Scînteia, iunie 1980 (Anul 49, nr. 11750-11774)

1980-06-01 / nr. 11750

PAGINA 4 FAPTUL DIVERS­ E­­I •­­ Gradina frumoasă O fetiţă din Şimleu Silvaniei, Viorica Miklosik, a cîştigat anul trecut premiul I la concursul de artă plastică organizat sub egida Consiliului Naţional al Crucii Roşii. Acum, cind este „mare“ — peste cîteva zile trece pragul cla­sei a II-a — am intrebat-o ce re­prezintă ultimul său tablou, la care ne-a răspuns : — Copii, soare, grădină, jocuri şi pace. — Ce înseamnă, Viorica, pen­tru tine cuvintul pace ? — Înseamnă o grădină mare şi frumoasă. O grădină cu­ lumea. Tezaurul geto-dacic de la Dealul Bobului Specialiştii Muzeului „Dimi­­trie Cantemir“ din Huşi au des­coperit, in urma săpăturilor efectuate pe locul fostei cetăţi geto-dacice de la Dealul Bobu­lui, un tezaur alcătuit din 14 fibule de argint, 2 inele, 6 brăţări, o pereche de cercei, 2 coliere si alte podoabe, datind din secolele III—II i.e.n. Prin bogăţia, varietatea şi măiestria cu care au fost executate pie­ţele) tezaurul, avind o deose­bită­ valoare istorică. ti docu- Ventul pus la muncă După ciţiva ani de căutări şi experimentări, mecanicul Adam Slapansky din comuna Sacoşu Turcesc, judeţul Timiş, a pus la punct o originală instalaţie eolia­nă generatoare de energie elec­trică. Pe acoperişul casei, el a montat o rozetă din 12 palete care incep să se rotească la cea mai mică adiere a viniului, ac­­tionind două generatoare : unul de 1 kW si altul de 7 kW. Ener­gia electrică produsă de gene­ratorul cel mic alimentează fri­giderul, reşoul, fierul de călcat şi alte aparate electrocasnice. Energia electrica produsă de ge­neratorul cel mare urmează să o folosească la instalaţia de în­călzire centrală a locuinţei. La efectuarea calculelor şi a măsu­rătorilor, bătrinul, dar inimosul mecanic si-a găsit un sprijin de nădejde in fiul său Victor, in­giner la întreprinderea ,,Electro­­metal“ din Timişoara. „Creasta cocoşului" Imaginea, surprinsă de profe­sorul Ioan Nădişan din Baia Mare, reprezintă o parte din re­zervaţia geologică din Munţii Gutii. Mai exact un rest din­­tr-un crater vulcanic. Această stranie fortăreaţă naturală cu pereţi abrupţi este situată la înălţimea de 1 438 de metri. Spu­ne legenda că ea, a fost locul preferat de veghe al lui Pintea Viteazu, de unde putea cuprin­de cu privirea... cîtu-i Maramu­­reşu’. Acestui monument al naturii, unic in tară, localnicii ii spun „Tîfăraie“ ,,Ţiclă“ „Piatra Mare“. De la un timp, tot mai mulfi îl aseamănă cu o creastă de cocoş. Şi chiar aşa ii zic : „Creasta cocoşului“. Nu vi se pare că seamănă ? Rubrică realizată de Petre POPA şi corespondenţii „Scînteii" 1 Iunie-Ziua internaţională pentru apărarea copilului ÎMBRĂŢIŞÎND COPIII ŢĂRII (Urmare din pag. I) lor de a trăi în pace, de a colabora, de a fi libere şi independente“. — Vă rugăm să enunţaţi citeva exemple privind condiţiile create in acest glorios deceniu şi jumătate pentru copiii ţării.­­ Ca rezultat al înfăptuirii obiec­tivelor înscrise in hotărîrile adop­tate încă de la Congresul al X-lea al partidului, în ultimii ani s-a men­ţinut un spor demografic normal, cu o creştere anuală a natalităţii cuprinsă între 19 şi 20 la mie, ceea ce reflectă caracterul activ al politi­cii demografice a partidului şi sta­tului, integrată organic în dezvolta­rea generală economică şi socială a ţârii. Asigurarea in perspectivă a unui spor demografic normal creează premisele îndeplinirii prevederilor din programul partidului şi din docu­mentele celui de-al XII-lea Congres al P.C.R. privind creşterea popu­laţiei României la 25 milioane