Scînteia, decembrie 1979 (Anul 48, nr. 11594-11620)

1979-12-01 / nr. 11594

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIJI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLIX Nr. 11 594 Prima ediţie Sîmbătă 1 decembrie 1979 6 PAGINI-30 BANI Congresul al Xll-lea al P. C. R. PUTERNICA AFIRMARE A SOLIDARULUI FARM NOSTRU CU TOATE TORŢELE PROGRESISTE CONTEMPORANE Eveniment­ de primordială însem­nătate in istoria ţării, a întregului popor, care a participat cu inima şi cu gîndul la dezbaterile forumului su­prem al comuniştilor români şi a sa­lutat cu bucurie şi entuziasm hotă­­ririle adoptate, Congresul al Xll-lea al P.C.R. a con­stituit, in acelaşi timp, obiectul u­­nui viu interes în rindurile mişcă­rii comuniste şi muncitoreşti in­ternaţionale, al unei atenţii deo­sebite a opiniei publice de pretu­tindeni. Pe bună dreptate, s-a a­­preciat că atît prin importanţa problematicii in­terne, cit şi prin analiza pătrun­zătoare, lucidă şi realistă a proce- --------------------------­selor şi tendinţe­lor fundamentale ale contemporanei­tăţii, prin soluţiile novatoare, În­drăzneţe şi profund umaniste propu­se marilor probleme care se ridică in faţa omenirii, prin spiritul de solidaritate cu toate forţele înaintate ale lumii, de angajare plenară în lupta pentru împlinirea aspiraţiilor celor mai scumpe ale popoarelor — pacea, democraţia, progresul — Con­gresul a depăşit, sub aspectul im­portanţei, cadrul naţional, inscriin­­du-se ca un moment de largă rezonanţă in ansamblul actualităţii internaţionale. Este o realitate pe care o demon­strează elocvent însăşi prezenţa in sala Congresului a unui număr fără precedent de delegaţii de peste ho­tare. Se poate afirma că lucrările forumului comuniştilor romani au ilustrat, in modul cel mai convingă­tor, amploarea excepţională a le­găturilor internaţionale ale partidu­lui nostru, trăinicia relaţiilor sate cu forţele politice înaintate ale contem­poraneităţii. Au participat, aşa cum se ştie, la Congres, delegaţi şi repre­zentanţi a nu mai puţin de 162 de partide şi organizaţii politice din 10­ ţări, care au ţinut să adreseze parti­dului şi poporului nostru calde me­saje de salut şi urări de succes, la acestea adăugindu-se numeroase me­saje şi telegrame din partea altor partide şi organizaţii, care au dorit să-şi exprime pe această cale solida­ritatea şi simpatia. Odată cu amploarea legăturilor internaţionale ale P.C.R., Congresul a ilustrat audienţa şi interesul de care se bucură politica partidului nostru. Este o realitate că această politică, in care se îmbină originalitatea soluţiilor creatoare in dezvoltarea construcţiei socialiste cu principialitatea şi con­secvenţa politicii externe, caracterul constructiv în abordarea marilor pro­bleme ale contemporaneităţii — pacea, dezarmarea, soluţionarea pe cale paş­nică a conflictelor, dezvoltarea cola­borării şi încrederii între popoare — se bucură de stimă, respect şi largă apreciere. In acelaşi timp, s-a vădit in mod deosebit inaltul prestigiu internaţio­nal de care se bucură personalitatea proeminentă a secretarului general al partidului, preşedintele republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, condu­cător revoluţionar încercat şi om po­litic de anvergură mondială, a cărui gîndire cutezătoare şi neobo­sită activitate consacrate înfăptui­rii marilor idealuri ale omenirii i-au­ atras o unanimă preţuire şi con­sideraţie pe toate meridianele. „Personalitate