Scînteia, iunie 1978 (Anul 47, nr. 11128-11153)

1978-06-01 / nr. 11128

Prin traducerea consecventă in viaţă a Programului partidului de creştere mai accentuată a nivelului de trai al poporului azi s-a încheiat, înainte de termen, prima etapă a majorării retribuţiilor CALITATEA MUNCII-IZVOR AL CREŞTERII CALITĂŢII începutul acestei luni, ce coincide cu împlinirea unui an de la apli­carea programului de creştere mai accentuată a nivelului de trai al întregului popor in actualul cincinal, marchează încheierea pri­mei etape de majorare a retribu­ţiilor oamenilor muncii, acţiune fina­lizată, după cum se ştie, in avans cu trei luni faţă de prevederea iniţia­lă — 1 septembrie a.c. In decurs de numai 12 luni, veniturile directe ale oamenilor muncii din economie au sporit simţitor — cu 15,9—19,2 la sută, realizindu-se astfel un mare pas înainte in înfăptuirea Programului de majorare a retribuţiilor tuturor oamenilor muncii, care prevede, pe ansamblul cincinalului, o creştere a retribuţiei medii reale cu peste 32 la sută, faţă de circa 20 la sută cit se prevăzuse initial. In­ acest scop a fost suplimentat fondul de majorare a retribuţiilor, prevăzut in actualul cincinal cu 40 de miliarde lei, la care s-au adăugat apoi alte peste 2 mi­liarde rezultate tocmai din încheie­rea, înainte de termenul planificat, a primei etape de majorare a retri­buţiilor. Constituind un remarcabil succes al economiei noastre socialiste — economie ce se distinge prin ritmuri de creştere Înalte, chiar şi intr-o perioadă cind o bună parte a lumii se confruntă cu aspecte de recesiune economică — această primă etapă de majorare a retribuţiilor s-a eviden­ţiat pregnant prin caracterul său atotcuprinzător, in cadrul prevederi­lor sale fiind incluse, practic, toate categoriile personalului muncitor, de majorări beneficiind astfel toţi cei ce lucrează în ramurile industriei, con­strucţiilor, cercetării ştiinţifice, pro­iectării, comerţului, invăţămintului, culturii, administraţiei de stat, in toa­te domeniile de activitate. Şi dacă la acestea adăugăm şi măsurile de creş­tere a veniturilor ţărănimii coopera­tiste şi ale ţăranilor din zona neco­­operativizată, sporurile alocaţiilor pentru copii, precum şi ale ajutoa­relor pentru mamele cu mai mulţi co­pii, majorările pensiilor şi ajutoare­lor sociale etc., avem o imagine cu­prinzătoare a importantelor progre­se înregistrate in prima jumătate a actualului cincinal pe calea creşterii susţinute a bunăstării întregului po­por. Intre elementele definitorii ale a­­cestei prime etape de majorare a retribuţiilor se cuvine imperios sub­liniat şi spiritul profund al echităţii socialiste, ilustrat, intre altele, şi prin insăşi eşalonarea aplicării majo­rărilor, care a avut in vedere deopo­trivă importanta economico-socială a ramurii sau domeniului de activitate, cit si nivelurile de retribuţii existen­te la un moment dat, asigurindu-se astfel menţinerea raportului de 1 :5,5—6 intre retribuţia minimă si maximă pe economie — nivel pre­văzut in Programul partidului adop­tat de Congresul al XI-lea. O dată mai mult se vădeşte, la In­­cheierea acestei importante etape de majorare a retribuţiilor, adevărul fundamental că bunăstarea nu este şi nu poate fi niciodată un dar venit de undeva ; ea se obţine numai şi numai prin munca întregii societăţi, prin strădania şi priceperea noastră, a tuturor. Altă sursă pentru creşterea continuă a calităţii vieţii nu există si nu poate exista intr-o societate a muncii, cum este societatea noastră socialistă. Tocmai faptul că în primii doi ani ai actualului cincinal au fost obţinu­te rezultate deosebit de bune — re­zultate continuate şi în acest an, de importanţă decisivă, al cincinalului d­in dezvoltarea producţiei materiale, in creşterea productivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor