Scînteia, iulie 1979 (Anul 48, nr. 11464-11489)

1979-07-01 / nr. 11464

PAGINA 4 Sunt momente istorice care concen­trează în­­ele semnificaţiile unei întregi epoci. Sunt conducători de stat a căror apariţie pe scena isto­riei deschide orizonturi largi pentru viitorul edificiului statal. Ridicaţi la clima ţării în momente de cum­pănă, întruchipind năzuinţele de progres ale societăţii, ei reuşesc să definească, prin gindul şi fapta lor, calea de urmat pentru salvgardarea intereselor fundamentale ale poporu­lui, pentru creşterea demnităţii umane. Ştefan cel Mare, atit de prezent în memoria poporului român, a ară­tat, prin opera ce l-a făcut nemuri­tor, la ce măreţie personală poate să se ridice cel care ştie să se iden­tifice cu aspiraţiile alor săi. Mai pre­sus de toate, cel pe care poporul avea să-l păstreze, in conştiinţa sa cu denumirea de „mare şi bun“ s-a impus prin înalta dăruire şi price­pere cu care a slujit cea mai scumpă dintre aspiraţiile neamului său — li­bertatea şi independenţa. Ştefan s-a urcat pe tronul Moldo­vei intr-un moment în care grave primejdii ameninţau ţara, dezbină­rile interne fiind abil folosite de ma­rile state vecine ce urmăreau să o subjuge. Vechilor pretenţii formulate asupra Moldovei dinspre nord şi vest, pericolului tătar dinspre est li se adăuga tot mai ameninţătoare primejdia turcească din sud. Cu­ceririi statului bulgar la sfîr­­şitul secolului al XIV-lea îi ur­mase intrarea în stăpinirea otomană a ultimelor teritorii ale imperiului bizantin şi căderea Constantinopolu­­lui în 1453, încercările repetate ale Imperiului otoman de a-şi extinde stăpinirea şi la nordul Dunării se izbiseră ca de un zid inexpugnabil de efortul de apărare al poporului român. Victo­riile repurtate de Ţara Românească sub conducerea lui Mircea cel Bă­­trân. Dan al II-lea, Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş, ca şi de Transilvania, în vremea lui Iancu de Hunedoara, au silit puterea otomană să respecte au­tonomia statală a ţărilor române în schimbul plăţii unei sume de bani, sistem practicat adesea în evul me­diu. Poarta otomană însă mărea me­reu sumele de bani pretinse şi a în­cercat în mai multe rinduri să cu­cerească ţările române. A urmat de aici reacţia ţărilor române, ma­nifestată in hotărîrea lor de a-şi redobindi libertatea de acţiune cu orice preţ, de a-şi apăra indepen­denţa şi integritatea teritorială. Atent la schimbările ce aveau loc în configuraţia politică internaţio­nală, trăgind concluzii din faptele vieţii, fie din domniile predeceso­rilor lui în scaun, fie din cele ale unor conducători de stat contempo­rani lui — şi-i era vie experienţa domniei lui Vlad Ţepeş in Ţara Ro­mânească, ţara soră — Ştefan cel Mare a înţeles de la început că in lupta pentru libertatea şi Înălţarea Moldovei trebuie să s­e bizuie in pri­mul rînd pe propriul popor, pe tăria internă. In consecinţă, a cău­tat, şi in­­mare măsură a reuşit, să întărească puterea centrală, lo­vind în boierimea anarhică şi mic­şorând în general privilegiile marii boierimi, împotriva acesteia Ştefan a reacţionat cu energie, dar şi cu mai multă cumpătare decit dovedise Vlad Ţepeş, ceea ce a făcut ca mă­surile întreprinse de el să aibă o mai mare eficacitate. Mai mult decit alţi domnitori, Ştefan a lărgit baza socială a puterii de stat, sprijinin­­du-se constant pe ţărănime, mica boierime şi tîrgoveţi. Pe plan extern, in funcţie de pe­ricolul care ameninţa Moldova, Şte­fan cel Mare a ştiut să găsească mij­loacele de salvare, imbinînd cu iscu­sinţă arta politico-diplomatică cu cea militară pe cîmpul de luptă. Astfel, el a căutat să-şi asigure un­ sistem de alianţe care să-i inlesnească ri­posta faţă de agresor, a urmărit să nu aibă în acelaşi timp doi duş­mani şi, în acest scop, a angajat re­laţii internaţionale care au depăşit sfera statelor vecine, a încheiat alianţe cu toate acele puteri ale căror interese coincideau in anumite momente cu cele ale Moldovei. în chip firesc, continuînd tradiţia din vremea lui Mircea cel Bătrîn şi Iancu de Hunedoara, a căutat să înglobeze în sfera alianţelor sale in primul rînd celelalte două ţări ro­mâne , opţiune care se întemeia pe legăturile strînse ce se dezvoltau între ţările române în virtutea