Scînteia, octombrie 1978 (Anul 47, nr. 11232-11257)

1978-10-01 / nr. 11232

I­I [~l/n dialog cu ff/c~j lntr-o dimineaţă, cind ziua abia iţi făcea loc din noapte, in comuna Gheorghe Doja din Ialomiţa am in­­tilnit grupuri de oameni in vîrstă ce purtau găleţi■ Pa- i­şii făcufi fără grabă imi spuneau că oamenii aceştia au măsurat pe jos de multe ori pamintul. Bărbaţi şi femei ( născuţi la început de veac, ce au cunoscut intii noap- I tea şi apoi ziua vieţii. Ii privesc, şi primarul comunei S­imi „citeşte“ nedumerirea. Continuind parcă o discuţie , începută de mult, îmi spune :­­ „Acum două săptămini vine la mine un grup de I pensionari. La prima vedere mi-am zis că cine ştie ce necaz au. Tocmai voiam să le spun să ne mai ierte­­ deocamdată, că nu ne vedem capul de treburi, că sin- f tem în campanie. Cind moş Ioniţă Pleşoianu : «Măi Nicolae, sint multe de făcut in cooperativă, iar noi pen- I sionarii care am putea să vă ajutăm sintem­ vreo 200. ] Ne-am gindit să lucrăm noi la culesul roşiilor şi stru- * gurilor. Cei tineri să meargă la sfeclă şi la porumb.»“ . Această secvenţă, povestită de primarul comunei,­­ Nicolae Mihăilă, mi-am reamintit-o zilele trecute, cind I I I I 1 I­I I I­ I PICĂTURA DE CERNEALA 1 I am fost martorul următorului dialog (la ieşirea din­tr-un magazin universal, între un moşneag din cer ■ făcuţi să cîntărească din ochi lumea şi o femeie tinără, îmbrăcată orăşeneşte, ce purta două sacoşe încărcate) : I­I — Ce-ai cumpărat, Leano ? ■ — De toate, moş Dumitre. — Şi-ai găsit chiar de toate ? ’ — Apăi să ştii că la oraş nici n-ai de ce merge. — Avem o aprovizionare pe cinste, nu alta. — Atunci, Leană taică, de ce nu te-ai dus azi la cimp, la muncă­­ ? — Ce vrei să zici cu asta ?­­ — Că orășenii, muncitorii, ne-au trimis la magazin tot ce vrei să cumperi, dar la noi mai sunt roşii şi go-­­ goşari, castraveţi şi vinete de cules. Dacă toţi s-ar ţine­­ de lucru ca tine, ce ar găsi orăşenii in piaţă ? • Femeia s-a înroşit in obraji şi a pornit cu capul ple­cat, de parcă ar fi ţinut cu privirea sacoşele. Bătrinul­­ (pe care am aflat că-l cheamă Dumitru Gherase) se • încălzise : I — Uite-o... ! Acum cind dă un clocot pămintul de rod, * ea face tirguieli ca-n zi de tirg. . Apoi, după o pauză, a ţinut să mai adauge : — Cind eram cam de virsta ei, pe munca dintr-un­­ an am luat o pălărie şi un şort, am mincat doi mici • și am băut doi ţapi cu bere la bilet la Călăraşi. Asta a fost toată tirguiala mea şi a Măriei, răposata, intr-un­­ an întreg. Ce alt îndemn la hărnicie, mai frumos şi mai ade­vărat, s-ar fi putut rosti ?... | I Mihai VIŞOIU . \ PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XLVIII Nr. 11232 Prima ediţie Duminică 1 octombrie 1978 6 PAGINI — 30 BANI OBIECTIVELE ŞI SARCINILE SUBLIMATE IN CUVINTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU LA CONSFĂTUIREA DE LUCRII DE LA C. C. AL P, C, R. Amplu si mobilizator program de acţiune pentru realizarea exemplară a planului, pentru perfecţionarea activităţii economice „Pentru înfăptuirea tuturor măsurilor de realizare a planului pe acest an şi pe următorii doi ani ai cincinalului, a hotărîrilor Congresului al XI-lea, a prevederlor Programului partidului, a hotărîrilor Conferinţei Naţionale trebuie să acţionăm cu mai multă hotărîre şi fermitate, îmbunătăţind activitatea în toate domeniile NICOLAE CEAUŞESCU După cum s-a anunţat, sub pre­şedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru, joi a avut loc la C.C. al P.C.R. o consfătuire de lucru cu primii secretari ai comitetelor ju­deţene de partid, miniştri, alţi con­ducători de organe centrale de stat. Scopul acestei consfătuiri de lucru l-a constituit analiza modului de realizare a planului de dezvoltare economico-socială pe acest an, mă­surile ce se impun pentru îndepli­nirea lui, in cele mai bune condiţii, in următoarele trei luni, precum şi pregătirile