Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)
1977-12-01 / nr. 10974
PAGINA 4 O retrospectivă a vieţii politice a tării in luna pe care am incheiat-o — perioadă deosebit de densă în evenimente importante — înscrie în prim plan ALEGERILE DE DEPUTAŢI IN CONSILIILE POPULARE de la 20 noiembrie. Participarea generală la vot, faptul că peste 98 la sută dintre alegători şi-au dat votul candidaţilor Frontului Unităţii Socialiste, a căror platformă politică a constituit-o Programul partidului, a exprimat deosebit de pregnant adeziunea deplină a poporului la politica internă şi externă a P.C.R., unitatea şi coeziunea indestructibilă a întregii naţiuni în jurul partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Milioanele de voturi acordate candidaţilor Frontului Unităţii Socialiste reprezintă tot atitea milioane de angajamente de a munci fără preget pentru înfăptuirea hotăririlor istorice ale Congresului al XI- lea al P.C.R., pentru realizarea exemplară a prevederilor actualului cincinal, ca şi ale Programului suplimentar de dezvoltare a economiei naţionale pe care îl va dezbate şi adopta Conferinţa Naţională a partidului. Alegerile au prilejuit totodată o puternică manifestare a democratismului real al societăţii noastre din care poporul însuşi asigură conducerea treburilor obşteşti, participă la elaborarea şi înfăptuirea politicii partidului, a programelor de dezvoltare a tuturor localităţilor ţării. Este deosebit de concludent în acest sens faptul că mai bine de jumătate din deputaţii aleşi în consiliile populare municipale şi orăşeneşti provin din rîndurile clasei muncitoare, iar două treimi din deputaţii consiliilor populare comunale sunt ţărani ; circa 70 la sută din totalul deputaţilor lucrează nemijlocit in producţie ; aproape un sfert nu sunt membri de partid ; corespunzător structurii naţionale a populaţiei ţării, alături de români, care formează 90,09 la sută, în rindurile deputaţilor sunt reprezentaţi cetăţeni aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare. Oameni înaintaţi, caracterizaţi prin înaltă responsabilitate civică, hărnicie, spirit gospodăresc, iniţiativă, noii deputaţi, împreună cu cetăţenii care i-au ales, formează, umăr la umăr, o forţă în măsură să asigure realizarea sarcinilor complexe ce revin consiliilor populare. Aceste sarcini au fost clar precizate in ŞEDINŢA BIROULUI EXECUTIV AL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE, desfăşurată sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu. După cum se ştie, întreaga campanie electorală a fost caracterizată printr-un pronunţat caracter de lucru, peste 6 milioane de cetăţeni participînd la ampla dezbatere asupra problemelor dezvoltării localităţilor ţării purtată între candidaţi şi alegători. Se impune ca noile consilii populare să analizeze cu toată răspunderea propunerile făcute cu acest prilej, să-şi întocmească programe concrete de acţiune, cu termene precise, la a căror înfăptuire să antreneze masele cele mai largi — aceasta reprezentând calea sigură de valorificare a priceperii, iniţiativei şi experienţei celor ce muncesc şi, implicit, principala condiţie a îndeplinirii cu succes a mandatului încredinţat. Sub semnul aceleiaşi adeziuni entuziaste faţă de politica clarvăzătoare a partidului, a voinţei neşovăitoare de a-şi spori aportul la traducerea ei în viaţă, s-a desfăşurat VIZITA DE LUCRU A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN JUDEŢUL HUNEDOARA. In amplul şi rodnicul dialog purtat cu minerii din Petrila, Petroşani, Vulcan şi Lupeni, care i-au acordat titlul de „miner de onoare al Văii Jiului“, cu siderurgiştii hunedoreni, coborînd în galeriile minei Vulcan sau oprindu-se îndelung pe platoul laminoarelor din „cetatea de foc“ hunedoreană, secretarul general al partidului a dat o dată mai mult exemplul viu al stilului său eficient de conducere, la faţa locului, pe baza discuţiilor purtate cu cadrele de conducere, cu muncitorii, sfătuindu-se cu ei asupra celor mai potrivite mijloace de soluţionare a problemelor legate de îmbunătăţirea continuă a activităţii productive, cit şi a condiţiilor de trai. Asupra vieţii politico-sociale a ţării în luna care a trecut şi-au pus o puternică amprentă PREGĂTIRILE PENTRU EVENIMENTUL DEOSEBIT DE IMPORTANT PE CARE-L VA