Scînteia, februarie 1978 (Anul 47, nr. 11026-11049)

1978-02-01 / nr. 11026

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XLI II Nr. ^ Prima ediție * Miercuri 1 februarie 1978 6 PAGINI — 30 BANI u­mim un REVOLUŢIONAR, AVIND CA IN­ FUNDAMENTAL BUNĂSTAREA POPORULUI „Scopul întregii activităţi economico-sociale, ţelul suprem al politicii partidului nostru, esenţa misiunii sale istorice de transfor­mare revoluţionară a societăţii şi de făurire a noii orînduiri este ridicarea nivelului de trai material şi spiritual al întregului popor “. NICOLAE CEAUŞESCU Sentimentele de aleasă preţuire şi dragoste pe care le-a manifestat în­treaga noastră naţiune la aniversarea a 60 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate revoluţionară a secretaru­lui general al partidului sunt o ex­presie elocventă a încrederii neţărmurite în politica ştiinţifică promovată de Partidul Comunist Ro­mân , al cărui ţel fundamental este grija deosebită faţă de omul muncii, pentru bunăstarea întregului popor, pentru afirmarea plenară a persona­lităţii umane. In viziunea partidului nostru, a secretarului său gene­ral, intreg procesul edificării so­cietăţii socialiste multilateral dezvol­tate, in toate laturile sale componen­te, este subordonat necondiţionat im­perativului ridicării nivelului de trai material şi spiritual al oamenilor muncii, creării condiţiilor pentru o viaţă demnă şi îmbelşugată tuturor fiilor tării. Deosebit de pregnant s-a eviden­ţiat această viziune in­cuvintarea rostită de secretarul general al parti­dului la Academia „Ştefan Gheor­­ghiu“ cu prilejul conferirii titlului de doctor în ştiinţe politice şi a titlului de doctor în economie — cuvîntare in care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a expus şi analizat teoretic direcţiile esen­ţiale de acţiune pentru făurirea unei societăţi a bunăstării generale. S-a evidenţiat puternic şi cu acest prilej faptul că toate măsurile de perfecţionare a activităţii producti­ve, cit şi a întregii economii, de îm­bunătăţire a planificării, organizării şi conducerii vieţii economico-socia­­le au avut şi au drept unic scop creşterea nivelului de trai al poporu­lui. SINGURUL IZVOR REAL AL BUNĂSTĂRII. Una dintre cele mai revelatoare expresii in acest sens o constituie Însuşi modul in care concepe tovarăşul Nicolae Ceauşescu rep­artiţia venitului national intre fon­dul de consum şi fondul de dezvol­tare. Combătînd cu fermitate optica îngustă, consumatoristă, cantonată exclusiv în prezent, fără preocu­pare pentru soarta generaţiilor viitoare, secretarul general al parti­dului a infăţişat deschis naţiunii, cu o mare forţă de convingere, ade­vărul că numai o rată inaltă de acu­mulare poate asigura ridicarea sus­ţinută, rapidă a nivelului de trai. O dată mai mult, secretarul general al partidului a demonstrat in cuvin­tarea amintită, cu o mare forţă de convingere, care ar fi consecinţele dacă s-ar pune accentul pe reparti­ţia unui volum cit mai mare din venitul naţional la fondul de consum : pentru moment s-ar în­registra o ridicare a nivelului de trai, dar creşterea fondului de con­sum realizată în asemenea condiţii ar fi temporară, operînd doar o pe­rioadă relativ scurtă de timp. O rată scăzută a acumulării nu poate duce decât la îngustarea bazei de creştere a venitului naţional şi, odată cu aceas­ta, la creşterea din ce în ce mai sla­bă, mai lentă, a fondului de consum. Dimpotrivă, fondul sporit de dezvol­tare are o „bătaie“ mult mai lungă, este motorul care întreţine mişcarea continua şi rapidă a economiei, a ni­velului de trai pe calea progresului continuu. Fiecare dintre noi cunoaşte, „pe viu“, că în perioada relativ scurtă care a trecut de la Congresul al IX-lea al parti­dului, de când destinele partidului şi ale ţării sunt conduse cu mină sigură de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în­făţişarea ţării şi viaţa noastră a tuturor s-au schimbat substanţial. Este rezultatul nemijlocit al faptului că rata acumulării a înregistrat ni­­veluri mai înalte — 29 la sută, apoi 33—34 la sută, respectiv circa 34 la sută în actualul cincinal, ceea ce a făcut posibil ca şi ritmul mediu a­­nual de creştere a fondului de con­sum să sporească mai rapid — cu 7 la sută, apoi 7,5 la sută şi se esti­mează 8 la sută in anii 1976—1980. Acest proces esenţial l-a pus in e­­videntă secretarul general al parti­dului in cuvintarea sa cind a arătat atit de expresiv că, dacă din 1 000 lei venit national obtinut la un mo­ment dat am fi consumat 80 la sută, şi am fi alocat pentru dezvoltare nu­mai 20 la sută, ne-am fi găsit in si­tuaţia să nu putem asigura pro­gresul forţelor de producţie, şi ca atare să batem pasul pe loc în domeniul creşterii nivelului de trai. Apare clar concluzia că rata inal­tă de acumulare înseamnă paşi mari spre progres, după cum rata mică de­­acumulare înseamnă paşi mici sau chiar stagnare, UN COMPLEX ECONOMIC DI­NAMIC ŞI ECHILIBRAT. O consi­derabilă înm­urire asupra ridicării ni­velului de trai al poporului a exer­citat şi modul in care secretarul ge­neral al partidului a orientat pro­cesul dezvoltării economice, in sensul creării unui complex economic dina­inte şi echiibrat, în cadrul căruia se îmbină armonios producţia mijloace­lor de producţie cu cea a bunurilor de consum. Se ştie că o bună peri­oadă de timp dezvoltarea economiei noastre a fost tributară unei con­cepţii vechi, avind in vedere doar creşterea cantitativă a industriei grele, concepţie simplistă, ce s-a _____________ (Continuare In pag. a Il-a) Ioan ERHAN Noua înfăţişare a bulevardului 1 Mal din Capitală Foto : E. Dichiseanu Termometrul Înregis­trează temperaturi sub zero grade. Sloiuri de gheaţă călătoresc, odată cu valurile, ca nişte solzi enormi şi bat in podul ce leagă malurile­­ Dunării dinspre Gogoşu de Ostro­vul Mare. Socotind fru­museţea acestui decor un preludiu la noua viaţă a insulei, m-am intîlnit cu şantierul Porţile de Fier II. O platformă de pe care s-au înălţat imnuri, ca­targe pe care au fluturat drapele şi flamuri. Ele a­­mintesc de acel 3 decem­brie 1977, cind şantierul a fost inaugurat în prezenţa tovarăşilor Nicolae Ceauşescu, secretar general al­ Partidului Comunist Ro­mân, preşedintele Repu­blicii Socialiste România, şi Iosip Broz Tito, pre­şedintele Republicii Socia­liste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comu­niştilor din Iugoslavia. Porţile de Fier II... Cum se înfăţişează locul şi oa­menii acum, in clipa de Început ? Este Întrebarea cu care reporterul a po­posit aici. Iar răspunsul s-a constituit din zeci şi zeci de amănunte pe care viaţa de şantier le naşte în fiece clipă. Mai intii, facem cunoştinţă cu un drum bine asfaltat, arcuit pe marginea imbătrinitelor liziere de păduri. El se derulează in faţa celor grăbiţi să "ajungă acolo unde a Început să pulseze inima şantierului care rea­lizează unul dintre obiec­tivele de anvergură din is­toria a tot ceea