în 1990 şi la 30 milioane în anul 2000. Referindu-ne la condiţiile superi­oare şi la înlesnirile create femeii­­mamă pentru creşterea şi educarea copiilor, trebuie să menţionăm citeva date de referinţă pentru paşii mari făcuţi de societatea noastră in ocro­tirea mamei şi a copilului. Dacă în 1938 numai 2,2 la sută dintre copii se năşteau intr-o­ instituţie sanitară, astăzi, 97 la sută vin pe lume în ma­ternităţi şi case de naştere moderne, bucurîndu-se de asistenţă medicală calificată şi gratuită. Trebuie adău­gat la aceasta concediul pre şi post­natal plătit, programul de muncă re­dus la 6 ore, cu pauze pentru alăp­tare pe o perioadă de 9 luni, gratui­tatea asistenţei medicale, majorarea la 16 ani a vîrstei copiilor care beneficiază de alocaţia de stat. Re­ţeaua de leagăne, creşe, cămine şi grădiniţe pentru copii s-a extins considerabil în ultimii 15 ani, astfel că, astăzi, în cele 13 500 grădi­niţe sunt cuprinşi aproape 900 000 de copii, iar creşele dispun de peste 90 000 de locuri. După cum se ştie, în actualul cincinal, alocaţia de stat pentru copii, precum şi ajutorul pentru mamele cu mulţi copii au fost majorate cu 30 la sută, ceea ce înseamnă alocarea unor fonduri de peste 50 miliarde lei. în viitorul cincinal, alocaţia pentru copii va creşte cu 27 la sută. Toate acestea au fost posibile da­torită dezvoltării impetuoase eco­nomice şi sociale a ţării noastre în acest ultim deceniu şi jumătate şi creşterii, pe această bază, a fondu­rilor alocate pentru apărarea să­nătăţii, pentru ocrotirea mamei şi copilului. în prezent, fondurile des­tinate ocrotirii sănătăţii populaţiei sunt de peste 18 ori mai mari faţă de 1950, o mare parte dintre acestea fiind destinate ocrotirii şi asistenţei me­dicale a mamei, copilului şi tinere­tului. Efectele­­acestei politici, ale acestui efort material şi social al societăţii pot fi văzute pe chipul şi-n ochii copiilor ţării. Nimic nu poate exprima mai limpede şi mai fidel fi­zionomia unei societăţi, ţelurile, politica ei, decit ochii copilului. Nu este o figură de stil, ci un adevăr al vieţ­ii de care ne convingem, zilnic. .. Să notăm faptul că tinerii de azi , simţi mai­­înalţi cu patru pină la zece centimetri faţă de generaţiile ante­rioare, că pofta de joacă, de învă­ţătură, de sport d­intr-un cuvînt, pofta de viaţă este de necomparat cu a generaţiilor trecute. Nu este lipsit de interes faptul că, din punct de vedere psihic, generaţiile de azi sunt mult evoluate. Copiii de 6 ani, de exemplu, fac faţă intr-un mod supe­rior programului de instruire în raport cu generaţiile trecute, „ma­turizarea“ lor neafectind atributele copilăriei. îmbunătăţirile continue aduse con­diţiilor de creştere şi educare a co­piilor au fost însoţite de măsuri de ordin legislativ, material şi edu­cativ, pe care multe ţări ale lumii ar fi fericite să le aibă. Generaliza­rea învăţămîntului de zece ani şi aşezarea instrucţiei şcolare de toate gradele pe baze noi, asigurarea în mod gratuit a întregului sistem de studiu, a manualelor şi realizarea unui înalt grad de competenţă a pregătirii­­şcolare constituie doar cîteva dintre aspectele demne de re­ţinut. Formarea profesională se desăvîrşeşte printr-o minunată edu­caţie cetăţenească. Crearea, pentru virstele anterioare pionieriei, a orga­nizaţiei „Şoimii patriei“, participa­rea copiilor la Festivalul „Cîntarea României“, festival al muncii şi crea­ţiei, la­ marea competiţie naţională sportivă „Daciada“, ambele mani­festări organizate din iniţiativa şi îndemnul secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, precum şi alte