Scînteia, decembrie 1978 (Anul 47, nr. 11284-11310)
1978-12-01 / nr. 11284
PAGINA 2 IMUMIKEÍi " opera întregului popor român w/Ms. pot suprima dreptul unui popor de a aspira la unitatea sa naţională şi la Independenţa sa. Orice convenţiune care pretinde a ignora aceste drepturi imprescriptibile este nulă înaintea istoriei". * „Să ne unim toţi cei de un neam şi o limbă". „Declaram cu toţii în masă — se spunea inttrun apel al studenţilor români transilvăneni din 22 octombrie 1918 — că ne considerăm dezrobiţi şi că, dobindind drept de dispunere liberă asupra noastră... vrem sa ne unim cu toţii cei care sint de un neam şi o limbă cu noi". „Să punem temelia unui viitor bun şi fericit". „Veniţi cu toţii la Marea Adunare Naţională care se va ţine la 1 decembrie în Belgradul lui Mihai Viteazul! Veniţi cu miile şi cu zecile de mii! Lăsaţi pe o zi grijile voastre acasă, căci in această zi vom pune temelia unui viitor bun şi fericit pentru întreg neamul nostru românesc... E ziua cînd se va hotărî asupra sorţii noastre pentru veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămînem de aci înainte cu fraţii noştri de pe tot cuprinsul pâmintului românesc". (Ziarul„Unirea" din Blaj, 28 noiembrie 1918). (Relief, ipsos de Gh. ADOC) Alba lulia, 1 decembrie 1918 proletariatului Contribuţia hotărită a Istoricul act al unirii a fost pregătit de amplele si viguroasele acţiuni revoluţionare desfăşurate în perioada d**kf sfîrşitul primului''război mondial de masele largi populare' peritru scuturarea dominaţiei habsburgice. Avind loc tn condiţiilor internaţionale favorabile create de triumful Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi de valul luptei de eliberare a popoarelor asuprite din cadrul imperiului habsburgic, aceste acţiuni l-au subminat din interior, i-au accelerat destrămarea. • Grandioase mitinguri şi demonstraţii. Organizîndu-şi rindurile, pătrunsă de un puternic spirit combativ, muncitorimea a purtat în acea perioadă viguroase acţiuni revoluţionare, afirmîndu-se, totodată, ca un factor activ al luptei pentru unitate. La Timişoara şi Oradea, la Arad şi Cluj, în Valea Jiului, la Reşiţa, Lugoj şi Caransebeş, la Braşov, Sibiu şi Brad, la Turda, Bistriţa şi Tg. Mureş, în centrele miniere din Apuseni şi Maramureş au avut loc grandioase demonstraţii şi întruniri, în care muncitorimea revendica, odată cu îmbunătăţirea situaţiei sale economice, libertăţi politice largi, încheierea grabnică a păcii, drepturi naţionale egale. o Consiliile muncitoreşti preiflU COndUCereO. în numeroase întreprinderi s-au constituit consilii muncitoreşti, care au preluat controlul asupra activităţii întreprinderilor. Astfel în Valea Jiului s-a declarat grevă generală, iar jandarmeria şi autorităţile locale au fost înlăturate. Muncitorii mineri au pus stâpînire pe întreprinderile miniere şi au luat măsuri de asigurare a producţiei, a aprovizionării populaţiei. Un buletin de informaţii al Marelui Cartier General Român din decembrie 191 B gubjirup, cft „în Petroşani ordinea era menţinută de muncitorii de la minere, dă cărbuni, iri majoritate români... Comandanţii gărzilor din Petroşani, Aninoasa, Vulcan şi Lupeni sunt muncitori...". „Toata suflarea românească să vieţuiască într-un Stat . La mitingurile muncitoreşti, în coloanele publicaţiilor socialiste, voinţa de unire, hotârîrea de a realiza o Românie puternică şi democratică au fost răspicat afirmate. Ziarul socialist „Adevărul" scria astfel: „Unul dintre visurile noastre cele mai frumoase e şi unirea tuturor românilor. Vrem ca toată suflarea romanească să vieţuiască intr-un stat, vrem ca prin unirea tuturor ţarilor româneşti sa devenim un popor mare înaintea căruia să fie deschise toate căile ce duc spre