ce s-a construit vreodată de la izvoarele Dunării şi pină la vărsarea ei în mare. Pină acum au fost ridi­cate primele dormitoare şi grupe de garsoniere, pri­mele birouri şi magazii, centrala, cantina care, de la început, aşa cum tre­buie, te face să te simţi în ea ca într-un modern restaurant. Primele maga­zine au, deocamdată, pneuri de autocamioane şi se pot muta dintr-un loc în altul. Dar în­ curînd vom intîlni în Ostrovul Mare o puternică reţea co­mercială. Efectivul intîiului eşalon de constructori care a luat cu asalt Dunărea la Por­ţile de Fier II nu este incă prea numeros. Dar cite începuturi n-au fost astfel ? Orăşelul construc­torilor, care a început să" se înfiripe in insulă, va trebui să găzduiască mii de oameni, de meserii din­tre cele mai felurite , de la scafandri şi vibrosom­e­­tişti la arheologi şi grădi­nari. Tocmai de aceea, in­­cepînd de la primele ame­najări, după o strategie bine stabilită, atunci cind încep fronturile de lucru se ţine seama de traseele canalizărilor, de reţelele de apă potabilă şi de termofi­­care. Am stăruit Îndelung asu­pra viitoarei Înfăţişări a acestei aşezări urbane, aici, pe locul unde incă nici un semn nu te lasă să desci­frezi ce va fi, şi am aflat, se ştie precis, de pildă, unde vor fi amplasate cutare magazin sau atelier, poli­clinica sau creşa. Fiindcă pe şantier se nasc şi copii. Se ştie exact locul atelie­relor meşteşugăreşti. Fiind­că se mai defectează un televizor sau un fier de călcat la garsoniera omului, se mai strică o cizmă pe drumurile ostrovului. Se ţine seama că primele hi­­droagregate vor începe să funcţioneze in anul 1983, că apoi va fi atinsă in centrală capacitatea finală de 432 MW, că pină atunci noii insulari trebuie să se simtă azi ca la ei acasă. Şi in vreme ce dulgherii, zidarii, instalatorii ridică noi clădiri, cu formaţii de lucru bine organizate, în zona centrală se execută intens excavaţii. Realizarea acestui nou izvor al luminii de pe Dunăre va cere ex­­cavarea unei cantităţi imense de pămint. Folo­sind utilaje de inaltă per­formanţă, omul va cîştiga şi de data aceasta bătălia. Aşa cum a învins la Ar­geş, la Lotru, pe Someş, pretutindeni unde a ctito­rit in aceşti ani de mari accelerări materiale şi spi­rituale. Autocamioanele — cum observa un localnic — au spart liniştea din Os­trov. Şoferii sunt experimen­taţi. Majoritatea vin de pe alte şantiere, atraşi de ceea ce văd în închipuirea lor că vor însemna Porţile de Fier II. Gheorghe Gu­ran şi Ion Agachi, de pil­dă, au venit de la Cerna—­ Motru—Tismana , Nicolae Văduva de la Drobeta- Turnu Severin. Mecanicii Vasile Enache, Mihai Chi­­rulescu şi Ion Truşcă au adus cu ei o valoroasă experienţă de la Porţile de Fier I, iar maistrul me­canic Vasile Blănaru şi-a petrecut o bună parte din viaţă pe şantierele hi­droenergetice din ţară, întreb de coordonatorul şantierului in zona unde se fac excavaţiile. Şi am pri­lejul să constat incă o dată că drumeţiile de reporter aduc de multe ori satis­facţii dintre cele mai mari. Omul de care Întreb, şeful şantierului centrală, este inginerul Mihai Cojocaru. Ne-am strins ultima dată mîinile sus, la cumpăna a­­pelor, pe şantierul Cerna— Motru—Tismana, unde a muncit cinci ani. Ni le stringem din nou aici, în clipa de inceput, la Porţile de Fier II. Unde ne va fi dat să ne găsim in viitor ? Are 36 de ani. Şi-a inceput meseria la Gura Văii şi a rămas acolo şapte ani. Lingă noi, ciţiva instala­tori vor să aşeze