Scînteia, iunie 1980 (Anul 49, nr. 11750-11774)
1980-06-01 / nr. 11750
PAGINA 4 FAPTUL DIVERS EI • Gradina frumoasă O fetiţă din Şimleu Silvaniei, Viorica Miklosik, a cîştigat anul trecut premiul I la concursul de artă plastică organizat sub egida Consiliului Naţional al Crucii Roşii. Acum, cind este „mare“ — peste cîteva zile trece pragul clasei a II-a — am intrebat-o ce reprezintă ultimul său tablou, la care ne-a răspuns : — Copii, soare, grădină, jocuri şi pace. — Ce înseamnă, Viorica, pentru tine cuvintul pace ? — Înseamnă o grădină mare şi frumoasă. O grădină cu lumea. Tezaurul geto-dacic de la Dealul Bobului Specialiştii Muzeului „Dimitrie Cantemir“ din Huşi au descoperit, in urma săpăturilor efectuate pe locul fostei cetăţi geto-dacice de la Dealul Bobului, un tezaur alcătuit din 14 fibule de argint, 2 inele, 6 brăţări, o pereche de cercei, 2 coliere si alte podoabe, datind din secolele III—II i.e.n. Prin bogăţia, varietatea şi măiestria cu care au fost executate pieţele) tezaurul, avind o deosebită valoare istorică. ti docu- Ventul pus la muncă După ciţiva ani de căutări şi experimentări, mecanicul Adam Slapansky din comuna Sacoşu Turcesc, judeţul Timiş, a pus la punct o originală instalaţie eoliană generatoare de energie electrică. Pe acoperişul casei, el a montat o rozetă din 12 palete care incep să se rotească la cea mai mică adiere a viniului, actionind două generatoare : unul de 1 kW si altul de 7 kW. Energia electrică produsă de generatorul cel mic alimentează frigiderul, reşoul, fierul de călcat şi alte aparate electrocasnice. Energia electrica produsă de generatorul cel mare urmează să o folosească la instalaţia de încălzire centrală a locuinţei. La efectuarea calculelor şi a măsurătorilor, bătrinul, dar inimosul mecanic si-a găsit un sprijin de nădejde in fiul său Victor, inginer la întreprinderea ,,Electrometal“ din Timişoara. „Creasta cocoşului" Imaginea, surprinsă de profesorul Ioan Nădişan din Baia Mare, reprezintă o parte din rezervaţia geologică din Munţii Gutii. Mai exact un rest dintr-un crater vulcanic. Această stranie fortăreaţă naturală cu pereţi abrupţi este situată la înălţimea de 1 438 de metri. Spune legenda că ea, a fost locul preferat de veghe al lui Pintea Viteazu, de unde putea cuprinde cu privirea... cîtu-i Maramureşu’. Acestui monument al naturii, unic in tară, localnicii ii spun „Tîfăraie“ ,,Ţiclă“ „Piatra Mare“. De la un timp, tot mai mulfi îl aseamănă cu o creastă de cocoş. Şi chiar aşa ii zic : „Creasta cocoşului“. Nu vi se pare că seamănă ? Rubrică realizată de Petre POPA şi corespondenţii „Scînteii" 1 Iunie-Ziua internaţională pentru apărarea copilului ÎMBRĂŢIŞÎND COPIII ŢĂRII (Urmare din pag. I) lor de a trăi în pace, de a colabora, de a fi libere şi independente“. — Vă rugăm să enunţaţi citeva exemple privind condiţiile create in acest glorios deceniu şi jumătate pentru copiii ţării. Ca rezultat al înfăptuirii obiectivelor înscrise in hotărîrile adoptate încă de la Congresul al X-lea al partidului, în ultimii ani s-a menţinut un spor demografic normal, cu o creştere anuală a natalităţii cuprinsă între 19 şi 20 la mie, ceea ce reflectă caracterul activ al politicii demografice a partidului şi statului, integrată organic în dezvoltarea generală economică şi socială a ţârii. Asigurarea in perspectivă a unui spor demografic normal creează premisele îndeplinirii prevederilor din programul partidului şi din documentele celui de-al XII-lea Congres al P.C.R. privind creşterea populaţiei României la 25 milioane în 1990 şi la 30 milioane în anul 2000. Referindu-ne la condiţiile superioare şi la înlesnirile create femeiimamă pentru creşterea şi educarea