ce trebuie făcute pentru anul viitor. Prin întreaga desfăşurare a consfă­tuirii de lucru, prin complexitatea problemelor dezbătute, prin măsurile stabilite se relevă încă o dată, cu toată pregnanţa, acea caracteristică fundamentală a societăţii noastre : rolul Partidului Comunist Român de forţă politică conducătoare a Întregii activităţi economico-sociale. Iar afir­marea deplină a rolului conducător al partidului se reflectă tocmai in modul în care organele şi organiza­ţiile de partid soluţionează proble­mele complexe ale construcţiei socia­liste, ale dezvoltării în ritm înalt a economiei noastre, a întregii so­cietăţi. In mod strălucit s-a evidenţiat şi cu acest prilej înalta exigenţă revo­luţionară a secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rolul său determinant in stabilirea sarcinilor imediate şi de perspectivă, de importanţă hotări­­toare pentru progresul necontenit şi multilateral al ţării. In cuvîntarea rostită de secretarul general al parti­dului la încheierea consfătuirii de lucru sînt analizate într-o viziu­ne aprofundată şi cuprinzătoare rezultatele obţinute în realizarea complexelor sarcini ale dezvoltării noastre economico-sociale şi sunt definite cu precizie obiectivele prioritare, pirghiile decisive, măsu­rile practice, concrete menite să asi­gure mobilizarea tuturor colectivelor de oameni ai muncii pentru reali­zarea exemplară a sarcinilor cantita­tive şi calitative ale planului, pentru transformarea cantităţii intr-o ca­litate nouă, superioară, pentru per­fecţionarea in continuare a conduce­rii activităţii economice si sociale. O dată mai mult s-a reflectat şi de această dată întrepătrunderea înal­tei exigenţe partinice cu spiritul practic, cu profunda cunoaştere a realităţilor, ideile şi sarcinile cuprin­se în cuvîntarea secretarului general al partidului oglindind convingător capacitatea de a găsi soluţii adecvate problemelor tot mai complexe pe care le ridică mersul continuu înainte al societăţii noastre. Fireşte, dată fiind diversitatea do­meniilor abordate, nu ne propunem, in spaţiul restiins al acestui­ articol, o trecere in revistă a acestora, ci doar o primă reliefare a unor con­cluzii sintetice, a unor obiective şi sarcini de maximă importanţă pentru actuala perioadă. Prima concluzie ce se desprinde din lucrările consfătuirii, din cuvîn­tarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, constă în imperativul mobilizării tu­turor forţelor spre a asigura înfăp­tuirea exemplară a sarcinilor de plan pe acest an în industrie, in in­vestiţii, în agricultură, în toate sectoarele de activitate. Este, desigur, îmbucurător faptul că, pe ansamblu, planul in industrie se realizează cu o anumită depăşire. Aceasta constituie o dovadă a realismului sarcinilor de plan, a capacităţii clasei noastre muncitoare, a întregului popor de a acţiona, strîns unit in jurul partidu­lui, pentru înfăptuirea exemplară a hotărîrilor Congresului al XI-lea şi (Continuare l, pag.­­ IIî-a) Piatra Neamţ, astăzi Fotó : S. Cristian STUDENŢI ŞI ELEVI în amfiteatrele aurii ale recoltei Alături de oamenii cimpului, de ţă­rani cooperatori şi mecanizatori s-a prins in marea horă a muncii şi tine­retul studios. Zeci şi sute de mii de elevi şi studenţi, pionieri, de pe în­treg cuprinsul ţării participă in aceste zile la recoltarea fructelor şi legume­lor, la culesul viilor şi al lanurilor de porumb. Pretutindeni, entuziasmul şi puterea lor de muncă, hărnicia şi răs­punderea cetăţenească pentru avutul ţării se exprimă în fapte de muncă, în simţ gospodăresc şi disciplină. Pe întinsa hartă agricolă a ţării, multe instituţii de învăţămînt superior şi-au organizat, în aceste săptămîni d­e toamnă, adevărate ,,filiale" de muncă. 