asemenea activităţi, sugerează reperele clima­tului la care ne refeream şi în care este­ posibilă împlinirea aspiraţiilor fiecărei mame, a fiecărei familii, de a avea pentru copiii lor posibili­tăţi absolut egale de pregătire şi afirmare, de a face din copilul lor un om de care să se mindrească părinţii şi întreaga societate, în numele generozităţii şi răspun­derii cu care societatea noastră în­conjoară tinăra generaţie, al dra­gostei pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu o dăruiesc copiilor, viitorul naţiunii noastre,­ trebuie ca noi toţi să ne îndeplinim cu responsabilitate toate sarcinile şi să traducem în viaţă mă­surile stabilite în spiritul politicii partidului nostru. Consiliul Naţional al Femeilor, comitetele şi comisiile de femei, şcoala şi familia, ceilalţi factori obşteşti sînt chemaţi să răs­pundă acestor îndemnuri adresate nu o dată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Să acţionăm cu toată hotărîrea pentru a-i educa pe copii în spiritul muncii,­ al tradiţiilor înaintaşilor noştri, cultivîndu-le dra­gostea faţă de partid, faţă de patrie. Trebuie să acţionăm cu toţii pentru aplicarea întocmai a legilor şi a hotă­­rârilor de partid care asigură condiţii dintre cele mai bune creşterii şi edu­cării copiilor, tinerei generaţii. Şi sunt de făcut încă multe lucruri în acest sens. Şi în domeniul asistenţei sani­tare, şi în domeniul învăţămîntului şi educaţiei, şi în domeniul servici­ilor, şi în domeniul comerţului, în multe alte domenii. Nimeni nu are dreptul să uite că tot ceea ce facem azi facem pentru viitor. Şi toţi tre­buie să muncim, să ne dăruim, pen­tru ca raportul societăţii noastre în faţa viitorului să fie aşa cum ne cer partidul, secretarul său general.­­ La Forumul tinerei generaţii s-a remarcat şi prezenţa celor mai tineri dintre cei tineri, omuleţi vibrind şi ei la cuvintul şi îndemnul adresate de la înalta tribună de insuşi secretarul general al partidului. Li se acordă acestor mlădiţe, reprezentanţii „Şoi­milor patriei“, prin simpla lor pre­zenţă acolo, stima şi consideraţia firească de membru al unei singure familii a acestei ţări. Ce aţi adăuga despre această semnificaţie ? — M-am referit la cuvintele ros­tite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Forumul tinerei generaţii. Cred că aceasta spune totul. Dar, reci­tind această memorabilă chemare a preşedintelui României, mă gindesc la numeroasele episoade încărcate de emoţie cinci, în vizitele întreprin­se în ţară de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa­­­Elena .Ceauşescu, printre­-primii­­oa­meni care-i intîmpină cu flori şi cu­­zimbete se află copiii, oamenii de mîine. Şi primele îmbrăţişări le dăruiesc copiilor. „întotdeauna gîn­­du­l meu e la copiii ţării mele, la ti­neretul, la poporul meu“ — spune tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iar gindul copiilor ţării, gîndul tineretului şi gîndul întregului popor este întotdeauna la conducătorul lor, la conducătorul României socia­liste. Ei văd în preşedintele repu­blicii personalitatea proeminentă care mobilizează energiile tuturor fiilor naţiunii noastre socialiste, îi înflăcărează prin idee, îndemn şi exemplu pentru înfăptuirea hotă­­rîrilor Congresului al XII-lea, prin care se profilează perspectivele so­cietăţii de mîine, pentru împlinirea visurilor şi aspiraţiilor celor ce dăruiesc astăzi flori, cu candoarea și generozitatea copilăriei, oamenii de nădejde ai României viitoare. Convorbire consemnată de Angela POPESCU Foto : Gh. VINTILA MARAMUREŞ Sesiune omagială de comunicări Comitetul