pe verti­cală un rezervor şi îndem­nurile cu care işi sincroni­zează eforturile sunt un fel de refren la rintecele în­văţate pe marile noastre șantiere : — Hei rup ! Hei rup ! Refrenul se pierde in ceața umedă a pădurii. în­treb interlocutorul cum o duce. — Așa cum se cuvine , bine. A rămas același optimist. Ne aducem aminte de Cérna — Motru — Tis­mana. — Familia ? — Soția, Ecaterina, lu­crează deocamdată tot La Corna. E directoarea școlii de pe șantier. Daniel a Împlinit doi ani. Deocam­dată, ne mai despart — pe drumul nou, prin Hercu­­lane, peste munte — 173 de kilometri. Asta pină cind o să ne stabilim aci, să ne continuăm viata in insulă. Aşadar, in insula aceasta, unde cercetări arheologice migăloase au stabilit prin ceramica descoperită că aici a existat viaţă ome­ Printre constructorii noilor de Fier“ o­nească incă din neolitic, aici, unde autobasculantele au spart liniştea, la 80 de kilometri în aval de prima mare cetate a luminii de pe Dunăre, a Început să pulseze o viaţă trepidantă. Ea reprezintă o urmare fi­reasca a impetuoasei etape de dezvoltare pe care Înregistrează ţara noastră. Peste straturile străvechi de civilizaţie umană se ri­dică semnele trainice ale civilizaţiei socialiste. De la intiile mărturii ceramice date la iveală de harnicii arheologi multe s-au pe­trecut în acest spaţiu de statornicie românească. Au crescut păduri, lanuri de grîu şi de porumb. S-a înfiripat un sat. Oamenii înrădăcinaţi aci s-au ocu­pat de cind se ştiu cu a­gricultura. Turmele le a­dăposteau prin păduri şi le păzeau bine fiindcă prin ostrov hăituiau iarna lupii veniţi de aiurea cind în­gheţa Dunărea. S-au ocu­pat cu pescuitul. Au fră­­mîntat argila şi şi-au făcut cărămizi pentru case, în­drăgostiţi de fluviu, păs­trând o veche tradiţie, ne­număraţi feciori de Insu­lari s-au făcut marinari. Acum, aceşti îndrăgostiţi de fluviu se apropie de şantierul de lingă satul lor atraşi irezistibil de noi me­serii şi de acordurile înăl­ţătoare ale simfoniei a II-a de pe Dunăre. Simfonia I — Porţile de Fier I. Simfonia a II-a — Por­ţile de Fier II, nn .„Hei-rup major. Lucian ZATTI Vibrante dovezi ale stimei şi preţuirii de care se bucură secretarul general al partidului, preşedintele Republicii* Mesaje de felicitare a­dresate tovarăşului Ceauşescu Pagina a lll-a Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, calde urări de pe toate meridianele lumii Pagina a V-a Nicolae Sărbătorirea a 125 de ani de la inaugurarea Teatrului Naţional din Bucureşti • DECRET PROZIDENŢIAL pri­vind conferirea Ordinului „Meri­tul cultural“ clasa I Teatrului Naţional „I. L. Caragiale" din municipiul Bucureşti • Adunarea festivă In pagina a IV-a PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU a primit scrisorile de acreditare a ambasadorului Israelului Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit marţi după­amiază pe Aba Gefen, care şi-a pre­zentat scrisorile de acreditare in ca­litate de ambasador extraordinar şi plenipotențiar al Israelului in Repu­blica Socialistă România. (Continuare în pagina a IV-a). mut umanism MESAJUL adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU colectivului Teatrului Naţional „I. L Caragiale“ din Bucureşti Dragi tovarăşi, Sărbătorirea a 125 de ani de la inaugurarea Teatrului Naţional din Bucureşti îmi oferă plăcutul prilej de a vă adresa dumneavoastră, slujitori ai primei scene dramatice, precum şi tuturor celor ce muncesc pe tărimul artei