Scînteia, iulie 1979 (Anul 48, nr. 11464-11489)
1979-07-01 / nr. 11464
PAGINA 4 Sunt momente istorice care concentrează înele semnificaţiile unei întregi epoci. Sunt conducători de stat a căror apariţie pe scena istoriei deschide orizonturi largi pentru viitorul edificiului statal. Ridicaţi la clima ţării în momente de cumpănă, întruchipind năzuinţele de progres ale societăţii, ei reuşesc să definească, prin gindul şi fapta lor, calea de urmat pentru salvgardarea intereselor fundamentale ale poporului, pentru creşterea demnităţii umane. Ştefan cel Mare, atit de prezent în memoria poporului român, a arătat, prin opera ce l-a făcut nemuritor, la ce măreţie personală poate să se ridice cel care ştie să se identifice cu aspiraţiile alor săi. Mai presus de toate, cel pe care poporul avea să-l păstreze, in conştiinţa sa cu denumirea de „mare şi bun“ s-a impus prin înalta dăruire şi pricepere cu care a slujit cea mai scumpă dintre aspiraţiile neamului său — libertatea şi independenţa. Ştefan s-a urcat pe tronul Moldovei intr-un moment în care grave primejdii ameninţau ţara, dezbinările interne fiind abil folosite de marile state vecine ce urmăreau să o subjuge. Vechilor pretenţii formulate asupra Moldovei dinspre nord şi vest, pericolului tătar dinspre est li se adăuga tot mai ameninţătoare primejdia turcească din sud. Cuceririi statului bulgar la sfîrşitul secolului al XIV-lea îi urmase intrarea în stăpinirea otomană a ultimelor teritorii ale imperiului bizantin şi căderea Constantinopolului în 1453, încercările repetate ale Imperiului otoman de a-şi extinde stăpinirea şi la nordul Dunării se izbiseră ca de un zid inexpugnabil de efortul de apărare al poporului român. Victoriile repurtate de Ţara Românească sub conducerea lui Mircea cel Bătrân. Dan al II-lea, Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş, ca şi de Transilvania, în vremea lui Iancu de Hunedoara, au silit puterea otomană să respecte autonomia statală a ţărilor române în schimbul plăţii unei sume de bani, sistem practicat adesea în evul mediu. Poarta otomană însă mărea mereu sumele de bani pretinse şi a încercat în mai multe rinduri să cucerească ţările române. A urmat de aici reacţia ţărilor române, manifestată in hotărîrea lor de a-şi redobindi libertatea de acţiune cu orice preţ, de a-şi apăra independenţa şi integritatea teritorială. Atent la schimbările ce aveau loc în configuraţia politică internaţională, trăgind concluzii din faptele vieţii, fie din domniile predecesorilor lui în scaun, fie din cele ale unor conducători de stat contemporani lui — şi-i era vie experienţa domniei lui Vlad Ţepeş in Ţara Românească, ţara soră — Ştefan cel Mare a înţeles de la început că in lupta pentru libertatea şi Înălţarea Moldovei trebuie să se bizuie in primul rînd pe propriul popor, pe tăria internă. In consecinţă, a căutat, şi inmare măsură a reuşit, să întărească puterea centrală, lovind în boierimea anarhică şi micşorând în general privilegiile marii boierimi, împotriva acesteia Ştefan a reacţionat cu energie, dar şi cu mai multă cumpătare decit dovedise Vlad Ţepeş, ceea ce a făcut ca măsurile întreprinse de el să aibă o mai mare eficacitate. Mai mult decit alţi domnitori, Ştefan a lărgit baza socială a puterii de stat, sprijinindu-se constant pe ţărănime, mica boierime şi tîrgoveţi. Pe plan extern, in funcţie de pericolul care ameninţa Moldova, Ştefan cel Mare a ştiut să găsească mijloacele de salvare, imbinînd cu iscusinţă arta politico-diplomatică cu cea militară pe cîmpul de luptă. Astfel, el a căutat să-şi asigure un sistem de alianţe care să-i inlesnească riposta faţă de agresor, a urmărit să nu aibă în acelaşi timp doi duşmani şi, în acest scop, a angajat relaţii internaţionale care au depăşit sfera statelor vecine, a încheiat alianţe cu toate acele puteri ale căror interese coincideau in anumite momente cu cele ale Moldovei. în chip firesc, continuînd tradiţia din vremea lui Mircea cel Bătrîn şi Iancu de Hunedoara, a căutat să înglobeze în sfera alianţelor sale in primul rînd celelalte două ţări române , opţiune care se întemeia pe legăturile strînse ce se dezvoltau între ţările române în