Scînteia, ianuarie 1978 (Anul 47, nr. 11001-11025)

1978-01-15 / nr. 11012

­ PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLVII Nr. 11012 Prima ediţie Duminică 15 ianuarie 1978 6 PAGINI - 30 BANI LARGĂ DEZBATERE DEMOCRATICĂ, GOSPODĂREASCĂ Milioane de ţărani sunt chemaţi să analizeze şi să hotărască măsuri pentru sporirea producţiei şi eficienţei economice în acest an De săptămina viitoare încep să se desfăşoare adunările generale ale coo­­perativelor agricole de producţie. Ca foruri supreme de conducere a uni­tăţilor agricole cooperatiste, ele sunt chemate ca, o dată cu analiza acti­vităţii din anul trecut, să dezbată in mod aprofundat, în lumina sarci­nilor subliniate in Raportul prezen­tat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a partidului, sarcinile ce le revin din planul na­ţional unic pe anul 1978, să adopte măsurile politice şi organizatorice pentru realizarea şi depăşirea lor, să aleagă noile organe de condu­cere. Semnificaţia a­­parte a actualelor adunări generale constă in aceea că ele au loc la Începutul unui an în care, şi în a­­gricultură, în spi­ritul orientărilor şi exigenţelor for­mulate de secre­tarul general al partidului, oame­nii muncii sunt chemaţi să în­făptuiască un salt calitativ in toate domeniile de activitate. Aceasta cere ca, in cadrul adunărilor generale ale cooperativelor agricole, să se stabi­lească şi adopte măsuri care să asi­gure perfecţionarea, in continuare, a organizării şi conducerii producţiei, statornicirea şi în această ramură a spiritului de ordine şi disciplină din industrie, creşterea răspunderii pen­tru calitatea lucrărilor executate în tot timpul anului, pentru valorifica­rea mai intensă a rezervelor de spo­rire a producţiei agricole. Cu alte cuvinte, se cere mai mult spirit gos­podăresc, angajare mai fermă în so­luţionarea problemelor esenţiale ale creşterii producţiei agricole din par­tea tuturor celor ce lucrează în uni­tăţile cooperatiste — de la preşedin­te, specialişti şi pînă la cooperatori. Desigur, în funcţie de specificul activităţii din fiecare unitate agri­colă, dezbaterile trebuie concentrate asupra problemelor de interes ma­jor legate de gospodărirea judi­cioasă şi folosirea intensivă a pâ­­mîntului, realizarea programelor de îmbunătăţiri funciare, utilizarea trac­toarelor şi maşinilor agricole, or­ganizarea muncii, introducerea acelor tehnologii de lucrare a solului, de creştere a animalelor şi sisteme de amplasare a culturilor care să asi­gure obţinerea unei producţii-marfă superioare şi creşterea eficienţei eco­nomice. Cu cea mai mare răspundere se cuvine să fie analizate posibilită­ţile de depăşire a producţiei planifi­cate la toate culturile, şi îndeosebi la porumb, de sporire a efectivelor de animale şi creştere peste preve­derile de plan a producţiilor medii şi totale în zootehnie, de livrare la fon­dul central de stat a unor cantităţi su­plimentare de produse agricole, coo­­__________operatorii din fie­care unitate lu­­indu-şi în această privinţă angaja­mente concrete, mobilizatoare, ca răspuns la che­mările la între­cere din acest an. Deosebit de im­portant este ca planul de creştere a producţiei şi a eficienţei econo­mice, angaja­mentele în intre- ------------------------------­­cere, ca şi pro­gramul de măsuri pentru înfăptuirea lor să fie rezulta­tul dezbaterilor exigente şi responsa­bile cu participarea tuturor, al hotă­­rîrii adunării generale a cooperativei; numai în acest fel ele vor fi cu ade­vărat viabile şi vor uni toate forţele pentru îndeplinirea sarcinilor stabi­lite. De fapt, in aceasta constă afir­marea puternică a democraţiei coo­peratiste şi, tocmai de aceea, organi­zaţiile de partid şi consiliile de con­ducere din fiecare unitate agricolă au datoria să organizeze şi să orien­teze în aşa fel desfăşurarea adună­rilor, incit fiecare cooperator şi spe­cialist