Scînteia, octombrie 1979 (Anul 48, nr. 11541-11566)
1979-10-02 / nr. 11541
INVESTIŢIILE ÎN ULTIMUL TRIMESTRU AL ANULUI LIVRAREA ŞI MONTAJUL UTILAJELOR -condiţii decisive pentru respectarea termenelor de punere în funcţiune Am intrat in ultimul trimestru al anului — perioadă hotăritoare pentru îndeplinirea integrală a planului de investiţii, pentru terminarea şi punerea în funcţiune a tuturor obiectivelor şi capacităţilor prevăzute în planul pe acest an. Desigur, problemele care confruntă şantierele noilor investiţii productive sunt multiple şi variate. Dintre ele, cea mai complexă şi, totodată, mai actuală în acest trimestru constă în livrarea şi montajul rapid al utilajelor tehnologice cu care sunt echipate noile capacităţi industriale. Primul argument în acest sens ni-l oferă stadiul avansat, atins in prezent la multe obiective şi capacităţi din industriile chimică, metalurgică, din industria construcţiilor de maşini, industria alimentară, economia forestieră şi industria materialelor de construcţii. Punerea în funcţiune a acestor obiective este însă condiţionată de montarea unui volum destul de mare de maşini şi echipamente tehnologice. Deşi, în foarte multe cazuri, montorii sunt bine pregătiţi, sub aspectul organizării şi al asigurării cu efective de muncitori şi utilaje de construcţii, totuşi activitatea lor nu se ridică pretutindeni la nivelul prevederilor de plan. Aceasta se expluă, in primul rînd, prin neasigurarea «n.. utilaje tehnologice in concordanţa cu graficie de montaj, utilaje indispensabile intrării in producţie a noilor capacităţi. De aceea, prima şi cea mai importantă condiţie pentru depăşirea unei atari situaţii, pentru finalizarea la timp a noilor investiţii o constituie lichidarea restanţelor la livrări acumulate din lunile anterioare, stabilirea unui acord deplin intre ritmul de primire a echipamentelor tehnologice pe şantiere şi graficele de montaj. Pe alocuri, deşi s-au efectuat analize ample şi s-au întocmit programe riguroase de lichidare a restanţelor în cel mai scurt timp, se observă tendinţa de a se tergiversa lucrurile, de a înlocui intervenţiile energice şi imediate cu practica şedinţelor ineficiente, in care se inventariază din nou problemele şi greutăţile bine cunoscute. Trebuie limpede înţeles că ritmul de montaj pe platforma industrială din Zalău, Combinatul de fire sintetice din Vaslui, platforma siderurgică din Călan, Combinatul petrochimic Borzeşti şi altele nu poate fi intensificat decit cu aportul nemijlocit al furnizorilor restanţieri, dintre care menţionăm, în special, întreprinderile bucureştene „Griviţa roşie“ şi mecanică de utilaj chimic, întreprinderea constructoare de maşini din Reşiţa, întreprinderea de utilaj chimic din Ploieşti, întreprinderile „Independenţa" Sibiu şi „Unic" din Satu Mare şi altele. Cu certitudine că solicitările şantierelor de investiţii au determinat în aceste întreprinderi o puternică mobilizare a forţelor şi a potenţialului de care dispun, în vederea lichidării restanţelor la livrări, acordindu-se maximă atenţie şi răspundere calităţii utilajelor expediate. Volumul mare de maşini şi utilaje care mai trebuie livrat obligă în continuare conducerile acestor unităţi, organele şi organizaţiile de partid să caute şi să găsească de urgenţă cele mai bune soluţii pentru introducerea unei ordini desăvîrşite în livrări, respectîndu-se astfel obligaţiile asumate prin contracte. Accelerarea ritmului de montaj tehnologic se detaşează, prin volumul deosebit de mare al utilajelor care trebuie să sosească în perioada imediat următoare pe şantiere, ca o sarcină de prim ordin pentru factorii de răspundere din acest domeniu. Totodată, stocul actual de utilaje, mai ales pe şantiere din industria chimică, industria metalurgică, economia forestieră şi industria materialelor de construcţii, se menţine încă la un nivel