tea­trale, calde felicitări şi urări de noi succese in activitatea nobilă pe care o desfăşuraţi pentru dezvoltarea şi înflo­rirea culturii noastre socialiste. In cei 125 de ani de existenţă, Teatrul Naţional din Bucureşti s-a afirmat ca o inaltă tribună de educaţie ci­vică şi patriotică, contribuind eficient la deşteptarea şi în­chegarea conştiinţei naţionale, la împlinirea marilor aspi­raţii de unitate, libertate şi independenţă ale poporului, la cultivarea celor mai de seamă idei umaniste şi progre­siste ale societăţii româneşti, In anii socialismului, teatrul s-a angajat profund in viaţa socială a naţiunii noastre, participind activ, alături de întregul front al culturii şi artei româneşti, la înfăptuirea politicii partidului, al cărei ţel fundamental este făurirea unui om nou, educat in spi­ritul patriotismului revoluţionar, animat de idealurile so­cialismului şi comunismului. Aniversarea Teatrului Naţional are loc In condiţiile In care întregul nostru popor desfăşoară o intensă activitate, pe toate planurile vieţii materiale, ştiinţifice şi culturale, concentrindu-şi energiile şi forţele sale creatoare în di­recţia infăptuirii istoricelor hotăriri adoptate de Congre­sul al XI-lea, de Congresul educaţiei politice şi al cul­turii socialiste, precum şi de recenta Conferinţă Naţională a partidului, a transpunerii ferme in viaţă a Programului partidului de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism. La această amplă activitate sunt chemaţi să-şi aducă din plin contribuţia , alături de ceilalţi oameni de artă şi cultură, de întregul popor — şi slujitorii teatrului românesc, căruia partidul şi statul nostru socialist i-au creat condiţii optime de dezvoltare. Astăzi, in ţara noastră îşi desfăşoară acti­vitatea un număr de 64 de teatre dramatice, muzicale, de operă, operetă şi estradă — din care şapte în limba ma­ghiară, două in germană — precum şi alte formaţiuni ar­tistice teatrale, care joacă un rol tot mai important in viaţa cultural-artistică a societăţii. In cadrul acestui­ pu­ternic detaşament al artei noastre noi, Teatrul Naţional trebuie să aducă o contribuţie de prim ordin. Continuînd frumoasele sale tradiţii, Teatrul Naţional este chemat ca, împreună cu întreaga noastră mişcare teatrală, cu toţi creatorii de artă ai ţării, să-şi intensifice eforturile închi­nate scopului profund umanist de a contribui la înflorirea spiritualităţii noastre socialiste, la făurirea unor noi valori de inaltă ţinută educativă, sporindu-şi astfel tot mai mult prestigiul de care se bucură in ţară şi peste hotare. Co­lectivul teatrului, toţi slujitorii scenei din ţara noastră trebuie să se încadreze cu toate forţele, cu toată capaci­tatea in ampla activitate politico-educativă desfăşurată de partid pentru ridicarea conştiinţei maselor, pentru for­­­marea omului nou înaintat, cu inulte trăsături morale, constructor conştient al destinului socialist al României. Aceasta cere din partea Teatrului Naţional, a tuturor tea­trelor noastre eforturi susţinute pentru realizarea unor spectacole militante, de adincă semnificaţie politică şi de un nivel artistic superior, care să abordeze şi să pună in dezbaterea unui public cit mai larg, format din oameni ai muncii, problemele de esenţă ale contemporaneităţii, îndeplinind menirea dintotdeauna a unui teatru naţio­nal, prima noastră scenă — ca, de altfel, toate teatrele ţării — trebuie să se consacre cu precădere dramaturgiei româneşti, atit