de producţie, in identificarea de noi surse pentru progresul şi mai accelerat al întregii economii naţionale a făcut posibil să se suplimenteze simţitor prevederile iniţiale ale programului ridicării ni­velului de trai, să se treacă, din vre­me, la aplicarea primei etape de majorare a retribuţiilor. Nu putem dobindi mai mult decit producem ! — este un adevăr capital pe care partidul il respectă cu rigu­rozitate, pornind tocmai de la intere­sele oamenilor muncii. A consuma mai mult decit producem ar însem­na să secătuim, in cel mai scurt timp, însuşi izvorul dezvoltării noas­tre viitoare. Desigur, fiecare dintre noi năzuieşte să trăiască cit mai bine, să ajungem la nivelul ţărilor avan­sate ca nivel de bunăstare, dar a­­ceastă înaintare este obiectiv deter­minată de resursele noastre, de nive­lul dezvoltării economice, al produc­tivităţii muncii, al cheltuielilor ma­teriale, al eficienței economice. Dez­voltarea mai accelerată a economiei in intervalul care a mai rămas din actualul cincinal, cind se va înfăptui Programul suplimentar de dezvoltare economică şi socială a ţării adoptat d­e Conferinţa Naţională, va asigura trecerea la cea de-a doua etapă de majorare a retribuţiilor, incepind cu anul 1979, cind se prevăd, de aseme­nea, sporuri însemnate de creştere a retribuţiilor si a celorlalte venituri ale oamenilor muncii, în măsura in care vom reuşi să producem mai mult decit ne-am pro­pus pînă acum, aşa va evolua şi bunăstarea noastră, a tuturor. Această corelaţie esenţială dintre dezvoltarea generală a economiei, creşterea venitului naţional si ridica­rea­ nivelului de trai al poporului a fost pusă puternic in evidentă de Plenara C.C. al P.C.R. din 22—23 martie a.c., care a adoptat un cu­prinzător ansamblu de măsuri privind organizarea si planificarea economiei nationale, perfecţionarea mecanismu­lui economico-financiar, prin intro­ducerea unor noi indicatori — pro­ducţia netă şi producţia fizică — de evaluare mai exactă a activităţii e­­conomice, îmbunătăţirea structurilor de conducere, in sensul întăririi auto­­conducerii muncitoreşti si autogestiu­­nii unităţilor economice. Toate aceste măsuri au drept numitor comun va­lorificarea mai intensă a tuturor re­zervelor interne, in vederea dezvol­tării si mai accelerate a economiei — ca premisă esenţială a creşterii mai rapide a bunăstării întregului popor. Tocmai această perspectivă gene­roasă impune manifestarea interesu­lui din partea fiecărui om al muncii pentru a asigura aplicarea exempla­ră in viată a măsurilor adoptate de plenară. Asigurind sporirea rapidă a eficientei economice, afirmarea pu­ternică a factorilor calitativi a­ dez­voltării economice, transformarea e­­conomiei noastre îtr-o economie pregnant intensivă, vom asigura pre­misa, materiale și mai trainice ridi­cării rapide, accentuate, a nivelului de trai. Este acesta un ideal pentru a cărui înfăptuire nici un efort nu este prea mare. VIEȚII Minereu de fier extras suplimentar Minerii de la Teliuc şi Ghelari au majorat, in ultima zi a lunii mai, la 25 000 tone can­titatea de minereu de fier extrasă peste pre­vederile de plan de la începutul anului. De­păşirea sarcinilor fizi­ce are la bază finali­zarea unor măsuri şi acţiuni privind perfec­ţionarea tehnologiilor de lucru, sporirea gra­dului de mecanizare a lucrărilor din subteran şi folosirea mai de­plină a maşinilor şi u­­tilajelor din dotare. Pe aceste căi s-a a­­sigurat o creştere a productivităţii muncii, pe ansamblul între­prinderii, cu 3,9 la sută faţă de prevederi. A crescut, de aseme­nea, eficienta întregii activităţi, fapt concre­tizat in depăşirea, pe întreprindere, a pla­nului producţiei nete cu peste 2 400 000 lei si în realizarea a 1 200 000 lei economii la cheltuielile mate­riale. (Agerpres). Importante