.E.R., Grupul de şantiere construcţii-montaj şi re­paraţii pentru industria chimică,­­din sectorul 8, „Medicamente“—Bucu­reşti, întreprinderea chimică—Du­deşti şi „Miraj“, din sectorul 4, „Me­talica“ şi „Energo-reparaţii“, din sectorul 5, şi altele. In intimpinarea una din viaţa partidului şi a poporului MESAJE ALE HĂRNICIEI Au indeplinit planul producţiei industriale pe primii doi ani ai cincinalului INDUSTRIA JUDEŢULUI SIBIU TELEGRAMA ADRESATĂ C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU DE COMITETUL JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. In telegrama adresată C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu de comitetul judeţean de partid, se arată : In climatul insufleţitor de puterni­că efervescenţă patriotică din preaj­ma Conferinţei Naţionale a partidu­lui, deschizătoare de noi orizonturi in viaţa patriei noastre, oamenii muncii din industria judeţului Sibiu — români, germani, maghiari — ra­portează cu mîndrie şi satisfacţie realizarea, la 30 noiembrie, a sarci­nilor de plan pe primii doi ani ai cincinalului la producţia globală in­dustrială. Realizarea cu 31 de zile mai de­vreme a planului pe primii doi ani din acest cincinal permite industriei judeţului obţinerea peste prevederi, pînă la finele anului, a unei pro­ducţii industriale suplimentare in valoare de 2,5 miliarde lei, aceasta constituind o elocventă dovadă a ho­­tăririi organizaţiilor noastre de partid, de masă şi obşteşti, a tuturor oamenilor muncii de a-şi îndeplini exemplar angajamentul pentru acest cincinal. Vă raportăm că producţia supli­mentară realizată se concretizează în 250 tone maşini şi utilaje pentru diferite ramuri ale economiei naţio­nale, 1 600 autobasculante, 2 600 mc prefabricate din beton armat, 740 000 mp geamuri trase, aproape 2,5 mi­lioane tricotaje, 270 000 mp ţesături textile, aproape 1 200 tone preparate din carne, 400 tone unt, 600 tone brinzeturi, 425 tone produse zaha­roase şi altele. Acţionînd consecvent pentru afir­marea puternică a cuceririlor teh­­nico-ştiinţifice, s-au obţinut succese de seamă in domeniul cercetării ştiinţifice şi al ingineriei tehnolo­gice, al dezvoltării creativităţii ma­selor, al valorificării superioare a­­resurselor interne, umane şi mate­riale. Chintesenţa acestor căutări creatoare o reprezintă, printre altele, faptul că aproape 25 la sută din produsele realizate in această peri­oadă sunt noi şi reproiectate, iar 85 la sută din sporul de producţie s-a obţinut pe seama creşterii producti­vităţii muncii. Animaţi de dorinţa fierbinte de a munci mai mult şi mai bine, in con­diţiile unei eficienţe crescînde a în­tregii activităţi economico-sociale, se spune in încheierea telegramei, oamenii muncii din industria jude­ţului Sibiu vă încredinţează, mult stimate tovarăşe secretar general, că in întreaga lor activitate nu există obiectiv mai de preţ decit slujirea cu devotament a intereselor patriei, în scopul accelerării progresului nos­tru, al înaintării cu paşi fermi pe drumul luminos al comunismului. întreprinderi din Capitală Colectivul întreprinderii „Automatica" din Capitală a îndeplinit în avans planul pe 11 luni, în fotografie, un aspect de muncă din această unitate industrială " Foto : E. Dichiseanu Industria oraşului Făgăraş Oamenii muncii din industria ora­şului Făgăraş, judeţul Braşov, au în­scris un nou şi remarcabil succes în cronica întrecerii socialiste . Îndepli­nirea cu 32 de zile