Scînteia, decembrie 1978 (Anul 47, nr. 11284-11310)

1978-12-01 / nr. 11284

PAGINA 2 I­M­UMIKEÍi " opera întregului popor român w/Ms. pot suprima dreptul unui popor de a aspira la unitatea sa naţională şi la Inde­pendenţa sa. Orice convenţiune care pre­tinde a ignora aceste drepturi imprescrip­tibile este nulă înaintea istoriei". * „Să ne unim toţi cei de un neam şi o limbă". „Declaram cu toţii în masă — se spunea inttrun apel al studenţilor români transilvăneni din 22 octombrie 1918 — că ne considerăm dezrobiţi şi că, dobindind drept de dis­punere liberă asupra noastră... vrem sa ne unim cu toţii cei care sint de un neam şi o limbă cu noi".­­ „Să punem temelia unui viitor bun şi fericit". „Veniţi cu toţii la Marea Adunare Naţională care se va ţine la 1 decembrie în Bel­gradul lui Mihai Viteazul! Veniţi cu miile şi cu zecile de mii! Lăsaţi pe o zi grijile voastre acasă, căci in această zi vom pune temelia unui viitor bun şi feri­cit pentru întreg neamul nostru româ­nesc... E ziua cînd se va hotărî asupra sorţii noastre pentru veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi ră­­mînem de aci înainte cu fraţii noştri de pe tot cuprinsul pâmintului românesc". (Ziarul­­„Unirea" din Blaj, 28 noiembrie 1918). (Relief, ipsos de Gh. ADOC) Alba lulia, 1 decembrie 1918 proletariatului Contribuţia hotărită a Istoricul act al unirii a fost pregătit de amplele si viguroasele acţiuni revolu­ţionare desfăşurate în perioada d**kf sfîrşitul primului''război mondial de masele largi populare' peritru scuturarea dominaţiei habsburgice. Avind loc tn condiţiilor internaţionale favorabile create de triumful Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi de valul luptei de eliberare a popoarelor asuprite din cadrul imperiului habsbur­­gic, aceste acţiuni l-au subminat din interior, i-au accelerat destrămarea. • Grandioase mitinguri şi demonstraţii. Organizîndu-şi rindu­­rile, pătrunsă de un puternic spi­rit combativ, muncitorimea a pur­tat în acea perioadă viguroase acţiuni re­voluţionare, afirmîndu-se, totodată, ca un factor activ al luptei pentru unitate. La Ti­mişoara şi Oradea, la Arad şi Cluj, în Va­lea Jiului, la Reşiţa, Lugoj şi Caransebeş, la Braşov, Sibiu şi Brad, la Turda, Bis­triţa şi Tg. Mureş, în centrele miniere din Apuseni şi Maramureş au avut loc gran­dioase demonstraţii şi întruniri, în care muncitorimea revendica, odată cu îmbu­nătăţirea situaţiei sale economice, liber­tăţi politice largi, încheierea grabnică a păcii, drepturi naţionale egale. o Consiliile muncitoreşti pre­iflU COndUCereO. în numeroase între­prinderi s-au constituit consilii muncito­reşti, care au preluat controlul asupra activităţii întreprinderilor. Astfel în Valea Jiului s-a declarat grevă generală, iar jandarmeria şi autorităţile locale au fost înlăturate. Muncitorii mineri au pus stâ­­pînire pe întreprinderile miniere şi au luat măsuri de asigurare a producţiei, a apro­vizionării populaţiei. Un buletin de infor­maţii al Marelui Cartier General Ro­mân din d­ecembrie 191­ B gubjirup, cft „în Petroşani ordinea era menţinută de mun­citorii de la minere, dă cărbuni, iri majo­ritate români... Comandanţii gărzilor din Petroşani, Aninoasa, Vulcan şi Lupeni sunt muncitori...".