copiilor, trebuie să menţionăm citeva date de referinţă pentru paşii mari făcuţi de societatea noastră in ocrotirea mamei şi a copilului. Dacă în 1938 numai 2,2 la sută dintre copii se năşteau intr-o instituţie sanitară, astăzi, 97 la sută vin pe lume în maternităţi şi case de naştere moderne, bucurîndu-se de asistenţă medicală calificată şi gratuită. Trebuie adăugat la aceasta concediul pre şi postnatal plătit, programul de muncă redus la 6 ore, cu pauze pentru alăptare pe o perioadă de 9 luni, gratuitatea asistenţei medicale, majorarea la 16 ani a vîrstei copiilor care beneficiază de alocaţia de stat. Reţeaua de leagăne, creşe, cămine şi grădiniţe pentru copii s-a extins considerabil în ultimii 15 ani, astfel că, astăzi, în cele 13 500 grădiniţe sunt cuprinşi aproape 900 000 de copii, iar creşele dispun de peste 90 000 de locuri. După cum se ştie, în actualul cincinal, alocaţia de stat pentru copii, precum şi ajutorul pentru mamele cu mulţi copii au fost majorate cu 30 la sută, ceea ce înseamnă alocarea unor fonduri de peste 50 miliarde lei. în viitorul cincinal, alocaţia pentru copii va creşte cu 27 la sută. Toate acestea au fost posibile datorită dezvoltării impetuoase economice şi sociale a ţării noastre în acest ultim deceniu şi jumătate şi creşterii, pe această bază, a fondurilor alocate pentru apărarea sănătăţii, pentru ocrotirea mamei şi copilului. în prezent, fondurile destinate ocrotirii sănătăţii populaţiei sunt de peste 18 ori mai mari faţă de 1950, o mare parte dintre acestea fiind destinate ocrotirii şi asistenţei medicale a mamei, copilului şi tineretului. Efecteleacestei politici, ale acestui efort material şi social al societăţii pot fi văzute pe chipul şi-n ochii copiilor ţării. Nimic nu poate exprima mai limpede şi mai fidel fizionomia unei societăţi, ţelurile, politica ei, decit ochii copilului. Nu este o figură de stil, ci un adevăr al vieţii de care ne convingem, zilnic. .. Să notăm faptul că tinerii de azi , simţi maiînalţi cu patru pină la zece centimetri faţă de generaţiile anterioare, că pofta de joacă, de învăţătură, de sport dintr-un cuvînt, pofta de viaţă este de necomparat cu a generaţiilor trecute. Nu este lipsit de interes faptul că, din punct de vedere psihic, generaţiile de azi sunt mult evoluate. Copiii de 6 ani, de exemplu, fac faţă intr-un mod superior programului de instruire în raport cu generaţiile trecute, „maturizarea“ lor neafectind atributele copilăriei. îmbunătăţirile continue aduse condiţiilor de creştere şi educare a copiilor au fost însoţite de măsuri de ordin legislativ, material şi educativ, pe care multe ţări ale lumii ar fi fericite să le aibă. Generalizarea învăţămîntului de zece ani şi aşezarea instrucţiei şcolare de toate gradele pe baze noi, asigurarea în mod gratuit a întregului sistem de studiu, a manualelor şi realizarea unui înalt grad de competenţă a pregătiriişcolare constituie doar cîteva dintre aspectele demne de reţinut. Formarea profesională se desăvîrşeşte printr-o minunată educaţie cetăţenească. Crearea, pentru virstele anterioare pionieriei, a organizaţiei „Şoimii patriei“, participarea copiilor la Festivalul „Cîntarea României“, festival al muncii şi creaţiei, la marea competiţie naţională sportivă „Daciada“, ambele manifestări organizate din iniţiativa şi îndemnul secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, precum şi alte asemenea activităţi, sugerează reperele climatului la care ne refeream şi în care este posibilă împlinirea aspiraţiilor fiecărei mame, a fiecărei familii, de a avea pentru copiii lor posibilităţi absolut egale de pregătire şi afirmare, de a face din copilul lor un om de care să se