Scînteia, martie 1979 (Anul 48, nr. 11360-11386)

1979-03-01 / nr. 11360

Vedere panoramică a întreprinderii de produse refractare din Alba lulia Foto : E. Dichiseanu Incepind cu acest an, in întreaga economie s-a trecut la generalizarea noului mecanism economico-financiar CUM ISI AFIRMA PRODUCTIA NETA CALITATEA DE INDICATOR FUNDAMENTAL AL ACTUATATII ÎNTREPRINDERILOR? în cadrul noului mecanism econo­mico-financiar, valoarea producţiei nete si producţia fizică constituie atit indicatori principali de plan şi urmă­rire a rezultatelor activităţii produc­tive, cit şi instrumente de stimulare a factorilor calitativi ai dezvoltării. Astfel, exprimînd valoarea nou crea­tă in procesul făuririi bunurilor ma-­­­teriale, producţia netă reflectă mult mai exact decât alţi indicatori con­tribuţia unităţilor economice la creş­terea venitului naţional, eforturile acestora pentru mai buna utilizare a resurselor, creşterea producţiei şi re­ducerea cheltuielilor materiale. Prin introducerea sistemului de determi­nare a fondului de retribuire in func­ţie de îndeplinirea valorii producţiei nete, colectivele de oameni ai muncii sunt direct interesate să întreprindă cele mai potrivite măsuri pentru în­deplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan. Deşi de la introducerea valorii pro­ducţiei nete şi a producţiei fizice, ca indicatori de bază ai planului, nu a trecut prea mult timp, se poate spu­ne de pe acum că prin utilizarea a­­cestora s-a asigurat o sporire a spi­ritului de răspundere şi a iniţiativei organelor de conducere colectivă, a adunărilor generale, a colectivelor de oameni ai muncii din fiecare în­treprindere pentru buna desfăşu­rare a activităţii, pentru creşte­rea eficienţei economice, în imen­sa majoritate a întreprinderilor in­dustriale, aşa cum era normal, au fost luate măsuri pentru realizarea producţiei fizice, reducerea costuri­lor de producţie, există o preocupare deosebită pentru mai buna gospo­dărire a fondurilor, reducerea consu­murilor de materii prime, de energie, pentru mai buna organizare a pro­cesului de aprovizionare. In acest fel, s-au obţinut rezultate pozitive in în­deplinirea sarcinilor de plan la pro­ducţia fizică şi la valoarea produc­ţiei nete. Aşa, de exemplu, in luna ianuarie a.c., întreprinderea de cal­culatoare electronice Bucureşti a de­păşit valoarea producţiei nete cu 7,8 la sută, întreprinderea ,.23 August“ din Bucureşti cu 2,8 la sută, între­prinderea chimică Dudeşti cu 8,4 la sută, Industria bumbacului Bucureşti cu 16,2 la sută, Şantierul naval Ga­laţi cu 7,7 la sută, întreprinderea Emil HATOS pri­m-vicepreşed­i­n­te al Curţii Superioara de Control Financiar de garnituri de frînă şi etanşare din Rimnicu Sărat cu 7,2 la sută ş.a. Dacă ar fi să sintetizăm observaţii­le noastre, ale organelor de control financiar, putem spune că introduce­rea valorii producţiei nete obligă în­treprinderile la un efort de gindire, de crealie, la folosirea unor metode mai eficiente de organizare a muncii, la introducerea unor tehnologii noi, la acţiuni ferme de înnoire şi moder­nizare a producţiei. La întreprinde­rea mecanică Cimpulung au fost sta­bilite căi concrete de reducere a cos­turilor nu numai pe ansamblul între­prinderii, ci şi pe fiecare secţie sau loc de muncă. S-a trecut la reproiec­­tarea unor repere pe baza unei con­cepţii proprii a specialiştilor din uzi­nă ; au fost reexaminate unele cos­turi, cum ar fi cele pentru S.D.V.