co­munităţii de neam, de limbă, de obiş­ritiri, pe convingerea că tocmai unitatea de acţiune cu ţările surori conferea şanse sporite de izbîndă luptei pentru neatîrnare. Astfel, în mai multe rinduri Ştefan a interve­nit in Muntenia — pe care dealtfel o­ numea „cealaltă tară românească“ —­ „l’altra Valachia“ — în dorinţa de a avea pe tronul ei un aliat hotărit să contribuie la lupta împo­triva turcilor. Tocmai aceasta a făcut ca in cronicile muntene din secolul al XVII-Iea să se considere că Ştefan cel Mare ar fi domnit în Ţara Româ­nească timp de 16 ani („şi au făcut aicea in ţară de au domnit 16 ani“). Ştefan a căutat, totodată, să-şi asigure sprijinul Transilvaniei, care, în condiţiile în care regele Matei Corvin îşi avea îndreptată atenţia spre apus, căuta protecţia lui Ştefan, mai ales după ce acesta dovedise in Cîteva rinduri o tărie ce inspira încredere. Astfel, în, 1479 ii scriau braşovenii aceste sugestive cuvinte: „Parcă ai fost ales şi trimis de Dum­nezeu pentru cirinuirea şi apărarea Transilvaniei... Cu mare dor şi dra­goste te rugăm pe măria ta să te apropii de această ţară spre a o feri de acei turci“. Dealtfel şi muntenii­ — continuă scrisoarea — „aşteaptă ^ suspinind din greu pe măria ta, căci nădăjduiesc in măria ta, că-i vei scăpa de sila şi robia acestor pagini“. Autoritatea lui Ştefan cel Mare era atit de puternică în Transilvania, incit unii­­dintre contemporani con­siderau că in unele părţi ale ei domnul Moldovei stăpînea efectiv. Cronicarul polon Jan Dlugosz, amin­tind de participarea secuilor la eroica luptă de la Vaslui, adăuga : „a căror ţară rupînd-o (Ştefan) din regatul Ungariei şi-o supusese sieşi“. Subliniind prin acţiunile lui po­litice importanţa alianţei ţărilor române împotriva turcilor, Ştefan cel Mare a urmărit permanent să convingă puterile europene de ne­cesitatea unei alianţe mai largi a statelor europene, in cadrul căreia eforturile românilor ar da mai mult pentru cauza lor şi cea ge­nerală. Cu toată simpatia manifestată de puterile europene faţă de victoriile lui Ştefan cel Mare împotriva tur­cilor, marele domnitor s-a văzut în momente de grea cumpănă sin­gur, trebuind să înfrunte cu o oaste mică forţe militare duşmane, mult superioare ca număr si înzes­trare tehnică. El a căutat să supli­nească inferioritatea in efectivele militare printr-o judicioasă folosire a terenului in care angaja lupta, printr-o tactică care să-i permită hărţuiala inamicului cu scopul de a-i slăbi moralul înainte de bătălia de­cisivă, amănunţit pregătită, prin rapiditatea cu care acţiona — con­ştient că de ea depinde în mare măsură reuşita. Calităţilor de remar­cabil strateg li s-au adăugat înalte în­suşiri de vitejie şi curaj. ..La lucruri de războaie meşter, unde era ne­voie însuşi se vira, ca văzindu-l ai săi să nu se indărăpteze, şi pentru aceia rar război de nu biruia, şi unde-l biruia alţii nu pierdea nă­dejdea că ştiindu-se căzut jos, se rădica deasupra biruitorilor“ — îl caracterizează cronicarul. Războaiele purtate de Ştefan, după propriile-i spuse 36 la număr, din care 34 încheiate cu victorii, au în­tărit încrederea poporului în pro­priile forţe, ca şi în destoinicia conducătorului său. Urmaşilor săi şi urmaşilor urmaşilor, Ştefan le-a lă­sat, la acel „apus de soare“ de acum 475 de ani, un stat puternic, o ţară neatîrnată şi demnă, preţuită in lume, în măsură să se afirme ca un factor de stabilitate politică, de pro­gres şi civilizaţie, o forţă de seamă în lupta împotriva primejdiei oto­mane. Numele lui Ştefan cel Mare, ca şi cel al lui Mircea cel Bă­­trin, Vlad Ţepeş, Mihai Vitea­zul sau Tudor Vladimirescu, a căpătat, cu trecerea vremii, valoare de simbol a voinţei poporului român de a trăi liber, de sine stătător. Amintirea faptelor lui de vitejie a întărit conştiinţa naţională, a ci­mentat unitatea şi forţa morală a naţiunii, a constituit în împrejurări grele suportul neclintirii noastre, al hotăririi ferme de a învinge şi depăşi dificultăţile şi de a ne ridica prin propriile eforturi in rindul ţărilor civilizate ale lumii. Nemuritor prin tot ce ne-a lăsat ca testament al bogăţiei şi puterii noastre pe acest pămint, Ştefan cel Mare „dovedeşte — scria Mihail Sadoveanu — că anume domni nu pier decit