virtutea comunităţii de neam, de limbă, de obişritiri, pe convingerea că tocmai unitatea de acţiune cu ţările surori conferea şanse sporite de izbîndă luptei pentru neatîrnare. Astfel, în mai multe rinduri Ştefan a intervenit in Muntenia — pe care dealtfel o numea „cealaltă tară românească“ — „l’altra Valachia“ — în dorinţa de a avea pe tronul ei un aliat hotărit să contribuie la lupta împotriva turcilor. Tocmai aceasta a făcut ca in cronicile muntene din secolul al XVII-Iea să se considere că Ştefan cel Mare ar fi domnit în Ţara Românească timp de 16 ani („şi au făcut aicea in ţară de au domnit 16 ani“). Ştefan a căutat, totodată, să-şi asigure sprijinul Transilvaniei, care, în condiţiile în care regele Matei Corvin îşi avea îndreptată atenţia spre apus, căuta protecţia lui Ştefan, mai ales după ce acesta dovedise in Cîteva rinduri o tărie ce inspira încredere. Astfel, în, 1479 ii scriau braşovenii aceste sugestive cuvinte: „Parcă ai fost ales şi trimis de Dumnezeu pentru cirinuirea şi apărarea Transilvaniei... Cu mare dor şi dragoste te rugăm pe măria ta să te apropii de această ţară spre a o feri de acei turci“. Dealtfel şi muntenii — continuă scrisoarea — „aşteaptă ^ suspinind din greu pe măria ta, căci nădăjduiesc in măria ta, că-i vei scăpa de sila şi robia acestor pagini“. Autoritatea lui Ştefan cel Mare era atit de puternică în Transilvania, incit uniidintre contemporani considerau că in unele părţi ale ei domnul Moldovei stăpînea efectiv. Cronicarul polon Jan Dlugosz, amintind de participarea secuilor la eroica luptă de la Vaslui, adăuga : „a căror ţară rupînd-o (Ştefan) din regatul Ungariei şi-o supusese sieşi“. Subliniind prin acţiunile lui politice importanţa alianţei ţărilor române împotriva turcilor, Ştefan cel Mare a urmărit permanent să convingă puterile europene de necesitatea unei alianţe mai largi a statelor europene, in cadrul căreia eforturile românilor ar da mai mult pentru cauza lor şi cea generală. Cu toată simpatia manifestată de puterile europene faţă de victoriile lui Ştefan cel Mare împotriva turcilor, marele domnitor s-a văzut în momente de grea cumpănă singur, trebuind să înfrunte cu o oaste mică forţe militare duşmane, mult superioare ca număr si înzestrare tehnică. El a căutat să suplinească inferioritatea in efectivele militare printr-o judicioasă folosire a terenului in care angaja lupta, printr-o tactică care să-i permită hărţuiala inamicului cu scopul de a-i slăbi moralul înainte de bătălia decisivă, amănunţit pregătită, prin rapiditatea cu care acţiona — conştient că de ea depinde în mare măsură reuşita. Calităţilor de remarcabil strateg li s-au adăugat înalte însuşiri de vitejie şi curaj. ..La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vira, ca văzindu-l ai săi să nu se indărăpteze, şi pentru aceia rar război de nu biruia, şi unde-l biruia alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se căzut jos, se rădica deasupra biruitorilor“ — îl caracterizează cronicarul. Războaiele purtate de Ştefan, după propriile-i spuse 36 la număr, din care 34 încheiate cu victorii, au întărit încrederea poporului în propriile forţe, ca şi în destoinicia conducătorului său. Urmaşilor săi şi urmaşilor urmaşilor, Ştefan le-a lăsat, la acel „apus de soare“ de acum 475 de ani, un stat puternic, o ţară neatîrnată şi demnă, preţuită in lume, în măsură să se afirme ca un factor de stabilitate politică, de progres şi civilizaţie, o forţă de seamă în lupta împotriva primejdiei otomane. Numele lui Ştefan cel Mare, ca şi cel al lui Mircea cel Bătrin, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul sau Tudor Vladimirescu, a căpătat, cu trecerea vremii, valoare de simbol a voinţei poporului român de a trăi liber, de sine stătător. Amintirea faptelor lui de vitejie a întărit conştiinţa naţională, a cimentat unitatea şi forţa morală a naţiunii, a constituit în împrejurări grele suportul neclintirii noastre, al hotăririi ferme de a învinge şi depăşi dificultăţile şi de a ne ridica prin propriile eforturi in rindul ţărilor civilizate ale lumii. Nemuritor prin tot ce ne-a lăsat ca testament al bogăţiei şi puterii noastre pe acest