Scînteia, octombrie 1979 (Anul 48, nr. 11541-11566)

1979-10-02 / nr. 11541

INVESTIŢIILE­­ ÎN ULTIMUL TRIMESTRU AL ANULUI LIVRAREA ŞI MONTAJUL UTILAJELOR -condiţii decisive pentru respectarea termenelor de punere în funcţiune Am intrat in ultimul trimestru al anului — perioadă hotăritoare pen­tru îndeplinirea integrală a planului de investiţii, pentru terminarea şi punerea în funcţiune a tuturor obiectivelor şi capacităţilor prevăzu­te în planul pe acest an. Desigur, problemele care confruntă şantiere­le noilor investiţii productive sunt multiple şi variate. Dintre ele, cea mai complexă şi, totodată, mai ac­tuală în acest trimestru constă în li­vrarea şi montajul rapid al utilaje­lor tehnologice cu care sunt echipate noile capacităţi industriale. Primul argument în acest sens ni-l oferă stadiul avansat, atins in prezent la multe obiective şi capacităţi din industriile chimică, metalurgică, din industria construcţiilor de maşini, industria alimentară, economia fores­tieră şi industria materialelor de construcţii. Punerea în funcţiune a acestor obiective este însă condiţio­nată de montarea unui volum des­tul de mare de maşini şi echipa­mente tehnologice. Deşi, în foarte multe cazuri, mon­­torii sunt bine pregătiţi, sub aspectul organizării şi al asigurării cu efec­tive de muncitori şi utilaje de con­strucţii, totuşi activitatea lor nu se ridică pretutindeni la nivelul pre­vederilor de plan. Aceasta se ex­­pluă, in primul rînd, prin neasigu­­rarea «n.. utilaje tehnologice in concordanţa cu grafi­­cie de montaj, utilaje indispensabile intrării in pro­ducţie a noilor capacităţi. De aceea, prima şi cea mai importantă con­diţie pentru depăşirea unei atari si­tuaţii, pentru finalizarea la timp a noilor investiţii o constituie lichida­rea restanţelor la livrări acumulate din lunile anterioare, stabilirea unui acord­ deplin intre ritmul de primire a echipamentelor tehnologice pe şantiere şi graficele de montaj. Pe alocuri, deşi s-au efectuat ana­lize ample şi s-au întocmit programe riguroase de lichidare a restanţelor în cel mai scurt timp, se observă tendinţa de a se tergiversa lucruri­le, de a înlocui intervenţiile energi­ce şi imediate cu practica şedinţelor ineficiente, in care se inventariază din nou problemele şi greutăţile bine cunoscute. Trebuie limpede înţe­les că ritmul de montaj pe platfor­ma industrială din Zalău, Combina­tul de fire sintetice din Vaslui, plat­forma siderurgică din Călan, Com­binatul petrochimic Borzeşti şi alte­le nu poate fi intensificat decit cu aportul nemijlocit al furnizorilor res­­tanţieri, dintre care menţionăm, în special, întreprinderile bucureştene „Griviţa roşie“ şi mecanică de uti­laj chimic, întreprinderea construc­toare de maşini din Reşiţa, între­prinderea de utilaj chimic din Plo­ieşti, întreprinderile „Independenţa" Sibiu şi „Unic" din Satu Mare şi altele. Cu certitudine că solicitările şantierelor de investiţii au determi­nat în aceste întreprinderi o puterni­că mobilizare a forţelor şi a potenţia­lului de care dispun, în vederea li­chidării restanţelor la livrări, acor­­dindu-se maximă atenţie şi răspun­dere calităţii utilajelor expediate. Volumul mare de maşini şi utilaje care mai trebuie livrat obligă în continuare conducerile acestor uni­tăţi, organele şi organizaţiile de partid să caute şi să găsească de ur­genţă cele mai bune soluţii pentru introducerea unei ordini desăvîrşite în livrări, respectîndu-se astfel obli­gaţiile asumate prin contracte. Accelerarea ritmului de montaj tehnologic se detaşează, prin volu­mul deosebit de mare al utilajelor care trebuie să sosească în perioada imediat următoare pe şantiere, ca o sarcină de prim ordin pentru factorii de răspundere din acest domeniu. Totodată, stocul actual de utilaje, mai ales pe şantiere din industria chimică, industria metalurgică, eco­nomia forestieră şi industria mate­rialelor de construcţii, se menţine încă la un nivel ridicat. Este de prisos să mai