8 500 de studenţi bucureşteni, împreu­nă cu citeva sute de cadre didactice se află în amfiteatrele aurii ale recol­tei din cimpia Teleormanului pînă pe dealurile Vrancei, din podgoriile Pra­hovei şi Buzăului pină pe meleagurile încărcate de rod ale Dobrogei. Iată-i : 1 200 de studenţi viitori agronomi s-au avîntat în viile Ostrovului. Şi, după cum ţin să ne asigure „gazdele" lor, lucrează bine. Fiecare are de îndepli­nit 80 la sută din norma republicană. Mulţi o depăşesc, îndeosebi cei care s-au aflat pe ogoare şi in campaniile agricole din anii trecuţi. Iar cîştigul e şi el pe măsură : 50—60 de lei pe zi (din care circa 20 lei revin pentr­u în­treţinere). Insă şi mai substanţial este ciştigul moral : satisfacţia participării la o importantă activitate economică şi socială, de interes naţional , mulţu­mirea celui care munceşte umăr la umăr cu toţi semenii săi pentru pli­nea poporului ; şi, de ce nu, experien­ţa pe care, ca viitor specialist, şi-o for­mează acum, în anii studenţiei, în acest vast laborator al naturii, al muncii agricole. Tovarăşul Andrei Bordei, secretar al comitetului de partid al Centrului universitar Bucureşti, ne indică şi alte adrese sezoniere. Ale mediciniştilor — la viile de la Tohan, Valea Călugă­rească, Dealu Mare, Băicoi — jude­ţul Prahova, Coteşti, Odobeşti şi Pan­­ciu — judeţul Vrancea , ale univer­sitarilor d­in localităţile dobrogene, de Florica DINULESCU şi corespondenţii „Scînteii" Foto : E. Dichiseanu (Continuare în pag. a­ II-a) ------------ Caligrafii de toamnă.-----------­ Te uita, toamna e­ o maturitate în sîmburii cu vîrstă clara şi în fructele cu dulciuri decantate pe care sieşi le desăvîrşi. Ii este fructa aur clasic dintru grădina hesperidelor din drum în care calm şi latineşte intru la ceasul de legendă şi de fum. Şi-ating cu mîna crengile golite de frunze, ca de lirice poveri spre fructele cu doruri şi ispite culese-n palma altei mîngîieri. Căci tot aşa se-aşază-n palme plodul cel nou născut cînd mama şi-l preia, cum se aşază, plin de seve, rodul sau se prelinge-n iarbă, ca o stea. Bogat ca-n Georgicele lui Virgiliu trec, prin livezi, august şi meditînd cu paşii-n lut ca-n ceară un sigiliu, sub zodia în care cred şi cînt. Livada ca o cramă se deschide la sucul patriarh, cu gust amar sub care fructele devin fluide şi-mi picură fluidul în pahar. Cu coşuri grele, fete trec bogate spre viitorul vin al nunţii lor. Te uită, toamna e-o maturitate de care, încă-n miezul ei, mi-e dor. Al. ANDRIŢOIU CARl­CTERUl ANGIDAT, SPIRITUL COMBATIV MitllRNT - ATRIBUTE DEFINITORII Aii ACTIVITATII DE CREAŢIE Există în automatismul limbajului o propoziţie care spune că poetul sau scriito­rul cutare „face" sau „a făcut epocă". Fără îndoială, expresia s-a impus de mult in anumite condiţii is­torice, dar, privind realist, ea nu spune totul. Scriito­rul contribuie fără îndoială la profilul epocii sale, însă epoca îi imprimă caracte­risticile fundamentale chiar şi celui mai mare scriitor sau artist. Nu mai e ne­voie să reproducem înţe­lepciunea de demult a Cro­nicarului : „Nu-s vremile sub oameni, ci bietul om sub vremi". Numai că ideea lui Miron Costin cere un corectiv sau, cel puţin, o completare : nu este „bietul om" decît acela care trăieşte într-o „biată vre­me", ca aceea, bunăoară, care l-a făcut victimă chiar pe grăitorul acestor cuvin­te. Dimpotrivă, o epocă fe­ricită îl poate face fericit şi pe scriitorul sau artistul care o reprezintă. Printre multe altele, ei creează con­diţii optime de lucru, şi, in consecinţă, deschide drumul către dezvoltarea plenară a personalităţii sale. Am adus dinadins aceas­tă ultimă desluşire. Epoca, deci, nu numai că impri­mă oricărei creaţii un anu­mit specific, modelează spiritul oricărui scriitor, dar totodată îl şi întreţine, de­venind pentru el un fel de alveolă protectoare, aşa cum ar fi solul pentru o plantă. Ii oferă adică aspec­tele vii ale fizionomiei sale, care servesc drept materie primă pentru activitatea sa făuritoare. De aceea, scriitorul care se desprin­de de propria-i epocă este