pămint, Ştefan cel Mare „dovedeşte — scria Mihail Sadoveanu — că anume domni nu pier decit prin pulberea lor. Puterea lor adevărată străluceşte dincolo de ceea ce numesc oamenii de rînd moarte. La Sfinta Putna, unde Măria Sa şi-a aşezat singur mormîntul şi piatra cu inscripţia intre flori de acantă, nu s-a stins nici o clipă candela aprinsă in iulie 1504". Ştefan STEFANESCU 475 de ani de la moartea lui ŞTEFAN CEL MARE Caracteristica dominantă a vieţii politico-sociale a ţării în luna care s-a încheiat au constituit-o avîntul în muncă al întregului popor, însufleţită angajare în întrecerea socialistă pentru a întîmpina jubileul marii sărbători naţionale a eliberării ţării de sub dominaţia fascistă cu cit mai mari realizări în toate domeniile. Tot mai pregnant se distinge în activitatea oamenilor muncii accentuarea preocupării pentru afirmarea factorilor calitativi ai dezvoltării economice, pentru sporirea eficientei obiective majore ale politicii partidului. Repere de o deosebită importanţă au oferit în această privinţă întilnirile şi amplul dialog pe care secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le-a avut in luna iunie , la complexul expoziţional din Piaţa Scinteii şi în institute de cercetări ştiinţifice şi tehnologice din Capitală, pe şantiere, în întreprinderi şi unităţi agricole din judeţele Constanţa şi Dîmboviţa , cu cadre de conducere şi alţi specialişti din economie, cu cercetători ştiinţifici, cu oameni ai muncii din industrie şi agricultură. In acest sens se cuvine menţionată VIZITA LA COMPLEXUL EXPOZIŢIONAL DIN PIAŢA SCINTEH, unde au fost examinate propunerile prezentate de ministere pentru reducerea mai accentuată a consumurilor de materii prime, materiale şi energie, pentru valorificarea resurselor secundare în anul 1960 şi în viitorul cincinal. Această analiză a încununat o amplă acţiune, desfăşurată in cursul acestui an, la iniţiativa şi din indicaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe ansamblul economiei naţionale, de depistare a oricăror posibilităţi şi rezerve de micşorare a consumurilor. Concluzia principală a vizitei, desprinsă din indicaţiile cuprinzătoare date de secretarul general al partidului, a fost aceea de a se acţiona cu fermitate pentru generalizarea cit mai grabnică a soluţiilor şi măsurilor prezentate, de a se intensifica eforturile pentru reducerea in continuare a consumurilor materiale. Aceeaşi preocupare pentru accentuarea rolului factorilor calitativi ai creşterii economice a călăuzit şi analiza privind utilizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, in cadrul ŞEDINŢEI COMITETULUI POLITIC EXECUTIV AL C.C. AL P.C.R. Direcţiile de acţiune stabilite cu acest prilej privesc deopotrivă asigurarea încărcării judicioase a maşinilor şi utilajelor in toate schimburile, extinderea pe scară largă a lucrului la mai multe maşini, mai buna organizare a activităţii de întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice de producţie, perfecţionarea calificării profesionale a personalului muncitor. Importanţa deosebită acordată de conducerea de partid şi de stat realizării la timp a obiectivelor de investiţii a fost pusă in evidenţă de VIZITELE DE LUCRU ALE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU LA ŞANTIERUL NAVAL MANGALIA, PRECUM ŞI ÎN PORTUL CONSTANŢA, LA ŞANTIERUL NAVAL CONSTANŢA ŞI PE PLATFORMA DE LA MIDIA-NAVODARI, unde a fost inaugurat primul obiectiv al Combinatului petrochimic — rafinăria — şi a avut loc o adunare populară. Dincuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu acest prilej s-a desprins, ca o idee majoră, faptul că există baza materială, toate premisele pentru realizarea la timp şi in întregime a sarcinilor cincinalului, precum şi a depăşirilor de cel puţin 100 de miliarde lei, prevăzute in angajamentele colectivelor de oameni ai muncii, ceea ce va crea condiţii pentru înfăptuirea integrală a programului de creştere mai accentuată a nivelului de trai , de la 1 august urmind să se treacă la a doua etapă de majorare a retribuţiei, în condiţiile actuale, de puternică afirmare a revoluţiei tehnico-ştiinţifice, progresul economic rapid, trecerea de la