Scînteia, iunie 1978 (Anul 47, nr. 11128-11153)
1978-06-01 / nr. 11128
Prin traducerea consecventă in viaţă a Programului partidului de creştere mai accentuată a nivelului de trai al poporului azi s-a încheiat, înainte de termen, prima etapă a majorării retribuţiilor CALITATEA MUNCII-IZVOR AL CREŞTERII CALITĂŢII începutul acestei luni, ce coincide cu împlinirea unui an de la aplicarea programului de creştere mai accentuată a nivelului de trai al întregului popor in actualul cincinal, marchează încheierea primei etape de majorare a retribuţiilor oamenilor muncii, acţiune finalizată, după cum se ştie, in avans cu trei luni faţă de prevederea iniţială — 1 septembrie a.c. In decurs de numai 12 luni, veniturile directe ale oamenilor muncii din economie au sporit simţitor — cu 15,9—19,2 la sută, realizindu-se astfel un mare pas înainte in înfăptuirea Programului de majorare a retribuţiilor tuturor oamenilor muncii, care prevede, pe ansamblul cincinalului, o creştere a retribuţiei medii reale cu peste 32 la sută, faţă de circa 20 la sută cit se prevăzuse initial. In acest scop a fost suplimentat fondul de majorare a retribuţiilor, prevăzut in actualul cincinal cu 40 de miliarde lei, la care s-au adăugat apoi alte peste 2 miliarde rezultate tocmai din încheierea, înainte de termenul planificat, a primei etape de majorare a retribuţiilor. Constituind un remarcabil succes al economiei noastre socialiste — economie ce se distinge prin ritmuri de creştere Înalte, chiar şi intr-o perioadă cind o bună parte a lumii se confruntă cu aspecte de recesiune economică — această primă etapă de majorare a retribuţiilor s-a evidenţiat pregnant prin caracterul său atotcuprinzător, in cadrul prevederilor sale fiind incluse, practic, toate categoriile personalului muncitor, de majorări beneficiind astfel toţi cei ce lucrează în ramurile industriei, construcţiilor, cercetării ştiinţifice, proiectării, comerţului, invăţămintului, culturii, administraţiei de stat, in toate domeniile de activitate. Şi dacă la acestea adăugăm şi măsurile de creştere a veniturilor ţărănimii cooperatiste şi ale ţăranilor din zona necooperativizată, sporurile alocaţiilor pentru copii, precum şi ale ajutoarelor pentru mamele cu mai mulţi copii, majorările pensiilor şi ajutoarelor sociale etc., avem o imagine cuprinzătoare a importantelor progrese înregistrate in prima jumătate a actualului cincinal pe calea creşterii susţinute a bunăstării întregului popor. Intre elementele definitorii ale acestei prime etape de majorare a retribuţiilor se cuvine imperios subliniat şi spiritul profund al echităţii socialiste, ilustrat, intre altele, şi prin insăşi eşalonarea aplicării majorărilor, care a avut in vedere deopotrivă importanta economico-socială a ramurii sau domeniului de activitate, cit si nivelurile de retribuţii existente la un moment dat, asigurindu-se astfel menţinerea raportului de 1 :5,5—6 intre retribuţia minimă si maximă pe economie — nivel prevăzut in Programul partidului adoptat de Congresul al XI-lea. O dată mai mult se vădeşte, la Incheierea acestei importante etape de majorare a retribuţiilor, adevărul fundamental că bunăstarea nu este şi nu poate fi niciodată un dar venit de undeva ; ea se obţine numai şi numai prin munca întregii societăţi, prin strădania şi priceperea noastră, a tuturor. Altă sursă pentru creşterea continuă a calităţii vieţii nu există si nu poate exista intr-o societate a muncii, cum este societatea noastră socialistă. Tocmai faptul că în primii doi ani ai actualului cincinal au fost obţinute rezultate deosebit de bune — rezultate continuate şi în acest an, de importanţă decisivă, al cincinalului din dezvoltarea producţiei materiale, in creşterea productivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor de producţie, in identificarea de noi surse pentru progresul şi mai accelerat al întregii economii naţionale a făcut posibil să se suplimenteze simţitor prevederile iniţiale ale programului ridicării nivelului de trai, să se treacă, din vreme, la aplicarea primei etape de majorare a retribuţiilor. Nu putem dobindi mai mult decit producem ! — este un adevăr capital pe care partidul il respectă cu rigurozitate, pornind tocmai de la interesele oamenilor muncii. A consuma mai mult decit producem ar însemna să secătuim, in cel mai scurt timp, însuşi izvorul dezvoltării noastre viitoare. Desigur, fiecare dintre noi năzuieşte să trăiască cit mai bine, să ajungem la nivelul ţărilor avansate ca nivel de bunăstare, dar această înaintare este obiectiv determinată de resursele noastre, de nivelul dezvoltării economice, al productivităţii muncii, al cheltuielilor materiale, al eficienței economice. Dezvoltarea mai accelerată a economiei in intervalul care a mai rămas din actualul cincinal, cind se va înfăptui Programul suplimentar de dezvoltare economică şi socială a ţării adoptat de Conferinţa Naţională, va asigura trecerea la cea de-a doua etapă de majorare a retribuţiilor, incepind cu anul 1979, cind se prevăd, de asemenea, sporuri însemnate de creştere a retribuţiilor si a celorlalte venituri ale oamenilor muncii, în măsura in care vom reuşi să producem mai mult decit ne-am propus pînă acum, aşa va evolua şi bunăstarea noastră, a tuturor. Această corelaţie esenţială dintre dezvoltarea generală a economiei, creşterea venitului naţional si ridicarea nivelului de trai al poporului a fost pusă puternic in evidentă de Plenara C.C. al P.C.R. din 22—23 martie a.c., care a adoptat un cuprinzător ansamblu de măsuri privind organizarea si planificarea economiei nationale, perfecţionarea mecanismului economico-financiar, prin introducerea unor noi indicatori — producţia netă şi producţia fizică — de evaluare mai exactă a activităţii economice, îmbunătăţirea structurilor de conducere, in sensul întăririi autoconducerii muncitoreşti si autogestiunii unităţilor economice. Toate aceste măsuri au drept numitor comun valorificarea mai intensă a tuturor rezervelor interne, in vederea dezvoltării si mai accelerate a economiei — ca premisă esenţială a creşterii mai rapide a bunăstării întregului popor. Tocmai această perspectivă generoasă impune manifestarea interesului din partea fiecărui om al muncii pentru a asigura aplicarea exemplară in viată a măsurilor adoptate de plenară. Asigurind sporirea rapidă a eficientei economice, afirmarea puternică a factorilor calitativi a dezvoltării economice, transformarea economiei noastre îtr-o economie pregnant intensivă, vom asigura premisa, materiale și mai trainice ridicării rapide, accentuate, a nivelului de trai. Este acesta un ideal pentru a cărui înfăptuire nici un efort nu este prea mare. VIEȚII Minereu de fier extras suplimentar Minerii de la Teliuc şi Ghelari au majorat, in ultima zi a lunii mai, la 25 000 tone cantitatea de minereu de fier extrasă peste prevederile de plan de la începutul anului. Depăşirea sarcinilor fizice are la bază finalizarea unor măsuri şi acţiuni privind perfecţionarea tehnologiilor de lucru, sporirea gradului de mecanizare a lucrărilor din subteran şi folosirea mai deplină a maşinilor şi utilajelor din dotare. Pe aceste căi s-a asigurat o creştere a productivităţii muncii, pe ansamblul întreprinderii, cu 3,9 la sută faţă de prevederi. A crescut, de asemenea, eficienta întregii activităţi, fapt concretizat in depăşirea, pe întreprindere, a planului producţiei nete cu peste 2 400 000 lei si în realizarea a 1 200 000 lei economii