CONSTITUI CONFERINŢA NAŢIONALA A PARTIDULUI, întîmpinată de întregul partid, de întregul popor intr-o atmosferă de vie efervescenţă politică şi puternic elan în muncă. Un moment de seamă în pregătirea Conferinţei Naţionale din decembrie 1977 l-au constituit CONFERINŢELE EXTRAORDINARE ALE ORGANIZAŢIILOR JUDEŢENE DE PARTID, în cadrul cărora a fost analizată activitatea organelor şi organizaţiilor de partid de la ultimele conferinţe judeţene şi au fost adoptate programe concrete de măsuri menite să asigure realizarea sarcinilor ce revin în continuare judeţelor din planul cincinal, precum şi din programulsuplimentar de dezvoltare a economiei naţionale pentru perioada 1976—1980. Nota caracteristică a acestor conferinţe a constituit-o exigenţa partinică, spiritul critic şi autocritic, preocuparea de a scoate la iveală şi valorifica importantele rezerve care există pretutindeni pentru creşterea producţiei şi productivităţii muncii, pentru sporirea eficienţei întregii activităţi economice. S-a desprins clar concluzia că în toate judeţele există condiţiile pentru îndeplinirea exemplară şi depăşirea obiectivelor stabilite de partid în vederea accelerării progresului economico-social al patriei, a creării unor condiţii tot mai bune de viaţă. Acestei ferme hotărîri a comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii i-au dat glas telegramele adresate de conferinţele judeţene Comitetului Central al partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu. în acest sens, cuvîntarea rostită de secretarul general al partidului la Conferinţa organizaţiei de partid a Capitalei cuprinde indicaţii de cea mai mare importanţă, cu valabilitate generală, privind intensificarea preocupărilor pentru afirmarea în toate domeniile a revoluţiei tehnico-ştiinţifice, introducerea rapidă în producţie a rezultatelor cercetării ştiinţifice, situarea pe primul plan a problemelor calitative ale activităţii economice. Consecvența cu care partidul urmărește înfăptuirea neabătută a hotărîrilor Congresului al XI-lea, a Programului suplimentar de dezvoltare economico-socială pe perioada 1976—1980, a orientărilor privind accentuarea laturilor calitative ale dezvoltării economice, certitudinile perspectivelor de mîine şi-au găsit o nouă concretizare în ADOPTAREA DE CATRE MAREA ADUNARE naţionala şi camera LEGISLATIVA A CONSILIILOR POPULARE A PROIECTELOR DE LEGI PRIVIND PLANUL NAŢIONAL UNIC DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ ŞI BUGETATUL DE STAT PE ANUL 1978. Reflectind dinamismul economiei noastre, fermitatea politicii partidului de dezvoltare în ritm rapid şi repartizare teritorială raţională a forţelor de producţie, planul şi bugetul asigură, prin ansamblul prevederilor lor, condiţiile necesare pentru realizarea în anul viitor a unei părţi importante din sporul de producţie de peste 130 miliarde lei, prevăzut în programul suplimentar. Dezbaterile din cadrul forului suprem al puterii de stat au relevat că în realizarea planului pe 1978 principalul accent va trebui pus pe creşterea rentabilităţii fiecărei unităţi economice prin folosirea cu maximum de randament a utilajelor, ridicarea mai accentuată a productivităţii muncii, reducerea costurilor de producţie ; lărgirea bazei de materii prime ; continuarea procesului de dezvoltare intensivă a agriculturii ; promovarea progresului tehnic în toate ramurile economiei. în felul acesta vor fi asigurate condiţiile necesare pentru creşterea avuţiei naţionale, sporirea mai accentuată a veniturilor tuturor cetăţenilor, amplificarea construcţiei de locuinţe, ridicarea bunăstării poporului. Tocmai spre aceste direcţii prioritare sunt axate acum eforturile pline de abnegaţie ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Dorind să întîmpine Conferinţa Naţională a partidului cu succese cit mai importante în producţie, colectivele din întreprinderi şi-au mobilizat şi mai puternic energiile, cuvintul de ordine fiind realizarea şi depăşirea prevederilor planului la producţia fizică, iar în unităţile care înregistrează rămîneri în urmă — recuperarea restanţelor. Tot mai numeroase sunt judeţele care în aceste zile anunţă îndeplinirea în avans a planului pe primii doi ani ai cincinalului. La sate s-a muncit cu spor pentru terminarea arăturilor de toamnă, livrarea