clasice, cit mai cu seamă contemporane, care oferă o imagine însufleţită asupra prezentului socia­list şi a măreţelor perspective de dezvoltare a societăţii noastre. In acelaşi timp, Teatrul Naţional şi mişcarea noastră teatrală, în general, trebuie să se preocupe de pre­zentarea celor mai valoroase creaţii ale dramaturgiei uni­versale, progresiste, care prin mesajul lor umanist, de în­credere in om şi in forţele sale creatoare, să contribuie la educarea sănătoasă şi imbogăţirea orizontului cultural al poporului. Teatrul Naţional, celelalte teatre din ţara noastră trebuie să participe activ la Festivalul „Cîntarea României“, pu­­nînd larg in valoare tot ceea ce au ele mai bun, oferind, prin spectacolele pe care Ie organizează in acest cadru, prin ţinuta lor artistică şi educativă, un înalt model pen­tru toate formaţiunile de teatru din întreaga ţară, spri­jinind şi indrumînd concret dezvoltarea mişcării artistice de masă. Adresindu-vă îndemnul de a face totul pentru a vă în­deplini cu rezultate tot mai bune înaltele îndatoriri ce le aveţi in dezvoltarea artei şi culturii noastre socialiste, urez întregului colectiv al Teatrului Naţional din Bucu­reşti, tuturor oamenilor de teatru din ţara noastră suc­cese şi satisfacţii tot mai însemnate in muncă şi creaţie, multă sănătate şi fericire ! NICOLAE CEAUŞESCU ------------------------------------------- A APARUT IN BROSURA -----­----------------------------------­ Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la adunarea festivă prilejuită de sărbătorirea împlinirii a 60 de ani de viaţă şi a peste 45 de ani de activitate revoluţionară — 25 ianuarie 1978 — editura politica LA PAROSENI Bătălia pentru 20000 tone de cărbune peste plan se desfăşoară pe un front larg Ce rezultate dă iniţiativa „Brigada înaltei productivităţi“ preluată de la minerii din Petrila Cum se ştie, ÎNTREPRINDEREA MINIERA PAROŞENI a chemat la Întrecere socialistă pe acest an uni­tăţile miniere din întreaga ţară. Hotărîţi să răspundă prin fapte indi­caţiilor şi recomandărilor date de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu pri­lejul vizitelor de lucru în Valea Jiu­lui, acest prestigios colectiv de mi­neri s-a angajat, între altele, să spo­rească productivitatea muncii cu 2,5 la sută peste prevederi, să depăşească planul cu 20 000 tone de cărbune pentru cocs şi, totodată, să reducă cu 2,25 lei/tonă costul de producţie al cărbunelui, obţinînd beneficii su­plimentare in­ valoare de 1650 mii lei. ...Ultimele zile ale lunii ianuarie. In abatajele minei Paroşeni, Întrece­rea socialistă este in toi. Zi cu zi, cifrele — afişate în sala de apel — care indică producţia de cărbune realizată suplimentar sau vitezele de inaintare şi susţinere in galerii cresc continuu. La intrarea în schimb, mi­nerii le citesc, le comentează. — întrecerea socialistă pe acest an a fost din timp pregătită — ne rela­tează tovarăşul Ion Răţoescu, secre­tarul comitetului de partid. între­prinderea noastră este desemnată unitate-model pe ramură în privinţa creşterii productivităţii muncii. Bu­năoară, anul trecut, prin depăşirea cu 8,5 la sută a productivităţii fizice, s-au realizat, peste plan, 43 273 tone de cărbune. Nu putem spune că am atins încă limita posibilităţilor ma­xime în acest domeniu şi că, in practică, am fi peste măsură de mulţumiţi de rezultatele noastre. De aceea, trebuie să recunoaştem că iniţiativa minerului Eugen Voicu de la mina Petrila, intitulată „Brigada înaltei productivităţi“, ne-a ambiţio­nat. Concret, am hotărît să preluăm degrabă iniţiativa. — Cum aţi procedat ? —­­n cadrul adunărilor generale ale oamenilor muncii pe brigăzi şi din sectoare au fost discutate obiecti­vele iniţiativei amintite, fiecare for­maţie şi-a analizat potenţialul şi şi-a propus să realizeze suplimentar anu­mite sarcini concrete care, însumate pe ansamblul întreprinderii, au dus la angajamentul formulat in chema­rea la întrecere. Angajamentele sunt deci precizate pe brigăzi, pe schim­buri, pe locuri de muncă, pentru fie­care gen de lucrări fiind stabilit un punctaj. Aşadar, obiectivul principal al În­trecerii in acest an : sporirea pro­ductivităţii muncii. Pentru aceasta, colectivul întreprinderii acţionează în trei direcţii importante : 1. MECANIZAREA. Introducerea susţinerii şi tăierii mecanizate, pre­ocupare mai veche in această mină, reprezintă obiectul unei adevărate strategii pe mai multi ani. Intrucît mecanizarea este mai ales o pro­blemă tehnică, s-ar putea pune în­trebarea : de ce a fost Înscrisă ca obiectiv al Întrecerii intre mineri ? Ne răspunde ing. Gheorghe Marchiş, directorul întreprinderii : — Toţi minerii noştri s-au con­vins de avantajele mecanizării. Ast­fel, este limpede pentru toţi că în abatajele cu susţinere şi tăiere meca­nizată, bunăoară, productivitatea pe post este mai mult decit dublă faţă de sistemul clasic. In acelaşi timp, in mină se acţionează ferm pentru a se asigura transportul mecanizat al ma­terialelor pină la abataje, ceea ce uşurează considerabil efortul fizic, permite concentrarea muncii la lu­crările miniere propriu-zise. Tot­odată, cărbunele este preluat chiar de la combină de un transportor cu racleti si apoi pe benzi transpor­toare, renuntindu-se la sistemul greoi de transport cu vagoneti. Ei bine, toate aceste lucrări de meca­nizare le infăptuiesc minerii insisi , ei sunt aceia care decid, in foarte multe cazuri la deschiderea unui nou front de lucru, asupra gradului de me­canizare ce trebuie asigurat. In acest an, urmează ca peste 98 la sută din totalul cărbunelui ce se va ex­trage să fie obtinut in abataje cu sus­ţinere metalică, din care 80.4 la sută — prin tăiere si încărcare mecani­zată, obiectiv realist, in înfăptuirea căruia ne bizuim, îndeosebi, pe spi­ritul creator al minerilor. 2. ORGANIZAREA. Nu numai în­trecerea socialistă, dar si activitatea productivă din mină, in general, este bine organizată. La sfîrşitul anului trecut, comitetul de partid şi consi­liul oamenilor muncii au reanalizat componenta brigăzilor si au stabilit ca ele să fie conduse de oameni competent­, bine pregătiţi, cu spirit organizatoric şi de inaltă răspundere. Un alt ,,detaliu“ organizatoric al în­trecerii este că, in această acţiune, au fost atraşi atit minerii, cit si ca­drele tehnice. Astfel, fiecare inginer, subinginer, maistru, economist, indi­ferent de locul său de muncă, răs­punde de activitatea desfăşurată in cite un front de lucru din subteran şi are îndatorirea de a contribui efec­tiv la soluţionarea­ problemelor de aprovizionare şi organizatorice. La confluenţa dintre schimburi ne-am aflat la locul de muncă al bri­găzii conduse de Fazakas Francisc. — Este obiceiul nostru de a preda schimbul din mers, ne explică setul de brigadă Fazakas. $1 mai avem un obicei : fiecare membru al brigăzii are sarcini precise. Consider că în : Corneliu CARLAN Sabin IONESCU (Continuare In pag. a II-a)

Next