judeţean de partid Ma­ramureş a organizat sîmbătă, la Casă de cultură a sindicatelor din Baia Mare, sesiunea omagială de comuni­cări „Existenţă, continuitate, unitate şi independenţă naţională“ dedicată împlinirii a 2 050 de ani de la consti­tuirea primului stat dac centralizat şi independent. Au prezentat comu­nicări tovarăşii Gheorghe Pop, prim­­secretar al Comitetului judeţean de partid Maramureş, prof. univ. dr. Hadrian Daicoviciu, directorul Mu­zeului de istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, dr. Gheorghe Zaharia, director adjunct al Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lîngă­ C.C. al P.C.R., şi cercetători ştiinţifici. La casa de cultură s-a deschis o expoziţie documentară cu­­prinzind mărturii materiale şi spiri­tuale despre epoca lui Burebista și statul geto-dac. (Gheorghe Susa). Victorul nu merge de multe ori nici la... şampanie Procesul lui Pavel Victor, fostul şef al secţiei nr. 16 şampanie din cadrul între­prinderii „Zarea“, a început cu... trageri de timp. La primul termen, inculpatul a susţinut că nu i s-a pus la dispoziţie actul de sesi­zare al instanţei. De­semnat însă, semnase­­ procesul-verbal de prezentare a­­rechizito­riului. Chiar in prezenta apărătorului său. Se mai dă totuși un termen de grefă. Ter­men la care, cu un rest de ochelari în mină, acuzatul se scuză : — Nu am putut studia dosarul, deoarece mi s-au spart lentilele de la ochelari. O săptămînă mai tirziu, schimba, in fine, placa : — Nu recunosc faptele ce mi se impută în rechizitoriu. Nu am comis nici o infrac­ţiune de abuz în serviciu. Nu recunosc nici infracţiunea de instigare la fals material (din dispoziţia sa se modificaseră 79 bonuri de transfer) , nu recunosc nici infracţiunea de înşelăciune in dauna avutului personal (luase 1 500 lei de la muncitorul Gh. Iancu, în schimbul promisiunii de a-i procura un automobil Dacia 1 300 — n.n.). Nu ! Nu ! Nu! Nici nu era nevoie să recunoască. Totul avea să fie dovedit cu martori si probe. Indiscutabile. Cum ar fi probele care au elucidat „con­fuzia“ între sarcinile de serviciu si delapi­dare. Pentru testarea calităţii şampaniei, în di­ferite faze tehnologice se recoltează probe. Probe care se expediază laboratorului de specialitate însoţite de un bon de transfer, în care se specifică : numărul probelor, can­titatea, poziţia de unde s-au recoltat. Aceasta este sarcina de serviciu. In ce a constat delapidarea ? Pavel Victor a „re­coltat“ ani de zile, pe lingă „probe“, alte sute si sute si sute de sticle — sub pretex­tul prezentării produsului diferiţilor bene­ficiari , pentru frigiderul său de la birou, pentru pivniţa personală, pentru o listă lungă de invitaţi, vizitatori şi prieteni. Amintim doar cîteva nume, reţinute, dealt­fel, şi în instanţă : Dona Gheorghe, Furtună Ştefan, Avramescu Dumitru, Geancărău Petre, Noga Vitali, Marin Paul, Peagu Emi­lia, Sirbu Alexandru, Manolescu Cosma- Artur şi Popa Ion. Numărul invitaţilor, vi­zitatorilor şi prietenilor a fost însă mult mai mare. Iar o parte dintre ei veneau şi cu maşina... Aşa se şi explică de ce numai valoarea „probelor“ recoltate în acest mod a ajuns la 38 790 lei. Aşadar, ulciorul nu merge de multe ori nici la... şampanie. Chiar dacă este vorba de „probe“, „mostre“ sau altele asemenea, zine, in holul unui cinematograf sau la restaurant. Tariful varia in funcţie de culanta, mij­loacele si mai ales naivitatea victimei. A început de la 5 lei si a ajuns chiar la vreo 10 000 (in bunuri). La această „performanţă“, escalada pre­ţului se fringe brusc, in urma sesizării or­ganelor de miliţie