ridicat. Este de prisos să mai arătăm cât de serioase sunt consecinţele unei asemenea situaţii nedorite, datorate, în cea mai mare măsură, neasigurării de către constructori a fronturilor de lucru. Nu mai este timp pentru justificări sau discuţii : printr-o colaborare strinsă şi eficientă, constructorii şi montorii trebuie să recupereze restanţele, să se încadreze in graficele elaborate in comun la obiectivele cu termene de punere în funcţiune in acest an. Iată de ce, toate eforturile şi măsurile adoptate pe şantiere trebuie subordonate in întregime acestui scop. Este vorba, în principal, de organizarea riguroasă a lucrărilor in doua z« o«i «ultimhuri, completarea efectivelor de muncitori, folosirea la maximum a utilajelor de construcţii, adoptarea unor metode dr lucru .. »Yâns»*? menite să ducă la scurtarea substanţiala a ciclurilor de construcţii şi montaj, aprovizionarea ritmică a punctelor de lucru cu toate materialele, sculele şi dispozitivele de execuţie necesare. Un sprijin în acest sens pot şi trebuie să-l acorde beneficiarii de investiţii, prin participarea cu echipe proprii de muncitori calificaţi la montajul unui volum cit mai mare de utilaje. Pornind de la amploarea şi complexitatea lucrărilor rămase de realizat pe şantiere, de la necesitatea ca fiecare obiectiv de investiţii să fie pus cit mai repede in funcţiune, organele şi organizaţiile de partid din unităţile de construcţii-montaj, din întreprinderile producătoare de utilaje sunt chemate să-şi pună in valoare întreaga capacitate organizatorică şi de mobilizare a colectivelor de oameni ai muncii in vederea îndeplinirii acestei sarcini majore trasate de partid. Este de datoria comitetelor judeţene de partid să întărească controlul, să urmărească cu exigenţă, zi de zi, cum se realizează în întreprinderile din judeţ utilajele destinate noilor investiţii, să asigure intensificarea lucrărilor de montaj pe şantiere, pentru ca fiecare obiectiv să intre cît mai grabnic in funcţiune. GIND ŞI FAPTĂ DE COMUNIST Pasiunea omului de la catedră Cei mai vîrstnici vecini ai Şcolii generale nr. 11 din Botoşani ii spun „gospodarul". Nu numai pentru că, de cînd este directorul acestei şcoli, toate sălile de clasă arată ca nişte sere de flori, iar spaţiile din faţa instituţiei — ca o grădină botanică. Ci şi pentru aceea că el însuşi model de gospodar îi ajută şi pe alţii să-l concureze, oferindu-le răsaduri ori seminţe. Părinţii şi elevii şcolii ii spun „profesorul“, iar de mai bine de un an „profesorul doctor“. Şi poate că mult timp nu s-ar fi auzit de încununarea cu succes a pregătirii sale profesionale (cînd a plecat să-şi susţină teza n-a ştiut decit... soţia) dacă în lucrarea sa de doctorat — „Podişul Sucevei — studiu climatologic“ — nu s-ar fi făcut referiri la alte lucrări, cele mai multe cu aplicabilitate practică imediată. Colegii de muncă, în general cadrele didactice din municipiul şi judeţul Botoşani îi mai spun şi altfel : „cercetătorul“. Şi-l numesc astfel cu deplin temei. Profesorul doctor de astăzi Gheorghe Slavic a terminat Facultatea de biologie-geografie a Universităţii ieşene in anul 1904. Repartiţia a primit-o intr-un sat din judeţul Botoşani („n-avea importanţă, doar mă născusem într-o familie de ţărani...“ — spu ne adesea). Cătămărăşti Vale. Poate că ar fi rămas acolo, la şcoala unde fusese trimis, multă vreme, dacă roadele muncii nu i-ar fi adus promovarea numai după doi ani de activitate. Nu s-a lăsat convins uşor pentru a accepta, decît numai atunci cind i s-a spus că aceasta reprezintă şi o sarcină de partid. Numai aşa a acceptat, făcîndu-şi, în continuare, exemplar datoria. Calitatea de activist şi mai apoi de vicepreşedinte al consiliului judeţean al organizaţiei pionierilor, oricât de mult timp i-au răpit, (şi i-au răpit destul) nu l-a împiedicat să-şi perfecţioneze permanent pregătirea