mindrească părinţii şi întreaga societate, în numele generozităţii şi răspunderii cu care societatea noastră înconjoară tinăra generaţie, al dragostei pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu o dăruiesc copiilor, viitorul naţiunii noastre, trebuie ca noi toţi să ne îndeplinim cu responsabilitate toate sarcinile şi să traducem în viaţă măsurile stabilite în spiritul politicii partidului nostru. Consiliul Naţional al Femeilor, comitetele şi comisiile de femei, şcoala şi familia, ceilalţi factori obşteşti sînt chemaţi să răspundă acestor îndemnuri adresate nu o dată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Să acţionăm cu toată hotărîrea pentru a-i educa pe copii în spiritul muncii, al tradiţiilor înaintaşilor noştri, cultivîndu-le dragostea faţă de partid, faţă de patrie. Trebuie să acţionăm cu toţii pentru aplicarea întocmai a legilor şi a hotărârilor de partid care asigură condiţii dintre cele mai bune creşterii şi educării copiilor, tinerei generaţii. Şi sunt de făcut încă multe lucruri în acest sens. Şi în domeniul asistenţei sanitare, şi în domeniul învăţămîntului şi educaţiei, şi în domeniul serviciilor, şi în domeniul comerţului, în multe alte domenii. Nimeni nu are dreptul să uite că tot ceea ce facem azi facem pentru viitor. Şi toţi trebuie să muncim, să ne dăruim, pentru ca raportul societăţii noastre în faţa viitorului să fie aşa cum ne cer partidul, secretarul său general. La Forumul tinerei generaţii s-a remarcat şi prezenţa celor mai tineri dintre cei tineri, omuleţi vibrind şi ei la cuvintul şi îndemnul adresate de la înalta tribună de insuşi secretarul general al partidului. Li se acordă acestor mlădiţe, reprezentanţii „Şoimilor patriei“, prin simpla lor prezenţă acolo, stima şi consideraţia firească de membru al unei singure familii a acestei ţări. Ce aţi adăuga despre această semnificaţie ? — M-am referit la cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Forumul tinerei generaţii. Cred că aceasta spune totul. Dar, recitind această memorabilă chemare a preşedintelui României, mă gindesc la numeroasele episoade încărcate de emoţie cinci, în vizitele întreprinse în ţară de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşaElena .Ceauşescu, printre-primiioameni care-i intîmpină cu flori şi cuzimbete se află copiii, oamenii de mîine. Şi primele îmbrăţişări le dăruiesc copiilor. „întotdeauna gîndul meu e la copiii ţării mele, la tineretul, la poporul meu“ — spune tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iar gindul copiilor ţării, gîndul tineretului şi gîndul întregului popor este întotdeauna la conducătorul lor, la conducătorul României socialiste. Ei văd în preşedintele republicii personalitatea proeminentă care mobilizează energiile tuturor fiilor naţiunii noastre socialiste, îi înflăcărează prin idee, îndemn şi exemplu pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al XII-lea, prin care se profilează perspectivele societăţii de mîine, pentru împlinirea visurilor şi aspiraţiilor celor ce dăruiesc astăzi flori, cu candoarea și generozitatea copilăriei, oamenii de nădejde ai României viitoare. Convorbire consemnată de Angela POPESCU Foto : Gh. VINTILA MARAMUREŞ Sesiune omagială de comunicări Comitetul judeţean de partid Maramureş a organizat sîmbătă, la Casă de cultură a sindicatelor din Baia Mare, sesiunea omagială de comunicări „Existenţă, continuitate, unitate şi independenţă naţională“ dedicată împlinirii a 2 050 de ani de la constituirea primului stat dac centralizat şi independent. Au prezentat comunicări tovarăşii Gheorghe Pop, primsecretar al Comitetului judeţean de partid Maramureş, prof. univ. dr. Hadrian