economii de metal Colectivul întreprin­derii de tractoare şi maşini agricole Craio­va a economisit, de la Începutul anului,­­ o cantitate de metal din care se pot produce mai mult de 1000 re­morci cisterne de 1,81. Consiliul oamenilor muncii de aici a sta­bilit un program com­plex de acţiuni ce vi­zează reducerea in continuare a cheltuie­lilor materiale. Pe baza acestora s-a tre­cut la reproiectarea plugului purtat cu pa­tru brazde, a mașinii de împrăștiat îngră­șăminte organice si a celei pentru amenda­mente, precum si a re­morcilor cisterne de 3,6 si 1,8 tone ; de a­­semenea, a fost ex­tinsă croirea multiplă a reperelor, prin care in acest an se vor e­­conomisi cel puţin 150 tone metal ; totodată, modernizarea unor tehnologii, îndeosebi in secţia turnătorie si la forje, va asigura, paralel cu creşterea productivităţii muncii, economisirea, pină la sfirşitul actualului cin­cinal, a mai mult de 300 tone metal. (Ager­pres). Sub teiul lui Eminescu în grădina Copou a înverzit din nou teiul lui Eminescu, chiar­­i ferecat in spite si plombat cu ciment. Oprindu-te in fata lui, pornind de la el pe aleile cu busturi, răs­foieşti mari capitole ale literaturii române, intuieşti multa spiri­tualitate a Iasiului, rolul său important in istoria tării , iar jos sub deal e oraşul ce creste sub ochii tăi, cartiere moderne cu mii de locuinţe iau locul vechilor căscioa­re, s-a schimbat, re­construit complet cen­trul, doar teatrul, bă­­trinele turle si bise­rici, cite o vilă boie­rească constituind mo­numente de artă, mai păstrează vechiul Iaşi şi chiar pe acela de acum zece-cincispre­­zece ani pe care-i tin şi cu minte. Dar George Lesnea, bătrinul bard al Ia­şiului, cunoaşte şi azi fiecare piatră a aces­tui străvechi oraş, ştie lăcaşurile voievozilor, domnitorilor, scriitori­lor, tipografiilor, ve­chilor hanuri si in timp ce mă opreşte la fiecare pas să-mi ara­te cite ceva, amintind luptele singeroase cu turcii şi tătarii din vremuri istorice apo­­i se r evocă marea noastră prietenie de la casa de creaţie a Uni­unii scriitorilor de la Valea Vinului, cind „inalta mea boierime“ — așa-mi spune el — eram încă atît de ti­­năr, aproape copil, pe lingă foștii mari ..bo­ieri“ . Asztalos. Sza­­bédi. Horváth István... Dar să lăsăm amin-însemnări de LÉTAY Lajos tirile sentimentale, care te fură așa de ușor aici, pe aceste meleaguri cu vorbă dulce, cîntec din bâ­tri­ni, printre aceste dealuri, lunci şi vii. E primăvară şi cenaclul literar al întreprinde­rii de utilaj greu se numeşte „Lupta cu inerţia“, tineri ingi­neri, economişti, elec­tricieni işi citesc poe­ziile bine echilibrate sus la „cetatea“ ieşe­nilor, la mănăstirea Cetăţuia, de unde se poate cuprinde cu pri­virea marele oraş cu aproape trei sute de mii de locuitori ; chiar sub noi se construieşte Întreprinderea de uti­laj greu, miine una din cele mai mari şi moderne uzine ale ţă­rii. E primăvară. ,Pe balcoanele­­ blocurilor vintul leagănă nenu­mărate cămăşurci, hăi­nuţe de copii, ma­rele oraş cheamă, atrage prisosul braţe­lor de muncă de pe ogoare, dar şi acolo rămine cine să are şi să semene sau să aco­pere cu folii, la în­ceput de primăvară, grădinile de zarzava­turi ale satelor şi curţilor­. Ieşenii şi cei din judeţ au şi trebuie să aibă grijă de multe lucruri. Construiesc o­­raşe, ameliorează so­luri, adună in vaduri noi si adinei apele ca­pricioase si năvalnice, sapă mai adine si în conştiinţe, dar in ace­laşi timp nu le scapă atenţiei să pună vin tocmai din roadele de pe Copou pe masa oaspetelui scriitor... Căci doar pe Copou înverzeşte teiul lui Eminescu. acolo se află statuia Veronicăi Micle, a lui Creangă, Negruzzi. acolo stră­juieşte casa lui Sado­­veanu. Si, in timp ce scriitorul se uită gin­­ditor la rosul vinului, simte chiar si din acest mic gest