de către mama celei mai naive dintre victimele sale , o elevă. Recomandările le făcuse o vinzătoare de la mezelăria din b-dul Mărăşeşti nr. 42, clientă statornică a Ritei. Rita nu s-a laco­­mit , a cerut 15 lei. 15 lei i s-a dat. A doua oară la fel. A treia tot aşa. A încercat să urce preţul. Nu i-a mers. Atunci, în aceleaşi condiţii de preţ, face o ofertă de diversifi­care şi îmbunătăţire a prestaţiei : — Mîncaţi-as gura ta, frumoaso ! Adu la mine bulendrele să le vrăjesc. Să vezi atunci pricopseală de noroc la examene, în familie si în viata matale. Fata a adus o haină de blană, un inel de aur, 7 pulovere de lină si o scurtă din imi­taţie de piele. Pe rind. Pină cind, mama fetei s-a sesi­zat de „vraja“ dispariţiei lucrurilor. ...Şi n-a mai fost pricopseală de noroc nici pentru elevă, nici pentru Rita de la viito­rologie. Căţeluş cu părul creţ... Greu de crezut că intr-o caracterizare pentru uzul instantei de judecată poate fi loc de glumă. Sau de ironie măcar. Şi to­tuşi, iată cum a găsit de cuviinţă condu­cerea întreprinderii „Antefrig“ să-l „incon­­deieze“ pe măcelarul Dumitru Marin, incul­pat în dosarul nr. 7­800/79 al Judecătoriei sectorului 4 din Capitală : „Este un munci­tor cu putere de muncă, cunoaşte meserie şi işi aduce aportul la realizarea planului de producţie. In ultimele 6 luni a înregis­trat o zi si 2 ore absente nemotivate“. Acum să vedeţi ce urmează : „In atelierul de tranşare, in afara sarci­nilor de producţie, este preocupat de găsirea unor soluţii prin care să poată sustrage car­ne pentru el sau pentru a face schimb cu băutură A fost urmărit de maistru si pre­paratorul locului de muncă, a fost prins cu carne (Atenţie !) de cîteva ori si (Deznodă­­mîntul ?) de fiecare dată a fost obligat să ducă carnea înapoi in secţie. (S-au luat însă si măsuri­­ educative — n.n.). Pentru aceste lipsuri s-a stat de vorbă cu dînsul de mai multe ori, însă fără rezultat, motivind că ia came pentru consum“ (???!!!). Aproape ca în poezioara cu care ne-am exersat fiecare memoria, in cea mai fra­gedă pruncie. Vă mai aduceţi aminte : „Că­ţeluş cu părul creţ...“ Nu-i de mirare că asa stînd lucrurile — nu avem nici un motiv să punem la în­doială sinceritatea celor care semnează ca­racterizarea lui D. M. — gurmandul a prins „curaj“. Curaj care l-a dus pină la urmă in fata instantei de judecată. ...Intr-o bună zi, D. M. însfacă o pulpă de porc si, fără să se sinchisească de cei din jur, pleacă cu ea spre subsolul secţiei de legume-fructe. Cu ce intenţii, nu s-a sta­bilit exact : la comisia de judecată s-a re­ţinut „ideea“ de a o schimba pe băutură : un martor bănuia că ar fi vrut să o vîndă unor muncitori care făceau niste reparatii : măcelarul a tinut-o pe-a lui , voia să o „consume“ si atîta tot. Dar toate acestea contează mai puţin. Pentru instanţă, mai important a fost ce s-a întimplat mai de­parte. D. M. a intrat in secţia de legume­­fructe şi a ascuns carnea intr-o navetă goală. A fost văzut de colega lui, Dumitru Dumitra, care, cu toată identitatea de nume, n-a avut nici un pic de înţelegere pentru năravul lui Dumitru Marin si i-a luat car­nea pentru a o aduce înapoi in secţie. Mă­celarul nu s-a lăsat... prejudiciat — ca să fim si noi in tonul „caracterizării“, începe o adevărată luptă in urma căreia, după un croşeu de dreapta, Dumitru Dumitra este făcută K.O., iar Dumitru Marin... dispare. Cu pulpă cu tot. A reapărut în fata instantei de judecată, unde fanta sa a fost calificată tilhărie In dauna avutului obstesc. Ceea ce nu s-ar fi întîmplat, dacă facto­rii educaționali din întreprindere