progres şi fericire". Valul larg al acţiunilor ţărăneşti ----------------- --------------------------------- • „Să fim o naţiune, una şi nedespărţită ! In cursul acţiunilor ţărăneşti s-a făcut auzită cu putere voinţa lor de unire cu România. La Râcâşdia in Banat, ţăranii au strigat „Trăiască România" , la Vidra, 2 000 de moţi s-au adunat simbolic lingă casa unde văzuse lumina zilei Avram Iancu, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare „decorate cu tricolor, flori şi brad" şi cu toţii au strigat în cor „Trăiască unirea tuturor românilor" ; adunarea de la Oraviţa a lansat o proclamaţie care se încheia cu urarea: „Trăiască naţiunea română, una şi nedespărţită". Subliniind că năzuinţa de unitate era nutrită de cele mai largi mase ţărăneşti, un contemporan afirma câ „însufleţirea în popor pentru unirea cu România este mare". • Alături — ţăranii români şi maghiari. Acţiunile ţărănimii s-au îndreptat cu precădere împotriva autorităţilor locale — primarii, notarii, jandarmii reprezentînd în ochii ţăranilor instrumentele vechiului regim oprimator. în circa o sâptâmînâ, la începutul lunii noiembrie au fost înlăturaţi 2 900 de notari — adică aproape 90 la sută din cei 3 200 de notari din satele Transilvaniei. Cu o deosebită forţă s-a revărsat mînia ţărănimii asupra marilor proprietari de pâmînturi, a grofilor şi nemeşilor, nu o dată ţăranii români acţionînd în comun cu ţăranii maghiari. „Locuitorii români şi maghiari" din 19 comune ale Sălajului — relata un raport al autorităţilor — „nu numai că s-au răzvrătit, dar au pornit la atacuri, incendieri ale conacelor celor avuţi", în judeţul Cluj, scria ziarul „Újság" („Noutatea"), ţăranii s-au revoltat „deopotrivă in comunele maghiare şi române, punind stăpinire pe întreaga recoltă a mai multor proprietari. Bucatele au fost pe urmă împărţite prieteneşte, între ei". Din toate satele Transilvaniei. Contribuţia esenţială a ţărănimii la înfăptuirea unirii este evidenţiată de prezenţa masivă, impunătoare a locuitorilor satelor din toate părţile Transilvaniei la Marea Adunare de pe Cimpul lui Horea de la Alba lulia, de adeziunea lor fermă şi entuziastă la istorica rezoluţie adoptată atunci. „Poporul nostru — scria ziarul „Unirea" din Blaj — mîndru ca niciodată, s-a manifestat mai presus de toate aşteptările. Pe o vreme de iarnă grea, cu zăpadă şi viscol, au venit din toate părţile româneşti, sutele, miile şi zecile de mii, pe jos, călări, cu căruţele şi trenurile. Am văzut la Alba lulia căciulile Maramureşului, pălăriile Cîmpiei, cuşmele Banatului, sumanele Ţării Birsei şi ale poienarilor sibieni". • „Ostăşimea — cu neabătută hotărîre cere unire", ostaşii, în marea lor majoritate ţărani, nutreau aceleaşi fierbinţi năzuinţe de dreptate socială, de libertate şi unitate naţională. Mii şi mii de militari români din fosta armată austro-ungard — aflaţi prizonieri in Rusia — au cerut sa intre în rindul armatei române spre a contribui la realizarea idealului naţional. „Cerem cu neabătută hotarîre unirea noastră cu România liberă pentru a forma împreună un singur stat naţional român, care trebuie să aibă la bază cele mai largi principii democratice"... — se arăta în rezoluţia uneia dintre adunările prizonierilor (Darniţa, aprilie 1917). în toamna anului 1918, ostaşii români din armata habsburgicâ, ca şi cei aparţinînd altor naţionalităţi asuprite, s-au răzvrătit, părăsind frontul sau garnizoanele, îndreptîndu-se spre ţinuturile natale. Aici ei au înteţit flacăra revoluţiei burghezo-democratice ce zguduia provincia. „Sosirea soldaţilor — scria ziarul „Unirea" — a alarmat mai ales curţile boiereşti, dar nu mai puţin s-au înfricoşat notarii şi alţi funcţionari". Destrămarea unităţilor militare habsburgice