­­ „Toata suflarea româ­nească să vieţuiască într-un Stat . La mitingurile muncitoreşti, în coloanele publicaţiilor socialiste, voinţa de unire, hotârîrea de a realiza o Româ­nie puternică şi democratică au fost răspicat afirmate. Ziarul socialist „Ade­vărul" scria astfel: „Unul dintre visurile noastre cele mai frumoase e şi unirea tuturor românilor. Vrem ca toată suflarea romanească să vieţuiască intr-un stat, vrem ca prin unirea tuturor ţarilor româ­neşti sa devenim un popor mare înain­tea căruia să fie deschise toate căile ce duc spre progres şi fericire". Valul larg al acţiunilor ţărăneşti ----------------- ---------------------------------­ • „Să fim o naţiune, una şi nedespărţită ! In cursul acţiunilor ţărăneşti s-a făcut auzită cu putere voinţa lor de unire cu România. La Râcâşdia in Banat, ţăranii au strigat „Trăiască Româ­nia" , la Vidra, 2 000 de moţi s-au adunat simbolic lingă casa unde văzuse lumina zilei Avram Iancu, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare „decorate cu tricolor, flori şi brad" şi cu toţii au strigat în cor „Trăias­că unirea tuturor românilor" ; adunarea de la Oraviţa a lansat o proclamaţie care se încheia cu urarea: „Trăiască naţiunea română, una şi nedespărţită". Subliniind că năzuinţa de unitate era nutrită de cele mai largi mase ţărăneşti, un contemporan afirma câ „însufleţirea în popor pentru unirea cu România este mare". • Alături — ţăranii români şi maghiari. Acţiunile ţărănimii s-au în­dreptat cu precădere împotriva autori­tăţilor locale — primarii, notarii, jandar­mii reprezentînd în ochii ţăranilor instru­mentele vechiului regim oprimator. în circa o sâptâmînâ, la începutul lunii no­iembrie au fost înlăturaţi 2 900 de notari — adică aproape 90 la sută din cei 3 200 de notari din satele Transilvaniei. Cu o deosebită forţă s-a revărsat mînia ţărănimii asupra marilor pro­prietari de pâmînturi,­ a grofilor şi ne­meşilor, nu o dată ţăranii români acţio­­nînd în comun cu ţăranii maghiari. „Locui­torii români şi maghiari" din 19 comune ale Sălajului — relata un raport al autori­tăţilor — „nu numai că s-au răzvrătit, dar au pornit la atacuri, incendieri ale cona­celor celor avuţi", în judeţul Cluj, scria ziarul „Újság" („Noutatea"), ţăranii s-au revoltat „deopotrivă in comunele maghia­re şi române, punind stăpinire pe întrea­ga recoltă a mai multor proprietari. Bu­catele au fost pe urmă împărţite priete­neşte, între ei".­­ Din toate satele Transilva­niei. Contribuţia esenţială a ţărănimii la înfăptuirea unirii este evidenţiată de prezenţa masivă, impunătoare a locuito­rilor satelor din toate părţile Transilva­niei la Marea Adunare de pe Cimpul lui Horea de la Alba lulia, de adeziunea lor fermă şi entuziastă la istorica rezo­luţie adoptată atunci. „Poporul nostru — scria ziarul „Unirea" din Blaj — mîn­­dru ca niciodată, s-a manifestat mai pre­sus de toate aşteptările. Pe o vreme de iarnă grea, cu zăpadă şi viscol, au ve­nit din toate părţile româneşti, sutele, miile şi zecile de mii, pe jos, călări, cu căruţele şi trenurile. Am văzut la Alba lulia căciulile Maramureşului, pălăriile Cîmpiei, cuşmele Banatului, sumanele Ţării Birsei şi­ ale poienarilor sibieni". • „Ostăşimea — cu neabă­tută hotărîre cere unire", osta­şii, în marea lor majoritate ţărani, nutreau aceleaşi fierbinţi năzuinţe de dreptate so­cială, de libertate şi unitate naţională. Mii şi mii de militari români din fosta armată austro-ungard — aflaţi prizonieri in Rusia — au cerut sa intre în rindul armatei ro­mâne spre a contribui la realizarea idea­lului naţional. „Cerem cu neabătută hota­­rîre unirea noastră cu România liberă pen­tru a forma împreună un singur stat naţional român, care trebuie să aibă la bază cele mai largi principii democra­tice"... — se arăta în rezoluţia uneia dintre adunările prizonierilor (Darniţa, aprilie 1917). în toamna anului 1918, ostaşii români din armata habsburgicâ, ca şi cei apar­­ţinînd altor naţionalităţi asuprite, s-au răzvrătit, părăsind frontul sau garnizoa­nele, îndreptîndu-se spre ţinuturile natale. Aici ei au înteţit flacăra revoluţiei bur­­ghezo-democratice ce zguduia provincia. „Sosirea soldaţilor — scria ziarul „Uni­rea" — a alarmat mai ales curţile bo­iereşti, dar nu mai puţin s-au înfricoşat notarii şi alţi funcţionari". Destrămarea unităţilor militare habsbur­gice