-uri, constatîndu-se că în secţii existau o serie de scule şi dispozitive care nu erau necesare şi, în consecinţă, stă­teau refolosite. Pentru a elimina ase­menea situaţii ce încărcau costurile de producţie, s-a stabilit ca pentru fiecare S.D.V. sau grup de S.D.V.-uri, necesarul să fie judicios fundamen­tat, iar cele folosite in mod curent să fie reproiectate constructiv. De asemenea, dintr-o necesitate practică, impusă de indicatorul valoarea pro­ducţiei nete, la întreprinderea de mecanică fină din Sinaia au fost in­troduse unele elemente de costuri normate (bugete de costuri) pe secţii, ceea ce dă posibilitatea luării cu ope­rativitate a măsurilor ce se impun in cazul abaterilor de la normative. Im­portant este faptul că in condiţiile autogestiunii s-a schimbat mentalita­tea şefilor de secţii, de ateliere, a maiştrilor. De ce costă atit de mult o. .cm­mită piesă realizată cu o ma­noperă redusă ? Este întrebarea pe care şi-o pun adesea în prezent ca­drele de răspundere de la locu­rile de muncă. Or, până la in­troducerea noilor indicatori, uni­tăţile economice nu resimţeau di­rect consecinţele depăşirii chel­tuielilor materiale de producţie, cadrele de conducere dovedind ade­sea zel pentru a explica, sub felu­rite motive, neîncadrările în sar­cinile planificate. Așa se explică și de ce multe planuri de măsuri pri­vind reducerea cheltuielilor mate­riale aveau obiective formale, insu­ficient fundamentate, de înfăptuirea cărora nu se mai interesa nimeni. Aplicarea noilor indicatori a dus şi va duce la schimbarea radicală a atitudinii întreprinderilor faţă de problema cheltuielilor materiale, a­­ rentabilităţii producţiei. Fără îndoială, rezultatele obţinute în aplicarea mecanismului economi­co-financiar depind pină la urmă de oameni, de gradul de preocupare al acestora, de modul în care se im­plică în rezolvarea problemelor cu (Continuare în pag. a V-a) Binemeritatul elogiu întreaga tară a sărbătorit împlinirea a 225 de ani de­­ la naşterea marelui cărturar iluminist, patriot înflăcă­rat — Gheorghe Şincai. Nenumărate au fost elogiile­­ pe care oameni de toate virstele le-au adus neobositu­lui truditor in slujba adevărurilor fundamentale pri-­­ vind neamul nostru. Am auzit insă unul dintre cele­­ mai vibrante din cite i s-ar fi putut aduce : „Şincai — ! Contemporanul nostru“. Eram in faţa statuii de bronz a eroului din curtea­­ liceului bucureştean ce-i poartă numele. In literele­­ săpate-n sochi, timpul şi-a lăsat patria. Dar adevărul cuvintelor lui străluceşte cu aceeaşi prospeţime ca atunci cind le-a spus : „Purtaţi-vă bine, pui de români. • Şi nu-l uitaţi pe Şincai“ (Blaj 1812), îndemn pentru­­ viitorime de a face totul pentru a prelua şi înmulţi­­ elanul înaintaşilor, pentru a da viaţă celor mai inalte­­ aspiraţii ale lor. , In jurul monumentului erau adunaţi sute de „sin­ • PICĂTURA DE CERNEALA I colţii", incepind cu penerolia de absolventi ei liceului­­ din 1918, pină la cei astăzi in clasa I. „Puii de ro­mâni“ de toate generaţiile au evocat impresionanta ■ activitate a marelui savant care a scormonit o istorie­­ de 1 650 de ani spre a demonstra marele adevăr al ‘ provenienţei şi continuităţii daco-romane a poporului nostru, a luminosului ginditor care a purtat „gigantica ■ sa operă in spate / întreg trecutul naţiunii sale“. S-a vorbit nu mai puţin despre viziunea marelui patriot­­ asupra viitorului naţiunii. Despre neobositele lui în­demnuri la munca indirjită pentru cunoaştere, pentru­­ autoperfecţionare. „Prin toate