arătăm cât de serioase sunt consecinţele unei asemenea si­tuaţii nedorite, datorate, în cea mai mare măsură, neasigurării de către constructori a fronturilor de lucru. Nu mai este timp pentru justificări sau discuţii : printr-o colaborare strinsă şi eficientă, constructorii şi montorii trebuie să recupereze res­tanţele, să se încadreze in graficele elaborate in comun la obiectivele cu termene de punere în funcţiune in acest an. Iată de ce, toate eforturile şi mă­surile adoptate pe şantiere trebuie subordonate in întregime acestui scop. Este vorba, în principal, de organizarea riguroasă a lucrărilor in doua z« o«i «ultimhuri, completarea efectivelor de muncitori, folosirea la maximum a utilajelor de construcţii, adoptarea unor metode dr lucru .. »Yâns»*? menite să ducă la scurta­rea substanţiala a ciclurilor de con­strucţii şi montaj, aprovizionarea rit­mică a punctelor de lucru cu toate materialele, sculele şi dispozitivele de execuţie necesare. Un sprijin în acest sens pot şi trebuie să-l acorde beneficiarii de­ investiţii, prin parti­ciparea cu echipe proprii de munci­tori calificaţi la montajul unui volum cit mai mare de utilaje. Pornind de la amploarea şi com­plexitatea lucrărilor rămase de rea­lizat pe şantiere, de la necesitatea ca fiecare obiectiv de investiţii să fie pus cit mai repede in func­ţiune, organele şi organizaţi­ile de partid din unităţile de con­­strucţii-montaj, din întreprinderi­le producătoare de utilaje sunt che­mate să-şi pună in valoare întreaga capacitate organizatorică şi de mo­bilizare a colectivelor de oameni ai muncii in vederea îndeplinirii aces­tei sarcini majore trasate de partid. Este de datoria comitetelor jude­ţene de partid să întărească contro­lul, să urmărească cu exigenţă, zi de zi, cum se realizează în întreprinde­rile din judeţ utilajele destinate noilor investiţii, să asigure intensificarea lucrărilor de montaj pe şantiere, pentru ca fiecare obiectiv să intre cît mai grabnic in funcţiune. GIND ŞI FAPTĂ DE COMUNIST Pasiunea omului de la catedră Cei mai­ vîrstnici vecini ai Şcolii gene­rale nr. 11 din Boto­şani ii spun „gospo­darul". Nu numai pentru că, de cînd este directorul acestei şcoli, toate sălile de cla­să arată ca nişte sere de flori, iar spa­ţiile din faţa instituţiei — ca o grădină botani­că. Ci şi pentru aceea că­ el însuşi model de gospodar­ îi ajută şi pe alţii să-l concureze, oferindu-le răsaduri ori seminţe. Părinţii şi elevii şcolii ii spun „profe­sorul“, iar de mai bine de un an „profesorul doctor“. Şi poate că mult timp nu s-ar fi auzit de încununarea cu succes a pregătirii sale profesionale (cînd a plecat să-şi susţină teza n-a ştiut decit... soţia) dacă în lucrarea sa de doctorat —­ „Podişul Sucevei — studiu climatologic“ — nu s-ar fi făcut refe­riri la alte lucrări, cele mai multe cu aplica­bilitate practică ime­diată. Colegii de muncă, în general cadrele didac­tice din municipiul şi judeţul Botoşani îi mai spun şi altfel : „cercetătorul“. Şi-l nu­mesc astfel cu deplin temei. Profesorul doctor de astăzi Gheorghe Sla­vic a terminat Facul­tatea de biologie-geo­grafie a Universităţii ieşene in anul 1904. Repartiţia a primit-o intr-un sat din judeţul Botoşani („n-avea im­portanţă, doar mă născusem într-o fami­lie de ţărani...“ — spu­­ ne adesea). Cătămă­­răşti Vale. Poate că ar fi rămas acolo, la şcoa­la unde fusese trimis, multă vreme, dacă roadele muncii nu i-ar fi adus promovarea numai după doi ani de activitate. Nu s-a lă­sat convins uşor pen­tru a accepta, decît numai atunci cind i s-a spus că aceasta re­prezintă şi o sarcină de partid. Numai aşa a acceptat, făcîndu-şi, în continuare, exem­plar datoria. Calitatea de activist şi mai apoi de vicepreşedinte al consiliului judeţean al organizaţiei pionieri­lor, oricât de mult timp i-au răpit, (şi i-au răpit destul) nu l-a împiedicat să-şi perfecţioneze perma­nent pregătirea pro­fesională şi politică, să contribuie, cu atri­butele specialităţii