mai devreme a prevederilor planului pe primii doi ani ai actualului cincinal. Avansul înregistrat se va concretiza intr-un spor de producţie de circa patru sute milioane lei. Ei au depăşit, totodată, cu şase milioane lei valută planul la export pe acest an. Şantierul naval Drobeta-Turnu Severin Şi oamenii muncii de la Şantierul naval Drobeta-Turnu Severin au a­­nunţat, miercuri, îndeplinirea planu­lui pe primii doi ani ai cincinalu­lui. Până la sfirşitul lunii de­cembrie, aici va fi realizată o depă­şire la producţia-marfă în valoare de circa 180 milioane lei. Vor fi predate in plus beneficiarilor nouă nave, printre care un cargou de 2 400 tdw, o gabară de 1 000 tone şi 5 de cite 500 tone. Succesul are la bază o im­portantă creştere a productivităţii muncii, indicator ale cărui prevederi au fost depăşite anul acesta cu a­­proape 5 la sută. Economii la cheltuielile de producţie Eforturile colectivelor de unităţi din judeţul Hunedoara pentru ma­terializarea programelor de creştere a productivităţii muncii — care au dus la îndeplinirea planului pe IX luni cu 9 zile mai înainte — sunt însoţite de preocupări la fel de exi­gente şi pe ţărimul utilizării cu Înal­tă eficienţă a fondurilor de produc­ţie. Bilanţul încheiat recent la Di­recţia judeţeană de statistică eviden­ţiază faptul că, în 10 luni din acest an, pe ansamblul judeţului Hune­doara s-au înregistrat peste 108 mi­lioane lei economii la costul produ­selor, aproape 65 la sută din această valoare fiind realizată pe seama re­ducerii cheltuielilor materiale de producţie. (Sabin Ionescu). Obiectele care a tras cel mai mult atentia in came­ra de lucru a tovarăsului Ion Ciupercă, primarul o­­rasului Videle — Teleor­man, sunt o sondă în mi­niatură si un buchețel de spice de ariu mari cu­ vra­bia. Ne-am uitat îndelung la ele, am numărat chiar boabele dintr-un spic, iar primarul, parcă pentru a ne risipi nedumerirea, a răs­puns la o întrebare nepusă încă. — Este simbolul muncii oamenilor din acest colt de cimpie română. Poate ni­căieri ca în orășelul nostru nu se împletește mai strins si mai armonios munca a­­gricultorilor cu cea a mun­citorilor industriali. Sonde­le împînzesc ogoarele coo­perativelor agricole, astfel incit de multe ori poti ve­dea sondori amestecaţi pe cimp cu ţărani care-şi sea­mănă sau isi culeg roadele hărniciei. Videle e un oraş agroindustrial dezvoltat, o creaţie a socialismului, nou si solid, aşezat pe vatra unuia dintre cele mai să­race si mai înapoiate sate care existau cu citeva de­cenii in urmă in Teleor­man. Primarul e un bărbat tî­năr (cel mai tînăr primar din judeţ), care vorbeste despre fosta comună Vide­le mai mult din auzite, pentru că Videle — pe cu­prinsul căruia a luat naş­tere orăşelul de azi !? n-a avut nici măcar o biogra­fie. De fapt, ce se putea scrie despre el ? Intîmplă­­tor, semnatarul acestor rin­­duri e din partea locului si a înotat de prea multe sute de ori prin renumitele nămoale si băltoace (chiar in plină vară) care se ţi­neau lant pe firul închipui­tei sosele din Videle. Cu­noaşte prea bine recoltele • ..record“ de grîu si de po­rumb, care nu depăşea de­cit arareori 1 000 kg la ha. Cunoaşte casele pitice, mul­te învelite cu struieni de porumb, gazul care se ar­dea (cind se găsea) In lăm­pile chioare ale întregii su­flări, ninza din care-si fă­ceau oamenii cămăşi, „ţe­sute în casă“, şcolile cu două si chiar trei (!) săli de clasă şi intelectualitatea