profesională şi politică, să contribuie, cu atributele specialităţii sale, la dezvoltarea judeţului în care trăieşte şi munceşte. In această ultimă ipostază l-am întilnit zilele trecute la Comitetul judeţean de partid Botoşani. — Cu ce treburi ? l-am întrebat. — Concluziile la care am ajuns în urma unor studii dovedesc că şi în judeţul nostru se pot construi mici centrale electrice eoliene. N-ar fi o soluţie în contextul actual ? Am înţeles, atunci, că profesorul doctor Gh. Slavic, directorul unei şcoli generale din municipiul Botoşani, este unul dintre cei care şi-au însuşit imperativul ce stă în faţa tuturor cadrelor didactice din ţara noastră : corelarea strinsă a învăţămintului cu cercetarea şi producţia. Şi am mai înţeles că pasiunea şi tenacitatea omului de la catedră pot rodi nu numai în orele de program... Silvestri AILENEI Desen de Adrian CIURARU PROLETARI DIN TOATE UNIJI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLIX Nr. 11 541 Prima ediţie Marţi 2 octombrie 1979 4 PAGINI-30 BANI Intr-unul din laboratoarele Institutului de cercetări pentru tehnica de calcul Minerii de la Anina au îndeplinit planul pe patru ani ai cincinalului Colectivul de mineri din cel mai vechi bazin carbonifer al ţării — Anina — a îndeplinit sarcinile de plan pe primii patru ani ai cincinalului la producţia globală industrială şi la producţia marfă. La baza rezultatelor bune obţinute pînă acum stă efortul comun pentru creşterea randamentelor de extracţie şi a vitezelor de înaintare, ceea ce a asigurat ca sporurile de producţie să fie realizate, în principal, pe seama creşterii productivităţii muncii. Hotăriţi să cinstească Congresul al XII-lea al partidului cu noi izbinzi, minerii din Anina s-au angajat să facă totul pentru ca pină la sfirşitul perioadei să obţină un spor de 65 milioane lei la producţia globală şi de 55 milioane lei la producţia marfă. ..fXja»^M»..Cătană).-----_________ Economii de energie electrică In unităţile industriale din judeţul Timiş, muncitorii, tehnicienii, maiştrii şi inginerii participă cu valoroase iniţiative la acţiunea de gospodărire judicioasă aresurselor energetice. La întreprinderea mecanică Timişoara, de exemplu, unde in toate sectoarele de producţie s-au constituit colective care urmăresc zilnic modul de exploatare a maşinilor-unelte si de utilizare raţională a sistemelor de iluminat, au fost consemnate in contul economiilor pe anul 1979 aproape 150 MWh energie electrică. h‘ Cu doi ani în urmă, publicasem in „Scinteia“ un reportaj despre judeţul Dîmboviţa. Pornind de la realitatea geografică evidenţiată simplu de toate hărţile, şi anume aceea că judeţul este împodobit de unul din cei mai înalţi şi frumoşi munţi din lanţul Carpaţilor, Omul, mi s-a părut cu totul firească metafora că nu numai pe plan istorico-geografic acest judeţ este dominat de om, ci şi pe plan social, pe planul marilor construcţii înnoitoare. Mă grăbesc a spune că absolut toate judeţele ţării se află sub pecetea istorică a aceleiaşi zodii, omul aflindu-se pretutindeni in patria noastră socialistă in centrul preocupărilor politice şi socialeconomice, spre dezvoltarea fiinţei umane indreptindu-se uriaşul efort constructiv al întregii naţiuni. în oricare judeţ te-ai duce, chiar dacă el se află la sute de kilometri de muntele Omul, descoperi aceeaşi dominantă, astfel incit dacă in rindurile de faţă mă opresc din nou la Dîmboviţa, o fac numai spre a da un exemplu, dar nu un exemplu de excepţie, fiindcă de fapt lucruri asemănătoare, oameni, fapte şi realizări la fel de elocvente se află peste tot in ţară. Dezvoltarea armonioasă a tuturor zonelor patriei, ridicarea județelor înapoiate din punct de vedere economico-social la niveluri tot mai înalte constituie una din cele mai generoase şi clarvăzătoare idei ale politicii partidului nostru privind transformarea României contemporane