Scînteia, decembrie 1979 (Anul 48, nr. 11594-11620)
1979-12-01 / nr. 11594
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIJI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLIX Nr. 11 594 Prima ediţie Sîmbătă 1 decembrie 1979 6 PAGINI-30 BANI Congresul al Xll-lea al P. C. R. PUTERNICA AFIRMARE A SOLIDARULUI FARM NOSTRU CU TOATE TORŢELE PROGRESISTE CONTEMPORANE Eveniment de primordială însemnătate in istoria ţării, a întregului popor, care a participat cu inima şi cu gîndul la dezbaterile forumului suprem al comuniştilor români şi a salutat cu bucurie şi entuziasm hotăririle adoptate, Congresul al Xll-lea al P.C.R. a constituit, in acelaşi timp, obiectul unui viu interes în rindurile mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, al unei atenţii deosebite a opiniei publice de pretutindeni. Pe bună dreptate, s-a apreciat că atît prin importanţa problematicii interne, cit şi prin analiza pătrunzătoare, lucidă şi realistă a proce- --------------------------selor şi tendinţelor fundamentale ale contemporaneităţii, prin soluţiile novatoare, Îndrăzneţe şi profund umaniste propuse marilor probleme care se ridică in faţa omenirii, prin spiritul de solidaritate cu toate forţele înaintate ale lumii, de angajare plenară în lupta pentru împlinirea aspiraţiilor celor mai scumpe ale popoarelor — pacea, democraţia, progresul — Congresul a depăşit, sub aspectul importanţei, cadrul naţional, inscriindu-se ca un moment de largă rezonanţă in ansamblul actualităţii internaţionale. Este o realitate pe care o demonstrează elocvent însăşi prezenţa in sala Congresului a unui număr fără precedent de delegaţii de peste hotare. Se poate afirma că lucrările forumului comuniştilor romani au ilustrat, in modul cel mai convingător, amploarea excepţională a legăturilor internaţionale ale partidului nostru, trăinicia relaţiilor sate cu forţele politice înaintate ale contemporaneităţii. Au participat, aşa cum se ştie, la Congres, delegaţi şi reprezentanţi a nu mai puţin de 162 de partide şi organizaţii politice din 10 ţări, care au ţinut să adreseze partidului şi poporului nostru calde mesaje de salut şi urări de succes, la acestea adăugindu-se numeroase mesaje şi telegrame din partea altor partide şi organizaţii, care au dorit să-şi exprime pe această cale solidaritatea şi simpatia. Odată cu amploarea legăturilor internaţionale ale P.C.R., Congresul a ilustrat audienţa şi interesul de care se bucură politica partidului nostru. Este o realitate că această politică, in care se îmbină originalitatea soluţiilor creatoare in dezvoltarea construcţiei socialiste cu principialitatea şi consecvenţa politicii externe, caracterul constructiv în abordarea marilor probleme ale contemporaneităţii — pacea, dezarmarea, soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor, dezvoltarea colaborării şi încrederii între popoare — se bucură de stimă, respect şi largă apreciere. In acelaşi timp, s-a vădit in mod deosebit inaltul prestigiu internaţional de care se bucură personalitatea proeminentă a secretarului general al partidului, preşedintele republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducător revoluţionar încercat şi om politic de anvergură mondială, a cărui gîndire cutezătoare şi neobosită activitate consacrate înfăptuirii marilor idealuri ale omenirii i-au atras o unanimă preţuire şi consideraţie pe toate meridianele. „Personalitate proeminentă a lumii contemporane“. ,,militant revoluţionar admirat şi respectat“; „apărător dirz al păcii, destinderii, independenţei naţionale şi unităţii tuturor forţelor antiimperialiste“; „promotor al dialogului pentru rezolvarea celor mai delicate şi arzătoare probleme internaţionale“; „om politic a cărui neobosită activitate şi nobilă pasiune revoluţionară ii aduc admiraţia ţărilor progresis--------------------------- te şi simpatia întregii lumi“ — asemenea spicuiri din mesajele transmise Congresului sunt profund elocvente pentru autoritatea şi prestigiul internaţional al secretarului general al Partidului Comunist Român. Această autoritate