să-şi spună cuvintul deschis, un spirit critic, constructiv, asupra problemelor esenţiale ale activităţii cooperativei, să facă propuneri gos­podăreşti, bine gîndite, menite să sporească contribuţia fiecăruia la gă­sirea celor mai bune căi de soluţio­nare a acestor probleme, la creşterea producţiei agricole şi a eficienţei eco­nomice. In felul acesta, adunarea ge­nerală îşi va îndeplini întocmai ro­lul său de adevărat for suprem de conducere a cooperativei. Anul 1978 trebuie să marcheze un salt calitativ în activitatea coopera­tivelor agricole și, tocmai de aceea, (Continuare în pag. a V-a) încep adunările generale ale cooperadvelor agricole BAIA MARE. Noile blocuri alcătuiesc o frumoasă intrare în oraș Foto : I. Herteg Fierbintele omagiu al naţiunii la aniversarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu MEREU ÎMPREUNĂ CU POPORUL Gîndire revoluţionară de largă viziune în formarea oamenilor, a cadrelor Ne-a învăţat şi ne-a ajutat să construim temeliile adevăratei egalităţi, îi mulţumim! Cu înaltă răspundere pentru prezentul şi viitorul fl­u ■■ ţarii Prin natura preocupărilor noastre, oamenii de ştiinţă, universitarii cunoaştem prin­tre primii ce e t­ai­­ nou în domeniul activităţii de cerce­tare ştiinţifică, al învăţămîn­­tului, pe plan mondial, in­clusiv ce e nou în concepţia asupra rolului, menirii şi căilor de dezvoltare ale aces­tor domenii de activitate. Cu atît mai mult cu cit ştiinţa şi invăţămintul nostru, în spe­cial ca grad de acces şi de difuzare in mase, a moştenit o situaţie grea de la regimu­rile trecute, străduindu-ne să ajungem din urmă alte ţări, cu un grad mai avansat de dezvoltare, am constatat la un moment dat că, în lume, invăţămintul, mai ales cel mediu şi superior, se con­fruntă cu cerinţe tot mai ur­gente de modernizare. Chiar în statele cu economie avan­sată se formulau critici, se exprimau nemulţumiri asu­pra faptului că şcoala, uni­versitatea au rămas în urma cerinţelor revoluţiei ştiinţi­fico-tehnice, că absolvenţii nu ies de pe băncile insti­tuţiilor respective suficient de pregătiţi în sensul celor, cerute de viaţă. Iată însă că ştiinţa şi invăţămintul nostru au fost scutite de situaţia ca asemenea probleme să se acutizeze. Partidul Comunist Român s-a îngrijit să traseze din timp celor ce lucrează în aceste domenii o cale lim­pede, o soluţie îndrăzneaţă prin noutatea ei, dar simplă, ca orice mare adevăr : îm­pletirea strînsă a cercetării ştiinţifice,­­ invăţămîntului şi practicii în producţie. Ştiam, din studiul documentelor de partid, că această concepţie, revoluţionară, asupra învăţă­­mîntului nostru aparţine gin­­dirii de largă viziune a tova­răşului Nicolae Ceauşescu, teoreticianul activ, novator, Prof. dr. docent Ing. Valeriu BLIDARU (Continuare în pag. a V-a) Printre marile merite, ne­pieritoarele merite care se leagă de numele şi persona­litatea, de priceperea­ de­­ a conduce şi grija părintească faţă de popor ale tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu se în­scriu, la foc de cinste, şi clarviziunea şi consecvenţa cu care, sub conducerea sa, partidul a elaborat şi înfăp­tuit politica deplinei egalităţi intre toţi cetăţenii patriei noastre socialiste. Nu este vorba numai de egalitatea constituţională a oamenilor muncii, indiferent de naţio­nalitate ; nu este vorba nu­mai de poziţia lor egală în societate, de măsuri de ga­rantare a libertăţilor prevă­zute în legi, de condiţii pen­tru liberă exprimare, pentru invăţămînt, cultură şi altele, realităţi temeinic statornici­te in orînduirea noastră. In concepţia asupra egalităţii tuturor oamenilor, stimatul secretar general al partidu­lui şi preşedinte al republi­cii a inspirat un suflu nou, esenţial şi aducător de via­ţă, ca ploaia de primăvară. Am fost, după Congresul al IX-lea al partidului şi Conferinţa Naţională din 1967, martorii jalonării unei