prin pulberea lor. Pute­rea lor adevărată străluceşte din­colo de ceea ce numesc oamenii de rînd moarte. La Sfinta Putna, unde Măria Sa şi-a aşezat singur mor­­mîntul şi piatra cu inscripţia intre flori de acantă, nu s-a stins nici o clipă candela aprinsă in iulie 1504". Ştefan STEFANESCU 475 de ani de la moartea lui ŞTEFAN CEL MARE Caracteristica dominantă a vieţii politico-sociale a ţării în luna care s-a încheiat au constituit-o avîntul în muncă al întregului popor, însu­fleţită angajare în întrecerea socia­listă pentru a întîmpina jubileul marii sărbători naţionale a eliberării ţării de sub dominaţia fascistă cu cit mai mari realizări în toate dome­niile. Tot mai pregnant se distinge în activitatea oamenilor muncii ac­centuarea preocupării pentru afir­marea factorilor calitativi ai dezvol­tării economice, pentru sporirea efi­cientei­­ obiective majore ale poli­ticii partidului. Repere de o deosebi­tă importanţă au oferit în această privinţă întilnirile şi amplul dialog pe care secretarul general al parti­dului, tovarăşul­­ Nicolae Ceauşescu, le-a avut in luna iunie , la com­plexul expoziţional din Piaţa Scin­­teii şi în institute de cercetări şti­inţifice şi tehnologice din Capitală, pe şantiere, în întreprinderi şi uni­tăţi agricole din judeţele Constanţa şi Dîmboviţa , cu cadre de condu­cere şi alţi specialişti din economie, cu cercetători ştiinţifici, cu oameni ai muncii din industrie şi agricultură. In acest sens se cuvine menţionată VIZITA LA COMPLEXUL EXPO­­ZIŢIONAL DIN PIAŢA SCINTEH, unde au fost examinate pro­punerile prezentate de ministere pentru reducerea mai accentuată a consumurilor de materii pri­me, materiale şi energie, pentru valorificarea resurselor secundare în anul 1960 şi în viitorul cincinal. A­­ceastă analiză a încununat o amplă acţiune, desfăşurată in cursul aces­tui an, la iniţiativa şi din indicaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe ansamblul economiei naţionale, de depistare a oricăror posibilităţi şi re­zerve de micşorare a consumurilor. Concluzia principală a vizitei, des­prinsă din indicaţiile cuprinzătoare date de secretarul general al parti­dului, a fost aceea de a se acţiona cu fermitate pentru generalizarea cit mai grabnică a soluţiilor şi măsurilor prezentate, de a se intensifica efortu­rile pentru reducerea in continuare a consumurilor materiale. Aceeaşi preocupare pentru accen­tuarea rolului factorilor calitativi ai creşterii economice a călăuzit şi ana­liza privind utilizarea maşinilor, uti­lajelor şi instalaţiilor, in cadrul ŞEDINŢEI COMITETULUI POLITIC EXECUTIV AL C.C. AL P.C.R. Direcţiile de acţiune stabilite cu acest prilej privesc deopotrivă asigu­rarea încărcării judicioase a maşini­lor şi utilajelor in toate schimburile, extinderea pe scară largă a lucrului la mai multe maşini, mai buna or­ganizare a activităţii de întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice de producţie, perfecţionarea calificării profesionale a personalului muncitor. Importanţa deosebită acordată de conducerea de partid şi de stat re­alizării la timp a obiectivelor de in­vestiţii a fost pusă in evidenţă de VIZITELE DE LUCRU ALE TOVA­RĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU LA ŞANTIERUL NAVAL MANGA­LIA, PRECUM ŞI ÎN PORTUL CONSTANŢA, LA ŞANTIERUL NA­VAL CONSTANŢA ŞI PE PLAT­FORMA DE LA MIDIA-NAVODARI, unde a fost inaugurat primul obiec­tiv al Combinatului petrochimic — rafinăria — şi a avut loc o adunare populară. Din­­cuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu acest prilej s-a desprins, ca o idee majoră, faptul că există baza materială, toate premisele pentru realizarea la timp şi in întregime a sarcinilor cincinalu­lui, precum şi a depăşirilor de cel puţin 100 de miliarde lei, prevăzute in angajamentele colectivelor de oa­meni ai muncii, ceea ce va crea con­diţii pentru înfăptuirea integrală a programului de creştere mai accen­tuată a nivelului de trai , de la 1 august urmind să se treacă la a doua etapă de majorare a retribuţiei, în condiţiile actuale, de puternică afirmare a revoluţiei tehnico-ştiinţi­­fice, progresul economic rapid, tre­cerea de la acumulările cantitative la o calitate nouă, superioară, sunt de neconceput fără încorporarea rapidă