şi acest, prestigiu se răsfring nemijlocit asupra întregului partid şi întregului popor. Tocmai (Continuare în pag. a VI-a) In prezenţa oaspeţilor de peste hotare, în mesajele adresate Congresului vedem o puternică manifestare a solidarităţii militante dintre partidele şi organizaţiile noastre, o expresie a dorinţei comune de a întări conlucrarea pe plan internaţional în lupta pentru soluţionarea problemelor complexe ale lumii de azi, în interesul progresului, destinderii şi păcii. NICOLAE CEAUŞESCU întreprinderea de maşini grele-Bucureşti , secţia de turbine foto : S. Cristian TIMIŞ : în acest cincinal, peste 3 000 produse noi In perioada care a trecut din actualul cincinal, industria judeţului Timiş a pus la dispoziţia economiei naţionale peste 3 000 de produse noi şi modernizate, majoritatea realizate, după proiecte şi tehnologii elaborate de specialişti din producţie, cercetare şi invăţămintul superior. Printre acestea se numără noi tipuri de poduri rulante şi macarale, transportoare la sol pe pernă de aer, maşini şi utilaje complexe destinate mecanizării lucrărilor in construcţii, tractoare viticole, maşini de recoltat cînepă şi mazăre, agregate de prelucrat prin electroeroziune, linii tehnologice de uzinat ansamble de motoare electrice şi de trefilat sirmă şi motoare electrice cu consum energetic mai redus. De asemenea, au fost realizate aparate de sudat şi de tăiere cu jet de plasmă a metalelor, instalaţii de uscat materiale ceramice şi de încălzire a apei cu ajutorul energiei solare, aparate electrice de măsură şi control de uz general, elemente de tehnică de calcul şi de automatizări electronice şi altele. (Agerpres) Grupul de şantiere montaje cazane „Vulcan“ a îndeplinit planul cincinal Ca urmare a realizării prevederilor de plan la toţi indicatorii pe întregul cincinal, grupul de şantiere montaje cazane „Vulcan“ va realiza pină la sfirşitul cincinalului o producţie suplimentară de 700 milioane lei construcţii-montaj,100 milioane lei producție secundară industrială şi 10 milioane lei valută export. ALBA IULIA. Pe locurile in care, cu 61 de ani în urma, mulţimile au salutat „Unirea cea Mare", astăzi se incita un nou şi modern cartier de locuinţe Chezaş de zbor înalt pe plai de Românie “ Ceauşescu - comunist de omenie „Ora mea de audienţă la tovarăşul Secretar. General e devreme, în fruntea dimineţii, cam pe la patru, aşa, dacă nu chiar mai înainte! Pentru că, eu, cum desprind geană de geană, cind încep să mă gîndesc la ce am de făcut în ziua respectivă, mă şi prezint in audienţă la Dumnealui şi incep să-i spun şi gindurile mele, şi planurile mele, şi greutăţile de care mă tem că mă voi lovi, şi îndoielile pe care le am, dar şi ce ştiu eu că trebuie neapărat să fac. Şi apoi, dacă mă angajez in fata Dumnealui, iar Dumnealui îmi dă şi sfaturi cum trebuie să procedez, apoi fac , sunt sigur că fac ! Şi pornesc cu gind bun la treabă“. Metafora vechiului meu prieten, brigadier dintr-o cooperativă din Bărăgan, metaforă pe care o foloseşte cu deosebită plăcere, ca pe-o vorbă care-şi are în adincimi înţelepciunea ei, este, aş îndrăzni să spun, numai pe jumătate o figură de stil. Adică, este numai în măsura faptului că foloseşte simboluri, în locul unui fapt autentic. Dar, dacă ne gindim la ea din alt punct de vedere, din punctul de vedere al marelui adevăr sufletesc conţinut, al stimei şi încrederii profunde pe care le nutresc toţi cetăţenii patriei, atunci nu mai e vorba de o figură de stil, ci de comunicarea perpetuă, de fluxul continuu de gînduri, idei, planuri şi idealuri care s-a stabilit — in practica vieţii s-a stabilit — între poporul acestei ţări şi Secretarul General al partidului. Vorbeam, cândva, cu unul dintre metalurgiştii vechi ai întreprinderii din Medgidia despre ce mai era de făcut in sectoarele calde, despre nişte idei noi care nu prea prindeau, despre unele iniţiative pentru care căuta argumente, şi, la un moment dat, el chiar l-a găsit pe cel mai important : „Păi nu ne-a spus şi tovarăşul Secretar General la consfătuire ?