porumbului contractat la bazele de recepţie, transportul şi depozitarea de urgenţă a produselor agricole aflate pe cîmp. Totodată, recuperarea restanţelor care există încă în unele unităţi economice şi pe anumite şantiere impune eforturi susţinute în răstimpul care a mai rămas pînăla sfirşitul anului, astfel incit realizarea planului pe 1978 să demareze în cit mai bune condiţii. Cu sentimente de profundă satisfacţie a salutat opinia publică HOTARÎREA plenarei ș.c. al P.C.R. PRIVIND ANIVERSAREA A 2 050 DE ANI DE LA CREAREA PRIMULUI STAT DAC CENTRALIZAT ŞI INDEPENDENT. Ansamblul măsurilor stabilite în acest sens, menite să pună în evidenţă legitimitatea existenţei pe aceste meleaguri a poporului român, statornicia şi continuitatea sa pe teritoriul unde s-a plămădit, lupta sa de veacuri pentru eliberare naţională şi socială — la care se adaugă manifestările din cursul lunii legate de centenarul Independenţei — reflectă deopotrivă înalta preţuire acordată de partid bogatelor tradiţii istorice ale poporului şi, totodată, preocuparea de a desprinde învăţăminte din momentele înălţătoare ale trecutului, în vederea soluţionării optime a sarcinilor prezentului şi viitorului. In actuala etapă de dezvoltare a societăţii noastre, preluarea forţei înaintaşilor presupune consacrarea întregii energii, a hărniciei şi elanului revoluţionar al poporului, înfăptuirii măreţului ideal al ridicării României pe trepte tot mai înalte ale progresului şi civilizaţiei socialiste. ★ în largul evantai al evenimentelor lunii noiembrie se detaşează numeroase momente care aduc noi şi elocvente confirmări ale prezenţei active a României socialiste în viaţa internaţională, ale prestigiului şi preţuirii de care se bucură în lume politica ei principială, profund umanistă. Cu vie satisfacţie se poate consemna, ca o strălucită ilustrare în acest sens, evenimentul de deosebită amplitudine internaţională pe care l-a constituit conferirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu a celei mai inalte distincţii a Consiliului Mondial al Păcii — „Medalia de aur a păcii“. Regăsim în argumentarea care a însoţit actul decernării înaltei distincţii evidenţierea acelor trăsături definitorii pentru neobosita activitate pe plan intern şi internaţional a secretarului general al partidului nostru, preşedintele republicii. „Medalia de aur a păcii“ pe pieptul preşedintelui României capătă astfel o puternică semnificaţie politică — aceea a unei grăitoare recunoaşteri a meritelor sale excepţionale atît in conducerea marii noastre opere de construcţie socialistă, cit şi in sprijinirea cauzei popoarelor de a-şi făuri o viaţă liberă şi prosperă, in libertate şi demnitate, in afirmarea unor relaţii de tip nou, de egalitate şi respect reciproc între naţiuni, în promovarea neabătută a cauzei păcii şi înţelegerii internaţionale. Şi deopotrivă descifrăm în aceasta o nouă dovadă a justeţei orientărilor fundamentale ale politicii externe a ţării noastre, a consideraţiei de care se bucură pe plan mondial contribuţia ei constructivă la edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte. Satisfacţia şi mîndria patriotică ale întregului nostru popor generate de acest eveniment şi-au găsit expresivă reflectare în şuvoiul larg de telegrame, scrisori, mesaje adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu de comitetele judeţene, de alte organe şi organizaţii de partid, de masă şi obşteşti, de colectivele întreprinderilor şi instituţiilor, de luările de poziţie a diferiţi cetăţeni, evidenţiind angajarea şi hotărârea de a sprijini cu toate forţele traducerea in viaţă a politicii interne şi externe a partidului şi statului, politică ce asigură înflorirea continuă a patriei, slujind totodată aspiraţiilor de pace şi progres ale tuturor popoarelor. O componentă intrinsecă a acestei politici, reafirmate şi amplu fundamentate in documentele Congresului al XI-lea al P.C.R., o constituie, aşa cum se ştie, DEZVOLTAREA PRIETENIEI ŞI COLABORĂRII FRATEŞTI CU TOATE ŢĂRILE ŞI POPOARELE ALĂTURI DE CARE CONSTRUIM NOUA ORÎNDUIRE. In acest sens, participarea delegaţiei de partid şi guvernamentale a ţării noastre, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la festivităţile organizate la Moscova cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, s-a