acestea, Şincai ne este­­ contemporan“ , a spus directoarea liceului, profesoara Felicia Halca. Iar spre justificare a oferit citeva­­ exemple din activitatea cunoscutului liceu. E printre­­ primele din ţară care, in urma vizitei de lucru din­­ 15 septembrie 1971 a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a­­ unit banca şcolară cu bancul de lăcătuş, cu uneltele­­ de electrician ; numai in anul şcolar 1977—1978, ate-­­­lierele-şcoală ale liceului au îndeplinit un plan de pro­ducţie de trei milioane lei Atelierele-şcoală cola- I borează strins cu unităţi economice de prestigiu („Au­tobuzul“ — Bucureşti, întreprinderea de autoturisme —­­ Piteşti), printre produsele lor numărindu-se mesele de­­ laborator „QUARD 2 001“ pentru predarea în şcoli a disciplinelor electricitate şi electronică. In ultimii trei­­ ani, liceul funcţionează fără „rebuturi“, inlăturind me­diocritatea : nici un elev nu are notă mai mică de­­ „şapte“, 95—96 la sută din­ absolvenţi au intrat în în­­văţămîntul superior.­­ ...Totul ca o continuare firească a acelei istorii trăite­­ de „puii de români“. In nişte vremuri cinci, cum spunea­­ eleva Simona Dragomir, „noi ne zidim azi propria e I ursită / stăpini pe strămoşescul plai“. Versuri dedicate , lui „Şincai — contemporanul nostru“, laurenţiu DUŢA PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLVIII Nr. 11 360 Joi 1 martie 1979 6 PAGINI - 30 BANI La Combinatul metalurgic din Cîmpia Turzii a intrat în funcţiune primul cuptor electric de 100 tone Moment festiv pe noua plat­formă industrială de la Combi­natul metalurgic din Cimpia Turzii. Miercuri, la ora 11, for­maţia condusă de Eroul Muncii Socialiste, maistrul princi­pal Mihai Blag, de maistrul Gheorghe Oprinca şi topitorul şef Iosif Nemethi, a­ elaborat prima şarjă de oţel la cuptorul electric de 100 de tone — al doilea de acest gen din ţară realizat de industria româneas­că, pe baza proiectelor elaborate de IPROMET, cu utilaje fa­bricate la întreprinderea de maşini grele din Capitală. După intrarea in funcţiune şi a celor­lalte cuptoare, noua btelărie va asigura aproape, tnt ■eaga cfUiti­­tate de oteluri aliate si supe­rioare necesară prelucrării In această mare unitate siderurgică a tării. De altfel, tinînd seama de dorinţa otelurilor de a atin­ge cit mai repede parametrii proiectaţi ai cuptoarelor, aduna­rea generală a oamenilor muncii a hotărît să depăşească în acest­ an producţia de oţeluri cu cel puţin 14 000 tone. Pe noua platformă industrială, se află un stadiu avansat de construcţie şi montaj un mo­dern laminor de semifabricate şi o trăgătorie de otel tare care, in final, vor face ca producţia combinatului să crească de 10 ori la otel, de 1,6 ori la lamina­te si de 2 ori la trefilate. Aceste obiective sunt construite de co­lectivul Grupului de şantiere al Trustului de construcţii indus­triale Cluj, in colaborare cu beneficiarul. Combinatul meta­lurgic din Câmpia Turzii. (Ale­xandru Mureşan). 