a celor mai avansate cuceriri ale şti­inţei şi tehnicii în activitatea producti­vă. Preocuparea statornică a conduce­rii de partid şi de stat pentru creş­terea rolului ştiinţei, ca forţă de pro­ducţie şi-a găsit o nouă ilustrare prin VIZITA DE LUCRU A TOVA­RĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN MAI MULTE INSTITUTE DE CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE ŞI TEH­NOLOGICE. Au fost reliefate cu acest prilej sarcini importante pentru etapa ac­­­ tuală şi in perspectivă, privind mo­bilizarea mai intensă a potenţialului tehnico-ştiintific creator de care dis­punem, introducerea într-un ritm mai accelerat a progresului tehnic in toate sferele economiei, ca şi in viaţa socială, îmbinarea permanentă, armo­nioasă a cercetării aplicative cu cea fundamentală, în spiritul orientărilor generale stabilite de partid, de secretarul său general, pentru activitatea de cerce­tare ştiinţifică, importante măsuri şi concluzii practice s-au conturat şi la PLENARA CONSILIULUI NAŢIO­NAL PENTRU ŞTIINŢA ŞI TEHNO­LOGIE, a cărui organizare, ca organ de partid şi de stat cu caracter deli­berativ, larg reprezentativ, a fost îmbunătăţită tocmai spre a se asigura sporirea contribuţiei sale la înfăp­tuirea politicii partidului şi statului in domeniul ştiinţei şi tehnologiei, la o mai bună coordonare a întregii acti­vităţi de cercetare ştiinţifică, dezvol­tare tehnologică şi introducere a pro­gresului tehnic in patria noastră. Desemnarea ca preşedinte al Con­siliului Naţional­­ pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi ca preşedinte al Biroului consiliului a tovară­şei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comite­tului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., marcantă personalitate a vie­ţii noastre politice şi ştiinţifice, savant de reputaţie mondială, relevă odată mai mult rolul important pe­­Care este chemat să-l îndeplinească acest organism in realizarea obiecti­velor şi sarcinilor puse de partid in fata cercetării ştiinţifice. Luna iunie a fost o lună de virf in agricultură — a început recoltatul păioaselor, s-au executat pe scară largă lucrări de întreţinere a culturi­lor — de a căror calitate depind in mod hotărîtor recoltele acestui an. In acest context VIZITA SECRETARU­LUI GENERAL AL PARTIDULUI IN UNITATI AGRICOLE DIN JUDEŢE­LE CONSTANŢA ŞI DÎMBOVIŢA a pus în relief direcţii de acţiune şi sar­cini cu valabilitate nu numai pentru aceste unităţi, ci pentru toţi lucrătorii ogoarelor, precum extinderea siste­mului de irigare prin brazdă, sporirea suprafeţelor cultivate cu a doua cul­tură d­in felul acesta asigurindu-se mai buna valorificare a marilor rezer­ve de sporire a producţiei agricole. Este bine cunoscută preocuparea partidului pentru asigurarea condi­ţiilor ca masele cele mai largi să participe nemijlocit la conducerea şi soluţionarea problemelor obşteşti. în acest cadru se înscriu şi măsurile adoptate la ŞEDINŢA BIROULUI EXECUTIV AL CONSILIULUI NA­ŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂ­ŢII SOCIALISTE privind îmbunătă­ţirea controlului oamenilor muncii şi organizarea acestuia intr-o strînsă corelare cu activitatea de control unic pe linie de partid şi de stat. perfec­ţionarea organizării şi a activităţii comitetelor de cetăţeni şi creşterea rolului acestora ca organisme obşteşti în sistemul democraţiei socialiste. Luna pe care am incheiat-o a fost marcată de o suită de manifestări consacrate împlinirii a trei decenii de la crearea Organizaţiei pionierilor din ţara noastră. Vibrantă expresie a dragostei şi căldurii cu care parti­dul şi statul nostru înconjoară mi­lioanele de tineri ai patriei . MESA­JUL ADRESAT cu acest prilej DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, apreciind rodnica acti­vitate desfăşurată de Organizaţia pionierilor in rindul copiilor patriei, cuprinde urarea şi îndemnul fierbinte ca toţi copiii ţării să se pregătească temeinic pentru muncă şi viaţă, ast­fel incit miine să poată prelua înal­tele răspunderi pentru destinele ţării, în cursul manifestării jubiliare care a avut loc în Palatul sporturilor şi culturii au fost inaugurate de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu lucrările şantierului viitorului