satului alcătuită din 2—3 învăţători, o moaşă si, in cele mai bune cazuri, un agronom. Nu e de vină ni­meni pentru că Videle nu are Încă o monografie. Practic, nu prea era ce să se scrie in ea. „Asa e, tai­că, ne spunea mos Radu Tudor zis Coteanu, cind l-am vizitat zilele trecute, înainte vreme era trist si greu pe la noi. Recoltele erau mici, veniturile la fel, numai dările erau mari. Oamenii de f­ind nu erau luaţi in seamă de nimeni. Numai să trudească pentru alţii erau buni. Zici că eşti de De la noi ? Atunci tre­buie să-ţi aduci aminte de boieroaica Cosoi. Ea era tot Videle. Pe atunci, oa­meni ca mine, în fata pri­mărului si ai altora ca el, nu aveau dreptul nici mă­car să vorbească. Nu cre­deam că o să aduc timpul cind fiecare om este în­demnat, are libertatea si datoria să ia parte la con-­ ducerea si gospodărirea a­­sezărilor in care trăieşte, de azi, a fostei comune Vi­dele, citeva propuneri pen­tru monografia noului oraş agroindustrial. „Ceea ce am dori noi, in numele ce­tăţenilor — spunea prima­rul — e ca autorii viitoa­rei monografii să nu se o­­prească doar la enumera-Uitati-vă in jur si vedeţi. Pe la 1907, cind am luat barda in mină n-as fi cre­zut, in ruptul capului, că am să trăiesc să văd blocuri, o adevărată pădu­­re de blocuri în Vida. N-as fi crezut că am să văd li­ceu, spital, bancă, sonde, sosele asfaltate si oameni atit de bine îmbrăcaţi. Vă spun eu că sînt bătrîn, chiar dacă n-am împlinit încă 100 de ani“... Ne-am uitat in jur, asa cum ne-a îndemnat mos Tudor si am hotărît, îm­preună cu primarul, să fa­cem si noi intelectualităţii rea aşezămintelor econom­­i­­ce si sociale, la consemna­rea lor ca realizări ale re­gimului nostru, ci să caute să scoată la iveală. Paralel cu eforturile partidului si­­ statului făcute in slujba ri­dicării din starea de îna­poiere a comunei, partici­parea concretă, munca u­­neori eroică, a tuturor oa­menilor, pentru a-si reface din temelii localitatea unde muncesc si trăiesc“. Prima­rul ne spusese foarte clar : „Deşi comuna era săracă, aveam bani­­ investiţiile re­partizate de stat. Problema, tăioasă ca briciul, se pu­nea Insă altfel: dacă nu construim sosele, case, scoli S.a.m.d­­intr-un timp dat, riscăm să pierdem banii (după expirarea termenului de investiţii). Iar noi eram pe punctul de a-i pierde, pentru că nu aveam forţa de muncă necesară înălţă­rii oraşului, pe care de alt­fel n-o avem nici­­ acum. Atunci, această problemă grea a fost discutată amă­nunţit de deputaţi, de co­mitetele de cetăţeni, de membrii comisiilor perma­nente in adunările pe care le-am avut si le au cu ce­tăţenii. „Uite, au spus ei, avem bani să construim ci­teva sute de apartamente pentru noi. Nu avem insă forţă de muncă suficientă. Cu o sută, două sute de meseriaşi nu se pot face casele la timp, pierdem ba­nii“. Ce credeţi că s-a in­­timplat ? Lingă cei 150 de meseriaşi ai primăriei au venit la lucru sistematic, după orele de program, şi vreo 600 de oameni, mese­riaşi, muncitori fie la son­de, fie la C.A.P., fie la S.M.A. Creştea inima în noi cind vedem că violenii ________Gh. GRAURE (Continuare in pag. a IlI-a) VIDELE—monografie nescrisâ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNITIVĂ! *­­ ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLVII Nr. 10974 Prima ediţie Joi 1 decembrie 1977 6 PAGINI - 30 BANI Din noul peisaj al oraşului Cîmpulung Moldovenesc Foto : Sandu Cristian Legitimă, firească, necesară