proeminentă a lumii contemporane“. ,,militant revolu­ţionar admirat şi respectat“; „a­părător dirz al păcii, destinde­rii, independen­ţei naţionale şi unităţii tuturor forţelor antiimpe­­rialiste“; „promo­tor al dialogului pentru rezolvarea celor mai delicate şi arzătoare pro­bleme internaţio­nale“; „om po­litic a cărui neo­bosită activitate şi nobilă pasiune revoluţionară ii aduc admiraţia ţărilor progresis­--------------------------- te şi simpatia întregii lumi“ — asemenea spicuiri din mesajele trans­mise Congresului sunt profund eloc­vente pentru autoritatea şi prestigiul internaţional al secretarului general al Partidului Comunist Român. A­­ceastă autoritate şi acest, prestigiu se răsfring nemijlocit asupra întregului partid şi întregului popor. Tocmai (Continuare în pag. a VI-a) In prezenţa oaspeţilor de peste hotare, în mesajele adresate Congresului vedem o puternică manifestare a solidarităţii militante dintre partidele şi organizaţiile noastre, o expresie a dorinţei comune de a întări conlu­crarea pe plan internaţional în lupta pentru soluţionarea problemelor complexe ale lumii de azi, în interesul progresului, destinderii şi păcii. NICOLAE CEAUŞESCU întreprinderea de maşini grele-Bucureşti , secţia de turbine foto : S. Cristian TIMIŞ : în acest cincinal, peste 3 000 produse noi In perioada care a trecut din actualul cincinal, industria ju­deţului Timiş a pus la dispozi­ţia economiei naţionale peste 3 000 de produse noi şi moder­nizate, majoritatea realizate, după proiecte şi tehnologii ela­borate de specialişti din pro­ducţie, cercetare şi invăţămin­­tul superior. Printre acestea se numără noi tipuri de poduri rulante şi macarale, transpor­toare la sol pe pernă de aer, maşini şi utilaje complexe des­tinate mecanizării lucrărilor in construcţii, tractoare viticole, maşini de recoltat cînepă şi mazăre, agregate de prelucrat prin electroeroziune, linii teh­nologice de uzinat ansamble de motoare electrice şi de tre­filat sirmă şi motoare electrice cu consum energetic mai redus. De asemenea, au fost realizate aparate de sudat şi de tăiere cu jet de plasmă a metalelor, in­stalaţii de uscat materiale cera­mice şi de încălzire a apei cu ajutorul energiei solare, aparate electrice de măsură şi control de uz general, elemente de tehnică de calcul şi de automatizări electronice şi altele. (Agerpres) Grupul de şantiere montaje cazane „Vulcan“ a îndeplinit planul cincinal Ca urmare a realizării pre­vederilor de plan la toţi indi­catorii pe întregul cincinal, grupul de şantiere montaje ca­zane „Vulcan“ va realiza pină la sfirşitul cincinalului o pro­ducţie suplimentară de 700 mi­lioane lei construcţii-montaj,­­100 milioane lei producție secun­dară industrială şi 10 milioane lei valută export. ALBA IULIA. Pe locurile in care, cu 61 de ani în urma, mulţimile au salutat „Unirea cea Mare", astăzi se incita un nou şi modern cartier de locuinţe Chezaş de zbor înalt pe plai de Românie “ Ceauşescu - comunist de omenie „Ora mea de au­dienţă la tovarăşul Secretar. General e devreme, în fruntea dimineţii, cam pe la patru, aşa, dacă nu chiar mai înainte! Pen­tru că, eu, cum des­prind geană de geană, cind încep să mă gîn­­desc la ce am de fă­cut în ziua respectivă, mă şi prezint in audi­enţă la Dumnealui şi incep să-i spun şi gin­­durile mele, şi planu­rile mele, şi greutăţi­le de care mă tem că mă voi lovi, şi îndoie­lile pe care le­ am, dar şi ce ştiu