acumulările cantitative la o calitate nouă, superioară, sunt de neconceput fără încorporarea rapidă a celor mai avansate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în activitatea productivă. Preocuparea statornică a conducerii de partid şi de stat pentru creşterea rolului ştiinţei, ca forţă de producţie şi-a găsit o nouă ilustrare prin VIZITA DE LUCRU A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN MAI MULTE INSTITUTE DE CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE ŞI TEHNOLOGICE. Au fost reliefate cu acest prilej sarcini importante pentru etapa ac tuală şi in perspectivă, privind mobilizarea mai intensă a potenţialului tehnico-ştiintific creator de care dispunem, introducerea într-un ritm mai accelerat a progresului tehnic in toate sferele economiei, ca şi in viaţa socială, îmbinarea permanentă, armonioasă a cercetării aplicative cu cea fundamentală, în spiritul orientărilor generale stabilite de partid, de secretarul său general, pentru activitatea de cercetare ştiinţifică, importante măsuri şi concluzii practice s-au conturat şi la PLENARA CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIE, a cărui organizare, ca organ de partid şi de stat cu caracter deliberativ, larg reprezentativ, a fost îmbunătăţită tocmai spre a se asigura sporirea contribuţiei sale la înfăptuirea politicii partidului şi statului in domeniul ştiinţei şi tehnologiei, la o mai bună coordonare a întregii activităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducere a progresului tehnic in patria noastră. Desemnarea ca preşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi ca preşedinte al Biroului consiliului a tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., marcantă personalitate a vieţii noastre politice şi ştiinţifice, savant de reputaţie mondială, relevă odată mai mult rolul important peCare este chemat să-l îndeplinească acest organism in realizarea obiectivelor şi sarcinilor puse de partid in fata cercetării ştiinţifice. Luna iunie a fost o lună de virf in agricultură — a început recoltatul păioaselor, s-au executat pe scară largă lucrări de întreţinere a culturilor — de a căror calitate depind in mod hotărîtor recoltele acestui an. In acest context VIZITA SECRETARULUI GENERAL AL PARTIDULUI IN UNITATI AGRICOLE DIN JUDEŢELE CONSTANŢA ŞI DÎMBOVIŢA a pus în relief direcţii de acţiune şi sarcini cu valabilitate nu numai pentru aceste unităţi, ci pentru toţi lucrătorii ogoarelor, precum extinderea sistemului de irigare prin brazdă, sporirea suprafeţelor cultivate cu a doua cultură din felul acesta asigurindu-se mai buna valorificare a marilor rezerve de sporire a producţiei agricole. Este bine cunoscută preocuparea partidului pentru asigurarea condiţiilor ca masele cele mai largi să participe nemijlocit la conducerea şi soluţionarea problemelor obşteşti. în acest cadru se înscriu şi măsurile adoptate la ŞEDINŢA BIROULUI EXECUTIV AL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE privind îmbunătăţirea controlului oamenilor muncii şi organizarea acestuia intr-o strînsă corelare cu activitatea de control unic pe linie de partid şi de stat. perfecţionarea organizării şi a activităţii comitetelor de cetăţeni şi creşterea rolului acestora ca organisme obşteşti în sistemul democraţiei socialiste. Luna pe care am incheiat-o a fost marcată de o suită de manifestări consacrate împlinirii a trei decenii de la crearea Organizaţiei pionierilor din ţara noastră. Vibrantă expresie a dragostei şi căldurii cu care partidul şi statul nostru înconjoară milioanele de tineri ai patriei . MESAJUL ADRESAT cu acest prilej DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, apreciind rodnica activitate desfăşurată de Organizaţia pionierilor in rindul copiilor patriei, cuprinde urarea şi îndemnul fierbinte ca toţi copiii ţării să se pregătească temeinic pentru muncă şi viaţă, astfel incit miine să poată prelua înaltele răspunderi pentru destinele ţării, în cursul manifestării jubiliare care a avut loc în Palatul sporturilor şi culturii au fost inaugurate de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu lucrările şantierului viitorului Centru