noi arhitecturi a teritoriului ţării, îmi amintesc — fă­ceam parte dintr-un grup cu care tovarăşul Ceauşescu s-a sfătuit îndeaproape, pentru a cunoaşte, in spiritul ade­văratei democraţii, opiniile locuitorilor tinărului judeţ Harghita — îmi amintesc, repet, de înţelegerea cu care lua cunoştinţă de părerile noastre, de siguranţa cu care, ţinind seama şi de ele, con-FÜSTÖS Maria preşedinta Consiliului oamenilor muncii, de la întreprinderea de tricotaje din Miercurea-Ciuc (Continuare în pag. a V-a) De 20 de ani de cînd mun­cesc aici, la întreprinderea „Vulcan“, unde am ajuns să fabricăm agregate de mare complexitate pentru econo­mia naţională, îmi spun gîn­­durile prin munca mea de zi cu zi, prin contribuţia mea modestă, alături de tovarăşii mei de muncă, la realizarea programului partidului de făurire a bunăstării noastre materiale. Afirm acest lucru şi­­pen­tru a arăta că n-am încercat să pun prea des mîna pe condei. Acum o fac din toa­tă inima, deoarece gîndurile pe care le aştern pe hir­­tie izvorăsc din adincul fiinţei mele şi sînt a­­dresate, în pragul aniversă­rii zilei sale de naştere, to­varăşului Nicolae Ceauşescu, omului nostru cel mai drag, pe care-l simţim zi de zi a­­lături. Spun asta deoarece toţi cei cu care muncesc gîn­­desc aşa. Ne este atît de drag şi apropiat pentru că tot ceea ce a făcut şi face este spre binele ţării,­ spre binele nostru al tuturor. Tovarăşul Nicolae­ Ceauşescu a dovedit şi dovedeşte prin întreaga sa activitate că ne înţelege pe deplin viaţa noastră, dorinţele şi gîndurile noastre. A venit şi la noi în între­prindere de multe ori să­­ vadă cum muncim şi cum trăim. Pe fiecare dată ne-a ascultat şi s-a sfătuit cu noi, dîndu-ne indicaţii preţioase, in care noi, muncitorii, am văzut cit de mare este grija partidului nostru, a preşedin­telui nostru pentru prezen­tul şi viitorul ţării. Această grijă pentru viitorul ţării, pentru generaţiile care vor urma străbate ca un fir roşu întreaga politică a partidu­lui. Atît in ce priveşte in­vestiţiile, folosirea materiilor prime, formarea şi pregăti­rea cadrelor, a oamenilor chibzuinţă în utilizarea re­surselor solului şi subsolu-Florian DANILA lăcătuş, şef de echipă, întreprinderea „Vulcan" Bucureşti (Continuare in pag. a V-a) Noi şi însufleţitoare CHEMĂRI LA ÎNTRECERE pentru depăşirea planului, pentru creşterea eficienţei economice în anul III al cincinalului IN PAGINA A ll-A întreprinderea de materiale de construcţii Călăraşi Staţiunea pentru­ mecanizarea agriculturii Miroşi, judeţul Argeş Schela de extracţie Moreni, judeţul Dâmboviţa Staţia de cale ferată Socola, judeţul Iaşi „BLAJUL" DE LA GALAŢI înaintea primei curse Galaţi, 14 ianuarie 1978. O nouă navă primeşte botezul apelor Dunării: mine­ralierul „Blaj“ de 55 000 tdw, cea mai mare navă construită vreodată pe şan­tierul gălăţean sau pe vreun alt şan­tier de la Dunăre. „Scoaterea din doc a acestui vas — precizează Anatolie Mehic, secretarul comitetului de partid al şantierului naval — are loc în preaj­ma unui eveniment drag nouă, tuturor. Peste puţine zile, cel mai iubit fiu al naţiunii noastre, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împlineşte vîrsta de 60 de ani, din care 45 i-a dăruit mişcării revoluţionare, edificării vieţii noi, bunăstării şi fe­ricirii poporului român. Mineralierul „Blaj" marchează finalizarea unei sar­cini de onoare încredinţate colectivu­lui nostru de către secretarul general al partidului, constituind o nouă şi pu­ternică dovadă a hărniciei şi pricepe­rii navaliştilor gălăţeni.