Daicoviciu, directorul Muzeului de istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, dr. Gheorghe Zaharia, director adjunct al Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R., şi cercetători ştiinţifici. La casa de cultură s-a deschis o expoziţie documentară cuprinzind mărturii materiale şi spirituale despre epoca lui Burebista și statul geto-dac. (Gheorghe Susa). Victorul nu merge de multe ori nici la... şampanie Procesul lui Pavel Victor, fostul şef al secţiei nr. 16 şampanie din cadrul întreprinderii „Zarea“, a început cu... trageri de timp. La primul termen, inculpatul a susţinut că nu i s-a pus la dispoziţie actul de sesizare al instanţei. Desemnat însă, semnase procesul-verbal de prezentare arechizitoriului. Chiar in prezenta apărătorului său. Se mai dă totuși un termen de grefă. Termen la care, cu un rest de ochelari în mină, acuzatul se scuză : — Nu am putut studia dosarul, deoarece mi s-au spart lentilele de la ochelari. O săptămînă mai tirziu, schimba, in fine, placa : — Nu recunosc faptele ce mi se impută în rechizitoriu. Nu am comis nici o infracţiune de abuz în serviciu. Nu recunosc nici infracţiunea de instigare la fals material (din dispoziţia sa se modificaseră 79 bonuri de transfer) , nu recunosc nici infracţiunea de înşelăciune in dauna avutului personal (luase 1 500 lei de la muncitorul Gh. Iancu, în schimbul promisiunii de a-i procura un automobil Dacia 1 300 — n.n.). Nu ! Nu ! Nu! Nici nu era nevoie să recunoască. Totul avea să fie dovedit cu martori si probe. Indiscutabile. Cum ar fi probele care au elucidat „confuzia“ între sarcinile de serviciu si delapidare. Pentru testarea calităţii şampaniei, în diferite faze tehnologice se recoltează probe. Probe care se expediază laboratorului de specialitate însoţite de un bon de transfer, în care se specifică : numărul probelor, cantitatea, poziţia de unde s-au recoltat. Aceasta este sarcina de serviciu. In ce a constat delapidarea ? Pavel Victor a „recoltat“ ani de zile, pe lingă „probe“, alte sute si sute si sute de sticle — sub pretextul prezentării produsului diferiţilor beneficiari , pentru frigiderul său de la birou, pentru pivniţa personală, pentru o listă lungă de invitaţi, vizitatori şi prieteni. Amintim doar cîteva nume, reţinute, dealtfel, şi în instanţă : Dona Gheorghe, Furtună Ştefan, Avramescu Dumitru, Geancărău Petre, Noga Vitali, Marin Paul, Peagu Emilia, Sirbu Alexandru, Manolescu Cosma- Artur şi Popa Ion. Numărul invitaţilor, vizitatorilor şi prietenilor a fost însă mult mai mare. Iar o parte dintre ei veneau şi cu maşina... Aşa se şi explică de ce numai valoarea „probelor“ recoltate în acest mod a ajuns la 38 790 lei. Aşadar, ulciorul nu merge de multe ori nici la... şampanie. Chiar dacă este vorba de „probe“, „mostre“ sau altele asemenea, zine, in holul unui cinematograf sau la restaurant. Tariful varia in funcţie de culanta, mijloacele si mai ales naivitatea victimei. A început de la 5 lei si a ajuns chiar la vreo 10 000 (in bunuri). La această „performanţă“, escalada preţului se fringe brusc, in urma sesizării organelor de miliţie de către mama celei mai naive dintre victimele sale , o elevă. Recomandările le făcuse o vinzătoare de la mezelăria din b-dul Mărăşeşti nr. 42, clientă statornică a Ritei. Rita nu s-a lacomit , a cerut 15 lei. 15 lei i s-a dat. A doua oară la fel. A treia tot aşa. A încercat să urce preţul. Nu i-a mers. Atunci, în aceleaşi condiţii de preţ, face o ofertă de diversificare şi îmbunătăţire a prestaţiei : — Mîncaţi-as gura ta, frumoaso ! Adu la mine bulendrele să le vrăjesc. Să vezi atunci pricopseală de noroc la examene, în familie si în viata matale. Fata a adus o haină de blană, un inel de aur, 7 pulovere de lină si o scurtă din imitaţie de piele. Pe rind. Pină cind, mama fetei s-a sesizat de „vraja“ dispariţiei lucrurilor. ...