la cheltuielile materiale. (Agerpres). Importante economii de metal Colectivul întreprinderii de tractoare şi maşini agricole Craiova a economisit, de la Începutul anului, o cantitate de metal din care se pot produce mai mult de 1000 remorci cisterne de 1,81. Consiliul oamenilor muncii de aici a stabilit un program complex de acţiuni ce vizează reducerea in continuare a cheltuielilor materiale. Pe baza acestora s-a trecut la reproiectarea plugului purtat cu patru brazde, a mașinii de împrăștiat îngrășăminte organice si a celei pentru amendamente, precum si a remorcilor cisterne de 3,6 si 1,8 tone ; de asemenea, a fost extinsă croirea multiplă a reperelor, prin care in acest an se vor economisi cel puţin 150 tone metal ; totodată, modernizarea unor tehnologii, îndeosebi in secţia turnătorie si la forje, va asigura, paralel cu creşterea productivităţii muncii, economisirea, pină la sfirşitul actualului cincinal, a mai mult de 300 tone metal. (Agerpres). Sub teiul lui Eminescu în grădina Copou a înverzit din nou teiul lui Eminescu, chiari ferecat in spite si plombat cu ciment. Oprindu-te in fata lui, pornind de la el pe aleile cu busturi, răsfoieşti mari capitole ale literaturii române, intuieşti multa spiritualitate a Iasiului, rolul său important in istoria tării , iar jos sub deal e oraşul ce creste sub ochii tăi, cartiere moderne cu mii de locuinţe iau locul vechilor căscioare, s-a schimbat, reconstruit complet centrul, doar teatrul, bătrinele turle si biserici, cite o vilă boierească constituind monumente de artă, mai păstrează vechiul Iaşi şi chiar pe acela de acum zece-cincisprezece ani pe care-i tin şi cu minte. Dar George Lesnea, bătrinul bard al Iaşiului, cunoaşte şi azi fiecare piatră a acestui străvechi oraş, ştie lăcaşurile voievozilor, domnitorilor, scriitorilor, tipografiilor, vechilor hanuri si in timp ce mă opreşte la fiecare pas să-mi arate cite ceva, amintind luptele singeroase cu turcii şi tătarii din vremuri istorice apoi se r evocă marea noastră prietenie de la casa de creaţie a Uniunii scriitorilor de la Valea Vinului, cind „inalta mea boierime“ — așa-mi spune el — eram încă atît de tinăr, aproape copil, pe lingă foștii mari ..boieri“ . Asztalos. Szabédi. Horváth István... Dar să lăsăm amin-însemnări de LÉTAY Lajos tirile sentimentale, care te fură așa de ușor aici, pe aceste meleaguri cu vorbă dulce, cîntec din bâtrini, printre aceste dealuri, lunci şi vii. E primăvară şi cenaclul literar al întreprinderii de utilaj greu se numeşte „Lupta cu inerţia“, tineri ingineri, economişti, electricieni işi citesc poeziile bine echilibrate sus la „cetatea“ ieşenilor, la mănăstirea Cetăţuia, de unde se poate cuprinde cu privirea marele oraş cu aproape trei sute de mii de locuitori ; chiar sub noi se construieşte Întreprinderea de utilaj greu, miine una din cele mai mari şi moderne uzine ale ţării. E primăvară. ,Pe balcoanele blocurilor vintul leagănă nenumărate cămăşurci, hăinuţe de copii, marele oraş cheamă, atrage prisosul braţelor de muncă de pe ogoare, dar şi acolo rămine cine să are şi să semene sau să acopere cu folii, la început de primăvară, grădinile de zarzavaturi ale satelor şi curţilor. Ieşenii şi cei din judeţ au şi trebuie să aibă grijă de multe lucruri. Construiesc oraşe, ameliorează soluri, adună in vaduri noi si adinei apele capricioase si năvalnice, sapă mai adine si în conştiinţe, dar in acelaşi timp nu le scapă atenţiei să pună vin tocmai din roadele de pe Copou pe masa oaspetelui scriitor... Căci doar pe Copou înverzeşte teiul lui Eminescu. acolo se află statuia Veronicăi Micle, a lui Creangă, Negruzzi. acolo străjuieşte casa lui Sadoveanu. Si, in timp ce scriitorul se uită ginditor la rosul vinului, simte