sale, la dezvoltarea ju­deţului în care trăieşte şi munceşte. In aceas­tă ultimă ipostază l-am întilnit zilele tre­cute la Comitetul ju­deţean de partid Bo­toşani. — Cu ce treburi ? l-am întrebat. — Concluziile la care am ajuns în urma unor studii dovedesc că şi în judeţul nos­tru se pot construi mici centrale electrice eoliene. N-ar fi o so­luţie în contextul ac­tual ? Am înţeles, atunci, că profesorul doctor Gh. Slavic, directorul unei şcoli generale din municipiul Botoşani, este unul dintre cei care şi-au însuşit im­perativul ce stă în faţa tuturor cadrelor didactice din ţara noastră : corelarea strinsă a învăţămintu­­lui cu cercetarea şi producţia. Şi am mai înţeles că pasiunea şi tenacitatea omului de la catedră pot rodi nu numai în orele de pro­gram... Silvestri AILENEI Desen de Adrian CIURARU PROLETARI DIN TOATE UNIJI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLIX Nr. 11 541 Prima ediţie Marţi 2 octombrie 1979 4 PAGINI-30 BANI Intr-unul din laboratoarele Institutului de cercetări pentru tehnica de calcul Minerii de la Anina au îndeplinit planul pe patru ani ai cincinalului Colectivul de mineri din cel mai vechi bazin carbonifer al ţării — Anina — a îndeplinit sarcinile de plan pe primii pa­tru ani ai cincinalului la pro­ducţia globală industrială şi la producţia marfă. La baza re­zultatelor bune obţinute pînă acum stă efortul comun pentru creşterea randamentelor de ex­tracţie şi a vitezelor de înainta­re, ceea ce a asigurat ca sporu­rile de producţie să fie realizate, în principal, pe seama creşterii productivităţii muncii. Hotăriţi să cinstească Congresul al XII-lea al partidului cu noi izbinzi, minerii din Anina s-au angajat să facă totul pentru ca pină la sfirşitul perioadei să ob­ţină un spor de 65 milioane lei la producţia globală şi de 55 mi­lioane lei la producţia marfă. ..fXja»^M»..Cătană).-----_________ Economii de energie electrică In unităţile industriale din judeţul Timiş, muncitorii, teh­nicienii, maiştrii şi inginerii participă cu valoroase iniţiative la acţiunea de gospodărire ju­dicioasă a­­resurselor energetice. La întreprinderea mecanică Ti­mişoara, de exemplu, unde in toate sectoarele de producţie s-au constituit colective care ur­măresc zilnic modul de exploa­tare a maşinilor-unelte si de u­­tilizare raţională a sistemelor de iluminat, au fost consemnate in contul economiilor pe anul 1979 aproape 150 MWh energie e­­lectrică. h‘ Cu doi ani în urmă, pu­blicasem in „Scinteia“ un reportaj despre judeţul Dîmboviţa. Pornind de la realitatea geografică evi­denţiată simplu de toate hărţile, şi anume aceea că judeţul este împodobit de unul din cei mai înalţi şi frumoşi munţi din lanţul Carpaţilor, Omul, mi s-a părut cu totul firească me­tafora că nu numai pe plan istorico-geografic acest ju­deţ este dominat de om, ci şi pe plan social, pe planul marilor construcţii înnoi­toare. Mă grăbesc a spune că absolut toate judeţele ţării se află sub pecetea is­torică a aceleiaşi zodii, omul aflindu-se pretutin­deni in patria noastră so­cialistă in centrul preocu­părilor politice şi social­­economice, spre dezvoltarea fiinţei umane indreptin­­du-se uriaşul efort con­structiv al întregii naţiuni. în oricare judeţ te-ai duce, chiar dacă el se află la sute de kilometri de muntele Omul, descoperi aceeaşi dominantă, astfel incit dacă in rindurile de faţă mă opresc din nou la Dîmboviţa, o fac numai spre a da un exemplu, dar nu un exemplu de excepţie, fiindcă de fapt lucruri ase­mănătoare, oameni, fapte şi realizări la fel de eloc­vente se află peste tot in ţară. Dezvoltarea armoni­oasă a tuturor zonelor pa­triei, ridicarea județelor înapoiate din punct de ve­dere economico-social la ni­veluri tot mai înalte con­stituie una din cele mai generoase şi clarvăzătoare idei ale politicii partidului nostru privind transfor­marea României contem­porane într-o ţară cu teh­nologie modernă, cu o şti­inţă avansată, cu o cultură de bogate semnificaţii