într-o ţară cu tehnologie modernă, cu o ştiinţă avansată, cu o cultură de bogate semnificaţii umaniste, ca o naţiune liberă, angajată cu vigoare şi entuziasm pe drumul propăşirii materiale şi spirituale. Dar cifrele nu spun mare lucru decit atunci cind sunt aşezate în termeni comparativi. Un milion este exorbitant de mare cind îl compari, să zicem, cu o sută de lei, dar devine o cifră modică atunci cind îl aşezi lungă, un miliard. In deceniul 3, aşadar în preajma anului 1938, structura economico-socială a judeţului Dîmboviţa prezenta un tablou cu totul modest : la o populaţie de 300 000 locuitori existau abia 18 întreprinderi industriale cu 1 851 muncitori, cu o forţă motrică de 5 786 CP şi cu o producţie globală in valoare de 230 milioane lei. Cu o suprafaţă arabilă de circa 140 mii hectare, agricultura judeţului dădea anual recolte medii de 1 100 kg porumb la ha şi 890 kg grîu. Sectorul pomicol însuma 8 658 hectare cu livezi de pruni, 905 hectare cu alţi pomi fructiferi şi 1 540 hectare de vie. Sectorul zootehnic era alcătuit din 72 174 bovine, 119 505 ovine şi 59 840 porcine. Cam asta era zestrea economică a judeţului... Acelaşi judeţ are azi o populaţie de 500 mii de locuitori, el fiind, cu o densitate de 134,1 pe kmp, unul din judeţele cele mai dens populate din ţară. Dar această densitate de stup cu albine harnice capătă o semnificaţie deosebită dacă amintim că, faţă de patru decenii în urmă, cînd aici se numărau doar 1 851 muncitori, astăzi numărul lor atinge cifra relevantă de 149 mii şi că valoarea anuală a producţiei industriale în acest an atinge 17,4 miliarde lei. Faţă de 5 786 CP cit reprezenta forţa motrică a modestei industrii dîmboviţene, trebuie spus că ea reprezintă astăzi 851 megawaţi şi de asemenea trebuie reţinut faptul romantic şi de o mare forţă afectivă pentru generaţia noastră că la Doiceşti s-a construit in anii puterii populare una din primele termocentrale din îndrăzneţul plan de electrificare a ţării. Pe harta judeţului au apărut mari obiective industriale, cum sunt combinatul de oţeluri speciale, întreprinderea de strunguri „SARO“ şi cea de corpuri de iluminat „Romlux“ din Târgovişte, fabrica de frigidere din Găeşti, s-a extins puterea instalată a termocentralei din Doiceşti, s-a extins combinatul de ciment şi lianţi din Fieni şi au apărut noi produse industriale fără pre(Continuare în pag. a IlI-a) Acceleraţii dîmboviţene Reportaj de Petru VINTILĂ PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Ambasadorul Republicii Arabe Egipt Ambasadorul Confederaţiei Elveţiene cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare Ambasadorul Republicii Islamice Iran cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, luni dimineaţa, pe Hassan Abdel Aal Nayel, ambasadorul ReLuni, 1 octombrie, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, luni după-amiază, pe publicii Arabe Egipt la Bucureşti, în vizită de rămas bun, în legătură cu încheierea misiunii acestuia in ţara noastră, pe Peter. Ernn, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar si plenipoPourang Baharlu, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar şi plenipoCu acest prilej, a avut loc o convorbire care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. tenţiar al Confederaţiei Elveţiene in tara noastră. (Continuare în pag. a IlI-a).tențiar al Republicii Islamice Iran în Republica Socialistă România. (Continuare in pag. a IlI-a). LA PORŢILE DE FIER II S-a încheiat operaţiunea de evacuare a apei din incinta batardoului celular In cinstea celui de-al XII-lea Congres al partidului, constructorii de pe şantierul hidrocentralei Porţile de Fier II raportează un succes de prestigiu realizat în cursul zilei de duminică , încheierea operaţiunii de evacuare a apei din incinta batardoului celular. Printr-o concentrare maximă de forţe, intr-un ritm intens, constructorii