UNIREA CEA MARE - opera întregului popor român Anul viitor se vor împlini şase de­cenii de când ziua de 1 decembrie este evocată, trăită şi cinstită după cuviinţă de întreaga naţiune română. Evocată, trăită şi cinstită pentru însemnătatea sa istorică, pen­tru semnificaţia sa naţională. Impor­tanţă şi semnificaţie rămase neştir­bite, mereu actuale, azi ca şi ieri, mîine ca şi azi, întotdeauna. Fapt pe deplin firesc, deoarece acum 59 de ani, prin hotăririle Marii Adu­nări Naţionale de la Alba Iulia, care exprimau voinţa unanimă a poporu­lui român, oriunde ar fi trăit fiii a­­cestuia, se împlinea un vis secular, „de dorul cui au răposat şi moşii şi părinţii" — unitatea naţională a po­porului. Operă legitimă, îndrituită de apar­tenenţa intensei majorităţi a locui­torilor de pe ambele versante ale Carpaţilor la unul şi acelaşi neam, avind aceeaşi latină origine, vorbind aceeaşi romanică limbă, unit prin mii de legăturiţe, aspiraţii şi inte­rese politice, economice, culturale , operă justificată de secolele de dir­­ză lucrare şi necontenită urzire a „gîndului îndrăzneţ“, de marile sa­crificii şi grelele jertfe cu care fu­sese din belşug presărat drumul spre împlinirea lui. O asemenea o­­peră rămîne veşnic vie în conştiinţa urmaşilor urmaşilor fericitelor gene­raţii care au pregătit-o şi infăptuit-o şi se cuvine mereu glorificată — demn şi însufleţit, sincer şi simţit, aşa cum s-au şi desfăşurat evenimentele din acea toamnă de acum 59 de ani. S-a adeverit şi de data aceasta a­­devărul axiomatic, anume că o idee dreaptă şi mare, legitimă istori­ceşte, odată pătrunsă în con- 59 de ani de la unirea Transilvaniei cu România ştiinţele mulţimilor, stăpină pe cugetele şi inimile lor, nu poate fi nici innâbuşită şi nici zădărnicită de vreo forţă potrivnică. Vicisitudinile vremilor şi răutăţile oamenilor o pot sili să-şi ducă existenţa, pentru un timp, in stare latentă, pentru a se înfăţişa apoi, cind condiţiile ii sint favorabile, puternică, neînvinsă. Asemenea rîurilor silite de rezisten­ţa rocilor să-şi poarte un timp ape­le sub ascunzişul scoarţei terestre, pentru ca atunci cind puterea aces­tora e învinsă, să iasă la lumina soarelui pentru a-şi împlini desti­nul, poporul român din Transilvania , silit timp de setole să în­dure opresiunile şi nedreptăţile ce au stat in calea vieţii sale libere şi unite, a ieşit pentru tot­deauna la lumina istoriei in toamna anului 1918, mîndru şi matur, puter­nic şi neînvins, în împrejurările acelor vremuri, complexe şi complicate, marcate de adinei contradicţii, de râzboiul cu întreg cortegiul său de nenorociri, forţele progresiste naţionale ale po­poarelor europene căutau şi găseau calea ducătoare la scop : eliberarea socială şi naţională, scuturarea ju­gului impus de imperii şi împărăţii clădite pe cotropiri şi nedreptăţi. ...Revoluţii cu caracter burghezo­­democratic au loc in centrul şi răsă­ritul Europei in toamna anului 1913. Asemenea revoluţii zdruncină din temelii şi Imperiul habsburgic — şi acesta o închisoare a popoarelor. Căci revoluţie inseamnă răsturnarea din temelii a unor rinduieli invechi- Stefan PA­SCU (Continuare in pag. a IlI-a) Alba Iulia — 1 decembrie 1918. Secvenţă de la adunarea populară Creste spiritul de responsabilitate partinica, muncitoreasca in activitatea consiliilor oamenilor muncii însemnări din două întreprinderi din Constanţa şi Focşani Potrivit hotăririlor Congresului al XI-lea al P.C.R., ale