ar fi răs­plătit din timp şi aşa cum se cuvenea acti­vitatea lui care, „în atelierul de tranşare, era preocupat, în afara sarcinilor de pro­ducţie, să găsească soluţii pentru sustra­gerea de carne“... Din caietul grefierului „Motive“ de divorţ : „Cit am fost împreună, am fost 14 ani fu­mător, dar nu ştiu dacă mi-a cumpărat în acest răstimp 5 pachete de ţigări. Nu ştiu dacă mi-a cumpărat 3—4 sticle de vin sau 4—5 lame de ras de cind sîntem împreună. Nu a fost deloc atentă cu mine, nu a inte­resat-o decit persoana ei“. (Din Dosarul nr. 5­259/1979, Judecăto­ria sectorului 4 Bucureşti). „Speranţa mea s-a năruit încă din primele zile ale căsniciei, deoarece mama piritei a manifestat o repulsie totală fată de mine si meseria ce o practic, afirmînd că fiica sa este de familie „bună“ si merită un sot „ti­trat“, nu un ins care se urcă pe stilpl ne­­avînd pregătire școlară“. (Din dosarul nr. 514/1980, Judecătoria sectorului 4 București). Florin CIOBANESCU ! Feţi-viteji de oameni mari Ce frumoşi aceşti copii, Bătrînei sau jucării, De minute sunt legaţi, De picioare-mpiedicaţi ! Saltă parcă traşi de sfori, Dintr-o mină, din picior, Rîsul petalat de flori Curcubeu e, rotitor. Feţi-viteji de oameni mari Vor din vînt să prindă cai, Nărăvaşi cum sunt cei rari, Să ajungă Domni de plai, însoţiţi cu Mioriţa Spicelor sub cununiţa De mireasă şi crăiasa — ţară din bâtrîni aleasă, Roditoare doar de soare Şi-n lumina din scrisoare, Cind o rază-n mina lor Scrie visul lor de dor. Mira LUPEANU OMUL ŞI VIAŢA RAŢIONALĂ Unii,e După publicarea paginii cu titlul „Ani din viaţă duşi odată cu fumul de ţigară“ în „Scînteia“ din 13 aprilie, la redacţie au sosit şi continuă să sosească numeroase scrisori prin care cititorii îşi expun opiniile, exper­­ienţa lor de viaţă, subliniind nece­sitatea şi posibilităţile de a se renun­ţa la acest viciu atît de dăunător sănătăţii. „Am început să fumez — ne scrie Niţu Florin din Sibiu, bd. Mihai Vi­teazul, blocul B 42 — cind aveam in jur de 15 ani şi mă făleam că arătam mai matur cind apăream cu ţigara în gură. Cu, timpul, ajunsesem la 35—40 de ţigări pe zi. Am fumat timp de aproape 20 de ani. O puternică in­toxicaţie tabagică, cu toate consecin­ţele ei, m-au determinat să renunţ la fumat. Prima oară m-am lăsat pen­tru citeva luni, iar a doua oară, de­finitiv. De 12 ani nu mai fumez. Acum mă simt foarte bine şi sunt un adversar înverşunat al fumatului. Consider că trebuie diminuate supra­feţele de cultivare a tutunului.“ Opinii asemănătoare sunt exprimate şi de Constantin Glorie din Iaşi, Edmund Moldovan din Cluj-Napoca, Constantin Diaconu şi Alexandru Remer din Bucureşti, Ecaterina Bosza din Tg. Mureş, Eugen Olaru din Cra­iova, Paul Tudose din Piteşti şi alţii, care consideră că suprafeţele cultiva­te cu tutun trebuie reduse şi utilizate pentru culturi folositoare omului. La rîndul său, Leonte Dumitrescu din Ploieşti, str. Buciumului nr. 10, ne scrie : „împlinesc în curînd 79 de ani. Am început să fumez în adoles­cenţă. Am fumat cam 25 de ţigări pe zi, fără întrerupere, pină în 1948, cinci, constatînd starea sănătăţii mele, care nu era deloc bună, medicul şef al dispensarului rafinăriei unde lucram mi-a recomandat să nu mai fumez. M-am îndiijit şi nu am mai pus ţi­gară în gură. Totul este o chestiune de voinţă“. „Am fumat de la vîrsta de 16 ani — ne scrie Gheorghe A. Popa din Ploieşti, șos. Norului II — şi aceasta m-a costat, pentru că m-am îmbol­năvit grav. Cu trei ani în urmă, la virsta de 48 de ani, am fost operat la plămîni. Acum sunt invalid. Din experienţa mea să înveţe şi alţii. Ti­neretul