uma­niste, ca o naţiune liberă, angajată cu vigoare şi entu­ziasm pe drumul propăşirii materiale şi spirituale. Dar cifrele nu spun mare lucru decit atunci cind sunt aşezate în termeni compa­rativi. Un milion este exor­bitant de mare cind îl com­pari, să zicem, cu o sută de lei, dar devine o cifră mo­dică atunci cind îl aşezi lungă, un miliard. In deceniul 3, aşadar în preajma anului 1938, struc­tura economico-socială a judeţului Dîmboviţa pre­zenta un tablou cu totul modest : la o populaţie de 300 000 locuitori existau abia 18 întreprinderi in­dustriale cu 1 851 muncitori, cu o forţă motrică de 5 786 CP şi cu o producţie glo­bală in valoare de 230 mi­lioane lei. Cu o suprafaţă arabilă de circa 140 mii hectare, agri­cultura judeţului dădea anual recolte medii de 1 100 kg porumb la ha şi 890 kg grîu. Sectorul pomicol în­suma 8 658 hectare cu livezi de pruni, 905 hectare cu alţi pomi fructiferi şi 1 540 hectare de vie. Sectorul zo­otehnic era alcătuit din 72 174 bovine, 119 505 ovine şi 59 840 porcine. Cam asta era zestrea eco­nomică a judeţului... Acelaşi judeţ are azi o populaţie de 500 mii de lo­cuitori, el fiind, cu o den­sitate de 134,1 pe kmp, unul din judeţele cele mai dens populate din ţară. Dar această densitate de stup cu albine harnice ca­pătă o semnificaţie deose­bită dacă amintim că, faţă de patru decenii în urmă, cînd aici se numărau doar 1 851 muncitori, astăzi nu­mărul lor atinge cifra rele­vantă de 149 mii şi că va­loarea anuală a producţiei industriale în acest an atinge 17,4 miliarde lei. Faţă de 5 786 CP cit re­prezenta forţa motrică a modestei industrii dîmbo­viţene, trebuie spus că ea reprezintă astăzi 851 me­gawaţi şi de asemenea tre­buie reţinut faptul roman­tic şi de o mare forţă afec­tivă pentru generaţia noas­tră că la Doiceşti s-a con­struit in anii puterii popu­lare una din primele ter­mocentrale din îndrăzneţul plan de electrificare a ţării. Pe harta judeţului au apărut mari obiective in­dustriale, cum sunt combi­natul de oţeluri speciale, întreprinderea de strunguri „SARO“ şi cea de corpuri de iluminat „Romlux“ din Târgovişte, fabrica de fri­gidere­­ din Găeşti, s-a ex­tins puterea instalată a termocentralei din Doi­ceşti, s-a extins combina­tul de ciment şi lianţi din Fieni şi au apărut noi pro­duse industriale fără pre­(Continuare în pag. a IlI-a) Acceleraţii dîmboviţene Reportaj de Petru VINTILĂ PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Ambasadorul Republicii Arabe Egipt Ambasadorul Confederaţiei Elveţiene cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare Ambasadorul Republicii Islamice Iran cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, luni dimineaţa, pe Hassan Abdel Aal Nayel, ambasadorul Re­Luni, 1 octombrie, preşedintele Republicii Socialiste România, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, a primit Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pre­şedintele Republicii Socialiste Româ­nia, a primit, luni după-amiază, pe publicii Arabe Egipt la Bucureşti, în vizită de rămas bun, în legătură cu încheierea misiunii acestuia in ţara noastră, pe Peter. Ernn, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar si plenipo­Pourang Baharlu, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar şi plenipo­Cu acest prilej, a avut loc o con­vorbire care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. tenţiar al Confederaţiei Elveţiene in tara noastră. (Continuare în pag. a IlI-a).