a înrîurit pozitiv avîntul de luptă al maselor populare, a paralizat într-o măsură importantă replica claselor exploatatoare, contribuind la crearea condiţiilor necesare pentru unirea Transilvaniei cu România. Gindul şi fapta intelectualităţii • „Ne socotim nu numai fiii aceluiaşi popor, ci şi cetăţenii aceluiaşi stat românesc". Animată de profunde sentimente patriotice, intelectualitatea a ţinut mereu trează în conştiinţe ideea unităţii, a adus o importantă contribuţie la pregătirea şi înfăptuirea actului de la 1 Decembrie 1918. „Începînd de astăzi... noi cei de aici mai jos iscăliţi — se spunea în declaraţia semnată de un grup de personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale din toate provinciile româneşti la 24 ianuarie 1918 — nu ne mai socotim ca pînă acum ardeleni, bucovineni ş.a.m.d. şi nu ne mai socotim nici numai fiii aceluiaşi popor, ci ca cetăţenii aceluiaşi stat unitar românesc, ca cetăţeni ai României noi a tuturor românilor". • „Nici o forţă nu poate suprima dreptul la unitate naţională" • „Nici o forţă, nici un tratat — se arată într-o declaraţie din 23 mai 1918 ce purta semnăturile a 66 parlamentari, universitari şi publicişti români — nu SCINTEIA - vineri 1 decembrie 1978 Un unic mandat—din milioane de inimi Rolul hotârîtor al poporului apare cu deosebită pregnanţă in pregătirea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia convocată de Consiliul Naţional Român Central. Delegaţii la istorica adunare au fost aleşi in adunări deschise de masele largi, de la oraşe şi sate, primind din partea alegătorilor mandate purtind zeci şi sute de semnături prin care erau împuterniciţi să voteze pentru Unire. Iată citeva dintre aceste mandate cu care din toate colţurile Transilvaniei plecau delegaţii către Albă Iulia. „Decidem asupra sorţii viitoare a neamului". „Subscrişii adeverim ca Partidul Social-Democrat din Deva a ales azi delegaţi ai cercului electoral Deva... Drept ce... sînt prin aceasta autorizaţi a lua parte cu vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română... şi a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania". o „Dorinţa nestrămutată de a ne uni cu România". Adunarea locuitorilor din Ţînţari-Fagaraş, alegînd un „reprezentant al său la mărita adunare naţională română care se va ţine duminică 1 decembrie a.c. la Alba lulia, îl obligă ca necondiţionat sâ se prezinte acolo încă sîmbâtâ pe 30 l.c. şi, în numele celor 2800 de suflete române care locuiesc in această comună românească, să declare dorinţa noastră nestrămutată de a ne alipi României şi prin aceasta a contribui la unirea tuturor românilor într-un singur stat naţional şi independent". „Să voteze numai pentru Unire . Sfatul naţional român din comuna Şugag, cercul Sebeşului, plenipotenţiazâ pe aleşii sâi „sâ ne reprezinte la conferinţa naţională din Alba lulia ce se va ţine duminică 1 Decembrie şi să voteze in aceia conferinţă în numele nostru şi al celor 2 500 (două mii cinci sute) suflete ce reprezentăm pentru unirea Ardealului, Banatului şi Maramureşului cu regatul României. Orice altă votare n-are pentru noi de obligamint şi valoare". * „Pentru mult aşteptata libertate". „Atît sfatul naţional român cît şi întregul popor din comuna Albac... cu unanimitate s-au declarat că unica şi nestrămutata lor dorinţă, nemaiputînd suferi jugul străin, este unirea românilor... Cele 3 000 de suflete râmase acasă, a căror inimă bate după mult aşteptata libertate, vor striga în 1 Decembrie 1918 acasă că „Să trăiască unirea tuturor românilor". • „Tot ce au dorit strămoşii, tot ce ne încălzeşte pe noi cei de faţă, tot ce va înălţa pururea pe fiii şi nepoţii noştri". „Obştea poporului român din comuna Rondela, din îndemn