Şi n-a mai fost pricopseală de noroc nici pentru elevă, nici pentru Rita de la viitorologie. Căţeluş cu părul creţ... Greu de crezut că intr-o caracterizare pentru uzul instantei de judecată poate fi loc de glumă. Sau de ironie măcar. Şi totuşi, iată cum a găsit de cuviinţă conducerea întreprinderii „Antefrig“ să-l „incondeieze“ pe măcelarul Dumitru Marin, inculpat în dosarul nr. 7800/79 al Judecătoriei sectorului 4 din Capitală : „Este un muncitor cu putere de muncă, cunoaşte meserie şi işi aduce aportul la realizarea planului de producţie. In ultimele 6 luni a înregistrat o zi si 2 ore absente nemotivate“. Acum să vedeţi ce urmează : „In atelierul de tranşare, in afara sarcinilor de producţie, este preocupat de găsirea unor soluţii prin care să poată sustrage carne pentru el sau pentru a face schimb cu băutură A fost urmărit de maistru si preparatorul locului de muncă, a fost prins cu carne (Atenţie !) de cîteva ori si (Deznodămîntul ?) de fiecare dată a fost obligat să ducă carnea înapoi in secţie. (S-au luat însă si măsuri educative — n.n.). Pentru aceste lipsuri s-a stat de vorbă cu dînsul de mai multe ori, însă fără rezultat, motivind că ia came pentru consum“ (???!!!). Aproape ca în poezioara cu care ne-am exersat fiecare memoria, in cea mai fragedă pruncie. Vă mai aduceţi aminte : „Căţeluş cu părul creţ...“ Nu-i de mirare că asa stînd lucrurile — nu avem nici un motiv să punem la îndoială sinceritatea celor care semnează caracterizarea lui D. M. — gurmandul a prins „curaj“. Curaj care l-a dus pină la urmă in fata instantei de judecată. ...Intr-o bună zi, D. M. însfacă o pulpă de porc si, fără să se sinchisească de cei din jur, pleacă cu ea spre subsolul secţiei de legume-fructe. Cu ce intenţii, nu s-a stabilit exact : la comisia de judecată s-a reţinut „ideea“ de a o schimba pe băutură : un martor bănuia că ar fi vrut să o vîndă unor muncitori care făceau niste reparatii : măcelarul a tinut-o pe-a lui , voia să o „consume“ si atîta tot. Dar toate acestea contează mai puţin. Pentru instanţă, mai important a fost ce s-a întimplat mai departe. D. M. a intrat in secţia de legumefructe şi a ascuns carnea intr-o navetă goală. A fost văzut de colega lui, Dumitru Dumitra, care, cu toată identitatea de nume, n-a avut nici un pic de înţelegere pentru năravul lui Dumitru Marin si i-a luat carnea pentru a o aduce înapoi in secţie. Măcelarul nu s-a lăsat... prejudiciat — ca să fim si noi in tonul „caracterizării“, începe o adevărată luptă in urma căreia, după un croşeu de dreapta, Dumitru Dumitra este făcută K.O., iar Dumitru Marin... dispare. Cu pulpă cu tot. A reapărut în fata instantei de judecată, unde fanta sa a fost calificată tilhărie In dauna avutului obstesc. Ceea ce nu s-ar fi întîmplat, dacă factorii educaționali din întreprindere ar fi răsplătit din timp şi aşa cum se cuvenea activitatea lui care, „în atelierul de tranşare, era preocupat, în afara sarcinilor de producţie, să găsească soluţii pentru sustragerea de carne“... Din caietul grefierului „Motive“ de divorţ : „Cit am fost împreună, am fost 14 ani fumător, dar nu ştiu dacă mi-a cumpărat în acest răstimp 5 pachete de ţigări. Nu ştiu dacă mi-a cumpărat 3—4 sticle de vin sau 4—5 lame de ras de cind sîntem împreună. Nu a fost deloc atentă cu mine, nu a interesat-o decit persoana ei“. (Din Dosarul nr. 5259/1979, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti). „Speranţa mea s-a năruit încă din primele zile ale căsniciei, deoarece mama piritei a manifestat o repulsie