a înrîurit pozitiv avîntul de luptă al maselor populare, a paralizat într-o măsură importantă replica claselor exploatatoare, contribuind la crearea condiţiilor necesare pentru unirea Tran­silvaniei cu România. Gindul şi fapta intelectualităţii • „Ne socotim nu numai fiii aceluiaşi popor, ci şi cetăţenii aceluiaşi stat românesc". Animată de profunde sentimente patrio­tice, intelectualitatea a ţinut mereu trea­ză în conştiinţe ideea unităţii, a adus o importantă contribuţie la pregătirea şi înfăptuirea actului de la 1 Decembrie 1918. „Începînd de astăzi... noi cei de aici mai jos iscăliţi — se spunea în declaraţia semnată de un grup de personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale din toate pro­vinciile româneşti la 24 ianuarie 1918 — nu ne mai socotim ca pînă acum arde­leni, bucovineni ş.a.m.d. şi nu ne mai so­cotim nici numai fiii aceluiaşi popor, ci ca cetăţenii aceluiaşi stat unitar româ­nesc, ca cetăţeni ai României noi a tutu­ror românilor". • „Nici o forţă nu poate su­­prima dreptul la unitate naţio­nală" • „Nici o forţă, nici un tratat — se arată într-o declaraţie din 23 mai 1918 ce purta semnăturile a 66 parlamentari,­ universitari şi publicişti români — nu SCINTEIA - vineri 1 decembrie 1978 U­n unic mandat—din milioane de inimi Rolul hotârîtor al poporului apare cu deosebită pregnanţă in pregătirea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia convocată de Consiliul Naţional Român Central. Delegaţii la istorica adunare au fost aleşi in adunări deschise de masele largi, de la oraşe şi sate, primind din partea alegătorilor mandate purtind zeci şi sute de semnături prin care erau împuterniciţi să voteze pentru Unire. Iată citeva dintre aceste mandate cu care din toate colţurile Tran­silvaniei plecau delegaţii către Albă Iulia.­ ­ „Decidem asupra sorţii viitoare a neamului". „Subscrişii adeverim ca Partidul Social-Democrat din Deva a ales azi delegaţi ai cercu­lui electoral Deva... Drept ce... sînt prin aceasta autorizaţi a lua parte cu vot de­cisiv la Marea Adunare Naţională Româ­nă... şi a contribui cu votul lor la deci­derea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania". o „Dorinţa nestrămutată de a ne uni cu România". Aduna­rea locuitorilor din Ţînţari-Fagaraş, alegînd un „reprezentant al său la mărita adunare naţională română care se va ţine duminică 1 decembrie a.c. la Alba lulia, îl obligă ca necondiţionat sâ se prezinte acolo încă sîmbâtâ pe 30 l.c. şi, în numele celor 2800 de suflete ro­mâne care locuiesc in această comună românească, să declare dorinţa noastră nestrămutată de a ne alipi României şi prin aceasta a contribui la unirea tutu­ror românilor într-un singur stat naţional şi independent".­­ „Să voteze numai pentru Unire . Sfatul naţional român din comuna Şugag, cercul Sebeşului, plenipo­tenţiazâ pe aleşii sâi „sâ ne reprezinte la conferinţa naţională din Alba lulia ce se va ţine duminică 1 Decembrie şi să voteze in aceia conferinţă în numele nostru şi al celor 2 500 (două mii cinci sute) su­flete ce reprezentăm pentru unirea Ar­dealului, Banatului şi Maramureşului cu regatul României. Orice altă votare n-are pentru noi de obligamint şi valoare". * „Pentru mult aşteptata li­bertate". „Atît sfatul naţional ro­mân cît şi întregul popor din co­muna Albac... cu unanimitate s-au decla­rat că unica şi nestrămutata lor dorinţă, nemaiputînd suferi jugul străin, este unirea românilor... Cele 3 000 de suflete râmase acasă, a căror inimă bate după mult aşteptata libertate, vor striga în 1 Decembrie 1918 acasă că „Să trăiască unirea tuturor românilor". • „Tot ce au dorit strămoşii, tot ce ne încălzeşte pe noi cei de faţă, tot ce va înălţa puru­rea pe fiii şi nepoţii noştri". „Obştea poporului româ­n din comu­na Rondela, din îndemn