înscris ca o nouă expresie a relaţiilor frăţeşti dintre partidele şi popoarele noastre, relaţii a căror continuă dezvoltare corespunde intereselor comune ale accelerării construcţiei socialismului şi comunismului in cele două ţări, cauzei generale a socialismului. Statornicia cu care partidul şi statul nostru acţionează în direcţia amplificării relaţiilor cu ţările socialiste este ilustrată şi de apropiata vizită de prietenie pe care, la invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, o va face în România tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Opinia publică din ţara noastră nutreşte convingerea că, desfăşurindu-se in cadrul fertil generat de tradiţionalele intîlniri la nivelul cel mai inait româno-iugoslave, această vizită va marca un nou moment în dezvoltarea amplă a prieteniei şi colaborării multilaterale dintre popoarele celor două ţări constructoare ale socialismului. în acelaşi timp, schimburile de mesaje dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Hua Kuofen, preşedintele C.C. al P.C. Chinez, premierul Consiliului de Stat al R.P. Chineze, precum şi cu tovarăşul Kim Ir Sen, secretar general al C.C. al Partidului Muncii din Coreea, preşedintele R.P.D. Coreene, prilejuite de vizitele delegaţiei U.T.C. în aceste ţări, ilustrează lărgirea şi adîncirea relaţiilor frăţeşti cu toate celelalte ţări socialiste. Multiple sunt exemplele care atestă, de asemenea, PREOCUPAREA ŢARII NOASTRE PENTRU DEZVOLTAREA RELAŢIILOR CU TOATE STATELE LUMII, fără deosebire de orinduire socială, în spiritul coexistenţei paşnice. Relevăm în acest sens schimbul de mesaje dintre preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele S.U.A., Jimmy Carter, prilejuit de vizita de lucru a ministrului român al afacerilor externe la Washington, preşedintele american exprimîndu-şi în acest cadru dorinţa de a-l putea întilni personal pe preşedintele României. Convorbirile româno-americane, precedate, la începutul lunii noiembrie, de sesiunea Comisiei economice mixte, au pus in evidenţă dorinţa comună de a impulsiona colaborarea reciprocă, obiectiv care impune să se confere relaţiilor economice dintre cele două ţări, prin eliminarea barierelor artificiale, condiţii de stabilitate şi de mai largă perspectivă. Manifestind o înaltă răspundere faţă de destinele umanităţii, România s-a pronunţat şi se pronunţă cu consecvenţă PENTRU SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR CARE CONFRUNTA POPOARELE, A PROBLEMELOR LITIGIOASE DINTRE STATE PE CALE POLITICA, PASNICA, PRIN TRATATIVE. în spiritul acestei poziţii de principiu, ţara noastră s-a pronunţat pentru o astfel de rezolvare a diferendelor, dintre unele state din Africa, a problemei Ciprului ; în acelaşi spirit, România a subliniat permanent necesitatea rezolvării politice a situaţiei din Orientul Mijlociu, ceea ce impune retragerea Israelului din teritoriile arabe ocupate in urma războiului din 1967, soluţionarea problemei poporului palestinian în conformitate cu interesele şi aspiraţiile sale legitime, inclusiv de a-şi constituiun stat naţional propriu, asigurarea independenţei şi suveranităţii tuturor statelor din această regiune. Această poziţie realistă şi constructivă a fost reafirmată cu prilejul convorbirilor dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Anwar Sadat, prilejuită de vizita in ţara noastră, la începutul lunii noiembrie, a şefului statului egiptean. Se ştie că în tot cursul lunii la care ne referim a avut loc o intensificare a contactelor politice, a intîlnirilor şi convorbirilor bilaterale — practică la care se recurge in zilele noastre in mod obişnuit, uzual, în abordarea celor mai diferite şi complexe probleme internaţionale — s-au înmulţit consultările cu privire la convocarea Conferinţei de pace de la Geneva, în contextul acestor preocupări largi — care vin să aducă noi confirmări faptului că metoda tratativelor politice este singura raţională şi posibilă pentru o soluţionare viabilă — şi în condiţiile in care perspectiva convocării Conferinţei de la Geneva este incă acoperită de incertitudini, s-a impus atenţiei opiniei publice vizita întreprinsă de preşedintele Sadat la Ierusalim. Se ştie că vizita a suscitat un viu interes internaţional, a generat atit aprobări, rit şi dezaprobări, mai ■ ales in unele ţări arabe. Desigur, ea nu a rezolvat — şi nici nu putea rezolva ansamblul problemelor acumulate de decenii în această zonă. Este incontestabil însă că în urma convorbirilor egipteano-israeliene au apărut noi deschideri, care se impun a fi fructificate pentru a se putea trece la soluţionarea globală a problemelor Orientului Mijlociu, a se asigura reconvocarea t cit mai grabnică a Conferinţei de la Geneva — obiectiv ce necesită eforturi perseverente, receptivitate, o înaltă responsabilitate. O condiţie fundamentală pentru reuşita conferinţei este, desigur, participarea tuturor părţilor interesate, inclusiv Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, singurul reprezentant legitim al poporului palestinian. în aceste condiţii o deosebită importanţă dobindeşte întărirea solidarităţii şi unităţii ţărilor arabe. Cauza păcii cere să se facă totul, să se folosească orice posibilitate pentru a se ajunge la o soluţionare justă şi durabilă a situaţiei din această regiune, a se realiza o pace trainică, în consens cu interesele vitale ale popoarelor zonei şi ale tuturor popoarelor lumii. Pe plan european, evenimentul dominant al actualităţii l-a constituit reuniunea de la Belgrad, de la care se aşteaptă adoptarea de măsuri concrete menite să asigure aplicarea in viaţă a Actului final de la Helsinki, să impulsioneze procesul de edificare a securităţii pe continent, în ciuda unor atitudini refractare, a tendinţei unor state de a deturna dezbaterile de la aspectele esenţiale ale securităţii europene şi, implicit, de a minimaliza sau goli de conţinut reuniunea, este de remarcat afirmarea precumpănitoare a preocupărilor şi străduinţei de a se imprima lucrărilor un spirit constructiv, astfel incit negocierile să se poată încheia cu succes. Pe această linie s-au înscris propunerile prezentate de o serie de ţări, între ele fiind şi România, în probleme fundamentale, de care depinde efectiv mersul înainte al procesului de înfăptuire a securităţii europene. Este vorba de propunerile detaliate privitoare la aspectele militare ale securităţii şi al căror scop este să ducă la diminuarea tensiunii şi întărirea încrederii, pentru pregătirea climatului necesar trecerii la măsuri efective de dezarmare, ca şi de cele privind extinderea cooperării economice, tehnico-ştiinţifice, culturale. Dezbaterile sesiunii Adunării Generale a O.N.U., ca şi cele din cadrul reuniunilor unor organizaţii din sistemul Naţiunilor Unite au pus în evidenţă îngrijorarea crescîndă a popoarelor faţă de consecinţele cursei înarmărilor, ceea ce îşi găseşte reflectare in adoptarea documentului pe această temă iniţiat de România, preocuparea pentru soluţionarea unor probleme grave care confruntă omenirea contemporană — foametea, decalajele economice, asigurarea progresului tuturor naţiunilor , pentru instaurarea unei noi ordini economice internaţionale. ★ Din tumultul evenimentelor acestei luni se reliefează cu pregnanţă, o dată mai mult, sensul progresist al marilor mutaţii ce au loc în viaţa internaţională, care oferă astfel elocvente confirmări justeţei şi clarviziunii aprecierilor şi concluziilor Congresului al XI-lea al partidului nostru. Şi constituie un motiv de legitimă satisfacţie constatarea că politica externă, întreaga activitate pe tărâm internaţional desfăşurată de România seaflă în deplin consens cu mersul Înainte al omenirii, răspunzînd aspiraţiilor celor mai fierbinţi de pace, progres şi bunăstare ale tuturor naţiunilor. Tudor OLARU Dumitru ŢINU r CRONICA LUNII NOIEMBRIE ----------1 »«ternă şi internaţionala |---------- ----------------------- lucrare distinsa in premiul kradmnie f&pielfcii Soda este România ---------------------- Nu este oare un act temerar să scrii o carte de peste cinci sute de pagini despre o mare personalitate istorică și epoca sa, cind izvoarele scrise pot fi cuprinse în trei-patru pagini ? — aceasta este întrebarea pe care şi-o pune orice specialist în istoria antică, luind în mină monografia lui I. H. Crişan. După ce a citit cu atenţie cartea, trebuie însă să afirme răspicat că nu, deoarece autorul a reuşit să dea o imagine veridică, bine conturată despre personalitatea şi epoca marelui rege dac, întemeietorul primului stat centralizat, al geto-dacilor, despre dezvoltarea