­tențiar al Republicii Islamice Iran în Republica Socialistă România. (Con­tinuare in pag. a IlI-a). LA PORŢILE DE FIER II S-a încheiat operaţiunea de evacuare a apei din incinta batardoului celular In cinstea celui de-al XII-lea Congres al partidului, constructo­rii de pe şantierul hi­drocentralei Porţile de Fier II raportează un succes de prestigiu re­alizat în cursul zilei de duminică , înche­ierea operaţiunii de evacuare a apei din incinta batardoului ce­lular. Printr-o concen­trare maximă de forţe, intr-un ritm intens, constructorii au eva­cuat ultimele cantităţi de apă din porţiunea acestui batardou. S-au creat astfel condiţii pentru începerea în zi­lele următoare a lu­crărilor la cele două centrale electrice și barajul deversor, o­­biectivele de bază ale hidrocentralei. (Virgi­­liu Tătaru). Ştiinţa, tehnica şi progresul societăţii Este un adevăr de necontestat că fiecare sistem social işi generează un sistem de valori propriu, iar în cadrul aceluiaşi tip de sistem social există o anumită variabilitate a va­lorilor care ţine cont atît de speci­ficul fiecărei naţiuni, cît şi de istoria şi de aspiraţiile ei de viitor. Privit prin prisma anilor generaţiei noastre, ani de avintată evoluţie in toate pla­nurile, sistemul de valori al societăţii româneşti contemporane ne apare ca un produs istoric, conturat in acţiu­nea socială sub lumina socialismului ştiinţific, prin nr­ .... ...­­ ........... fluenţa marilor structuri ale so­cietăţii, cum sunt modul de produc­ţie, modul de conducere, viaţa îultur­ală­­ şi m mo­­dul în care se generează noul in societate. Avem sub priviri proiectul Progra­­mului-directivă de cercetare ştiinţi­fică, dezvoltare tehnologică şi de in­troducere a progresului tehnic in perioada 1981—1990 şi direcţiile prin­cipale pînă în anul 2000. Confruntaţi cu concepţia care a prezidat la ela­borarea acestui amplu şi plin de semnificaţii document, cu ideile profund inovatoare pe care Ie con­ţine, in mod firesc ne punem între­barea : care este locul ştiinţei in an­samblul valorilor societăţii clădite de poporul român in decursul acestor trei decenii şi jumătate ? Se poate răspunde că între ştiinţă şi sistemul de valori ale socialismului există o dublă legătură. Pe de o parte, ştiinţa prin marea ei putere de influenţare a minţii umane, prin larga ei răspîn­­dire in socialism, întăreşte procesul Mihai DRAGANESCU membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Individual de valorizare prin gindire raţională, fără a merge pină acolo incit să estompeze vreodată latura afectivă. Pe de altă parte, socialis­mul este legat organic de ştiinţă, incit determinarea sistemului de va­lori ale socialismului poartă, prin influenţa relaţiilor sociale, o compo­nentă ştiinţifică. Nu putem nega şi afectivitatea socială. Întreaga istorie a clasei muncitoare, care a creat un buchet de valori izvorîte din condi­ţiile grele ale trecutului, aduce o componentă afectivă generată de na­tura muncii umane, de faptul că muncitorii lucrau cu şi asupra unor realităţi mecanice, dar mai ales fiind influenţată această componentă afec­tivă de solidaritatea umană a celor oprimaţi, de revolta lor împotriva exploatării. In condiţiile socialismu­lui victorios se adaugă componente noi sistemului de valori sociale, a­­cesta fiind influenţat şi de concep­ţiile care se elaborează asupra co­munismului ca fază superioară a so­cialismului. Sistemul de valori ale socialismului se găseşte aşadar intr-o anumită dinamică, iar tendinţa aces­tei dinamici este aceea a valorilor unei civilizaţii comuniste. Insistăm asupra acestui aspect deoarece omul şi societatea au nevoie in primul rînd de un sens al existenţei. Este vorba de sensul existenţei umane şi sociale care depinde de înţelegerea filozofică a realităţii şi de condiţiile sociale care nu numai că nu trebuie să alieneze omul ci, dimpotrivă, sâ-i genereze aspiraţii superioare. Comu­nismul are valoare de aspiraţie şi speranţă, prin construcţia socialistă de astăzi, prin aceea că ideea de co­munism face parte din sistemul de valori ale socialismului. Cum pot oare valorile de ade­văr ale ştiinţei, care sunt univer­sale, să facă parte din sistemul de valori ale socia­lismului şi, mai ales, cum poate ştiinţa să influenţeze valorile etice, culturale, estetice, po­litice etc., ale socialismului . Pe lingă influenţa directă a socia­lismului ştiinţific, consecinţele teh­nologice ale ştiinţei pot avea un im­pact, prin intermediul