30 de ani de la Plenara C. C. al partidului din 3-5 martie Flăminzi. Un nume pe care revolta din­ 1907, iz­bucnită ca o ripostă dată exploatării, ajunsă pină j­­osul ţăranului, l-a sădit pentru totdeauna în is­torie. Flăminzi — numele unei comune de astăzi, in care nivelul de trani al ţă­ranului cooperator tinde să-şi găsească puncte de referinţă fie în locuinţe cu etaj, fie în cele aproa­pe 20 de autoturisme pro­prietate personală. — Măi contează numă­rul televizoarelor, al ma­şinilor de gătit şi al fri­giderelor ? Sau cel al gar­niturilor de mobilă de la 10 000 lei valoare in sus? Care dintre sătenii noştri nu are asemenea obiecte? — e de părere tovarăşul Gheorghe Guraliuc, secre­­tar-adjunct al comitetului comunal de partid. — Şi toate acestea da­torită cooperativizării agri­culturii — adaugă Con­stantin Ungureanu, pre­şedintele cooperativei a­­gricole de producţie din Flăminzi. Era prin iunie 1957, începuse seceratul orzului, iar griul dăduse un pirg. Nici la prima şi nici la cea de-a doua cul­tură producţiile nu pă­reau să depăşească 1 400—1 500 kg la hectar. Şi nici porumbul nu lăsa impresia unei producţii mai... optimiste. Deşi, cum se zice, anul era des­tul de prielnic. „Măi fra­ţilor — a zis într­-o bună zi unul dintre veteranii organizaţiei comunale de partid — cînd vom ieşi din sărăcie ? Nu credeţi că ar fi mai bine să transformăm întovărăşi­rea intr-o gospodărie mare, care să cuprindă tot satul ? Aţi auzit doar şi voi cum trăiesc cei din comuna Roma, din Săveni , ori din Darabani, care lu­crează pămintul la un loc incă de vreo 7—3 ani ?“ Aşa s-a constituit cooperativa noastră agri­colă de producţie atunci, în august 1957. Şi s-a constituit, într-a­­devăr. Care era însă baza materială a începutului ? Notăm dintr-un proces verbal, astăzi obiect de arhivă : teren arabil — 256 ha; boi de muncă — 7 ; cai — 21; căruţe — 22; pluguri — 18; grape — 20 și... Și cam atit, plus ci­teva sute de brate de muncă. N-au mers ele, lucrurile, chiar atît de bine din primii ani. Dar oricum, suficient de con­vingător, prin creşterea producţiilor agricole şi, implicit, a veniturilor ce­lor ce munceau în co­mun, pentru a-i face şi pe alţi săteni — rămaşi încă „individuali" — să adere la profesia de „ţă­ran cooperator“. Şi an după an, procesele ver­bale conţinînd baza ma­terială comună s-au trans­format in registre. Re­gistrele, apoi, au trebuit divizate pe capitole. Aşa s-a parcurs o istorie. O istorie de aproape 22 de ani. Reţinem doar citiva indicatori din bilanţul cooperativei agricole de producţie din Flăminzi pe anul trecut : teren a­­rabil — aproape 2 300 hectare ; viţă de vie — 39 hectare nou plantate ; producţii medii la hectar — peste 3 300 kg grîu, 3 700 kg orz şi aproape 4 000 kg porumb boabe ; valoarea fondului de re­tribuire a cooperatorilor — aproape 3 milioane lei. In plus, cele şase grajduri moderne şi un saivan a­­dăpostesc aproape 2 000 oi, peste 900 bovine, porci etc. Şi mai adău­găm că în prezent, coo­perativa agricolă dispu­ne de şase autocamioane cu remorci, un mare nu­măr de atelaje, utilaje pentru sistemul de irigații etc. Dar asta e doar o faţetă a actualităţii, întrucit o alta, graţie politicii înţe­lepte a partidului şi sta­tului nostru, a şi început să se pună in evidenţă. Căci... ...Era într-o zi de du­minică, cu soare, ce-i drept, dar şi­ cu un viscol ce-ţi tăia obrazul. Comu­na însă cunoştea o ani­maţie cum arareori s-a mai putut vedea pe aceste locuri. Veniseră in cen­trul civic, cu mic cu mare, pină la cei mai in virstă. Nicolae V. Traci, bunăoară, care, in 1907, cind a izbucnit răscoala, avea doar şase ani, îşi aminteşte şi azi strigătele „vapaiei“. Acum se aduna­se şi fanfara locală, pe ale cărei hore vestita formaţie de dansuri a celor trei generaţii bătătorea zăpa­da rămasă încă nespulbe­rată de vintul aspru. Ce se sărbătorea, in fapt, în acea zi de început de fe­bruarie la Flăminzi ? — Ziua de naştere a oraşului — ne explică Eugenia Baraboi, prima­rul comunei, venită