economică, socială, religioasă şi culturală la care a ajuns acest popor pe la jumătatea secolului i.e.n. şi despre legăturile externe pe care le-au întreţinut geto-dacii cu popoarele vecine, cu lumea greco-romană şi cu cea „barbară“. Pentru reconstituirea unui interval de aproape o jumătate de secol (cit a domnit regele Burebista) din istoria veche a spaţiului carpato-dunărean, autorul foloseşte nu numai izvoarele literare — intr-adevăr puţine — ci si cele numismatice, epigrafice, dar mai cu seamă se bazează pe informaţiile scoase din izvoarele arheologice, care sunt abundente şi aruncă lumină chiar si acolo unde pînă nu de mult era întuneric. El, totodată, foloseşte metoda comparativă pornind de la date cunoscute la alte popoare pentru a afla altele necunoscute la geto-daci şi analizind structura societăţii celtice, prezentată de Caesar cu multe detalii, încearcă să completeze datele păstrate în legătură cu geto-dacii, fără insă să le forţeze intr-un model dat. Cititorul s-ar aștepta ca relatarea faptelor — res gestae — ale regelui dac să fie începută cu prezentarea poporului din care făcea parte, dar spre marea lui mirare monografia începe cu analiza unui termen în aparentă abstract, al conceptului Latène, după care urmează prezentarea celţilor pe teritoriul Daciei. Toate acestea datorită faptului că celţii au adus cu ei civilizaţia Latène, dînd un deosebit impuls dezvoltării economice şi sociale a populaţiei autohtone, a geto-dacilor. Autorul prezintă de la bun început caracterul adevărat al civilizaţiei getodacice, originalitatea şi capacitatea ei de a asimila influenţele de dinafară, în special cele celtice, greceşti si romane, intr-un mod creativ, transformîndu-le în elemente interioare, în caracteristici specifice ale acestei civilizaţii. Dacă în trecut unii cercetători exagerau importanţa influenţelor celtice, alţii în schimb negîndu-le, accentuau rolul înrîuririlor venite dinspre lumea greacă şi cea romană, autorul analizează în mod just dinamica internă a dezvoltării societăţii geto-dacice, şi împrumuturile luate din afară, atît de la celti, cit si de la greci si romani, si arată că acestea se deosebesc nu numai sub raport cronologic, ci si de conţinut. Pentru o înţelegere mai adecvată a ambiantei în care societatea geto-dacică a ajuns la acel nivel economic si social la care a fost posibilă unificarea triburilor şi apariţia statului centralizat, autorul analizează premisele externe, şi anume expansiunea romană şi lumea „barbară“ de la hotarele Daciei, în prima jumătate a secolului 1 î.e.n. Premisele interne şi externe, deşi erau condiţii fără de care înfiinţarea unui stat centralizat nu se putea realiza, autorul arată în mod just că pentru transformarea posibilităţii Premiul „Vasile Pârvan“ lor date în realităţi era nevoie de o mare personalitate istorică, de cea a lui Burebista, caracterizat încă in antichitate ca „cel dinţii şi cel mai mare dintre regii din Tracia“. Se ştie din izvoarele istorice că marea acţiune de unificare a triburilor şi a întemeierii statului a fost înfăptuită de Burebista. Pentru ilustrarea şi concretizarea procesului, autorul recurge la comentariile lui Caesar, care descrie unele astfel de încercări la celţi şi explică* dificultăţile care trebuiau să fie învinse de Burebista. Această metodă o foloseşte şi cu alte ocazii, şi anume atunci cind analizează structura societăţii dacice. Tocmai pe baza analogiilor între societatea celtică şi cea dacică, autorul ajunge la o concluzie deosebită de cea tradiţională, şi anume că pillali formau înalta nobilime din rindul cărora se alegeau regele şi vîrfurile preotimii, iar capillati „ar fi cavalerii de la celti“ din rîndurile cărora provenea şi o parte a preotimii. Poporul de rînd nu aparţine nici uneia dintre aceste categorii sociale Analizind structura socială a societăţii şi lipsa sclavilor, se ajunge la concluzia că formaţiunea socială a dacogeţilor nu era sclavagistă, ci aparţinea celei cunoscute sub numele de „asiatică“ sau „tributală“, părere acceptabilă din toate punctele de vedere. Se simte însă lipsa prezentării mai nuanţate a acestei formaţiuni sociale sub raportul maselor producătoare de bunuri materiale. Intr-un capitol foarte valoros, cu caracter informativ, autorul se ocupă de cetăţile şi aşezările