trebuie ţinut departe de această patimă primejdioasă“. Foarte multi cititori subliniază in scrisorile lor că tinerii devin fumă­tori imitindu-i pe cei maturi din jurul lor. „Ne dorim cu totii — ne scrie Dumitru Vasile, bd. N. Titulescu 94, Bucureşti — o tînără generaţie vi­guroasă şi sănătoasă, dar unii încep să fumeze incă din scoală. Măsurile luate împotriva fumatului sunt încă anemice şi inconsecvent aplicate. Socot că ar fi bine ca în presă, la radio, la televiziune campania de combatere a fumatului să fie mult mai energică. Să se explice mecanis­mul îmbolnăvirilor, să se ia atitudine şi să se aplice măsuri disciplinare şi administrative împotriva celor care fumează în unităţi medicale, scoli, mijloace de transport, birouri, la şe­dinţe, în localuri publice“. Referitor la acelaşi aspect, al fu­matului in locuri unde ţigara nu ar avea ce căuta, subliniind îndeosebi aspectul nocivităţii fumului de ţigară pentru cei din jur. Gheorghe Vasi­­luţa din Bucureşti, str. Stejarului 34, ne scrie : „Fiind in spital, am con­statat că medicii interzic bolnavilor să fumeze în timpul internării. Inter­dicţia e foarte bună, dar ce folos ? Se interzice bolnavilor să fumeze şi, în acelaşi timp, personalul medico­­sanitar fumează în cabinete, labora­toare, săli, camere de tratament“. Aproape toţi cititorii care ne-au scris sunt optimişti în ce priveşte suc­cesul unor campanii de combatere a fumatului şi fac numeroase propuneri în acest sens. „Ca să protejăm nefu­mătorii — ne scrie Valentin Diaco­­nescu din Rm. Vîlcea — propun să se iniţieze un dialog cu reprezentan­ţii unor ministere şi ai altor organiza­ţii centrale de care depinde luarea unor măsuri, ca să nu se fumeze în localurile publice, iar în întreprinderi şi în instituţii să se stabilească spa­ţii speciale pentru fumat“. Măsuri în acest sens au fost luate în multe locuri, dar nu se respectă! Gheorghe Richilă din Bucureşti, Ion Cojocaru din Buzău, Gheorghe Neamţu din Piteşti, Pavel Toma din Iaşi. George Budacea din Hirlău şi alţii ne scriu despre accesibilitatea oferită de comerţ tutunului, mai largă decât a oricărui alt produs, fiind pre­zent nu numai în tutungerii, ci şi la cofetării, centre de răcoritoare, res­taurante, magazine alimentare — lucru exagerat şi dăunător. Scrisorile sosite la redacţie reflectă limpede trista experienţă a unor oa­meni care au fumat zeci de ani şi au resimţit nocivitatea fumatului, fapt care i-a determinat să renunţe la ţigări. Mulţi fumători şi nefumă­tori propun măsuri pentru reducerea şi îngrădirea fumatului în familie şi în colectivităţi, manifestind o grijă deosebită faţă de tineret, care trebuie ferit de ademeni­rile acestui viciu profund dăunător. In acest sens, asteptăm, în continua­re, contribuţia cititorilor noştri in relevarea diferitelor măsuri si ac­ţiuni ce se iau pentru a pune stavilă fumatului, pentru a completa cu noi file „Dosarul fumatului“. AU RENUNŢAT LA ŢIGARĂ! drept, după o amară experienţă Opinii ale cititorilor în legătură cu ancheta „Ani din viaţă duşi odată cu fumul de ţigară“ De ce sunt infarctele miocardice mai frecvente la fumători ? Fumul de tutun — prin variatele sale componente — inclusiv nicotină — ac­ţionează prin intermediul mai multor mecanisme asu­pra aparatului cardiovascu­lar. Prin descărcarea în circulaţia sanguină a unor substanţe vaso-active, fu­matul provoacă o creştere a frecvenţei bătăilor car­diace, vasoconstricţie peri­ferică, ce se manifestă prin răcirea extremităţilor, creş­terea presiunii arteriale şi a consumului de oxigen la nivelul muşchiului inimii. In acelaşi