“ Construcţia mineralierului — cu o lungime de 220 m şi o lăţime de 32,2 m — este marcată de o seamă de mo­mente în care colectivul şantierului na­val gălăţean şi-a demonstrat capaci­tatea şi experienţa, puterea sa crea­toare. Iată ciţiva dintre autorii aces­tei nave şi faptele lor de muncă. De pildă, Ion Petrea, şef de brigadă. Ală­turi de alţi constructori, brigada sa a montat primele secţii în camera de construcţie a docului. Eroul Muncii Socialiste Nicu Macovei, şeful atelie­rului montat, alături de tovarăşii săi de muncă, a condus execuţia multor operaţii legate de construcţia navei. Bunăoară, ridicarea de la sol şi mon­tarea celui mai greu bloc aj supra-Un succes al navaliştilor gălăţeni. Ieri a fost lansat mineralierul de 55 000 tdw, cea mai mare navă construită vreodată pe Dunăre structurii mineralierului, cântărind circa 300 tone, operaţie dificilă şi pre­tenţioasă desfăşurată printr-o singură ridicare de macara, la rîndul ei un „uriaş" cu capacitatea de 320 t.f. di­rijată de experimentaţii macaragii Tro­­fin Zahara şi Tudorel Caramarin. Desi­gur, numărul celor care au contribuit la construcţia mineralierului „Blaj“ este mult mai mare. Aşa cum mult mai mare este şi numărul „momentelor grele“ in procesul de execuţie, depă­şite însă cu calm şi siguranţă, cu priceperea recunoscută de care dau do­vadă navaliştii gălăţeni. ...Uriaşa poartă a docului se deschide pentru a face loc navei. Mineralierul este tras în Dunăre cu ajutorul crrcu­rilor şi remorcherelor. Acţiunea este condusă de experimentaţii piloţi ai Administraţiei fluviale a Dunării de Jos, care, în repetate rinduri, au mai condus pe fluviu vase mari. Niciodată însă unul de asemenea capacitate... Alături de ei au participat construc­tori de pe şantier şi marinari gălă­­ţeni. Treptat, pe măsură ce nava avansea­ză in largul Dunării, emoţia cu care este urmărită această manevră scade. Mineralierul acostează la una din da­nele şantierului. Nu pentru multă vre­me. Curînd va părăsi definitiv Gala­ţi­ul pentru a porni in prima sa misiu­ne, pe întinderile de mări şi oceane. Acum, în urmă. In docul uscat al şantierului de la mila 80 a Dunării, în­cepe să prindă contur o nouă navă — cel de-al doilea mineralier gălățean de 55 000 tdw. Dan PLAEȘU corespondentul „Scîntei" IN ZIARUL DE AZI: Ideile Conferinţei Naţio­nale — organic integrate în învăţămîntul de partid . Teme vii, dezbateri con­crete — premisa unor rod­nice rezultate practice. Muncă. Răspundere. Com­petenţă : „O mare sa­tisfacţie, dar şi o mare obligaţie : concepţia pro­prne la baza producţiei de utilaj petrolier românesc". O viaţă pentru primăvara comunismului in România Primeniri de esenţă, la scară socială in viaţa complexă a ţării — iată nervul vital al acestui timp. Niciodată ca acum marile energii ale naţiunii n-au fost intr-atit stimulate, adunate intr-un unic flux generator de putere pentru a pune in opera crezul nostru comunist. Puterea care a ridicat la putere această uriaşă forţă, aşezînd-o pe o direcţie de acţiune limpede, consecvent comunistă, innobilind-o cu tenacitate, cu­tezanţă, incredere neclintită in drumul ales, hrănind aspiraţia spre pa­rametri de civilizaţie mai înalţi, este Partidul Comunist Român, secreta­rul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Recunoaştem drept reper distinct in această amplă desfăşurare de energii energia bărbatului vrednic căruia poporul întreg îi cinsteşte, in aceste zile, 60 de ani de viaţă, din care 45 dăruiţi — ca ostaş al partidului, ca fiu demn al po­porului — fericirii poporului, cauzei revoluţiei. Orînduirea nouă pe care o edificăm este opera­­vie a poporului condus de partid, de secretarul său general care, in răstimpul de aproape un deceniu şi jumătate de cînd se află la timona destinelor României socialiste, a statornicit drept constantă a existenţei noastre afirmarea spiritului creator, revoluţionar, in stare să declanşeze ample perfecţionări în toate laturile vieţii materiale şi spirituale. Care-i am­plitudinea acestui vector de acceleraţii, cum se conturează intr-o uzină calitatea nouă din suflul uman fierbinte şi primenitor, devenit combus­tibilul nostru de fiecare zi, iată ideile-forţă. Ideile-pilon