primului Congres al consiliilor oamenilor muncii, în întreprinderile industriale şi in alte unităţi economice se acţionează stăruitor pentru creşterea rolului şi răspunderii consiliilor oamenilor muncii in conducerea aces­tora, asigurarea unei mai bune reprezentări in consilii a secţiilor de producţie, lărgirea participării muncitorilor şi maiştrilor la activitatea organelor de conducere colectivă. Este vorba de creşterea numărului de membri ai consiliilor oamenilor muncii, precum şi al reprezentanţi­lor oamenilor muncii , cel puţin 75 la sută din numărul reprezentan­ţilor oamenilor muncii trebuind să fie muncitori şi maiştri care lu­crează nemijlocit in producţie , de desemnarea secret­arului organiza­ţiei de partid din întreprindere ca preşedinte al consiliului oamenilor muncii, a directorului ca prim-vicepreşedinte al consiliului, care va fi şi preşedinte al biroului executiv, a preşedintelui comitetului sindi­catului şi a unui reprezentant al oamenilor muncii — muncitor ce lucrează direct în producţie — ca vicepreşedinţi ai consiliului oameni­lor muncii ş.a. în fond, aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aceste măsuri reprezintă o perfecţionare a democraţiei noastre socia­liste, a sistemului de conducere colectivă, o întărire a controlului mun­citoresc şi a participării maselor de oameni ai muncii la desfăşurarea vieţii economico-sociale. o­ creştere a răspunderii organizaţiilor de partid in conducerea activităţii întreprinderilor, cit şi in mai buna organizare a activităţii consiliilor oamenilor muncii. Cum s-a trecut la înfăptuirea acestor măsuri ? Şedinţa consiliului oamenilor mun­cii de la ŞANTIERUL NAVAL CON­STANŢA. La primul punct al ordinii de zi : reorganizarea acestuia şi pre­luarea funcţiilor de conducere, in conformitate cu hotărârea primului Congres al consiliilor oamenilor mun­cii, a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Ca atare, Ştefan Pa­rnait, secretarul comitetului de par­tid al marelui şantier naval, preia funcţia de preşedinte al consiliului oamenilor muncii, iar directorul şan­tierului, ing. Dumitru Fuiorea, pe aceea de prim-vicepreşedinte şi de preşedinte al biroului executiv, in timp ce preşedintele comitetului sin­dicatului, Gheorghe Nedelcu, funcţia de al doilea vicepreşedinte. In cea­laltă funcţie de vicepreşedinte va fi ales un muncitor, la viitoarea aduna­re generală a oamenilor muncii, cind se vor analiza şi rezultatele activită­ţii şantierului din ultimul trimestru al acestui an. Tot atunci vor fi de­semnaţi şi noii membri ai consiliului. Ce a urm­at la al doilea punct al ordinii de zi ? In mod firesc — a­­naliza de fond a modului in care ac­tivitatea şantierului naval se înca­drează in graficele de producţie pen­tru îndeplinirea şi depăşirea planului­­şi onorarea angajamentelor asumate în întrecerea socialistă. Inginerul-şef al fabricii de construcţii noi, Con­stantin Buzatu, prezentind succesele in producţie înregistrate în­­ ultima (Continuare în pag. a II-a) Tinereţea unei tradiţii literare. Eroul - călător pasionat în lumea marilor idei Niciodată ca în vre­mea romantismului li­teratura nu a acredi­tat o imagine a tină­­rului mai nobilă şi mai edificatoare pentru posteritate. Nu ne re­ferim desigur la auto­rii ori eroii de litera­tură palizi, singuratici, bintuiţi de melancolii negre, suferind ca de o nevindecabilă boală de „răul secolului“, deşi şi aceia, în multe cazuri, au atins