ospita­lier, că e nevoie aici de el. Că și de el e nevoie. PROLETARI DIN TOATE UNIȚI-VĂ! * ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLVII Nr. 11128 Prima ediţie Joi 1 iunie 1978 6 PAGINI — 30 BANI Întregul popor salută cu vie satisfacţie rezultatele rodnice ale noii misiuni de prietenie, solidaritate, cooperare şi pace in ţari ale Asiei îndeplinita strălucit de secretarul general al partidului, preşedintele Republicii noastre socialiste, TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Deplină aprobare, înalte aprecieri exprimate prin telegrame adresate C.C. al P. C. I­, tovarăşului Nicolae Ceauşescu de organizaţii judeţene de partid, organizaţii de masă, colective de întreprinderi şi instituţii Cu sentimente de profundă satisfacţie, de îndreptăţită mîndrie patriotică, întreaga noas­tră naţiune salută rezultatele rodnice ale vi­zitelor oficiale de prietenie pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Parti­dului Comunist Român, preşedintele Repu­blicii Socialiste România, le-a efectuat, îm­preună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în fruntea unei delegaţii de partid şi de stat a ţârii noastre, în Republica Populară Chineză, Republica Populară Democrată Coreeană, Republica Socialistă Vietnam, Republica De­mocrată Populară Laos şi Kampuchia De­mocrată, precum şi ale convorbirilor la nivel înalt care au avut loc cu prilejul escalei în Iran şi ale vizitei în capitala Indiei. Dind glas acestor sentimente, într-un şuvoi neîntrerupt de telegrame, mesaje şi scrisori sosite din toate colţurile ţârii, comitete jude­ţene de partid, alte organe şi organizaţii de partid, colective de oameni ai muncii din unităţile industriale şi agricole, din instituţii centrale, cetăţeni de toate naţionalităţile îşi exprimă deplina aprobare şi întreaga ade­ziune faţă de modul strălucit în care a fost îndeplinită această nouă misiune de amplă semnificaţie politică, acordă o înaltă pre­ţuire contribuţiei de excepţională valoare aduse la întărirea prieteniei şi solidarităţii României cu popoarele ţărilor vizitate, la cauza generală a socialismului, păcii, colabo­rării şi progresului. Manifestîndu-şi stima şi dragostea faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, faţă de activi­tatea sa neobosită care face să crească ne­contenit prestigiul internaţional al României socialiste, oamenii muncii se angajează să-şi sporească eforturile pentru a sprijini, prin faptele lor de muncă, politica internă şi ex­ternă a partidului şi statului nostru, pusă în slujba intereselor fundamentale ale poporu­lui român, aspiraţiilor înaintate ale întregii omeniri. PAGINA A III-A Din noua arhitectură a oraşului Cîmpulung Moldovenesc Foto : S. Cristian ŞI UNDE SE LUCREAZA CU TONELE RAMINE IMPORTANT GRAMUL demonstrează faptele de muncă de la Şantierul naval din Galaţi Poate că nu ştiţi ce este un guseu. E cea mai obiş­nuită „piesă“ care intră in componenta unei nave. Ac­cesoriul cel mai neînsem­nat , dar, fără el, vasul nu există. Ei bine. V­asile An­­tohi şi Gogu Gudană tocmai croiau un asemenea „mă­runţiş“. „Mă aflam prin preajmă, spune Ştefănică Maxim, şi am observat cu­ţitul maşinii intrînd un pic in carnea metalului. Un moment de neatenţie şi drept rezultat, cîteva gra­me de metal înregistrate la pierderi“. — Lasă meştere, nu-i foc pentru atit ! replică cei doi. — Şi, mă rog, aşa, pentru ştiinţa mea : de ce nu­-i foc ? — Ne faci să rîdem, meş­tere... Păi şantierul e mare, nici nu se vede picătura asta ! „Oho ! Deci, aşa gindim!