“... Intr-adevăr, recent avusese loc o consfătuire in cadrul căreia se abordaseră problemele domeniului respectiv şi l-am întrebat pe frămintatul meu partener de discuţie : „Ai luat parte la consfătuire Spre surprinderea mea, mi-a răspuns negativ : Nu... pentru ca să adauge: „N-am fost , dar ce» trebuia neapărat să fiu acolo ? Cind a spus, lucrurile acelea, pe care le-am citit in ziare, nu le-a spus pentru noi ?!... Nouă ni le-a spus. noi le punem în practică !“... In vara aceasta l-am întîlnit din nou și, ca de obicei in convorbirile noastre, planurile lui, gindurile lui in legătură cu uzina, începură să se etaleze. Odată cu argumentele, printre care cel mai concludent era : „Așa cum mi-a spus tovarășul Secrerar General...“ „Cind?“ l-am întrebat, şi răspunsul a venit prompt: „Cind a fost aici , cind ne-a vizitat fabrica şi am vorbit despre perspectivele ei de viitor“. Va să zică, in ambele situaţii, şi atunci cind de la tribuna ţinut forturi naţional, şi atunci cind direct, ochi in ochi şi suflet lingă suflet, Secretarul General al partidului rosteşte cuvinte de îndrumare, acest muncitor vechi, care s-a ridicat şi s-a desăvirşit odată cu industria oraşului său, are in egală măsură sentimentul comunicării nemijlocite cu marele om politic ce se află la clima ţării. Şi cum să n-o aibă, dacă acest climat al legăturii perpetue şi nemijlocite, această conştiinţă a comunicării permanente, această stare funciară de dialog, consfătuire, decizie luată impreună, au fost consfinţite printr-o consecventă politică de lucru în mijlocul ţării, a maselor, al muncitoriimii ! Din acest punct de vedere, ora de audienţă la Secretarul General în făptui zilei, atunci cind fiecare dintre noi ne gindim la ceea ce avem de făcut mai bun şi mai trainic, la ceea ce are ţara de realizat, la obolul pe care vrem personal sâ ni-l aducem, nu mai este o simplă metaforă, ci cuprinde in ea substanţa unui adevăr pe care-l pot confirma ■ milioane de oameni. Ori mare, şi esenţial adevăr. Adevărul sfenic al zilelor noastre. Pentru că, în faptul dimineţii, atunci cind se nasc cele mai temerare planuri, de la cine altul să aştepţi sfat mai bun si mai sigur, indemn mai curat, încurajare mai mobilizatoare ? In faptul dimineţii, cind e ştii exact cerţi mai trebuie faţă de ieri pentru ca să ajungi pe treapta zilei de miine. cind eşti mai limpede şi mai lucid, decit oricând, la cine altul să te duci decit la cel care reprezintă luciditatea militantă a partidului nostru ? Ora din fruntea zilei, cum zicea acel om de duh şi de înţelepciune, ora cind sub fruntea noastră se trezesc iniţiativele informe mai concrete decit cu o zi în urmă, ora cind ceea cii ieri era doar gind , astăzi devine, plan, ora cind totul îţi este atît de limpede incit vezi departe, departe, ca de pe un virf de munte!... La această oră, cind sintem cei mai temerari şi cei mai siguri pe forţele noastre, la această ora de deplinătate conştientă a fiinţei noastre, noi ne avem fiecare audienta ACOLO .... Adică acolo unde se hotărăsc destinele ţării şi unde ne dorim adus tot prinosul pentru desăvirşirea ei. Este marele şi permanentul dialog al poporului cu inţeleptul său conducător. Cel la care intrăm cu gindurile curate ale dimineţii noastre şi-i spunem cum am vrea să fie ţara mai puternică, mai frumoasă, mai dreaptă. Aşa cum a reînceput prin realegerea din douăzeci şi trei noiembrie, în istoria ţării, ziua de douăzeci şi trei noiembrie, cind marele forum al comuniştilor, exprimînd voinţa fierbinte a întregii naţiuni, l-a reales pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului, este echivalentă cu un mare eveniment, politic. Cu ţara în gînd, în gînd cu ţara Însemnări de Cornelia LEU ! MARELE ÎNDEMN ) In inimi ne-a rămas vibrant CUVÎNTUL ROSTIT DE SECRETARUL GENERAL: ^ Ce-nsufleţeşte ne-nfricat avintul \ Şi zborul către miine, triumfal. \ E spusa clară, zisă bărbâteşte, y Prin ea întreg partidul glâsuieşte. y Noi, neclintiţi, aici, la datorie, y Prin muncă temelii am ctitorit, , Cu mina pe lopată şi mistrie ' ’ Şi pentru asta nu am ostenit, \ \ Am pus alături