de educaţie şi cultură a pionierilor şi copiilor, a fost vizitată o expoziţie şi s-a desfăşurat un emoţionant spectacol de gală, miile de participanţi — şoimi ai patriei, pionieri şi utecişti — exprimind ataşamentul şi recunoştinţa profundă ce le nutresc faţă de partid şi secretarul său general pentru condiţiile minunate de muncă şi de viaţă de care se bucură, hotărîrea lor de a se pregăti exemplar pentru a deveni constructori de nădejde ai socialismului. în cursul lunii iunie, cea de-a doua ediţie a Festivalului naţional „Ciitarea României" a ajuns la faza finală. întreaga sa desfăşurare confirmă încă o dată în mod strălucit valoarea acestei manifestări, atit ca modalitate de afirmare şi dezvoltare a nesecatelor talente native, a muncii şi creaţiei maselor largi din ţara noastră, cit şi ca un mijloc de educaţie, de sădire a unor convingeri comuniste ferme, de stimulare a creaţiei tehnice. Şi pe planul vieţii internaţionale, luna iunie a fost bogată în evenimente care atestă justeţea şi realismul orientărilor politicii externe a României, dinamismul şi caracterul ei constructiv. Un şir de fapte oglindesc atenţia deosebită acordată şi în această perioadă ADÎNCIRII LEGATURILOR DE SOLIDARITATE ŞI COLABORARE PE MULTIPLE PLANURI CU TOATE ŢĂRILE SOCIALISTE — orientare fundamentală a întregii politici externe a Românieisocialiste. MESAJUL ADRESAT DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la cea de-a XXXIII-a şedinţă a sesiunii Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) — şedinţă jubiliară consacrată împlinirii a trei decenii de activitate a acestui organism — reafirmă poziţia consecventă a României de dezvoltare a colaborării multilaterale cu ţările membre ale C.A.E.R., cu toate ţările socialiste. In opinia României, colaborarea in cadrul C.A.E.R., întemeiată pe principiile deplinei egalităţi, avantajului reciproc şi liberului consimţâmînt, pe respectarea drepturilor suverane ale fiecărui stat în conducerea şi planificarea propriei economii naţionale, in dezvoltarea proprietăţii socialiste, unice şi indivizibile, a fiecărui popor, este menită să contribuie la modernizarea forţelor de producţie in fiecare ţară membră, la înflorirea multilaterală a economiilor naţionale, la egalizarea nivelurilor de dezvoltare economică ale statelor respective. Subliniind necesitatea de a se lărgi şi diversifica cooperarea in cadrul C.A.E.R. şi arătînd că in acest scop se impune să se acţioneze mai intens în direcţia perfecţionării activităţii organizaţiei, a adincirii caracterului democratic al organelor sale, promovării unor modalităţi mai operative şi eficiente de soluţionare a problemelor concrete ale cooperării in producţie, în ştiinţă, tehnică şi alte domenii de interes comun, mesajul evidenţiază hotărirea ţării noastre de a-şi aduce şi in viitor întreaga contribuţie la dezvoltarea colaborării multilaterale in cadrul C.A.E.R. Din multitudinea de contacte bilaterale cu reprezentanţii ţărilor socialiste se cuvin menţionate, intre altele, întrevederile pe care primul ministru al guvernului român le-a avut la Moscova cu primii miniştri ai U.R.S.S., R. S. Vietnam, R. P. Ungare, R. S. Cehoslovace şi R. P. Bulgaria, convorbirile economice româno-sovietice şi româno-poloneze, prilejuite de sesiunile comisiilor mixte de colaborare economică, convorbirile economice româno-chineze şi româno-bulgare, vizita ministrului de externe român în R. D. Germană — toate ilustrind dorinţa comună a României de aprofundare şi de ridicare pe noi trepte de dezvoltare a relaţiilor cu celelalte ţări socialiste. O serie de intilniri şi acţiuni semnificative ilustrează materializarea politicii externe româneşti de EXTINDERE A CONLUCRĂRII CU ŢĂRILE IN CURS DE DEZVOLTARE, CU STATELE NEALINIATE, pe baze reciproc avantajoase, de solidaritate în lupta comună împotriva politicii imperialiste, pentru accelerarea progresului economic şi social, între acestea la loc de frunte se situează vizita pe care a efectuat-o in tara noastră, la invitaţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Cipru, Spyros Kyprianou. Rezultatele fructuoase ale convorbirilor la nivel înalt româno-cipriote, documentele