“ — Dacă ar fi şantierul de o sută de ori mai mare şi tot nu trebuie să-şi îngă­duie luxul risipei. Iar pen­tru că nu vă văd grozav de lămuriţi in chestiunea asta, o să-l rog pe Ion Condura­­che să ridice problema voastră şi In grupa sin­dicală. — Aşadar, iată-ne subiect de critică doar pentru... un gram de metal risipit. — Chiar aşa. Deoarece performanţa in această pri­vinţă nu-i de dorit. Ştefănică Maxim, meşter şi secretar de comitet de partid la secţia I A de la Şantierul naval din Galaţi, ne oferă o definiţie a şan­tierului : „O hală cu mii de robinete. Lasă doar unul singur deschis să curgă de-a surda, şi-ai să vezi cum slăbeşte vlaga celor­lalte. Din buzunarul cui ?“ Şi continuă : „în locul a­­cestei gindiri, de risipitor, se ivise, deci, prilejul să sădim alta, de om chibzuit cu bunurile ce i se dau pe mină. Cum să ajungem aici ? Luind atitudine. Pro­­movind «risipa» de idei ce vizează economia de metal. Menţinind treaz spiritul de economie“. Aurel Dinu, om ce are la activ citeva decenii de muncă in construcţiile na­vale, subscrie si el ideii de a cistiga tit mai mulţi aliaţi de partea economiei de me­tal. — Iar dacă izbutim să in­teresăm, ca să zic aşa, in a­­ceastă direcţie şi persoane din afara secţiei noastre, cu atît mai bine. De fapt, acest lucru am avut în ve­dere cind am organizat" o intilnire cu tovarăşii neştri de la trasajul optic... " Am mers împreună cu tovarăşul Aurel Spanache, am discu­tat, am răsucit pe o parte şi pe alta fel de fel de so­luţii. Obstacolele ce se ri­dicau in calea dorinţei noastre de a economisi ta­bla de vapoare nu erau pu­ţine şi nici de neluat in seamă. Atunci am apelat chiar la sprijinu­l unui tra­sator , Stelian Răzmerită: „Mă Lică, uite aici se pre­văd două tăieturi cu sudu­ră. N-am putea rezolva treaba asta printr-o singu­ră tăietură ?“ Răzmeriţă, om al trasajului, n-a zis nici nu, nici da. A cerut timp de gindire. Noi eram grăbiţi si aproape ne-am supărat pe el. Pe nedrept, insă. La urma urmei, n-ar fi trebuit să uităm că pînâ atunci se croise cu două tă­ieturi. Or, şi soluţia asta a fost născocită tot de oa­menii de aici, interesaţi in folosirea cit mai­­judicioasă a tablei navale. Lucrul apoi intrase intr-o anume ruti­nă: sudorii ajunseseră, să e­­xecute operaţia cu ochii închişi. Nu-i uşor să treci de la o operaţie bine de­prinsă la alta nouă, care nici măcar nu ştii dacă-i mai bună pro­ba. Dar ca să afli, nu există decât o sin­gură cale : „Eu zic să în­cercăm şi cu o singură tă­ietură, a acceptat Stelian Răzmeriţă. Deşi­ n-ar fi ex­clus să stricăm o tablă“. „Foarte bine, încercăm“. — Să nu se înţeleagă cumva, din ce spune tova­răşul Dinu, că nu aveam inima cu­ puricele, rezumă episodul mai sus înfăţişat, Ştefănică Maxim , că nu aş­teptam cu nerăbdare rezul­tatul. Adevărul e că ne pu­sesem mari speranţe în ideea asta şi voiam să fie pe-a noastră. Adică, să reuşim. Cit a durat decuparea după noua soluţie ? Dar ce însemnătate are acum timpul scurs atunci ? Minu­tele, dar păreau intermina­bile , aparatele de sudură automată înaintau ca mel­cul... Şi, ca să treacă vre­mea mai iute, cei de faţă s-au apucat de calcule. „Dacă reuşim, reducem cu 15—20 la sută timpul de de­bitare. La fel obţinem o e­­conomie de circa o jumăta­te de milion lei la consu­murile de oxigen, acetilenă, energie electrică. La care se adaugă economia de me­tal : 29 de tone de tablă na­vală, de pildă, la un mine­ralier de 55 000 tdw“. De data aceasta, după cum se poate vedea, econo­mia nu se mai măsura cu gramul, ci cu zecile de tone. Poate aici este locul să no­tăm, în aceeași ordine de idei, cîteva date aflate de la tovarăşul Anatolie Mehic, secretarul comitetului de partid al şantierului naval gălăţean anul trecut, pe întregul şantier s-a obţinut o economie de metal de 110 tone, iar anul acesta, colec­tivul s-a angajat să econo­misească 140 de tone. Și Ilie TANASACHE (Continuare în pag. a V-a) Aşa începe transformarea în tone a gramului de metal economisit MLĂDIŢELE întocmai ca aerul sau ca apa, copilăria este pretutindeni, este fluviul cu­­ cei mai