Centru de edu­caţie şi cultură a pionierilor şi copii­lor, a fost vizitată o expoziţie şi s-a desfăşurat un emoţionant spectacol de gală, miile de participanţi — şoimi ai patriei, pionieri şi utecişti — exprimind ataşamentul şi recu­noştinţa profundă ce le nutresc faţă de partid şi secretarul său general pentru condiţiile minunate de muncă şi de viaţă de care se bucură, hotă­rîrea lor de a se pregăti exemplar pentru a deveni constructori de nă­dejde ai socialismului. în cursul lunii iunie, cea de-a doua ediţie a Festivalului na­ţional „Ciitarea României" a ajuns la faza finală. întreaga sa desfă­şurare confirmă încă o dată în mod strălucit valoarea acestei ma­nifestări, atit ca modalitate de afirmare şi dezvoltare a nese­catelor talente native, a muncii şi creaţiei maselor largi din ţara noastră, cit şi ca un mijloc de edu­caţie, de sădire a unor convingeri comuniste ferme, de stimulare a creaţiei tehnice. Şi pe planul vieţii internaţionale, luna iunie a fost bogată în eveni­mente care atestă justeţea şi realis­mul orientărilor politicii externe a României, dinamismul şi caracterul ei constructiv. Un şir de fapte oglindesc atenţia deosebită acordată şi în această pe­rioadă ADÎNCIRII LEGATURILOR DE SOLIDARITATE ŞI COLABO­RARE PE MULTIPLE PLANURI CU TOATE ŢĂRILE SOCIALISTE — orientare fundamentală a întregii politici externe a României­­socia­liste. MESAJUL ADRESAT DE TO­VARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la cea de-a XXXIII-a şedinţă a sesiunii Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) — şedinţă­ jubiliară consacrată îm­plinirii a trei decenii de activitate a acestui organism — reafirmă poziţia consecventă a României de dezvoltare a colaborării multilaterale cu ţările membre ale C.A.E.R., cu toate ţările socialiste. In opinia României, cola­borarea in cadrul C.A.E.R., întemeia­tă pe principiile deplinei egalităţi, avantajului reciproc şi liberului con­­simţâmînt, pe respectarea drepturilor suverane ale fiecărui stat în condu­cerea şi planificarea propriei econo­mii naţionale, in dezvoltarea proprie­tăţii socialiste, unice şi indivizibile, a fiecărui popor, este menită­ să con­tribuie la modernizarea forţelor de producţie in fiecare ţară membră, la înflorirea multilaterală a economiilor naţionale, la egalizarea nivelurilor de dezvoltare economică ale statelor respective. Subliniind necesitatea de a se lărgi şi diversifica cooperarea in cadrul C.A.E.R. şi arătînd că in acest scop se impune să se acţioneze mai intens în direcţia perfecţionării activităţii organizaţiei, a adincirii ca­racterului democratic al organelor sale, promovării unor modalităţi mai operative şi eficiente de soluţionare a problemelor concrete ale cooperă­rii in producţie, în ştiinţă, tehnică şi alte domenii de interes comun, me­sajul evidenţiază hotărirea ţării noas­tre de a-şi aduce şi in viitor întreaga contribuţie la dezvoltarea colaborării multilaterale in cadrul C.A.E.R. Din multitudinea de contacte bila­terale cu reprezentanţii ţărilor socia­liste se cuvin menţionate, intre altele, întrevederile pe care primul ministru al guvernului român le-a avut la Moscova cu primii miniştri ai U.R.S.S., R. S. Vietnam, R. P. Un­gare, R. S. Cehoslovace şi R. P. Bul­garia, convorbirile economice ro­mâno-sovietice şi româno-poloneze, prilejuite de sesiunile comisiilor mixte de colaborare economică, con­vorbirile economice româno-chineze şi româno-bulgare, vizita ministru­lui de externe român în R. D. Ger­mană — toate ilustrind dorinţa co­mună a României de aprofundare şi de ridicare pe noi trepte de dezvol­tare a relaţiilor cu celelalte ţări socialiste. O serie de intilniri şi acţiuni sem­nificative ilustrează materializarea politicii externe român­eşti de EX­TINDERE A CONLUCRĂRII CU ŢĂRILE IN CURS DE DEZVOLTA­RE, CU STATELE NEALINIATE, pe baze reciproc avantajoase, de so­lidaritate în lupta comună împotriva politicii imperialiste, pentru accele­rarea progresului economic şi social, între acestea la loc de frunte se si­tuează vizita pe care a efectuat-o in tara noastră, la invitaţia preşedin­­telui Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Cipru, Spyros Kyprianou. Rezultatele fructuoase ale convorbi­rilor la nivel înalt