semnate, şi in primul rînd Declaraţia solemnă comună, deschid, aşa cum se subliniază in Comunicatul şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., noi şi ample perspective colaborării prieteneşti româno-cipriote, în interesul reciproc al celor două popoare, al instaurării unui climat de încredere, destindere şi pace în Balcani şi in Europa. Pe aceeaşi linie, vizita in ţara noastră şi primirea de către preşedintele Nicolae Ceauşescu a unor personalităţi de frunte ale vieţii pollitice şi economice din India, R. I, Angola, Mali, Sri Lanka, Zambia şi Republica Guineea Ecuatorială, ca şi schimburile de mesaje dintre şeful statului român şi preşedinţii Algeriei, Egiptului şi Libiei au ilustrat preocuparea constantă a ţării noastre pentru întărirea colaborării cu aceste state, in avantajul dezvoltării fiecărei parti, pentru edificarea noii ordini economice şipolitice internaţionale. Corespunzător cerinţelor coexistentei paşnice, ŢARA NOASTRĂ AMPLIFICA CONTINUU RELAŢIILE POLITICE, ECONOMICE ŞI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE CU TOATE STATELE LUMII, INDIFERENT DE ORINDUIREA LOR SOCIALA, noi confirmări in acest sens oferind intilnirile şefului statului român cu reprezentanţi de seamă ai vieţii politice şi economice din Franţă, Danemarcă şi S.U.A. Multiplele contacte pe linie de partid din această lună, cu reprezentanţi ai unor grupări imbrăţişind Un larg evantai de opţiuni şi convingeri — între care amintim convorbirile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu secretarul general al P.C. Dominican, cu delegaţia Organizaţiei Poporului din Africa de Sud-Vest (S.W.A.P.O.), cu secretarul general al Partidului lîaas Arab Socialist din Liban — participarea unor delegaţii ale P.C.R. la congresele partidelor comuniste din Portugalia şi Australia demonstrează grăitor preocuparea permanentă a Partidului Comunist Român de DEZVOLTARE A COLABORĂRII ŞI SOLIDARITATE INTERNAŢIONALISTE CU TOATE PARTIDELE COMUNISTE ŞI MUNCITOREŞTI, CU PARTIDELE SOCIALISTE, CU MIŞCĂRILE DE ELIBERARE, CU FORŢELE ÎNAINTATE DE PRETUTINDENI, in interesul promovării cauzei libertăţii şi independenţei naţionale a popoarelor, a păcii şi progresului. Diferitele aspecte ale DEZARMĂRII — problemă cardinală a contemporaneităţii — care preocupă în cel mai înalt grad toate popoarele lumii — au format şi continuă să formeze obiectul dezbaterii intr-o serie de importante organisme internaţionale. Astfel, după încheierea la New York a primei sesiuni a Comisiei O.N.U. pentru dezarmare — organism al Adunării Generale din care fac parte toate statele membre ale organizaţiei — la mijlocul acestei luni şi-a reluat activitatea Comitetul pentru dezarmare de la Geneva, în timp ce comisia a adoptat recomandări privind elementele unui program cuprinzător de dezarmare. Comitetul de la Geneva a trecut la examinarea punctelor înscrise pe ordinea sa de zi pentru anul in curs, intre acestea aflindu-se teme importante ale dezarmării, în primul rînd ale dezarmării nucleare. Opinia publică internaţională a urmărit cu interes, in cursul lunii trecute, convorbirile sovieto-americane la nivel înalt de la Viena, dintre L. X. Brejnev, preşedintele Sovietului Suprem al U.R.S.S., şi Jimmy Carter, preşedintele S.U.A., încheierea lor cu succes prin semnarea Tratatului privind limitarea armamentelor strategice ofensive — SALT II. Ţara noastră, care a acordat dintotdeatuna o importanţă de prim ordin problemelor dezarmării, şi in primul rind dezarmării nucleare, ca o cerinţă esenţială pentru asigurarea păcii şi realizarea unei securităţi reale în lume, a apreciat noul tratat SALT-ÎI ca un pas pozitiv in direcţia diminuării pericolului folosirii armelor strategice între cele două state, ca o premisă pentru întreprinderea unor paşi concreţi in direcţia reducerii cursei înarmărilor, a realizării dezarmării. Multiple acţiuni întreprinse de diferite state ale lumii, ca şi dezbaterile unor reuniuni internaţionale au readus pe primul plan al actualităţii problema economisirii energiei şi a combustibilului, in primul rînd a petrolului. Este clar că in condiţiile in care rezervele de energie şi combustibil