ca şi planta smulsă cu ră­dăcină din pămînt şi lă­sată la voia intimplării, pină se usucă. Numai soli­daritatea strinsă cu timpul, în propria sa ţară, îi aduce acea densă înflorire a per­sonalităţii, la care în mod normal trebuie să aspire. Şi aci, insă, se mai cer aduse unele precizări. Aspi­raţia de care am amintit mai sus, prin legătura strinsă cu epoca, deşi bine intenţionată la început, se poate preschimba, după primele succese, într-o ste­rilă înfumurare. Aceasta se află încurajată de supra­vieţuirea unei prejudecăţi, cu rădăcini în roman­tism, despre personalita­tea scriitorului şi artistului văzut adesea mai puţin ca om ci­, mai ales, ca de­miurg, creator, printre zei, de lumi. Hotărît că un ase­menea om — In jurul căruia s-a făcut o prea mare risi­pă a calificativului de „creator" — are tot dreptul la respectul și chiar la ad­mirația unanimă, de care e firesc să se bucure ori­cine face o muncă valoroa­să, cu caracter constructiv. Dar de aci pînă a ajunge la un mit al scriitorului — mit vecin cu zeificarea — este o cale lungă. Faptul apare astăzi, acolo unde şi atunci cînd se produce, aproape de neînţeles. De ce spunem aceasta ? Fiindcă mitul proiectat asupra scriitorului, deşi la fel de fals, era intructiva explicabil cu mult înainte. Se impunea pe atunci cri­teriul rarităţii şi al dificul­tăţii. Ciţi puteau deveni scriitori intr-o ţară în care ei nu se recrutau decit dintr-o minoritate, aceea a ştiutorilor de carte ? Dar şi aci accesul la scris îl avea numai o redusă mino­ritate a acelei minorităţi. Obstrucţia o făceau, in ul­tima categorie, lipsa rela­ţiilor, a studiilor superioa­re, a mijloacelor de între­ţinere, precum şi atmosfe­ra filistină a tirgoveţilor vremii, care descurajau orice veleitate şi stingeau orice seînteie ivită în jurul lor. In afară de cantitatea maculaturii răspindite de unii editori care speculau şi alimentau prostul gust, a reuşi să publici o carte bună era aproape o minu­ne. Iar autorul ei, in faţa celor care auzeau de el, de­venea un „mit", desigur prea puţin profitabil în ce îl privea. Există două feluri de mi­­tizări provenite din igno­ranţă : a scriitorului de­miurg şi a scriitorului apostol şi erou moral. In SCRIITORUL -un om al epocii lui --------------------- de Edgar PAPU --------------------­prima categorie, pentru ori­care om, care depunea un efort mai mare să-și scrie numele pe unele acte decit să are un întreg hec­tar, desigur că un „domn" care „scria cărţi", care, deci, putea să umple cu slove sute de file, era aproape un vrăjitor cu puteri su­pranaturale. Pentru micul intelectual, la rîndul său în­zestrat cu bunăvoinţă, dar naiv în aprecieri, scriitorul nu apărea ca un realizator artistic, ci ca un mucenic, ca un ins ce se supusese de­­ bunăvoie la lipsuri, la umi­linţe, la renunţări, ca să scoată cu mari sacrificii o carte. In ambele cazuri, nimbul din jurul frunţii sale se constituia din repre­zentări deformate, exage­rate pînă la falsificarea ra­portului dintre cauză şi efect, însă, după cum am mai spus, toate explicabile prin anumite condiţii is­torice. O carte bună se sco­tea rar şi cu greu. Faptul devine limpede pentru un anumit aspect din istoria li­terară. Aşa se explică, bunăoară, că atîţia mari clasici români — şi nu numai de la noi — din vea­cul trecut, şi chiar de pe la începutul veacului nos­tru, nu au la activul lor decit una sau două cărţi publicate : Bălcescu, Ne­­gruzzi, Filimon, Ion Ghica, Codru Drăguşanu, Creangă, Hogaş. însuşi Eminescu n-a scos decît un singur volum in timpul vieţii. Este adevărat că mai tîr­­ziu, între cele două răz­boaie, odată, deci, cu îm­plinirea unor vechi şi legi­time năzuinţe, situaţia s-a îmbunătăţit mult. Am pu­tea vorbi aci, după unirea tuturor românilor intr-un singur stat, de o masivă presiune a geniilor asupra (Continuare in pag. a IV-a) ÎN ZIARUL DE AZI Rubricile noastre: • O­­mul şi