ce ordonează faptele transcrise la întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa roşie" din Capitală. PAGINA A III-A in lumina­ ­tă, de veacuri, in firea poporului nostru să-şi însoţească necon­tenit viaţa cu viersul, să-şi afle în tainica pu­tere germinatoare a cîntecului izvorul veş­nic viu al tăriei mo­rale, al visării şi în­crederii în izbindă, al voinţei de a ctitori fără odihnă — cu patima meşterului Manole — in ciuda atîtor şi-atîtor vitregii care, nu o dată, i-au pus în pericol în­săşi existenţa fizică, naţională. Dăinuind prin vre­muri şi contopindu-se întotdeauna cu aspira­ţiile cele mai­ înalte ale maselor muncitoare — „suflet in sufletul po­porului“ — cîntecul patriotic a cunoscut, de-a lungul istoriei, numeroase momente de înflorire : anul revolu­ţionar 1848, Unirea din 1859, războiul indepen­denţei din 1877, desă­­vîrşirea unităţii naţio­nale în 1918, deceniile de aprigă luptă mun­citorească şi revoluţio­nară, începînd din 1893 şi pînă vn zorii eroicu­lui 23 August 1944, anii de reconstrucţie şi de făurire a societăţii so­cialiste în România se înscriu ca etape deci­sive in dezvoltarea a­­cestui gen muzical de cea mai largă au­dienţă. Dacă fiecare­­ din a­­ceste impresionante ar­cade sonore a cunoscut o anume amplitudine determinată de condi­ţiile istorice, politice şi sociale, iată că ne este dat să fim martori şi părtaşi, de mai bine de zece ani, la un nou a­­vînt al cîntecului pa­triotic şi revoluţionar, avînt care întrece, ca dimensiuni şi ecou, tot ce s-a făcut mai înainte, desă­­vîrşind, parcă, viziu­nile cele mai îndrăz­neţe ale înaintaşilor, o muzică „de mase“, cu adevărat „a mase­lor“. în acest sens, Festivalul naţional „Cîntarea României“, conceput de gindirea ardentă şi vizionară a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca un etalon al puterii de însemnări de Teodor BRATU creaţie multilaterală a milioanelor de oameni ai muncii din patria noastră socialistă — s-a dovedit a fi, încă de la întîia sa ediţie, cea mai impetuoasă descătuşare şi desfăşu­rare de forţe artistice, realizînd, totodată, pen­tru prima oară, o fu­ziune de mare pro­funzime a artei culte, profesioniste, cu arta amatoare, populară, in­tr-o viziune unitară, organică, pe cit de ori­ginală, pe atît de boga­tă în semnificaţii. Su­tele de cîntece create şi difuzate in ca­drul „Cintării Româ­niei“, precum şi nu­meroasele premii obţi­nute de compozitori, poeţi şi interpreţi la această veritabilă în­trecere a maeştrilor cîntăreţi în faţa unui public care a numărat milioane de auditori — demonstrează, o dată mai mult, viabilitatea şi tinereţea nepieritoa­re a cîntecului de masă, cintec politic prin excelenţă, mili­tant şi educativ. Fără îndoială, rolul primordial in declan­şarea acestei plenare înfloriri a muzicii co­rale — in ce ne pri­veşte — revine istori­celor documente adop­tate de Congresele IX, X şi XI ale Parti­dului Comunist Ro­mân cu privire la lo­cul artei in societatea socialistă multilateral dezvoltată, cuvîntări­­lor programatice ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care, cu căldura şi sinceritatea ce-l caracterizează, ne-a arătat în atitea rinduri nouă ,făurito­rilor de frumos, mi­siunea nobilă şi de mare răspundere pe care o avem în faţa imperativelor , majore de făurire a unei cul­turi noi, superioare, pe măsura civilizaţiei socialiste şi comunis­te , a subliniat dato­ria ce ne revine in păstrarea, valorifica­rea şi dezvoltarea glo­rioaselor tradiţii, de două ori milenare, moştenite de la moşii şi strămoşii noştri, necesitatea de a ne adresa in căutările creatoare surselor ce­lor mai autentice, ge­neratoare de noi va­lori, concretizate in spiritualitatea româ­nească, în izvorul veş­nic viu al artei popu­lare, al cîntecului şi dansului, evitînd plăs­muirile sterile, atem­porale. (Continuare în pag. a IV-a)

Next