eu că tre­buie neapărat să fac. Şi apoi, dacă mă an­gajez in fata Dum­nealui, iar Dumnealui îmi dă şi sfaturi cum trebuie să procedez, apoi fac , sunt sigur că fac ! Şi pornesc cu gind bun la treabă“. Metafora vechiului meu prieten, brigadier d­intr-o cooperativă din Bărăgan, metaforă pe care o foloseşte cu deosebită plăcere, ca pe-o vorbă care-şi are în adincimi înţelepciu­nea ei, este, aş îndrăz­ni să spun, numai pe jumătate o figură de stil. Adică, este nu­mai în măsura faptu­lui că foloseşte sim­boluri, în locul unui fapt autentic. Dar, dacă ne gindim la ea din alt punct de ve­dere, din punctul de vedere al marelui a­­devăr sufletesc conţi­nut, al stimei şi în­crederii profunde pe care le nutresc toţi ce­tăţenii patriei, atunci nu mai e vorba de o figură de stil, ci de co­municarea perpetuă, de fluxul continuu de gînduri, idei, planuri şi idealuri care s-a stabilit — in practica vieţii s-a stabilit — între poporul acestei ţări şi Secretarul Ge­neral al partidului. Vorbeam, cândva, cu unul dintre metalur­­giştii vechi ai între­prinderii din Medgidia despre ce mai era de făcut in sectoarele calde, despre nişte idei noi care nu prea prindeau, despre unele iniţiative pentru care căuta argumente, şi, la un moment dat, el chiar l-a găsit pe cel mai important : „Păi nu ne-a spus şi tova­răşul Secretar General la consfătuire ?“... In­tr-adevăr, recent avu­­sese loc o consfătuire in cadrul căreia se abordaseră probleme­le domeniului respec­tiv şi l-am întrebat pe frămintatul meu partener de discuţie : „Ai luat parte la cons­fătuire Spre­­ sur­prinderea mea, mi-a răspuns negativ : Nu... pentru ca să adauge: „N-am fost , dar ce» trebuia­ neapărat să fiu acolo ? Cind a­ spus, lucrurile acelea, pe care le-am­ citit in ziare, nu le-a spus pentru noi ?!... Nouă ni le-a spus. noi le punem în practică !“... In vara aceasta l-am întîlnit din nou și, ca de obicei in con­vorbirile noastre, pla­nurile lui, gindurile lui in legătură cu uzi­na, începură să se eta­leze. Odată cu argu­mentele, printre care cel mai concludent era : „Așa­ cum mi-a spus tovarășul Secrer­­ar General...“ „Cind?“ l-am întrebat, şi răs­punsul a venit prompt: „Cind a fost aici , cind ne-a vizitat fabrica şi am vorbit despre per­spectivele ei de viitor“. Va să zică, in am­bele situaţii, şi atunci cind de la tribuna ţi­nut forturi naţional, şi atunci cind direct, ochi in ochi şi suflet lingă suflet, Secreta­rul General al parti­dului rosteşte cuvinte de îndrumare, acest muncitor vechi, care s-a ridicat şi s-a de­­săvirşit odată cu in­dustria oraşului său, are in egală măsură sentimentul comuni­cării nemijlocite cu marele om politic ce se află la clima ţării. Şi cum să n-o aibă, dacă acest climat al legăturii perpetue şi nemijlocite, această conştiinţă a comuni­cării permanente, a­­ceastă stare funciară de dialog, consfătuire, decizie luată impreu­nă, au fost consfinţi­te printr-o consecven­tă politică de lucru în mijlocul ţării, a­ ma­selor, al muncitorii­mii ! Din acest punct de vedere, ora de audien­ţă la Secretarul Gene­ral în făptui zilei, a­­tunci cind fiecare din­tre noi ne gindim la ceea ce avem de făcut mai bun şi mai trainic, la ceea ce are ţara de realizat, la obolul pe care vrem personal sâ ni-l aducem, nu mai este o simplă me­taforă, ci cuprinde in ea substanţa unui­­ ade­văr pe care-l pot con­firma ■ milioane de oa­meni. Ori mare, şi esenţial adevăr. Ade­vărul sfenic al zilelor noastre. Pentru că, în faptul dimineţii, atunci cind se nasc cele mai teme­rare planuri, de la cine altul să aştepţi sfat mai bun si mai sigur, indemn mai curat, încurajare mai mobi­lizatoare ? In faptul dimineţii, cind e ştii exact cerţi mai trebuie faţă de ieri pentru ca să ajungi pe treapta zilei de miine.