viaţa raţională • Faptul divers • Din in­stanţă in faţa opiniei pu­blice • Muncă, răspunde­re, competenţă. BISTRIŢA NOI CAPACITĂŢI INDUSTRIALE PUSE ÎN FUNCŢIUNE Pe platforma industrială a oraşului Bistriţa au fost finalizate noi obiec­tive de investiţii ale cincinalului, menite să sporească şi să diversifice gama de bunuri materiale pe care colectivele de muncă ale judeţului Bistriţa-Năsăud le livrează economiei naţionale. Cele 3 capacităţi sunt : fabrica de mobilă din P.A.L. me­­laminat, secţia de mobilă corp, ambele integrate în cadrul combina­tului de prelucrare a lemnului, pre­cum şi secţia de mase plastice pen­tru construcţii, aparţinind fabricii de materiale de construcţii. In cadrul fabricii de mobilă din P.A.L. melaminat se vor produce circa 14 000 garnituri de mobilă pe an , bucătării, camere pentru tine­ret, mobilier comercial şi şcolar, iar noua secţie de mobilă corp va de­termina in final triplarea producţiei de acest gen de mobilă a combina­tului. Secția de mase plastice pentru construcții este prima cu profil chi­mic de pe aceste locuri. (Gh. Crişan). 29 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze Tovarăşului HUA KUO-FEN Preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, Premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze Tovarăşului IE CIEN-IN Preşedintele Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Populari a Republicii Populare Chineze PEKM­ In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consi­liului de Stat şi Guvernului Republicii Socialiste România, al poporului român şi al nostru personal, vă adresăm dumneavoastră, Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Populari şi Consiliului de Stat ale Republicii Populare Chineze, precum şi poporului chinez, un salut tovărăşesc şi calde felicitări, cu prilejul celei de-a XXIX-a aniversări a proclamării Republicii Populara Chineze. In anii care au trecut de la proclamarea Republicii Populare Chineze, comuniştii, oamenii muncii au înfăptuit prefaceri revoluţionare adinei în societatea chineză şi au obţinut victorii remarcabile in toate domeniile con­strucţiei socialiste. Partidul Comunist Chinez, în frunte cu tovarăşul Hua Kuo-fen, desfăşoară o intensă activitate pentru dezvoltarea accelerată şi modernizarea economiei naţionale, pentru ridicarea nivelului de trai, mate­rial şi cultural al întregului popor. A crescut rolul Chinei populare pe arena mondială, în lupta împotriva politicii imperialiste de dominaţie şi asuprire, pentru triumful cauzei păcii, libertăţii şi independenţei popoarelor. Partidul şi poporul nostru acordă o înaltă apreciere raporturilor priete­neşti dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Chineză, care au cunoscut o continuă evoluţie ascendentă. întilnirile recente la nivel înalt de la Pekin şi Bucureşti au constituit puternice manifestări ale prie­teniei şi colaborării dintre partidele, ţările şi popoarele noastre. Suntem convinşi că, acţionind în spiritul convorbirilor şi înţelegerilor pe care le-am stabilit împreună, relaţiile româno-chineze vor căpăta un nou şi puternic irimuls, se vor dezvolta tot mai mult, în interesul popoarelor român şi chi­nez, al cauzei generale a întăririi forţelor socialismului în lume, a păcii şi cooperării internaţionale. Exprimind bucuria comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii din Repu­blica Socialistă România faţă de realizările obţinute de poporul frate chinez, sub conducerea Partidului său Comunist, vă urăm de ziua marii sărbători naţionale noi şi tot mai mari succese în înfăptuirea hotărîrilor Congresu­lui al XI-lea al partidului, pe calea progresului şi înfloririi multilaterale a Chinei socialiste. NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român, Președintele Republicii Socialiste România MANEA MĂNESCU Prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste România

Next