timp, fumatul produce o scădere a posibi­lităţii de a elibera oxigen ţesuturilor prin blocarea a­­cestuia într-o formă greu de desfăcut (carboxihemo­­globina). Fumatul produce şi alte modificări, cum sunt mobilizarea de acizi graşi liberi din ţesuturi şi creş­terea nivelului acestora în singe, modificarea funcţio­nală a trombocitelor cu tendinţa la aglutinare, agre­gare şi trombozare, con­tracţia celulelor endotelie­­ne ale vaselor, permiţînd grăsimilor — colesterolului, lipoproteinelor — să pă­trundă în pereţii arterelor şi să contribuie la forma­rea aterosclerozei. Aceste modificări, persis­tente şi progresive, submi­nează integritatea sistemu­lui cardiovascular, favori­­zînd apariţia aterosclerozei, a cardiopatiei ischemice, cu manifestările ei de angină pectorală, infarct miocardic, a hipertensiunii arteriale, a arteriopatiilor cronice peri­ferice şi agravarea evolu­ţiei acestora. Fumatul unei ţigarete echivalează, ca efort şi ca solicitare din partea organismului, cu parcurgerea pe jos a unei distanţe de 1—2 kilometri­­ (fără a avea însă şi urmă­rile pozitive pe care le are mersul pe jos). In mod perfid, zi de zi, fumatul so­licită, oboseşte si îmbolnă­veşte deci aparatul cardio­vascular. Efectele aparent favora­bile, de stimulare, de creş­tere a tonusului psihic si motor, resimţite la începu­tul fumatului, se realizează tot mai greu. Fumătorul face apel la tot mai multe ţigări, satisfacţiile devin mai rare, de mai scurtă du­rată, făcînd loc unei stări de oboseală nervoasă şi fizică, deseori exprimată printr-o stare de super­­excitabilitate, nervozitate, neastimpăr, agitaţie, insom­nie, urmate de îmbolnăviri ale organismului. Intr-o cercetare făcută in clinica noastră am eviden­ţiat faptul că singur fuma­tul, fără asocierea altor factori — cum ar fi hiper­tensiunea arterială, diabetul zaharat, hipercolesterolemia — poate constitui cauza in­farctului miocardic. Fuma­tul este periculos deci şi la persoane fără hipertensiune arterială, fără un nivel de colesterol crescut în singe, el singur puţind determina, prin mecanismele menţio­nate mai sus, îmbolnăvirea gravă a inimii şi vaselor. Ne răspunde prof. dr. docent Roman VLAICU şeful clinicii medicale I din Cluj-Napoca Riţa, specialistă în viitorologie De loc din comuna Roata de Jos, judeţul Ilfov. Catalan Rita se pripăşeşte prin apri­lie anul trecut in Capitală, ocazie cu care îşi descoperă vocaţia pentru descifrarea vii­torului. N-am vrea să se înţeleagă de aici că se dedică futurologiei. Nici vorbă. Puţi­nătatea instrucţiei de orice fel, interesul pentru cîştigurile imediate şi, pe cit posi­bil, fără multe eforturi o pun in afara unei asemenea bănuieli. Ea ghicea în cărţi. Cui ? Cui vrei si cui nu vrei. Dezamăgiţilor, a căror solitudine o consola cîntindu-le in strună, îndrăgostiţilor dispuşi, contra cost, să afle cit de mult se iubesc unul pe altul. Oriunde , in parcuri, pe stradă, în maga- SCINTEIA — Jummica 1 iunie 1980 Privind în ochii copiilor Sunt veseli, se joacă şi rid şi lumea e toată a lor... Ei ştiu doar ce-i pasul urcînd spre liber şi ’nalt viitor. Tot cerul albastru se-adunâ in ochii lor calzi şi vioi... Ei nu ştiu ce-i nor şi furtună, ei nu ştiu ce-nseamnâ război, Ei nu ştiu câ-n lume sint răi, ei nu ştiu ce-i jaful şi crima, ce-i globul arzind vilvătăi, ce-a fost şi-a rămas Hiroşima, Ei nu ştiu, din toate, nimic. Noi, insă, prea bine le ştim şi-asupra pătucului mic şi ziua şi noaptea păzim. Corneliu ŞERBAN !­ Căci visul din vremi de robii şi-l vede întrinşii poporul­­ ...In ochii acestor copii răsare, senin, viitorul.

Next