au evacuat ultimele cantităţi de apă din porţiunea acestui batardou. S-au creat astfel condiţii pentru începerea în zilele următoare a lucrărilor la cele două centrale electrice și barajul deversor, obiectivele de bază ale hidrocentralei. (Virgiliu Tătaru). Ştiinţa, tehnica şi progresul societăţii Este un adevăr de necontestat că fiecare sistem social işi generează un sistem de valori propriu, iar în cadrul aceluiaşi tip de sistem social există o anumită variabilitate a valorilor care ţine cont atît de specificul fiecărei naţiuni, cît şi de istoria şi de aspiraţiile ei de viitor. Privit prin prisma anilor generaţiei noastre, ani de avintată evoluţie in toate planurile, sistemul de valori al societăţii româneşti contemporane ne apare ca un produs istoric, conturat in acţiunea socială sub lumina socialismului ştiinţific, prin nr .... ... ........... fluenţa marilor structuri ale societăţii, cum sunt modul de producţie, modul de conducere, viaţa îulturală şi m modul în care se generează noul in societate. Avem sub priviri proiectul Programului-directivă de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic in perioada 1981—1990 şi direcţiile principale pînă în anul 2000. Confruntaţi cu concepţia care a prezidat la elaborarea acestui amplu şi plin de semnificaţii document, cu ideile profund inovatoare pe care Ie conţine, in mod firesc ne punem întrebarea : care este locul ştiinţei in ansamblul valorilor societăţii clădite de poporul român in decursul acestor trei decenii şi jumătate ? Se poate răspunde că între ştiinţă şi sistemul de valori ale socialismului există o dublă legătură. Pe de o parte, ştiinţa prin marea ei putere de influenţare a minţii umane, prin larga ei răspîndire in socialism, întăreşte procesul Mihai DRAGANESCU membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Individual de valorizare prin gindire raţională, fără a merge pină acolo incit să estompeze vreodată latura afectivă. Pe de altă parte, socialismul este legat organic de ştiinţă, incit determinarea sistemului de valori ale socialismului poartă, prin influenţa relaţiilor sociale, o componentă ştiinţifică. Nu putem nega şi afectivitatea socială. Întreaga istorie a clasei muncitoare, care a creat un buchet de valori izvorîte din condiţiile grele ale trecutului, aduce o componentă afectivă generată de natura muncii umane, de faptul că muncitorii lucrau cu şi asupra unor realităţi mecanice, dar mai ales fiind influenţată această componentă afectivă de solidaritatea umană a celor oprimaţi, de revolta lor împotriva exploatării. In condiţiile socialismului victorios se adaugă componente noi sistemului de valori sociale, acesta fiind influenţat şi de concepţiile care se elaborează asupra comunismului ca fază superioară a socialismului. Sistemul de valori ale socialismului se găseşte aşadar intr-o anumită dinamică, iar tendinţa acestei dinamici este aceea a valorilor unei civilizaţii comuniste. Insistăm asupra acestui aspect deoarece omul şi societatea au nevoie in primul rînd de un sens al existenţei. Este vorba de sensul existenţei umane şi sociale care depinde de înţelegerea filozofică a realităţii şi de condiţiile sociale care nu numai că nu trebuie să alieneze omul ci, dimpotrivă, sâ-i genereze aspiraţii superioare. Comunismul are valoare de aspiraţie şi speranţă, prin construcţia socialistă de astăzi, prin aceea că ideea de comunism face parte din sistemul de valori ale socialismului. Cum pot oare valorile de adevăr ale ştiinţei, care sunt universale, să facă parte din sistemul de valori ale socialismului şi, mai ales, cum poate ştiinţa să influenţeze valorile etice, culturale, estetice, politice etc., ale socialismului . Pe lingă influenţa directă a socialismului ştiinţific, consecinţele tehnologice ale ştiinţei pot avea un impact, prin intermediul efectelor psihologice şi