şi ea de la cursurile unei şcoli postliceale, pentru a fi martoră a evenimentului. Da, astăzi considerăm noi botezul oraşului Flă­minzi, continuă interlo­cutoarea, pentru că as­tăzi vor sosi aici primii constructori. Şi-i aştep­tăm ca pe nişte vestitori ai primăverii. Priveam satul în lung şi-n lat. Case, grajduri, fintîni, grădini cu vii şi livezi, terenuri arate. Unele dintre aceste lo­cuinţe, mai vechi sau Silvestru AN­ENEI corespondentul „Scînteii“ (Continuare in pag. a V-a) Privelişti contemporane intr-un sat istoric ce va deveni oraş DE ZECE ORI MAI MULTE TRACTOARE Datorită investiţiilor mari făcute de statul nostru, baza termico-materială a agricultu­rii s-a dezvoltat continuu. în 1938, România avea numai 4 049 de tractoare. De la în­ceperea cooperativizării agri­culturii şi pînă în 1978, numă­rul tractoarelor a crescut de zece ori. În lumina sarcinilor subliniate de recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. pentru mai buna folosire a ca­pacităţilor de producţie ESTE POSIBIL, ESTE NECESAR, ESTE AVANTAJOS Lucrul simultan la mai multe maşini PAGINA A III-A la Întreprinderea mecanică-roman O nouă performanţă a industriei româneşti: strungul carusel de 1700 mm cu comandă numerică Cu puţin timp îna­inte de a­ încredinţa tiparului aceste rin­­duri, in halele între­prinderii mecanice din Roman am fost mar­torii unei premiere in­dustriale. Este vorba de realizarea, pentru prima oară in tara noastră, a primelor două strunguri carusel de 1­­00 mm cu co­mandă numerică de conturare si traversă fixă, destinate pre­lucrării roţilor de cale ferată. Evenimentul de la Roman, care survine la puţin timp după ce constructorii de maşini de la I.M.U.A.R. au realizat primul strung carusel de 16 m, pro­bează, o dată in plus, puterea de creaţie a colectivelor noastre muncitoreşti. Realizat la Îndem­nul secretarului ge­neral al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, noul strung carusel reprezintă o nouă do­vadă a capacităţilor creatoare ale clasei noastre muncitoare. La conceperea si fabricarea lui ,,Carusel 1 700“ cu comandă nu­merică de conturare si traversă fixă au cola­borat foarte multe co­lective constructoare de maşini din tară, incepind de la proiec­tanţi, turnători, strun­gari, montori, electri­cieni, monometrişti şi pină la electroniştii care i-au făurit strun­gului suportul comen­zii nuraerice din relee şi piese deosebit de fine, unele miniaturi­zate, de ordinul su­timilor de milimetru. Privit din unghiul de vedere al caracteristi­cilor tehnico-funcţio­­nale, caruselul de 1 700 mm de la Roman lucrează cu scule de aşchiere speciale şi pe bază de cartele Perfo­rate, foloseşte progra­me prestabilite care, introduse in memo­ria comenzilor nume­rice, asigură efectuarea completă şi simultană a tuturor operaţiunilor necesare prelucrării unei roţi de cale fera­tă, intr-un timp re­cord, de numai 21 de minute, faţă de peste patru ore, cit durează în sistemul de prelu­crare clasic. (Ion Manea). Noul utilaj realizat de constructorii de maşini romaşcani — autentică bijuterie a creaţiei teh­nice româneşti Foto : Th. Radu Arta monumentală, dialog al trecutului cu viitorul „Un monument trebuie să vorbească tuturor oamenilor, pe înţelesul lor, despre istoria şi spiritul unei epoci“. Un palmares artistic impresionant însoţeşte activitatea de aproape şapte decenii a maestrului ION JALEA — preşedinte de onoare al Uniunii ar­tiştilor plastici. De la monumente de o deosebită importanţă