chiar si din acest mic gest ospitalier, că e nevoie aici de el. Că și de el e nevoie. PROLETARI DIN TOATE UNIȚI-VĂ! * ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLVII Nr. 11128 Prima ediţie Joi 1 iunie 1978 6 PAGINI — 30 BANI Întregul popor salută cu vie satisfacţie rezultatele rodnice ale noii misiuni de prietenie, solidaritate, cooperare şi pace in ţari ale Asiei îndeplinita strălucit de secretarul general al partidului, preşedintele Republicii noastre socialiste, TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Deplină aprobare, înalte aprecieri exprimate prin telegrame adresate C.C. al P. C. I, tovarăşului Nicolae Ceauşescu de organizaţii judeţene de partid, organizaţii de masă, colective de întreprinderi şi instituţii Cu sentimente de profundă satisfacţie, de îndreptăţită mîndrie patriotică, întreaga noastră naţiune salută rezultatele rodnice ale vizitelor oficiale de prietenie pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, le-a efectuat, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în fruntea unei delegaţii de partid şi de stat a ţârii noastre, în Republica Populară Chineză, Republica Populară Democrată Coreeană, Republica Socialistă Vietnam, Republica Democrată Populară Laos şi Kampuchia Democrată, precum şi ale convorbirilor la nivel înalt care au avut loc cu prilejul escalei în Iran şi ale vizitei în capitala Indiei. Dind glas acestor sentimente, într-un şuvoi neîntrerupt de telegrame, mesaje şi scrisori sosite din toate colţurile ţârii, comitete judeţene de partid, alte organe şi organizaţii de partid, colective de oameni ai muncii din unităţile industriale şi agricole, din instituţii centrale, cetăţeni de toate naţionalităţile îşi exprimă deplina aprobare şi întreaga adeziune faţă de modul strălucit în care a fost îndeplinită această nouă misiune de amplă semnificaţie politică, acordă o înaltă preţuire contribuţiei de excepţională valoare aduse la întărirea prieteniei şi solidarităţii României cu popoarele ţărilor vizitate, la cauza generală a socialismului, păcii, colaborării şi progresului. Manifestîndu-şi stima şi dragostea faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, faţă de activitatea sa neobosită care face să crească necontenit prestigiul internaţional al României socialiste, oamenii muncii se angajează să-şi sporească eforturile pentru a sprijini, prin faptele lor de muncă, politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, pusă în slujba intereselor fundamentale ale poporului român, aspiraţiilor înaintate ale întregii omeniri. PAGINA A III-A Din noua arhitectură a oraşului Cîmpulung Moldovenesc Foto : S. Cristian ŞI UNDE SE LUCREAZA CU TONELE RAMINE IMPORTANT GRAMUL demonstrează faptele de muncă de la Şantierul naval din Galaţi Poate că nu ştiţi ce este un guseu. E cea mai obişnuită „piesă“ care intră in componenta unei nave. Accesoriul cel mai neînsemnat , dar, fără el, vasul nu există. Ei bine. Vasile Antohi şi Gogu Gudană tocmai croiau un asemenea „mărunţiş“. „Mă aflam prin preajmă, spune Ştefănică Maxim, şi am observat cuţitul maşinii intrînd un pic in carnea metalului. Un moment de neatenţie şi drept rezultat, cîteva grame de metal înregistrate la pierderi“. — Lasă meştere, nu-i foc pentru atit ! replică cei doi. — Şi, mă rog, aşa, pentru ştiinţa mea : de ce nu-i foc ? — Ne faci să rîdem, meştere... Păi şantierul e mare, nici nu se vede picătura asta ! „Oho ! Deci, aşa gindim!