munca mea şi-a ta, \ \ La alţii milă n-am cerşit cumva. ţ r \ \ De-aceea ţara ni-i înfloritoare, ţ ij O ţară demnă intr-al ei hotar, y t in ochi purtăm luminile din soare . \ Şi visul — strălucire de cleştar, y Cu toţi simţim puterea lui de viaţă * y Stînd azi cu viitorul faţă-n faţă. t ' i Şi prin CUVINT porneşte o chemare, \ : De-a ne uni în gînduri şi în fapte, \ ' Să fie ţara cea mai mîndră floare, y \ Şi roadele sâ fie mai bogate. y S in fiecare slovă din CUVÎNT , \ Simţi grija pentru oameni fremătind. y I l Ni-e drumul clar în faţă, partidul ni-l arată. ) { PROGRAM Şl DIRECTIVE în inimi se unesc, \ ? întreaga naţiune e astăzi angajată. \ ■ In pace şi frăţie noi aripe ne cresc. ^ • Chezaş de zbor înalt pe plai de Românie i \ E CEAUŞESCU — comunist de omenie. y j Viorel COZMA \ STATUL NAŢIONAL UNITAR ROMÂN - rodul voinţei poporului de a trăi liber în vatra strămoşească In fiecare an, la început de decembrie, cinstim unul dintre evenimentele incrustate cu slovă de aur in istoria patriei — Unirea Transilvaniei cu România — care a marcat făurirea statului naţional unitar. 11 păstrează poporul român in sipetul cel mai de preţ al sufletului său şi-l sărbătoreşte cu veneraţie pentru că „Unirea cea mare“ a fost rodul multor veacuri de trudă şi luptă, pentru că intr-insa s-au înmănuncheat, precum fluviile intr-o mare, gînduri şi fapte — făclii fără de număr ale unui trecut multimilenar. Şi, deopotrivă, pentru că 1 Decembrie 1918 a fost deschizător de făgaş nou şi dătător de noi puteri in necontenitul nostru efort spre progres şi civilizaţie. ...început de decembrie 1918. Din munţii Maramureşului şi Dună la malurile mării, din şesurile Banatului şi pină pe colinele Bucovinei, în cugete şi-n inimi se înstăpâneşte, aducind bucurie, o unică veste , la Alba lulia, în cetatea care văzuse intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul, supliciul lui Horea şi Cloşca şi întemniţarea lui Iancu, reprezentanţii legitimi, liber aleşi, ai milioanelor de români de peste Carpaţi, au proclamat, in aprobarea entuziastă a peste o sută de mii de oameni, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei cu România. Sosise şi pentru neamul românesc acea zi, îndelung aşteptata, de „dreaptă sărbătoare“ — a unirii sale. Era intr-adevăr dreaptă acea zi. Dreaptă şi legitimă, pentru că se întemeia pe unitatea de neam a imensei majorităţi a locuitorilor acestor ţări dacice , pentru că românii erau oamenii pâmintului, trăind şi muncind, de milenii aiciînfrăţiţi cu dealurile şi munţii, cu văile şi cimpiile ; pentru că, aşezindu-se alături de ei în decursul secolelor alte neamuri, rămăseseră cei mai numeroşi, intrecind cu mult celelalte naţionalităţi conlocuitoare la un loc ; pentru că, izvonţi dintr-o fîntină, vorbeau una şi aceeaşi limbă, pâstrind neschimbată prin vreme pecetea latinităţii. Dreaptă şi legitimă, pentru că intre Transilvania şi celelalte ţări româneşti surori se statorniciseră — mereu mai strinse, mereu mai ample — legături politice, economice şi culturale. Munţii n-au fost nicicând o barieră, ci o punte de legătură, o coloană vertebrală a spaţiului românesc. Voievozi şi cărturari, ori numai oameni de rind, trecind dintr-o parte in alta a Carpatilor, se simţeau oriunde, printre ai lor, în tara lor, iar evenimente petrecute intr-o ţară găseau răsunet adine în suflete şi-n inimi in celelalte ţări româneşti, erau trăite intr-un cuget şi o simţire de toţi românii. înfăptuiri istorice de seamă purtau am ili DE ANI DE LA UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA prenta contribuţiei comune, se realizaseră prin lupta şi jertfa românilor din toate cele trei provincii, de n-ar fi să ne gindim decit la revoluţia paşoptistă. Unirea Principatelor ori eroicul Război de Independenţă. Dreaptă şi legitimă, pentru ca împlinea o năzuinţă străveche , ca toţi românii „una să fie“. Iar greutăţile drumului spre înfăptuirea idealului nu i-au biruit, ci, dimpotrivă, le-au întărit cugetele, le-au oţelit braţele, le-au înaripat visele, au făcut ca încrederea in apropierea ceasului de