fortificate de tip dava, prezentînd toate aşezările de acest tip de pe teritoriile locuite de daci. în capitolul intitulat Complexul din Munţii Orâsliei prezintă aşezările, fortificaţiile şi sanctuarele cele mai de seamă ale civilizaţiei Daciei preromane şi încearcă reconstituirea unor sanctuare după modelul templelor greceşti, o încercare meritorie, care însă necesită o argumentare şi mai vastă. Am prezentat doar cîteva aspecte din valoroasa monografie despre Burebista şi epoca sa. Se cuvin adăugate cîteva cuvinte despre forma lucrării: ea nu este o relatare simplă a evenimentelor, o descriere a monumentelor, ci o vie discuţie privind problema respectivă, o confruntare a diferitelor păreri, o tratare dialectică, incit cititorul are posibilitatea de a cunoaşte nu numai evenimentele, ci şi discuţiile de multe ori înflăcărate legate de ele. Expunind diferite păreri exprimate în legătură cu subiectul tratat, autorul trage concluzia necesară pe baza argumentelor care i se par mai convingătoare. Astfel, monografia constituie şi o preţioasă introducere într-o stiintă nouă, a tracologiei, sau mai exact intr-o ramură a acesteia pe care am putea-o numi dacologie. A doua ediţie a cărţii recent apărută, pe de o parte, este îmbunătăţită pe baza unor sugestii, observaţii si obiecţiuni critice făcute pe marginea primei ediţii, pe de altă parte este completată cu rezultatele cercetărilor din ultimii cinci ani. Capitolul despre cultură a fost rescris, şi el constituie unul dintre cele mai izbutite părţi ale cărţii Burebista şi epoca sa a binecunoscutului istoric şi arheolog clujean Ion Horatiu Crişan. este deci o monografie istorică de mare valoare, în care sunt abordate toate problemele de bază ale istoriei şi civilizaţiei geto-dacice pînă la sfirşitul secolului I i.e.n., o reală şi preţioasă contribuţie la îmbogăţirea istoriografiei româneşti. Prof. univ. dr. A. BODOR *) Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977 Ediţia a doua revăzută şi adăugită, 530 p. I. H. CRIŞAN: „Burebista şi epoca sa" (Urmare din pag. I) tru, pe care transformările social-politice încearcă să ţină pasul cu revoluţia tehnico-ştiinţifică, tînărul, acela de care se leagă in mod esenţial viitorul, este supus cel dinţii şocului dimensiunii deschise a timpului. Şi acomodarea nu este deloc uşoară, căci, de fapt, nu mai reprezintă o aşezare înăuntrul unei stări de lucruri, ci o îndreptare pe o justă linie de zbor fără răgaz. E adevărat că lumea in care-şi desfăşoară modificarea structurală tinărul României socialiste constituie nu un cadru ostil ca in orînduirile vechi, ci o matcă maternă în care tradiţiile umaniste, populare şi culte, se conjugă armonios cu gesturile celor mai îndrăzneţe înnoiri. Procesul transformărilor de conştiinţă juvenilă e lung, anevoios şi deloc ferit de soluţii eronate, iar înfăţişarea lui nu poate fi lineară, căci ar amputa adevărul psihologic, moral al unei deveniri, în curs, extrem de complexe. Imperativul etic, acela care impune mari purităţi, de atitudini, ca şi acela politic, al angajării în problematica arzătoare a contemporaneităţii, al implicării în opera de edificare a noii orinduiri pe pămintul românesc, sint punctele de deosebită importanţă pe coordonatele acestei deveniri, in aceeaşi măsură cu obligaţia lucrării intelectului care se cere special antrenat pentru opera de sinteză cerută de nebănuit de rapidele noutăţi ale prezentului neîndurător in nesfîrşitele lui solicitări. Această viziune exigentă, dar firească, cu privire la profilul tînărului de azi, derutant de complex, ni se pare că trebuie să fie pusă înaintea tuturor celor informaţie ca o sugerare a unor linii de dezvoltare inevitabilă intelectual — etic — estetică. Şi poate de aceea „modelul“ tînărului contemporan se constituie cu oarecare întirziere în literatura noastră, in trăsăturile lui esenţiale, cu percutanţa modelelor durabile, exemplare. Dificultăţile, dintre care, în primul rînd, pericolul de schematizare, sunt desigur foarte mari, dar tocmai ele ar trebui să dea scriitorilor imboldul necesar de a urmări realizarea, la început fragmentară, a procesului în curs, de transformare a conştiinţelor acelora care vor fi uimitorii oameni ai viitorului. Tinereţea unei tradiţii literare „ZILELE FILMULUI IUGOSLAV“ După