sint limitate cantitativ, iar consumul acestor resurse este in continuă creştere, economisirea lor, dimensionarea unui consum rational, evitarea dezechilibrelor in balanţa energetică a fiecărui stat au devenit probleme dintre cele mai acute, găsirea unor soluţii impunindu-se ca necesităţi stringente pentru dezvoltarea echilibrată a economiei mondiale, în legătură cu aceasta, la recenta şedinţă a sesiunii C.A.E.R. România a subliniat necesitatea unei strînse conlucrări a ţărilor membre pentru satisfacerea in condiţii cit mai bune a cerinţelor lor de materii prime, combustibil şi energie. Totodată, cu deosebită acuitate se pun problemele generate de criza energetică in ţările occidentale, aşa incit o serie de reuniuni itteroccidentale, care au avut loc în cursul acestei luni, la Paris, Strasbourg şi Tokio, au fost dominate tocmai de aceste aspecte, evidenţiind din nou că soluţii viabile în asemenea domenii de interes general nu pot fi obţinute într-un cadru restrîns, ci numai pe calea unui amplu dialog, cu participarea egală in drepturi a tuturor statelor. Evoluţia evenimentelor din NICARAGUA arată că ofensiva forţelor antidictatoriale din această ţară a înregistrat succese in întreaga ţară, reuşind să cucerească poziţii importante în lupta cu trupele dictatorului Somoza. Nimic, nici chiar bombardarea sălbatică a oraşelor, terorizarea şi infometarea populaţiei paşnice n-au reuşit să oprească procesul de şubrezire a regimului somozist. Bilanţul bogat al lunii iunie aduce în ansamblul său noi dovezi ale efortului desfăşurat de poporul român, sub conducerea partidului, pentru a intimpina marea sa sărbătoare naţională — a 35-a aniversare a eliberării patriei — şi Congresul partidului cu noi realizări pe linia Înfloririi patriei socialiste, a creşterii prestigiului ei internaţional. CRONICA LUNII IUNIE ......1 ' an ■■■■■■MMi ' ■■■ ■ »Miiinn ■■■ ■ ■ ■ ■ '■■■■■ ■ »■ ■■ ■ ■«■■■■■ ■!■■■ ..nmmmmmmmmn m interna şi internaţională Silviu ACHIM Radu BOGDANI Strălucit al voinţei de libertate a poporului român „Ştefan cel Mare, voievod al Moldovei şi, am putea spune, al tuturor românilor, timp de aproape 50 de ani a finut sus steagul luptei pentru neatîrnare, contribuind ca România să existe şi să se înalţe tot mai mindră spre soare“. . NICOLAE CEAUŞESCU SCINTEIA - duminică 1 iulie 1979 Etapa republicană a Festivalului naţional „CÎNTTAREA ROMÂNIEI“ Creaţii muzicale reprezentative De aproximativ un deceniu şi jumătate corul de cameră „Madrigal“ şi conducătorul acestuia, dirijorul Marin Constantin, definesc, împreună, o epocă de glorie a artei noastre corale. O demonstrează, odată in plus, recentul concert de muzică românească susţinut la Ateneul Român, concert ce a inclus — aproape în exclusivitate — lucrări dedicate acestui strălucit ansamblu. Vom aminti din programul susţinut o pagină devenită clasică a repertoriului coral. „Ritual pentru setea pămîntului“ de Mirian Marbe, lucrare iniţial creată de corul Madrigal, işi păstrează şi astăzi, după ani şi ani de la prima ei audiţie, aceeaşi neasemuită gravitate spirituală. Alături de aceasta s-au adăugat pagini noi prezentate în concertul la Care ne referim, pagini semnate de Tiberiu Olah, Ştefan Niculescu, Mihai Moldovan, Irina Odăgescu, Laurenţiu Profeta, Radu Palladi şi Sabin Pautza. Lucrarea acestuia din urmă, „Ofrandă copiilor lumii“, închinată manifestărilor prilejuite de sărbătorirea Anului internaţional al copilului, este un impresionant spectacol sonor de o mare prospeţime imaginativă, bazat pe cîntece şi jocuri din folclorul internaţional al copiilor. Aceleaşi preocupări privind valorificarea, de această dată, a folclorului românesc, în special a straturilor arhaice din repertoriul de colinde, le întilnim şi intr-o altă lucrare a autorului, şi anume Cvartetul nr. 3pentru instrumente cu corzi, lucrare creată în cadrul competiţiei camerale de către excelenta formaţie ieşeană „Voces contemporanae“, în mod impresionant evoluţia instrumentală este, aci, ingenios împlinită şi literalmente „umanizată“ prin participarea vocală, întărită de efecte de percuţie, a membrilor cvartetului de coarde. în interpretarea aceleiaşi