româno-cipriote, documentele semnate, şi in primul rînd Declaraţia solemnă comună, deschid, aşa cum se subliniază in Co­municatul şedinţei Comitetului Poli­tic Executiv al C.C. al P.C.R., noi şi ample perspective colaborării priete­neşti româno-cipriote, în interesul reciproc al celor două popoare, al in­staurării unui climat de încredere, destindere şi pace în Balcani şi in Europa. Pe aceeaşi linie, vizita in ţara noastră şi primirea de către pre­şedintele Nicolae Ceauşescu a unor personalităţi de frunte ale vieţii pollitice şi economice din India, R. I­, Angola, Mali, Sri Lanka, Zambia şi Republica Guineea Ecuatorială, ca şi schimburile de mesaje dintre şeful statului român şi preşedinţii Alge­riei, Egiptului şi Libiei au ilustrat preocuparea constantă a ţării noas­tre pentru întărirea colaborării cu aceste state, in avantajul dezvoltării fiecărei parti, pentru edificarea noii ordini economice şi­­politice interna­ţionale. Corespunzător cerinţelor coexis­tentei paşnice, ŢARA NOASTRĂ AMPLIFICA CONTINUU RELAŢII­LE POLITICE, ECONOMICE ŞI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE CU TOATE STATELE LUMII, INDIFERENT DE ORINDUIREA LOR SOCIALA, noi confirmări in acest sens oferind in­­tilnirile şefului statului român cu reprezentanţi de seamă ai vieţii po­litice şi economice din Franţă, Da­nemarcă şi S.U.A. Multiplele contacte pe linie de partid din această lună, cu reprezen­tanţi ai unor grupări imbrăţişind Un larg evantai de opţiuni şi convingeri — între care amintim convorbirile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu se­cretarul general al P.C. Dominican, cu delegaţia Organizaţiei Poporului din Africa de Sud-Vest (S.W.A.P.O.), cu secretarul general al Partidului lîaas Arab Socialist din Liban — participarea unor delegaţii ale P.C.R. la congresele partidelor comuniste din Portugalia şi Australia demon­strează grăitor preocuparea perma­nentă a Partidului Comunist Român de DEZVOLTARE A COLABORĂRII ŞI SOLIDARITATE INTERNAŢIO­NALISTE CU TOATE PARTIDELE COMUNISTE ŞI MUNCITOREŞTI, CU PARTIDELE SOCIALISTE, CU MIŞCĂRILE DE ELIBERARE, CU FORŢELE ÎNAINTATE DE PRETU­TINDENI, in interesul promovării cauzei libertăţii şi independenţei na­ţionale a popoarelor, a păcii şi pro­gresului. Diferitele aspecte ale DEZARMĂ­RII — problemă cardinală a con­temporaneităţii — care preocupă în cel mai înalt grad toate popoarele lumii — au format şi continuă să formeze obiectul dezbaterii intr-o serie de importante organisme inter­naţionale. Astfel, după încheierea la New York a primei sesiuni a Comi­siei O.N.U. pentru dezarmare — or­ganism al Adunării Generale din care fac parte toate statele membre ale organizaţiei — la mijlocul aces­tei luni şi-a reluat activitatea Comi­tetul pentru dezarmare de la Geneva, în timp ce comisia a adoptat reco­mandări privind elementele unui program cuprinzător de dezarmare. Comitetul de la Geneva a trecut la examinarea punctelor înscrise pe or­dinea sa de zi pentru anul in curs, intre acestea aflindu-se teme impor­tante ale dezarmării, în primul rînd ale dezarmării nucleare. Opinia publică internaţională a urmărit cu interes, in cursul lunii trecute, convorbirile sovieto-america­­ne la nivel înalt de la Viena, dintre L. X. Brejnev, preşedintele Sovietu­lui Suprem al U.R.S.S., şi Jimmy Carter, preşedintele S.U.A., încheie­rea lor cu succes prin semnarea Tra­tatului privind limitarea armamente­lor strategice ofensive — SALT II. Ţara noastră, care a acordat dintot­­deatuna o importanţă de prim ordin problemelor dezarmării, şi in primul rind dezarmării nucleare, ca o ce­rinţă esenţială pentru asigurarea păcii şi realizarea unei securităţi reale în lume, a apreciat noul tratat SALT-ÎI ca un pas pozitiv in direcţia diminuării pericolului folosirii arme­lor strategice între cele două state, ca o premisă pentru întreprin­derea unor paşi concreţi in direcţia reducerii cursei înarmărilor, a reali­zării dezarmării. Multiple acţiuni întreprinse de di­ferite state ale lumii, ca şi dezbate­rile unor reuniuni internaţionale au readus pe primul plan al actualităţii problema economisirii energiei şi a combustibilului, in primul rînd a petrolului. Este clar că in condiţiile in care rezervele de energie şi com­bustibil