un fel de faimă ori de exem­plaritate datorită opo­ziţiei implicate pe care o făceau unei lumi în­vechite, cu ruginite rinduieli, incapabilă de a mai făgădui aştep­tărilor şi neliniştilor juvenile binele, fru­mosul, adevărul, mult doritele ţeluri ale unei existenţe vrednice. Cei pe care-i ţinem minte bine dintre ro­mantici însă, cei pe care-i numărăm cu pietate printre mode­lele noastre permanen­te sunt aceia ale căror destine luptătoare s-au împletit cu drumurile mari ale momentului istoric, cu chemările strigate cu putere ale popoarelor lor încleş­tate in revoluţii sau în bătălii înnoitoare. De la 1821 la 1848 şi mai departe, popoare­le Europei porniseră pe căile libertăţii lor şi literatura a fost necontenit alături de ele, participind, prin artişti, la făurirea di­rectă a istoriei, păs­­trind, prin creaţii, mărturia preţioasă a împrejurărilor, sinte­tizate in eroi şi opere. Unii scriitori au murit pe cimpurile de bătaie, ca Byron ori Petőfi ; alţii, ca Bălcescu, Mikewicz, Heine, şi-au sfirşit viaţa în ţări străine, departe de patrie, în dureroase exiluri ; al­ţii au luptat împotri­va tiraniei de orice fel, ca Shelley, Puşkin, Hugo. Operele lor au fixat, în general, imaginea tînărului generos, as­­pirind spre idealuri înalte sociale, etice şi estetice şi dorind să edifice o lume a li­bertăţii şi a plenitudi-însemnări de Zoe DUMITRESCU­­BUŞULENGA­nii umane în care in­telectul, sensibilitatea, afectele să se poată desfăşura în voie. Şi ne gindim la romanul Geniu pustiu al lui Eminescu, scris cind autorul avea cam optsprezece-nouăspre­­zece ani. In eroul Torna Nour, partici­pant la revoluţia din 1848 în Transilvania, se încheagă o natură morală profundă, o vocaţie de cugetător care visează, după ti­pare herderiene, o umanitate înfrăţită şi liberă. Cuvintele lui de adevărată viziune filozofică — social-po­­litică au o rezonanţă uimitoare. Ele dau măsura înaltă a unei conştiinţe tinere an­gajate într-un proces de cunoaştere totală care obligă, in chip firesc, la transfor­marea lumii. Spunînd: „...aş vrea ca ome­nirea să fie ca pris­ma, una singură, stră­lucită, pătrunsă de lumină, care are însă atitea culori. O prismă cu mii de culori, un curcubeu cu mii de nuanţe...“, eroul (ex­presie a autorului său) se înscria printre punctele cele mai Îna­intate ‘ ale gindirii ro­mantice care încărca cu idei generoase o tinerime întreagă. Sigur că in fluxul întins al literaturii, interacţiunea dintre istoria faptelor, ideilor şi concepţia scriitori­lor şi profilul eroilor continuă, cristalizin­­du-se in imaginile memorabile ale artei. Şi, fie că e vorba de literatură de inspira­ţie istorică, fie că e vorba de literatură inspirată din cea mai strictă actualitate, vom regăsi mereu neliniş­tea, freamătul creator, vibraţia specifică a personajului tînăr. Luptele, zbaterile, ciocnirile cu instituţi­ile Învechite, cu men­talităţile îmbătrinite, priveliştea relaţiilor umane precare se răs­­fring in tineri, şi-i marchează, şi le dau contururi dramatice. In eroii lui Sadovea­­nu, ai lui Rebreanu, in căutătorii lumii idei­lor din opera lui Că­rin­ Petrescu se reflec­tă, fără îndoială, lu­mea şi vremea lor, dar şi o fărîmă dintr-un viitor, intuit în forme timide, mai mult sau mai puţin obscur, re­­prezentînd însă o di­mensiune a devenirii, deci a nădejdii. Astăzi, într-o lume atit de rapid schimbă­toare cum a devenit cea a globului teres­(Continuare in pag. a IV-a)

Next