efectelor psi­hologice şi sociale, asupra sistemului de valori. Trecerea de la munca cu mina la maşinism a produs schim­bări economice şi sociale care au creat sistemul de valori ale clasei muncitoare şi a afectat sistemele de valori ale celorlalte clase. Trecerea la utilizarea automatelor, activitatea intelectuală artificială, complemen­tară mişcării mecanice, duce la noi tipuri de utilaje şi maşini, care vor implica în cele din urmă sistemul de valori ale societăţii. Sistemul de valori ale socialismului va evolua (Continuare în pag. a II-a) in dezbaterea mmmstirir, a oamenilor muncii Creatorul şi epoca sa Omul c­etatii A fi cu lumea ta! A fi cu Ce­tatea ta! Nu cred să fi existat scriitor adevărat care să nu fi avut ase­menea năzuinţe­. Poate, citeoda­­tă, au fost şi aproximări ero­nate. Poate că, din motive din cele mai diferite, cite un autor să fi considerat drept lumea sa o lume ce-i era străină, o lume ce se alcătuia dintr-o minorita­te, acaparatoare de avantaje pentru sine, indiferentă la ade­vărurile şi aspiraţiile lumii mari, ale mulţimilor. Dar, prin însăşi vocaţia sa, adine umanistă, crea­torul a fost — şi cu atît mai mult este astăzi — port-drape­­lul idealurilor inlăuntrul cărora se solidarizează o colectivitate, o clasă socială majoritară, un popor. Inlăuntrul idealurilor epocii socialiste, idealurilor ei de pro­gres şi civilizaţie se află, pe de­plin integrat, creatorul român. El este nu numai un aderent la asemenea idealuri, ci — in mod firesc — promotor, tribun al lor. Militantismul creaţiei contem­porane româneşti devine astfel nu doar o dimensiune ideologică; el dă însăşi măsura valorii ope­rei. O "creaţie in sine», o ascul­ însemnări de Nicolae DRAGOŞ tare indelungă a cuvintelor din­tr-o pură gratuitate nu mai­ sint posibile, azi — în condiţiile di­namizării circulaţiei ideilor — decît cu preţul autoizolării, al minimalizării propriei vocaţii. Poezia noastră, prin ce are reprezentativ, infăţişindu-se in atit de diverse formule (dacă­­acest din urmă cuvint poate fi acceptat intr-o discuţie despre poezie) nu dă semne de isto­vire, intre altele, şi pentru că — fără a exclude surprizele es­tetice ce se ivesc din decanta­rea subtilă a cuvintelor — nu ignoră, ci, dimpotrivă, aşază la loc de cinste mesajul drept con­diţie a unui itinerar vast (cu per­spectiva durabilităţii) către şi în conştiinţa cititorului. Poezia — armă de luptă in vremuri istorice, modalitate de a purta spre conştiinţe flacăra unor idealuri menite permanen­ţei, clipă eternă in orizonturile existenţei intru frumos. Poezia românească de azi, prin ceea ce are reprezentativ, poartă cu no­bleţe aceste trăsături definito­rii. Cu nobleţe, pentru că op­ţiunea civică este adusă in lu­mina cuvintului, a ideii sensi­bilizate, prin expresii lirice de marcată originalitate, calitatea opţiunii civice, cetăţeneşti re­­flectindu-se armonios in calita­tea exprimării ei specifice, în respectarea — printr-o intuiţie lucidă — a normelor nescrise ale lirismului. Dintre inepuizabilele argumente ce atestă civismul poeziei, sincronizarea mesajului ei cu sentimentul suprem al fie­căruia dintre ,fiii unei colecti­vităţi, cu patriotismul, aleg ver­suri ce urmează, ce au darul de a grăi despre longevitatea unei opţiuni esenţiale a poeziei: „Pie­troasă, asprâ-i / Itaca, dar ca bună mamă creşte / Feciori voi­nici. Şi-apoi nimic mai dulce / Ca ţara mea nu pot vedea pe lume“. Busola neezitantă, care l-a însoţit in simbolicele sale pe­regrinări pe eroul lui Homer, aceasta a fost: dragostea pentru cetatea sa, unde-şi avea compa­trioţii, familia, unde este sediul virtuţilor, al amintirilor, al vii­torului. Poetul veritabil va afla întot­deauna echivalenţe metaforice fericite, din lumea cărora să ajungă spre cei de azi şi cei de miine asemenea versuri tu­telare: „Şi-apoi nimic mai dul­ce / Ca ţara mea nu pot vedea pe lume“.. Industria — marea prezenţă în Tîrgovişte a acestor ani Foto : S. Cristian

Next