in cultura noastră la statuete de mici dimen­siuni, de la reliefuri şi basoreliefuri la portrete şi statui, activitatea sa impresionează prin bogăţia gindului şi vigoarea formei. Sunt lucrări in care privitorul poate descifra un a­­numit fior liric, optimist şi senin, un sensu al echilibrului, al unei armonii şi discreţii pe care le-am numi cla­sice. Aflat la virsta unei aureolate se­nectuţi, decanul de vîrstă al sculp­torilor români, a­­cademicianul Ion Jalea — artist al poporului lu­crează cu ela­nul anilor tineri. Ne îndeamnă la această afirmatie nu numai faptul că in curînd la Cimpulung Moldove­nesc va fi inaugurat monumentul ,,Dragoş şi zimbrul“, ci şi faptul că l-am regăsit pe maestru in atelierul său modelind un portret al lui Dra­goş. Un portret monumental in care de pe acum energia expresiei atestă capacitatea atit de proprie artistului de a exprima cu simplitate trăsături definitorii, de a esentializa forma in scopul sublinierii sensurilor mari ale lucrării. ..Am reluat şi studiez portretul lui Dragoș, ne-a spus maestrul, pentru că îl consider drept una din perso­nalităţile de excepţională valoare ale istoriei şi legendelor noastre. Nu e­­xistă, desigur, în acest caz posibili­tatea unei documentări asupra per­sonajului. Există insă o tipologie a oamenilor din această zonă a ţării, tipologie care s-a păstrat de-a lun­gul vremii. Am încă mult de lucru la acest portret, dar atunci cind va fi gata aş dori să fie ridicat in Ma­ramureş, pentru că, conform legendei, Dragoş a plecat de acolo si a înte­meiat Moldova“. • — Ce importantă atribuiţi portre­tului ? I. J. : Ca si pictura, sculptura este in măsură să redea o icoană cit mai vie a trecutului. Ea ne ajută să medităm mai mult la oamenii care au trăit şi au luptat pentru înfăptui­rea unor mari idealuri. Alături de portretul de evocare a unei persona­lităţi istorice, mi se pare insă la fel de importantă dorinţa unor artişti de a realiza portrete ale contemporani­lor, încercarea de a concretiza înfă­ţişarea fizică şi morală a celor ce au trăit înaintea noastră pe acest pă­­mint este la fel de importantă ca şi aflarea unor modele printre semenii _______________ noştri. Astăzi, de exemplu, putem înţelege mai bine timpul în care a fost creată arta greacă, romană sau aceea a Re­naşterii datorită portretisticii Crea­te in acea vreme. Disciplina por­tretului este severă, ea cere foar­te mult exerciţiu, o practică îndelun­gată pentru ca artistul să şi-o poată insuşi cu adevărat, şi să poată, la rindu-i, să confere lucrării valoarea, autenticitatea momentului în care trăieşte, sensurile pe care contempo­raneitatea le acordă interpretării unui personaj. Sculptura noastră are portretişti foarte buni, există mulţi tineri foarte talentaţi, dar există şi mulţi artişti maturi care pot contri­bui prin arta lor la crearea unor portrete cu deosebită forţă educati­vă. Unul dintre marii noştri­­portre­tişti de azi şi din trecut este Ion Tri­­mescu. Portretul lui Sadoveanu (unul din multele portrete realizate de el) este o lucrare demnă de toată lauda. Portretul se cere studiat după natu­ră. Documentele, fotografiile nu pot da niciodată adevărata imagine a modelului. Chiar dacă intr-un portret realizat după materiale documentare asemănarea este perfectă, întot­deauna mai rămine ceva de perfec­ţionat, de adăugat, de retuşat... (Continuare în pag. a IV-a) Convorbire cu acad. Ion JALEA, artist al poporului CRONICA LUNII FEBRUARIE — ÎN PAGINA A IV-A

Next