“ — Dacă ar fi şantierul de o sută de ori mai mare şi tot nu trebuie să-şi îngăduie luxul risipei. Iar pentru că nu vă văd grozav de lămuriţi in chestiunea asta, o să-l rog pe Ion Condurache să ridice problema voastră şi In grupa sindicală. — Aşadar, iată-ne subiect de critică doar pentru... un gram de metal risipit. — Chiar aşa. Deoarece performanţa in această privinţă nu-i de dorit. Ştefănică Maxim, meşter şi secretar de comitet de partid la secţia I A de la Şantierul naval din Galaţi, ne oferă o definiţie a şantierului : „O hală cu mii de robinete. Lasă doar unul singur deschis să curgă de-a surda, şi-ai să vezi cum slăbeşte vlaga celorlalte. Din buzunarul cui ?“ Şi continuă : „în locul acestei gindiri, de risipitor, se ivise, deci, prilejul să sădim alta, de om chibzuit cu bunurile ce i se dau pe mină. Cum să ajungem aici ? Luind atitudine. Promovind «risipa» de idei ce vizează economia de metal. Menţinind treaz spiritul de economie“. Aurel Dinu, om ce are la activ citeva decenii de muncă in construcţiile navale, subscrie si el ideii de a cistiga tit mai mulţi aliaţi de partea economiei de metal. — Iar dacă izbutim să interesăm, ca să zic aşa, in această direcţie şi persoane din afara secţiei noastre, cu atît mai bine. De fapt, acest lucru am avut în vedere cind am organizat" o intilnire cu tovarăşii neştri de la trasajul optic... " Am mers împreună cu tovarăşul Aurel Spanache, am discutat, am răsucit pe o parte şi pe alta fel de fel de soluţii. Obstacolele ce se ridicau in calea dorinţei noastre de a economisi tabla de vapoare nu erau puţine şi nici de neluat in seamă. Atunci am apelat chiar la sprijinul unui trasator , Stelian Răzmerită: „Mă Lică, uite aici se prevăd două tăieturi cu sudură. N-am putea rezolva treaba asta printr-o singură tăietură ?“ Răzmeriţă, om al trasajului, n-a zis nici nu, nici da. A cerut timp de gindire. Noi eram grăbiţi si aproape ne-am supărat pe el. Pe nedrept, insă. La urma urmei, n-ar fi trebuit să uităm că pînâ atunci se croise cu două tăieturi. Or, şi soluţia asta a fost născocită tot de oamenii de aici, interesaţi in folosirea cit maijudicioasă a tablei navale. Lucrul apoi intrase intr-o anume rutină: sudorii ajunseseră, să execute operaţia cu ochii închişi. Nu-i uşor să treci de la o operaţie bine deprinsă la alta nouă, care nici măcar nu ştii dacă-i mai bună proba. Dar ca să afli, nu există decât o singură cale : „Eu zic să încercăm şi cu o singură tăietură, a acceptat Stelian Răzmeriţă. Deşi n-ar fi exclus să stricăm o tablă“. „Foarte bine, încercăm“. — Să nu se înţeleagă cumva, din ce spune tovarăşul Dinu, că nu aveam inima cu puricele, rezumă episodul mai sus înfăţişat, Ştefănică Maxim , că nu aşteptam cu nerăbdare rezultatul. Adevărul e că ne pusesem mari speranţe în ideea asta şi voiam să fie pe-a noastră. Adică, să reuşim. Cit a durat decuparea după noua soluţie ? Dar ce însemnătate are acum timpul scurs atunci ? Minutele, dar păreau interminabile , aparatele de sudură automată înaintau ca melcul... Şi, ca să treacă vremea mai iute, cei de faţă s-au apucat de calcule. „Dacă reuşim, reducem cu 15—20 la sută timpul de debitare. La fel obţinem o economie de circa o jumătate de milion lei la consumurile de oxigen, acetilenă, energie electrică. La care se adaugă economia de metal : 29 de tone de tablă navală, de pildă, la un mineralier de 55 000 tdw“. De data aceasta, după cum se poate vedea, economia nu se mai măsura cu gramul, ci cu zecile de tone. Poate aici este locul să notăm, în aceeași ordine de idei, cîteva date aflate de la tovarăşul Anatolie Mehic, secretarul comitetului de partid al şantierului naval gălăţean anul trecut, pe întregul şantier s-a obţinut o economie de metal de 110 tone, iar anul acesta, colectivul s-a angajat să economisească 140 de tone. Și Ilie TANASACHE (Continuare în pag. a V-a) Aşa începe transformarea în tone a gramului de metal economisit MLĂDIŢELE întocmai ca aerul sau ca apa, copilăria este pretutindeni, este fluviul cu cei mai