sociale, asupra sistemului de valori. Trecerea de la munca cu mina la maşinism a produs schimbări economice şi sociale care au creat sistemul de valori ale clasei muncitoare şi a afectat sistemele de valori ale celorlalte clase. Trecerea la utilizarea automatelor, activitatea intelectuală artificială, complementară mişcării mecanice, duce la noi tipuri de utilaje şi maşini, care vor implica în cele din urmă sistemul de valori ale societăţii. Sistemul de valori ale socialismului va evolua (Continuare în pag. a II-a) in dezbaterea mmmstirir, a oamenilor muncii Creatorul şi epoca sa Omul cetatii A fi cu lumea ta! A fi cu Cetatea ta! Nu cred să fi existat scriitor adevărat care să nu fi avut asemenea năzuinţe. Poate, citeodată, au fost şi aproximări eronate. Poate că, din motive din cele mai diferite, cite un autor să fi considerat drept lumea sa o lume ce-i era străină, o lume ce se alcătuia dintr-o minoritate, acaparatoare de avantaje pentru sine, indiferentă la adevărurile şi aspiraţiile lumii mari, ale mulţimilor. Dar, prin însăşi vocaţia sa, adine umanistă, creatorul a fost — şi cu atît mai mult este astăzi — port-drapelul idealurilor inlăuntrul cărora se solidarizează o colectivitate, o clasă socială majoritară, un popor. Inlăuntrul idealurilor epocii socialiste, idealurilor ei de progres şi civilizaţie se află, pe deplin integrat, creatorul român. El este nu numai un aderent la asemenea idealuri, ci — in mod firesc — promotor, tribun al lor. Militantismul creaţiei contemporane româneşti devine astfel nu doar o dimensiune ideologică; el dă însăşi măsura valorii operei. O "creaţie in sine», o ascul însemnări de Nicolae DRAGOŞ tare indelungă a cuvintelor dintr-o pură gratuitate nu mai sint posibile, azi — în condiţiile dinamizării circulaţiei ideilor — decît cu preţul autoizolării, al minimalizării propriei vocaţii. Poezia noastră, prin ce are reprezentativ, infăţişindu-se in atit de diverse formule (dacăacest din urmă cuvint poate fi acceptat intr-o discuţie despre poezie) nu dă semne de istovire, intre altele, şi pentru că — fără a exclude surprizele estetice ce se ivesc din decantarea subtilă a cuvintelor — nu ignoră, ci, dimpotrivă, aşază la loc de cinste mesajul drept condiţie a unui itinerar vast (cu perspectiva durabilităţii) către şi în conştiinţa cititorului. Poezia — armă de luptă in vremuri istorice, modalitate de a purta spre conştiinţe flacăra unor idealuri menite permanenţei, clipă eternă in orizonturile existenţei intru frumos. Poezia românească de azi, prin ceea ce are reprezentativ, poartă cu nobleţe aceste trăsături definitorii. Cu nobleţe, pentru că opţiunea civică este adusă in lumina cuvintului, a ideii sensibilizate, prin expresii lirice de marcată originalitate, calitatea opţiunii civice, cetăţeneşti reflectindu-se armonios in calitatea exprimării ei specifice, în respectarea — printr-o intuiţie lucidă — a normelor nescrise ale lirismului. Dintre inepuizabilele argumente ce atestă civismul poeziei, sincronizarea mesajului ei cu sentimentul suprem al fiecăruia dintre ,fiii unei colectivităţi, cu patriotismul, aleg versuri ce urmează, ce au darul de a grăi despre longevitatea unei opţiuni esenţiale a poeziei: „Pietroasă, asprâ-i / Itaca, dar ca bună mamă creşte / Feciori voinici. Şi-apoi nimic mai dulce / Ca ţara mea nu pot vedea pe lume“. Busola neezitantă, care l-a însoţit in simbolicele sale peregrinări pe eroul lui Homer, aceasta a fost: dragostea pentru cetatea sa, unde-şi avea compatrioţii, familia, unde este sediul virtuţilor, al amintirilor, al viitorului. Poetul veritabil va afla întotdeauna echivalenţe metaforice fericite, din lumea cărora să ajungă spre cei de azi şi cei de miine asemenea versuri tutelare: „Şi-apoi nimic mai dulce / Ca ţara mea nu pot vedea pe lume“.. Industria — marea prezenţă în Tîrgovişte a acestor ani Foto : S. Cristian