sint limitate cantitativ, iar consumul acestor resurse este in con­tinuă creştere, economisirea lor, di­mensionarea unui consum rational, evitarea dezechilibrelor in balanţa energetică a fiecărui stat au devenit probleme dintre cele mai acute, gă­sirea unor soluţii impunindu-se ca necesităţi stringente pentru dezvol­tarea echilibrată a economiei mon­diale, în legătură cu aceasta, la re­centa şedinţă a sesiunii C.A.E.R. România a subliniat necesitatea unei strînse conlucrări a ţărilor membre pentru satisfacerea in condiţii cit mai bune a cerinţelor lor de materii prime, combustibil şi energie. Totoda­tă, cu deosebită acuitate se pun pro­blemele generate de criza energetică in ţările occidentale, aşa incit o serie de reuniuni i­tteroccidentale, care au avut loc în cursul acestei luni, la Paris, Strasbourg şi Tokio, au fost dominate tocmai de aceste aspecte, evidenţiind din nou că soluţii viabile în asemenea domenii de interes gene­ral nu pot fi obţinute într-un cadru restrîns, ci numai pe calea unui am­plu dialog, cu participarea egală in drepturi a tuturor statelor. Evoluţia evenimentelor din NICA­RAGUA arată că ofensiva forţelor antidictatoriale din această ţară a înregistrat succese in întrea­ga ţară, reuşind să cucerească po­ziţii importante în lupta cu trupele dictatorului Somoza. Nimic, nici chiar bombardarea sălbatică a oraşelor, te­rorizarea şi infometarea populaţiei paşnice n-au reuşit să oprească pro­cesul de şubrezire a regimului somozist.­­ Bilanţul bogat al lunii iunie aduce în ansamblul său noi dovezi ale efor­tului desfăşurat de poporul român, sub conducerea partidului, pentru a intimpina marea sa sărbătoare naţio­nală­ — a 35-a aniversare a elibe­rării patriei — şi Congresul partidu­lui cu noi realizări pe linia Înfloririi patriei socialiste, a creşterii presti­giului ei internaţional. CRONICA LUNII IUNIE ......1 ' an ■■■■■■MMi ' ■■■ ■ »Miiinn ■■■ ■ ■ ■ ■ '■■■■■ ■ »■ ■■ ■ ■«■■■■■ ■!■■■ ..nmmmmmmmmn m interna şi internaţională Silviu ACHIM Radu BOGDANI Strălucit al voinţei de libertate a poporului român „Ştefan cel Mare, voievod al Moldovei şi, am putea spune, al tuturor românilor, timp de aproape 50 de ani a finut sus steagul luptei pentru neatîrnare, contribuind ca România să existe şi să se înalţe tot mai mindră spre soare“. . NICOLAE CEAUŞESCU SCINTEIA - duminică 1 iulie 1979 Etapa republicană a Festivalului naţional „CÎNTTAREA ROMÂNIEI“ Creaţii muzicale reprezentative De aproximativ un de­ceniu şi jumătate corul de cameră „Madrigal“ şi conducătorul acestuia, di­rijorul Marin Constantin, definesc, împreună, o epo­că de glorie a artei noastre corale. O­ demon­strează, odată in plus, re­centul concert de muzică românească susţinut la A­­teneul Român, concert ce a inclus — aproape în exclu­sivitate — lucrări dedicate acestui strălucit ansamblu. Vom aminti din programul susţinut o pagină devenită clasică a repertoriului co­ral. „Ritual pentru setea pămîntului“ de Mirian Mar­­be, lucrare iniţial creată de corul Madrigal, işi păs­trează şi astăzi, după ani şi ani de la prima ei audi­ţie, aceeaşi neasemuită gra­vitate spirituală. Alături de aceasta s-au adău­gat pagini noi prezentate în concertul la Care ne refe­rim, pagini semnate de Ti­­beriu Olah, Ştefan Nicu­­lescu, Mihai Moldovan, Iri­na Odăgescu, Laurenţiu Profeta, Radu Palladi şi Sa­bin Pautza. Lucrarea aces­tuia din urmă, „Ofrandă copiilor lumii“, închinată manifestărilor prilejuite de sărbătorirea Anului inter­naţional al copilului, este un impresionant spectacol sonor de o mare prospeţime imaginativă, bazat pe cîn­­tece şi jocuri din folclorul internaţional al copiilor. Aceleaşi preocupări pri­vind valorificarea, de aceas­tă dată, a folclorului româ­nesc, în special a straturi­lor arhaice din repertoriul de colinde, le întilnim şi intr-o altă lucrare a auto­rului, şi anume Cvartetul nr. 3­­pentru instrumente cu corzi, lucrare creată în ca­­drul competiţiei camerale de către excelenta formaţie ieşeană „Voces contempo­­ranae“, în mod impresio­nant evoluţia instrumentală este, aci, ingenios împlinită şi literalmente „umanizată“ prin participarea vocală, întărită de efecte de percu­ţie, a membrilor cvartetului de coarde. în interpretarea aceleiaşi formaţii, cvartetul