propriu şi fără nici o silă sau ademenire din vreo parte, dă la iveală dorinţa fierbinte ce însufleţeşte inima fiecărui român şi declara ca voinţa sa nestrămutată este: Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Bănat... şi Maramureş, la Regatul României, în această hotărîre a noastră aşternem tot ce au dorit strămoşii noştri, tot ce ne încălzeşte pe noi cei de faţă şi tot ce va înălţa pururea pe fiii şi nepoţii noştri". • „Pentru asigurarea binelui şi a fericirii noastre". „pe delegaţii noştri îi împuternicim ca în faţa întregii noastre Adunări naţionale sâ fie rostitorii înflăcăraţi ai adevăratelor noastre sentimente româneşti, sâ adereze în numele nostru la toate hotâririle Adunării naţionale luate pentru asigurarea binelui şi fericirii trainice a neamului românesc de pretutindeni". (Din „împuternicirea" delegaţilor din comuna Beba-Veche, judeţul Timiş). • „Cu toată ardoarea inimii şi neclintită încredere aderăm la decizia voastră". „Scumpii noştri fraţi ! Destinul fericirii tuturor românilor din Ardeal... este depus in mîinile domniilor voastre. Noi, una comună veche curat românească, cu 1 200 suflete..., cu toată ardoarea inimii şi neclintită încredere aderăm la decizul vostru. Depărtarea e mare, dar uniţi sîntem in simţiri şi cugete, ne încredinţăm în înţeleapta-vă oblăduire şi puternică apârare". (Adeziunea locuitorilor din Pişcari-Satu Mare). La Alba lulia, un vot pentru toate veacurile Convingerea că la Alba lulia aveau să se adopte hotâriri fundamentale pentru destinele neamului a făcut ca din întreaga Transilvanie să se îndrepte spre oraşul de pe Mureş peste o sută de mii de oameni. Suflul vibrant şi măreţia adunării s-au întipărit adînc in inima şi conştiinţa participanţilor. • „O călătorie istorică". „In dimineaţa de 30 noiembrie ne-am urcat in trenul cu care urma să facem această istorică călătorie. Trenul clocotea de urale şi cîntece patriotice. Pe ferestrele vagoanelor se legănau drapele tricolore... Cea mai emoţionantă privelişte ni se oferea prin gări. O mare de capete omeneşti ne intîmpina la oprirea trenurilor cu urale : „Trăiască România Mare ! Trăiască unirea tuturor românilor !“. (Valeriu Boeriu), o „o mare frescă naţională". „Călătoria noastră şi a altor mii de participanţi n-a fost un simplu voiaj între două puncte pe hartă, ci mersul triumfal al unui neam spre libertate şi unire... Imensa Cîmpie era o mare de oameni... Numărul ţăranilor predomina spre încîntarea ochilor care nu se mai săturau a privi marea frescă naţională, comorile etnografice de pe toate văile şi cîmpiile transilvănene şi bănăţene de la "Someş pînă la Timiş şi Cerna, de la cele trei Crişuri pînă la Mureş şi Olt". (Vasile Ilea). • „Cînd au prins a fîlfîi steagurile părea că tot pămîntul s-a mişcat din temelii“. (Scriitorul Alexandru Ciura). • „Poporul s-a eliberat". „Niciodată nu am văzut, laolaltă, o masă aşa de mare de ţărani. Defilează forţa strămoşească română. Toţi cîntă. Merg în grupuri separate fete în port naţional. în coloană răsună Internaţiornala. Vin cu steaguri roşii masele de muncitori români. în urma lor soseşte compania de marinari... începe apoi actul oficial. Are cuvîntul Goldiş, care citeşte de pe hîrtie ceea ce este scris în inimi... Şi cînd răsună cuvîntul care este singura dorinţă a naţiunii noastre române... se revarsă singura dorinţă, din mii de guri cuvintele bucuriei : românii s-au unit. Un lanţ s-a sudat între inimi. El nu poate fi sfărîmat... Ceea ce a urmat mi se pare un vis. Ştafete călări duc ştirea. Răsună trîmbiţele orchestrelor, este difuzat imnul român şi masa porneşte acum în jos... Un popor s-a eliberat". (Emil Isac, într-un interviu acordat ziarului maghiar „Kolozsvári Hírlap“, 3 decembrie 1918).