formaţii, cvartetul al VII-lea de Wilhelm Berger ,îşi dezvăluie întreaga substanţă meditativ filozofică admirabil potenţată la nivelul tensiunii interioare ce vizează tensiunea ideatică. „Voces contemporanae“ ni se dezvăluie, astfel, drept una dintre acele rare formaţii pentru care claritatea ideilor determină implicit o claritate a emisiei, o claritate a reliefului polifonico- armonic, în competiţia soliştilor, alături de personalităţi consacrate ale vieţii noastre de concert — este vorba de pianistul Dan Grigore ce dezvoltă in Bource-ul de George Enescu o magistrală plastică a culorii sonore — au putut fi audiate şi prezenţe noi provenind din alte centre muzicale ale ţării, interpreţi ce parcurg actualmente treptele afirmării in viaţă noastră de concert ; pianista Adriana Bera (Iaşi) dezvoltă in BaC- canala de Constantin Silvestri o pianistică robustă, inteligent stăpinită, iar violonistul Iuliu Bertok (Craiova) face dovada unei muzicalităţi de consistenţă în realizarea Partitei de Alfred Mendelsohn. Trebuie apreciate, de asemenea, entuziasmul şi seriozitatea abordării partiturii în cazul orchestrei de cameră „Simfonietta“ condusă de Maria Nistor. Interpretele acestui ansamblu înţeleg natura unei juste relaţionări a evenimentelor discursului muzical in pagini orchestrale semnate de Dan Constantinescu, Doni Popovici, Alexandru Paşcanu şi Dumitru Capoianu; solistele acestui concert deţin, in mod neîndoielnic, acea reală intuiţie a stilului pe care îl cultivă — este vorba de prestanţa suverană a stilului vocal simfonic in cazul mezzosopranei Adina Iuraşcu şi de valoarea unui demers cameral împlinit cu ales bun gust în cazul violonistei Victoria Başta. La pupitrul Filarmonicii de stat „Moldova“ din Iaşi, Ion Baciu face — o dată in plus — dovada unui eminent şef de orchestră. Realizarea Suitei a III-a, „Săteasca“, de George Enescu constituie una dintre Împlinirile de referinţă in ansamblul valorificării moştenirii componisticii enesciene in sala de concert. Vom aprecia, de asemenea, prezenţa în cadrul programului a unui serios opus concertant. Concertul pentru vioară şi orchestră de Dumitru Bughici, o pagină de impozantă construcţie magistral realizată prin participarea virtuoza, de mare clasă, a violonistului Daniel Podlovschi. Compozitorul ieşean Vasile Spătărelu a prezentat in acelaşi cadru ultima Sa lucrare, cantata „Pro patria“, lucrare monumentală, de un pronunţat retorism festiv, incarttator. Era, desigur, de dorit ca organizatorii să aibă in vedere prezenţa, in cadrul programelor, a tuturor generaţiilor de creatori şi a tuturor tendinţelor stilistice şi modalităţilor de expresie, aşa cum se obişnuieşte în stagiunile muzicale anuale. Dumitru AVAKIAN Orchestra de cameră „Simfonietta" „Săptămîna teatrală“ la Satu Mare între 25—30 iunie s-a desfăşurat la Satu Mare cea de-a doua ediţie a Festivalului de artă a actorului, manifestare competiţională la care au participat numeroase colective actoriceşti din ţară, cu spectacole în limbile română şi maghiară. Înscrise pe agenda manifestărilor celei de-a doua ediţii a Festivalului naţional „Cintarea României“. „Săptămina teatrală“ de la Satu Mare a oferit publicului din localitate un admirabil prilej de a cunoaşte intr-o confruntare artistică exigentă cîteva din cele mai reprezentative realizări teatrale şi actoriceşti din ţară. Totodată, manifestarea a prilejuit şi organizarea unor fertile colocvii de dezbateri teatrale intitulate sugestiv : „Arta actorului un dialog direct cu publicul“, în cadrul cărora iubitorii Thaliei, oameni ai muncii de diferite profesii şi vîrste, elevii au formulat opinii şi opţiuni valoroase privind necesitatea creşterii rolului teatrului, ai actorilor în educarea politică şi civică a maselor, in cultivarea în conştiinţa oamenilor muncii a înaltelor valori morale şi estetice. în cadrul festivalului au fost susţinute în afară de concurs un recital de poezie românească, „Cu mine zilele-ţi adaogi“ (actriţa Anca Neculce Maximilian de la Teatrul de stat Sibiu), şi recitalul de lirică populară „De dragoste, de viaţă, de moarte“ (actriţa Irina Stăchiţeanu Siriana — artistă emerită). (Octav Grumeza).