al VII-lea de Wilhelm Ber­ger ,îşi dezvăluie întreaga substanţă meditativ filozo­fică admirabil potenţată la nivelul tensiunii interioare ce vizează tensiunea idea­tică. „Voces contempora­­nae“ ni se dezvăluie, astfel, drept una dintre acele rare formaţii pentru care clari­tatea ideilor determină im­plicit o claritate a emisiei, o claritate a reliefului po­lifonico- armonic, în competiţia soliştilor, alături de personalităţi con­sacrate ale vieţii noastre de concert — este vorba de pianistul Dan Grigore ce dezvoltă in Bource-ul de George Enescu o magistrală plastică a culorii sonore — au putut fi audiate şi pre­zenţe noi provenind din alte centre muzicale ale ţă­rii, interpreţi ce parcurg actualmente treptele afir­mării in viaţă noastră de concert ; pianista Adriana Bera (Iaşi) dezvoltă in BaC- canala de Constantin Sil­­­vestri o pianistică robustă, inteligent stăpinită, iar vio­lonistul Iuliu Bertok (Cra­iova) face dovada unei mu­zicalităţi de consistenţă în realizarea Partitei de Al­fred Mendelsohn. Trebuie apreciate, de asemenea, entuziasmul şi seriozitatea abordării par­titurii în cazul orchestrei de cameră „Simfonietta“ condusă de Maria Nistor. Interpretele acestui ansam­blu înţeleg natura unei jus­te relaţionări a evenimente­lor discursului muzical in pagini orchestrale semnate de Dan Constantinescu, Doni Popovici, Alexandru Paşcanu şi Dumitru Capo­­ianu; solistele acestui con­cert deţin, in mod neîndo­ielnic, acea reală intuiţie a stilului pe care îl cultivă — este vorba de prestanţa suverană a stilului vocal simfonic in cazul mezzoso­­pranei Adina Iuraşcu şi de valoarea unui demers ca­meral împlinit cu ales bun gust în cazul violonistei Victoria Başta. La pupitrul Filarmonicii de stat „Moldova“ din Iaşi, Ion Baciu face — o dată in plus — dovada unui e­­minent şef de orchestră. Realizarea Suitei a III-a, „Săteasca“, de George Enes­cu constituie una dintre Îm­plinirile de referinţă in an­samblul valorificării moşte­nirii componisticii enescie­­ne in sala­ de­ concert. Vom aprecia, de asemenea, pre­zenţa în cadrul progra­mului a unui serios opus concertant. Concertul pen­tru vioară şi orchestră de Dumitru Bughici, o pa­gină de impozantă con­strucţie magistral realizată prin participarea virtuoza, de mare clasă, a violonis­tului Daniel Podlovschi. Compozitorul ieşean Vasile Spătărelu a prezentat in a­­celaşi cadru ultima Sa lu­crare, cantata „Pro patria“, lucrare monumentală, de un pronunţat retorism fes­tiv, incarttator. Era, desigur, de dorit ca organizatorii să aibă in ve­dere prezenţa, in cadrul programelor, a tuturor ge­neraţiilor de creatori şi a tuturor tendinţelor stilis­tice şi modalităţilor de ex­presie, aşa cum se obişnu­ieşte în stagiunile muzicale anuale. Dumitru AVAKIAN Orchestra de cameră „Simfonietta" „Săptămîna teatrală“ la Satu Mare între­ 25—30 iunie s-a desfăşurat la Satu Mare cea de-a doua ediţie a Festivalului de artă a actorului, manifestare competi­­ţională la care au participat numeroase colective actoriceşti din ţară, cu specta­cole în limbile română şi maghiară. În­scrise pe agenda manifestărilor celei de-a doua ediţii a Festivalului naţional „Cin­­tarea României“. „Săptămina teatrală“ de la Satu Mare a oferit publicului din loca­litate un admirabil prilej de a cunoaşte intr-o confruntare artistică exigentă cîte­va din cele mai reprezentative realizări teatrale şi actoriceşti din ţară. Totodată, manifestarea a prilejuit şi organizarea unor fertile colocvii de dezbateri teatrale intitulate sugestiv : „Arta actorului un dialog direct cu publicul“, în cadrul că­rora iubitorii Thaliei, oameni ai muncii de diferite profesii şi vîrste, elevi­i au for­mulat opinii şi opţiuni valoroase privind necesitatea creşterii rolului teatrului, ai actorilor în educarea politică şi civică a maselor, in cultivarea în conştiinţa oame­nilor muncii a înaltelor valori morale şi estetice. în cadrul festivalului au fost susţinute în afară de concurs un recital de poezie românească, „Cu mine zilele-ţi adaogi“ (actriţa Anca Neculce Maximilian de la Teatrul de stat Sibiu), şi recitalul de li­rică populară „De dragoste, de viaţă, de moarte“ (actriţa Irina Stăchiţeanu Siriana — artistă emerită). (Octav Grumeza).

Next