­­ cind eşti mai limpede şi mai lucid, decit ori­când, la cine altul să te duci decit la cel care reprezintă luci­ditatea militantă a partidului nostru ? Ora din fruntea zi­lei, cum zicea acel om de duh şi de înţelep­ciune, ora cind sub fruntea noastră se tre­zesc iniţiativele in­forme mai concrete decit cu o zi în urmă, ora cind ceea cii ieri era doar gind­ , astăzi devine, plan, ora cind totul îţi este atît de limpede incit vezi de­parte, departe, ca de pe un virf de mun­te!... La această oră, cind sintem­ cei mai temerari şi cei mai siguri pe forţele­ noas­tre, la această ora de deplinătate conştientă a fiinţei noastre, noi ne avem fiecare au­dienta ACOLO .... A­­dică acolo unde se hotărăsc destinele ţă­rii şi unde ne dorim adus tot prinosul pen­tru desăvirşirea ei. Este marele şi per­manentul dialog al poporu­lui cu in­ţelep­­tul său conducător. Cel la care intrăm cu gindurile curate ale dimineţii noastre şi-i spunem cum am vrea să fie ţara mai puter­nică, mai frumoasă, mai dreaptă. Aşa cum a reînceput prin realegerea din douăzeci şi trei noiem­brie, în istoria ţării, ziua de douăzeci şi trei noiembrie, cind mare­le forum al comuniş­tilor, exprimînd voin­ţa fierbinte a întregii naţiuni, l-a reales pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului, este echi­valentă cu un mare eveniment, politic. Cu ţara în gînd, în gînd cu ţara Însemnări de Cornelia LEU ! MARELE ÎNDEMN ) In inimi ne-a rămas vibrant CUVÎNTUL­­ ROSTIT DE SECRETARUL GENERAL: ^ Ce-nsufleţeşte ne-nfricat avintul \ Şi zborul către miine, triumfal. \ E spusa clară, zisă bărbâteşte, y Prin ea întreg partidul glâsuieşte. y Noi, neclintiţi, aici, la datorie, y Prin muncă temelii am ctitorit, , Cu mina pe lopată şi mistrie ' ’ Şi pentru asta nu am ostenit, \ \ Am pus alături munca mea şi-a ta, \ \ La alţii milă n-am cerşit cumva. ţ r \ \ De-aceea ţara ni-i înfloritoare, ţ ij O ţară demnă intr-al ei hotar, y t in ochi purtăm luminile din soare . \ Şi visul — strălucire de cleştar, y Cu toţi simţim puterea lui de viaţă * y Stînd azi cu viitorul faţă-n faţă. t ' i Şi prin CUVINT porneşte o chemare, \ : De-a ne uni în gînduri şi în fapte, \ ' Să fie ţara cea mai mîndră floare, y \ Şi roadele sâ fie mai bogate. y S in fiecare slovă din CUVÎNT , \ Simţi grija pentru oameni fremătind. y I l Ni-e drumul clar în faţă, partidul ni-l arată. ) { PROGRAM Şl DIRECTIVE în inimi se unesc, \ ? întreaga naţiune e astăzi angajată. \ ■ In pace şi frăţie noi aripe ne cresc. ^ • Chezaş de zbor înalt pe plai de Românie i \ E CEAUŞESCU — comunist de omenie. y j Viorel COZMA \ STATUL NAŢIONAL UNITAR ROMÂN - rodul voinţei poporului de a trăi liber în vatra strămoşească In fiecare an, la început de decembrie, cinstim unul dintre evenimen­tele incrustate cu slovă de aur in istoria patriei — Unirea Transilvaniei cu­ România — care a marcat făurirea statului naţional unitar. 11 păstrează poporul român in sipetul cel mai de preţ al sufletului său şi-l sărbătoreşte cu veneraţie pentru că „Unirea cea mare“ a fost rodul multor veacuri de trudă şi luptă, pentru că intr-insa s-au înmănuncheat, precum fluviile intr-o mare, gînduri şi fapte — făclii fără de număr ale unui trecut multimilenar. Şi, deopotrivă, pentru că 1 Decembrie 1918 a fost deschi­zător de făgaş nou şi dătător de noi puteri in necontenitul nostru efort spre progres şi civilizaţie. ...