biruinţă să se înstăpânească mai adine, să trăiască mereu mai vie in suflete şi conştiinţe. în acel sfirşit de an 1918, cind valurile revoltei popoarelor asuprite făcuseră sa se sfarme sceptre şi tronuri, să se destrame anacronice imperii, create şi menţinute prin forţa şi opresiune, s-au creat condiţii şi pentru implinirea idealului de secole al poporului român. Pe întregul cuprins al Transilvaniei s-a declanşat, sfărimind vechile structuri, mişcarea de masă revoluţionară. Au fost înlăturate autorităţile habsburgice, organe noi, alese in chip democratic, preluind Sarcinile administrative , sub flamuri roşii, larg desfăşurate, demonstrează masele muncitoreşti dela oraşe , revolte ţărăneşti se aprind la sate , ostaşii garnizoanelor se răzvrătesc. Voinţa de unire a poporului s-a auzit mai răspicat atunci decit oricind, prin glasul unanim al celor 1 228 de delegaţi ai milioanelor de români ardeleni, investiţi in cadrul unor însufleţite adunări ale obştii românilor din oraşele şi satele Transilvaniei cu mandatul expres de a susţine „din toată inima“ şi de a vota numai şi numai pentru unire , prin ovaţiile şi uratele celor peste o sută de mii de participanţi la Adultanţa de la Alba - Iulia vertiţă Matelea Siîrsu ACHIM (Continuare in pag. a IV-a) GHEORGHe SPIRIDON „Arac, lyio Bogatele tradiţii ale şcolii medicale ieşene O fericită coincidenţă face ca aniversarea a 100 de ani de invăţămmt superior medical la Iaşi sa aibă loc în atmosfera de efervescenţă spirituală şi intensă emulaţie creatoare generată de lucrările Congresului al Xll-lea al Partidului Comunist Român, de documentele programatice adoptate, care proiectează in viitor drumul mereu ascendent al României socialiste spre progres şi bunăstare. In acest context, evocarea evenimentelor şi oamenilor care au marcat începuturile centenarului de existenţă a şcolii medicale ieşene, rememorarea împlinirilor din anii socialismului îşi găsesc o firească şi necesară completare cu analiza pertinentă şi de înaltă răspundere politică, socială, profesionala a obiectivelor de perspectivă, ce vizează perfecţionarea conţinutului pregătirii de specialitate, ridicarea nivelului ideologic, îmbogăţirea profilului moral al noilor generaţii de studenţi, viitori medici şi farmacişti. Institutul de medicină şi farmacie din Iaşi a fost, pină in 1944, o facultate a Universităţii ieşene. El era produsul elanurilor generoaseale intelectualilor progresişti ai Iaşiului, unde activa o Societate de medici şi naturalişti, instituţie care a constituit, de fapt, premisele înfiinţării facultăţii. Ideea înfiinţării la Iaşi a invăţămintului de medicină a fost incorporată in Decretul lui AL I. Cuza, din 1860, privind constituirea Universităţii din fosta capitală moldavă, dar, de drept. Facultatea de medicină a luat fiinţă la 1 decembrie 1879, cind au fost numiţi primii doi profesori pentru primii 14 studenţi. In decursul timpului, cu toate vicisitudinile provocate deautorităţile vremii, facultatea s-a afirmat viguros, între personalităţile şi domeniile sale de reputaţie naţională şi internaţională situindu-se şcoala lui C. I. Parhon de neurologie, psihiatrie şi endocrinologie, şcoala de anatomie şi chirurgie a lui Grigore T. Popa şi N. Hortolomei, şcoala de microbiologie, parazitologia şi igienă a lui A. Slătineanu, N. Leon şi M. Ciucu, sau şcoala de medicină internă şi cardiologie a lui G. Riegler şi I. Enescu. Reputaţi profesori ai medicinii ieşene — aceştia şi alţii — au promovat ideea ancorării totale a invătămintului medical in realităţile ocrotirii sănătăţii populaţiei şi au deschis căi noi in cercetarea medicală originală. Multi dintre ei s-au relevat ca neobosiţi militanţi pentru progres social, iar generaţiile care au absolvit facultatea şi apoi institutul aducind remarcabile contribuţii la dezvoltarea şi afirmarea medicinii româneşti. Anii socialismului au determinat şi în instituţia noastră, ca de altfel in toate aşezămintele româneşti de Prof. dr. Gh. SCRIPCARU rectorul Institutului de medicină şi farmacie din Iaşi (Continuare in pag. a 6-a)