mulţi afluenţi, minu­nea nicicind secătuită. Ea Întreţine in lume basmul, gingăşia, zîm­­betul — acest soare al fiinţei omeneşti — este puntea cu care tentăm posteritatea şi prin care, totodată, prezen­tul ne ispitește in chi­pul cel mai acut. Trăim — orice am face si la orice vîrstă — între copii, intr-o continuă fraternitate cu lumea lor. Privim chipurile copiilor : fie­care ne surprinde prin ineditul si in același timp prin aerul său de familie, prin doza sa de mister, dar si de cunoscut, îi cunoaştem pe toţi fără să ii cu­noaştem, pentru că fiecare ne defineşte pe noi şi pentru că in fiecare descifrăm acea materie vrăjită din care umanitatea nu numai că se plămă­deşte şi se desprinde, dar prin care se şi manifestă in tot ce are mai curat. Uimirea noastră, a adultului grăbit care înregistrează nu o dată pe copii doar ca miş­care (şi deranj), de unde vine ? Aproape sigur, din privirile co­piilor, din acea foame a pupilei care soarbe lumea şi o adaugă fi­inţei lor, nutrindu-le candoarea certitudini­lor, aplombul năzuin­ţelor. Fiecare copil este un manifest al bucuriei de a trăi­ ,un memento ne cit de pu­ternic, pe atit de sub­til adresat şi forţei şi înţelepciunii noastre. Auzim foşnetul mlădi­­ţelor şi ne înţelegem mai bine datoria, ros­tul nostru cel mai uman, acela de con­structori ai fericirii, îi vedem cum prind aripi şi îndrăzneală, prin­tr-o continuă­­emanci­pare din puterea slă­biciunii lor şi le urăm dintotdeauna să creas­că mari. E o urare veche, aproape si­gur cindva un des­cântec, căci nu încape îndoială, au fost­ atitea vremuri cind nici nu era vorba de viitor pe acest pămint, ci numai de supravieţuire. Păs­­trind urarea, i-am schimbat sensul. „Vii­torul implacabil“ se spunea cindva. Nu s-ar putea spune că sintem­ noi astăzi mai puţin implacabili cu el , îl­ determinăm, ii incorporăm cu exacti­tate. ii împlinim cu fiecare gînd şi gest al nostru. Şi cu fiecare DE ZIUA COPILULUI copil — partea de vii­tor mai certă decit orice. In anul 2000, copiii de astăzi, copiii noştri, vor fi oameni in pu­terea vieţii. Acolo va fi timpul lor de domi­ciliu si de creaţie, a­­colo îşi­­ vor angaja destinul. Cu ce mesaj, în ce direcţie, cu cită forţă ? întrebări deloc tulburătoare ! Ne-am pregătit şi le pregătim zi de zi acestor Co­­lumbi ai comunismului — o întreagă genera­ţie — fantastica intil­nire cu ţărmul visat de secole. Nu ştiu ce va rămine din alte construcţii pină atunci, dar construcţia aceasta umană ne-o putem imagina. S-a turnat aici materia inoxida­bilă a idealurilor noas­tre, pilda bărbăţiei, pasiunea creaţiei. Li s-a asigurat copiilor noştri sănătate, price­pere, cultură. Li s-au deschis oprii altădată ferecate şi ştim că în lumea copilăriei s-a smuls nu numai buru­iana calamităţilor, dar şi improbabilităţile. Promovarea la limita­ superioară a puterilor fiecăruia dintre ei este regula absolută, la scara întregii noastre naţiuni. Aceasta face ca pretutindeni in România, copilăriei să i se alieze forţa unei familii invincibile. Este, poate, în contex­tul tuturor înfăptuiri­lor noastre, lucrul cel mai preţios. Născuţi sub această constela­ţie, se poate afirma că in societatea noas­tră, „in imperiul copi­lăriei, soarele nu apu­ne niciodată“. Este, cum se ştie, condiţia de bază a eutrofiei, a creşterii, a sănătăţii plenare. Puero maxima reve­­rentia debetur, spunea Terentino. Intr-ade­văr, datorăm copiilor cel mai mare respect, în această zi de 1 iu­nie, sărbătoare a tutu­ror copiilor lumii, să ne bucurăm că în tara noastră această datorie este achitată, cu prio­ritate si generozitate. Rostim si cu acest pri­lej : „Să cresteti mari, copii !“ Şi ştim că u­­rarea noastră este un firesc şi tonic salut adus însuşi viitorului şi gloriei patriei socia­liste. Mircea SÎNTIMBREANU Desen de Tia PELTZ

Next