spectacolul de gală cu filmul „Operaţiunea Stadion", azi este programat filmul „Anul de graţie 1573" „Zilele filmului iugoslav" vor mai avea loc la Iaşi în zilele de 1—3 decembrie, precum şi la Botoşani între 2 şi 4 decembrie Elisabeta Bostan este singurul regizor din cinematografia noastră care şi-a intuit vocaţia filmului adresat cu precădere copiilor şi, de la începutul carierei, dialoghează, în plan artistic, cu tinerele generaţii. Se poate mîndri chiar cu lansarea unui personaj — Veronica — ce stăruie, alături de alţi eroi cu existenţă exemplară, în mintea spectatorilor ajunşi la vîrsta cuvîntului scris. Consecventă menirii sale artistice şi dorind o continuă înnoire a mijloacelor de expresie, regizoarea ne invită acum la primul film muzical modern , „Mama“, realizat în cadrul Casei de film 3. Este vorba despre o coproducţie româno-sovieto-franceză, în care ultimii parteneri au un aport — cu excepţia muzicii — mai ales pe plan tehnic: perucile eroilor principali (excelent realizate de cunoscuta casă Alexandre din Paris), materiale pentru machiaj, peliculă. Luind drept pretext cunoscuta poveste a marelui humuleştean, „Capra cu trei iezi“, Vasilica Istrate, autoarea scenariului, a actualizat-o, cu imaginaţie, propunînd un alt story, in care lupul a devenit un răufăcător al timpului nostru, fapta sa reprobabilă fiind răpirea iedului cel mare, pentru răscumpărarea căruia pretinde o pungă cu bani. Solidaritatea „umană“ a tuturor vieţuitoarelor paşnice îi va dejuca planul, pedepsindu-l pe cel „rău“ — în limbajul copiilor — pe „negativ“ — în limbajul adult — restabilind armonia colectivităţii. Astfel schimbată povestea, accentul moral a suferit o translaţie, insistîndu-se pe ideea preţioasă că mama este tot ce avem mai scump pe lume, o lungă secvenţă finală dedicind cea mai frumoasă melodie lirică fiinţei ei dragi. Sensibilizind copiii pe această idee, fundamentală prin implicaţiile ei morale, filmul işi atinge scopul educativ, justificînd efortul considerabil de forţe umane şi materiale antrenate la realizarea lui. Se cuvine a fi subliniate tactul, tenacitatea, imensa răbdare de care a dat dovadă regizoarea, cu atit mai mult cu cit, în acest film populat de vietăţile pădurii, interpretarea actoricească este un succes meritoriu. Reţine atenţia felul în care copiii se achită de „obligaţiile“ lor, lipsind cabotinismul, rigiditatea, frazarea, cel mult logică din atitea alte filme, păstrindu-şi firescul şi prin el farmecul spontan al virstei, cucerind prin naturaleţea şi credinţa cu care au intrat in acest „joc" al oamenilor mari. înainte de a releva cîteva fericite interpretări actoriceşti, la acest film cred că se cuvine să menţionăm machiajul lui Victor Lvov şi Eva Vajda. Prin costumele pline de fantezie, ocolind cu succes imitaţia plată, naturalistă, Tomina a împlinit fericit fiecare portret. Menţionăm frumoasa interpretare a actorilor Ludmila Gurcenko, Mihai Boiarski, George Mihăiţă, Vera Ivleva şi Evgheni Gryereikov, Florian Pittiş, Oleg Popov şi Natalia Kracikovskaia, Violeta Andrei, Marina Poliak. Toată această lume cintă şi dansează sub îndrumarea atentă a „insului“ Valentin Manchin care, în „particular“, semnează coregrafia filmului, susţinind atmosfera bucolică şi optimistă din această comunitate fericită prin cunoaşterea rolului natural al fiecăruia, prin munca plină de plăcere, prin relaţiile de prietenie stabilite între toţi cei care coabitează acel loc cu atmosferă de basm, construită cu migală de regizoare, ajutată de decorurile pline de fantezie imaginate de David Viniţki, Zoltán Szabó şi Ioana Cantuniari Marcu. Autorii muzicii : Temistocle Popa şi Gerard Bourgeois. Filmul „Mama“ confirmă maturitatea deplină a doi tineri creatori, stăpîni pe meşteşugul propriu-zis al artei lor : operatorul Ion Marinescu (semnînd imaginea împreună cu Konstantin Petricenko) şi monteza Cristina Ionescu. Montajul Cristinei Ionescu este unul dintre cele mai bune văzute in filmele româneşti. Dacă amintim că la acest film şi-au dat concursul cunoscuţii patinatori ai Circului pe gheaţă şi Baletul pe gheaţă din Moscova, ca şi virtuoşi prim-solişti ai Teatrului Mare moscovit, dăm o imagine a forţelor artistice concentrate la realizarea lui. Tudor POPESCU cam s? am „MAMA“ SCINT El A — joi 1 decembrie 1977