propriu şi fără nici o silă sau ademenire din vreo parte, dă la iveală dorinţa fierbinte ce în­sufleţeşte inima fiecărui român şi declara ca voinţa sa nestrămutată este: Voim să fim alăturaţi, împreună cu teri­toriile româneşti din Ardeal, Bănat... şi Maramureş, la Regatul României, în această hotărîre a noastră aşternem tot ce au dorit strămoşii noştri, tot ce ne încălzeşte pe noi cei de faţă şi tot ce va înălţa pururea pe fiii şi nepoţii noştri". • „Pentru asigurarea bine­lui şi a fericirii noastre". „pe delegaţii noştri îi împuternicim ca în faţa întregii noastre Adunări naţionale sâ fie rostitorii înflăcăraţi ai adevăratelor noas­tre sentimente româneşti, sâ adereze în numele nostru la toate hotâririle Adunării naţionale luate pentru asigurarea binelui şi fericirii trainice a neamului românesc de pretutindeni". (Din „împuternicirea" delegaţilor din comuna Beba-Veche, jude­ţul Timiş). • „Cu toată ardoarea ini­mii şi neclintită încredere aderăm la decizia voastră". „Scumpii noştri fraţi ! Destinul fericirii tuturor românilor din Ardeal... este depus in mîinile domniilor voastre. Noi, una co­mună veche curat românească, cu 1 200 suflete..., cu toată ardoarea inimii şi ne­clintită încredere aderăm la decizul vos­tru. Depărtarea e mare, dar uniţi sîntem in simţiri şi cugete, ne încredinţăm în înţeleapta-vă oblăduire şi puternică a­­pârare". (Adeziunea locuitorilor din Piş­­cari-Satu Mare). La Alba lulia, un vot pentru toate veacurile Convingerea că la Alba lulia aveau să se adopte hotâriri fundamentale pentru destinele neamului a făcut ca din întreaga Transilvanie să se îndrepte spre oraşul de pe Mureş peste o sută de mii de oameni. Suflul vibrant şi măreţia adu­nării s-au întipărit adînc in inima şi conştiinţa participanţilor. • „O călătorie istorică". „In dimineaţa de 30 noiembrie ne-am urcat in trenul cu care urma să facem această istorică călătorie. Trenul cloco­tea de urale şi cîntece patriotice. Pe ferestrele vagoanelor se legănau dra­pele tricolore... Cea mai emoţionantă privelişte ni se oferea prin gări. O mare de capete omeneşti ne intîmpina la oprirea trenurilor cu urale : „Trăias­că România Mare ! Trăiască unirea tu­turor românilor !“. (Valeriu Boeriu), o „o mare frescă naţională". „Călătoria noastră şi a altor mii de participanţi n-a fost un simplu voiaj între două puncte pe hartă, ci mersul triumfal al unui neam spre libertate şi unire... Imensa Cîmpie era o mare de oameni... Numărul ţăranilor predomina spre încîntarea ochilor care nu se mai săturau a privi marea frescă naţională, comorile etnografice de pe toate văile şi cîmpiile transilvănene şi bănăţene de la "Someş pînă la Timiş şi Cerna, de la cele trei Crişuri pînă la Mureş şi Olt". (Vasile Ilea). • „Cînd au prins a fîlfîi steagurile părea că tot pămîntul s-a mişcat din temelii“. (Scriitorul Alexandru Ciura). • „Poporul s-a eliberat". „Niciodată nu am văzut, laolaltă, o masă aşa de mare de ţărani. Defilează forţa strămoşească română. Toţi cîntă. Merg în grupuri separate fete în port naţional. în coloană răsună Internaţior­nala. Vin cu steaguri roşii masele de muncitori români. în urma lor soseşte compania de marinari... începe apoi ac­tul oficial. Are cuvîntul Goldiş, care ci­­teşte de pe hîrtie ceea ce este scris în inimi... Şi cînd răsună cuvîntul care este singura dorinţă a naţiunii noastre ro­mâne... se revarsă singura dorinţă, din mii de guri cuvintele bucuriei : românii s-au unit. Un lanţ s-a sudat între inimi. El nu poate fi sfărîmat... Ceea ce a ur­mat mi se pare un vis. Ştafete călări duc ştirea. Răsună trîmbiţele orchestre­lor, este difuzat imnul român şi masa porneşte acum în jos... Un popor s-a e­­liberat". (Emil Isac, într-un interviu acordat ziarului maghiar „Kolozsvári Hírlap“, 3 decembrie 1918).

Next