mulţi afluenţi, minunea nicicind secătuită. Ea Întreţine in lume basmul, gingăşia, zîmbetul — acest soare al fiinţei omeneşti — este puntea cu care tentăm posteritatea şi prin care, totodată, prezentul ne ispitește in chipul cel mai acut. Trăim — orice am face si la orice vîrstă — între copii, intr-o continuă fraternitate cu lumea lor. Privim chipurile copiilor : fiecare ne surprinde prin ineditul si in același timp prin aerul său de familie, prin doza sa de mister, dar si de cunoscut, îi cunoaştem pe toţi fără să ii cunoaştem, pentru că fiecare ne defineşte pe noi şi pentru că in fiecare descifrăm acea materie vrăjită din care umanitatea nu numai că se plămădeşte şi se desprinde, dar prin care se şi manifestă in tot ce are mai curat. Uimirea noastră, a adultului grăbit care înregistrează nu o dată pe copii doar ca mişcare (şi deranj), de unde vine ? Aproape sigur, din privirile copiilor, din acea foame a pupilei care soarbe lumea şi o adaugă fiinţei lor, nutrindu-le candoarea certitudinilor, aplombul năzuinţelor. Fiecare copil este un manifest al bucuriei de a trăi ,un memento ne cit de puternic, pe atit de subtil adresat şi forţei şi înţelepciunii noastre. Auzim foşnetul mlădiţelor şi ne înţelegem mai bine datoria, rostul nostru cel mai uman, acela de constructori ai fericirii, îi vedem cum prind aripi şi îndrăzneală, printr-o continuăemancipare din puterea slăbiciunii lor şi le urăm dintotdeauna să crească mari. E o urare veche, aproape sigur cindva un descântec, căci nu încape îndoială, au fost atitea vremuri cind nici nu era vorba de viitor pe acest pămint, ci numai de supravieţuire. Păstrind urarea, i-am schimbat sensul. „Viitorul implacabil“ se spunea cindva. Nu s-ar putea spune că sintem noi astăzi mai puţin implacabili cu el , îl determinăm, ii incorporăm cu exactitate. ii împlinim cu fiecare gînd şi gest al nostru. Şi cu fiecare DE ZIUA COPILULUI copil — partea de viitor mai certă decit orice. In anul 2000, copiii de astăzi, copiii noştri, vor fi oameni in puterea vieţii. Acolo va fi timpul lor de domiciliu si de creaţie, acolo îşi vor angaja destinul. Cu ce mesaj, în ce direcţie, cu cită forţă ? întrebări deloc tulburătoare ! Ne-am pregătit şi le pregătim zi de zi acestor Columbi ai comunismului — o întreagă generaţie — fantastica intilnire cu ţărmul visat de secole. Nu ştiu ce va rămine din alte construcţii pină atunci, dar construcţia aceasta umană ne-o putem imagina. S-a turnat aici materia inoxidabilă a idealurilor noastre, pilda bărbăţiei, pasiunea creaţiei. Li s-a asigurat copiilor noştri sănătate, pricepere, cultură. Li s-au deschis oprii altădată ferecate şi ştim că în lumea copilăriei s-a smuls nu numai buruiana calamităţilor, dar şi improbabilităţile. Promovarea la limita superioară a puterilor fiecăruia dintre ei este regula absolută, la scara întregii noastre naţiuni. Aceasta face ca pretutindeni in România, copilăriei să i se alieze forţa unei familii invincibile. Este, poate, în contextul tuturor înfăptuirilor noastre, lucrul cel mai preţios. Născuţi sub această constelaţie, se poate afirma că in societatea noastră, „in imperiul copilăriei, soarele nu apune niciodată“. Este, cum se ştie, condiţia de bază a eutrofiei, a creşterii, a sănătăţii plenare. Puero maxima reverentia debetur, spunea Terentino. Intr-adevăr, datorăm copiilor cel mai mare respect, în această zi de 1 iunie, sărbătoare a tuturor copiilor lumii, să ne bucurăm că în tara noastră această datorie este achitată, cu prioritate si generozitate. Rostim si cu acest prilej : „Să cresteti mari, copii !“ Şi ştim că urarea noastră este un firesc şi tonic salut adus însuşi viitorului şi gloriei patriei socialiste. Mircea SÎNTIMBREANU Desen de Tia PELTZ