început de decembrie 1918. Din munţii Maramureşului şi Dună la malurile mării, din şesurile Bana­tului şi pină pe colinele Bucovinei, în cugete şi-n inimi se înstăpâneşte, aducind bucurie, o unică veste , la Alba lulia, în cetatea care văzuse intrarea triumfală a lui Mihai Vitea­zul, supliciul lui Horea şi Cloşca şi întemniţarea lui Iancu, reprezentanţii legitimi, liber aleşi, ai milioanelor de români de peste Carpaţi, au procla­mat, in aprobarea entuziastă a peste o sută de mii de oameni, unirea pentru toate veacurile a Transilva­niei cu România. Sosise şi pentru neamul românesc acea zi, îndelung aşteptata, de „dreaptă sărbătoare“ — a unirii sale. Era intr-adevăr dreaptă acea zi. Dreaptă şi legitimă, pentru că se întemeia pe unitatea de neam a imensei majorităţi a locuitorilor a­cestor ţări dacice , pentru că ro­mânii erau oamenii pâmintului, trăind şi muncind, d­e milenii aici­­înfrăţiţi cu dealurile şi­ munţii, cu văile şi cimpiile ; pentru că, aşezin­­du-se alături de ei în decursul se­colelor alte neamuri, rămăseseră cei mai numeroşi, intre­cind cu mult celelalte naţionalităţi conlocuitoare la un loc ; pentru că, izvonţi dintr-o fîntină, vorbeau una şi aceeaşi lim­bă, pâstrind neschimbată prin vre­me pecetea latinităţii. Dreaptă şi legitimă, pentru că in­tre Transilvania şi celelalte ţări ro­mâneşti surori se statorniciseră — mereu mai strinse, mereu mai ample — legături politice, economice şi culturale. Munţii n-au fost nici­când o barieră, ci o punte de legă­tură, o coloană vertebrală a spaţiu­lui românesc. Voievozi şi cărturari, ori numai oameni de rind, trecind dintr-o parte in alta a Carpatilor, se simţeau oriunde, printre ai lor, în tara lor, iar evenimente petrecute intr-o ţară găseau răsunet adine în suflete şi-n inimi in celelalte ţări româneşti, erau trăite intr-un cuget şi o simţire de toţi românii. înfăp­tuiri istorice de seamă purtau am­­ ili DE ANI DE LA UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA prenta contribuţiei comune, se re­alizaseră prin lupta şi jertfa româ­nilor din toate cele trei provincii, de n-ar fi să ne gindim decit la re­voluţia paşoptistă. Unirea Principa­telor ori eroicul Război de Inde­pendenţă. Dreaptă şi legitimă, pentru ca îm­plinea o năzuinţă străveche , ca toţi românii „una să fie“. Iar greu­tăţile drumului spre înfăptuirea idealului nu i-au biruit, ci, dimpo­trivă, le-au întărit cugetele, le-au oţelit braţele, le-au înaripat visele, au făcut ca încrederea in apropie­rea ceasului de biruinţă să se înstă­pânească mai adine, să trăiască me­reu mai vie in suflete şi conştiinţe. în acel sfirşit de an 1918, cind va­lurile revoltei popoarelor asuprite fă­cuseră sa se sfarme sceptre şi tro­nuri, să se destrame anacronice im­perii, create şi menţinute prin forţa şi opresiune, s-au creat condiţii şi pentru implinirea idealului de secole al poporului român. Pe întregul cu­prins al Transilvaniei s-a declanşat, sfărimind vechile structuri, mişcarea de masă revoluţionară. Au fost în­lăturate autorităţile habsburgice, or­gane noi, alese in chip democratic, preluind Sarcinile administrative , sub flamuri roşii, larg desfăşurate,­ demonstrează masele muncitoreşti de­­­la oraşe , revolte­­ ţărăneşti se aprind la sate , ostaşii garnizoanelor se răzvrătesc. Voinţa de unire a poporului s-a auzit mai răspicat atunci decit ori­­cind, prin glasul unanim al celor 1 228 de delegaţi ai milioanelor de români ardeleni, investiţi in cadrul unor însufleţite adunări ale obştii românilor din oraşele şi satele Tran­silvaniei cu mandatul expres de a susţine­ „din toată inima“ şi de a vota numai şi numai pentru unire , prin ovaţiile şi uratele celor peste o sută de mii de participanţi la Adu­­ltanţa de la Alba - Iulia vertiţă Matel­­ea Siîrsu ACHIM (Continuare in pag. a IV-a) GHEORGHe SPIRIDON „Arac, lyio Bogatele tradiţii ale şcolii medicale ieşene O fericită coincidenţă face ca ani­versarea a 100 de ani de invăţămmt superior medical la Iaşi sa aibă loc în atmosfera de efervescenţă spiri­tuală şi intensă emulaţie creatoare generată de lucrările Congresului al Xll-lea al Partidului Comunist Român, de documentele programati­ce adoptate, care proiectează in vii­tor drumul mereu ascendent al României socialiste spre progres şi bunăstare. In acest context, evocarea evenimentelor şi oamenilor care au marcat începuturile centenarului de existenţă a şcolii medicale ieşene, rememorarea împlinirilor din anii socialismului îşi găsesc o firească şi necesară completare cu analiza per­tinentă şi de înaltă răspundere poli­tică, socială, profesionala a obiecti­velor de perspectivă, ce vizează per­fecţionarea conţinutului pregătirii de specialitate, ridicarea nivelului ideo­logic, îmbogăţirea profilului moral al noilor generaţii de studenţi, viitori medici şi farmacişti. Institutul de medicină şi farmacie din Iaşi a fost, pină in 1944, o facul­tate a Universităţii ieşene. El era produsul elanurilor generoase­­ale intelectualilor progresişti ai Iaşiului, unde activa o Societate de medici şi naturalişti, instituţie care a consti­tuit, de fapt, premisele înfiinţării fa­cultăţii. Ideea înfiinţării la Iaşi a in­­văţămintului de medicină a fost in­corporată in Decretul lui AL I. Cuza, din 1860, privind constituirea Uni­versităţii din fosta capitală molda­vă, dar, de drept. Facultatea de medicină a luat fiinţă la 1 decembrie 1879, cind au fost numiţi primii doi profesori pentru primii 14 studenţi. In decursul timpului, cu toate vicisi­tudinile provocate de­­autorităţile vremii, facultatea s-a afirmat vi­guros, între personalităţile şi dome­niile sale de reputaţie naţională şi internaţională situindu-se şcoala lui C. I. Parhon de neurologie, psihiatrie şi endocrinologie, şcoala de anatomie şi chirurgie a lui Grigore­ T. Popa şi N. Hortolomei, şcoala de microbiolo­gie, parazitologia şi igienă a lui A. Slătineanu­, N. Leon şi M. Ciucu, sau şcoala de medicină internă şi cardiologie a lui G. Riegler şi I. Enescu. Reputaţi profesori ai me­dicinii ieşene — aceştia şi alţii — au promovat ideea ancorării totale a invătămintului medical in realităţile ocrotirii sănătăţii populaţiei şi au des­chis căi noi in cercetarea medicală originală. Multi dintre ei s-au relevat ca neobosiţi militanţi pentru progres social, iar generaţiile care au absol­vit facultatea şi apoi institutul adu­cind remarcabile contribuţii la dez­voltarea şi­­ afirmarea medicinii ro­mâneşti. Anii socialismului au determinat şi în instituţia noastră, ca de altfel in toate aşezămintele româneşti de Prof. dr. Gh. SCRIPCARU rectorul Institutului de medicină şi farmacie din Iaşi (Continuare in pag. a 6-a)

Next