totală fată de mine si meseria ce o practic, afirmînd că fiica sa este de familie „bună“ si merită un sot „titrat“, nu un ins care se urcă pe stilpl neavînd pregătire școlară“. (Din dosarul nr. 514/1980, Judecătoria sectorului 4 București). Florin CIOBANESCU ! Feţi-viteji de oameni mari Ce frumoşi aceşti copii, Bătrînei sau jucării, De minute sunt legaţi, De picioare-mpiedicaţi ! Saltă parcă traşi de sfori, Dintr-o mină, din picior, Rîsul petalat de flori Curcubeu e, rotitor. Feţi-viteji de oameni mari Vor din vînt să prindă cai, Nărăvaşi cum sunt cei rari, Să ajungă Domni de plai, însoţiţi cu Mioriţa Spicelor sub cununiţa De mireasă şi crăiasa — ţară din bâtrîni aleasă, Roditoare doar de soare Şi-n lumina din scrisoare, Cind o rază-n mina lor Scrie visul lor de dor. Mira LUPEANU OMUL ŞI VIAŢA RAŢIONALĂ Unii,e După publicarea paginii cu titlul „Ani din viaţă duşi odată cu fumul de ţigară“ în „Scînteia“ din 13 aprilie, la redacţie au sosit şi continuă să sosească numeroase scrisori prin care cititorii îşi expun opiniile, experienţa lor de viaţă, subliniind necesitatea şi posibilităţile de a se renunţa la acest viciu atît de dăunător sănătăţii. „Am început să fumez — ne scrie Niţu Florin din Sibiu, bd. Mihai Viteazul, blocul B 42 — cind aveam in jur de 15 ani şi mă făleam că arătam mai matur cind apăream cu ţigara în gură. Cu, timpul, ajunsesem la 35—40 de ţigări pe zi. Am fumat timp de aproape 20 de ani. O puternică intoxicaţie tabagică, cu toate consecinţele ei, m-au determinat să renunţ la fumat. Prima oară m-am lăsat pentru citeva luni, iar a doua oară, definitiv. De 12 ani nu mai fumez. Acum mă simt foarte bine şi sunt un adversar înverşunat al fumatului. Consider că trebuie diminuate suprafeţele de cultivare a tutunului.“ Opinii asemănătoare sunt exprimate şi de Constantin Glorie din Iaşi, Edmund Moldovan din Cluj-Napoca, Constantin Diaconu şi Alexandru Remer din Bucureşti, Ecaterina Bosza din Tg. Mureş, Eugen Olaru din Craiova, Paul Tudose din Piteşti şi alţii, care consideră că suprafeţele cultivate cu tutun trebuie reduse şi utilizate pentru culturi folositoare omului. La rîndul său, Leonte Dumitrescu din Ploieşti, str. Buciumului nr. 10, ne scrie : „împlinesc în curînd 79 de ani. Am început să fumez în adolescenţă. Am fumat cam 25 de ţigări pe zi, fără întrerupere, pină în 1948, cinci, constatînd starea sănătăţii mele, care nu era deloc bună, medicul şef al dispensarului rafinăriei unde lucram mi-a recomandat să nu mai fumez. M-am îndiijit şi nu am mai pus ţigară în gură. Totul este o chestiune de voinţă“. „Am fumat de la vîrsta de 16 ani — ne scrie Gheorghe A. Popa din Ploieşti, șos. Norului II — şi aceasta m-a costat, pentru că m-am îmbolnăvit grav. Cu trei ani în urmă, la virsta de 48 de ani, am fost operat la plămîni. Acum sunt invalid. Din experienţa mea să înveţe şi alţii. Tineretul trebuie ţinut departe de această patimă primejdioasă“. Foarte multi cititori subliniază in scrisorile lor că tinerii devin fumători imitindu-i pe cei maturi din jurul lor. „Ne dorim cu totii — ne scrie Dumitru Vasile, bd. N. Titulescu 94, Bucureşti — o tînără generaţie viguroasă şi sănătoasă, dar unii încep să fumeze incă din scoală. Măsurile luate împotriva fumatului sunt încă anemice şi inconsecvent aplicate. Socot că ar fi bine ca în presă, la radio, la televiziune campania de combatere a fumatului să fie mult mai energică. Să se explice mecanismul îmbolnăvirilor, să se ia atitudine şi să se aplice măsuri disciplinare şi administrative împotriva celor care fumează în unităţi medicale, scoli, mijloace de transport, birouri, la şedinţe, în localuri publice“. Referitor la acelaşi aspect, al fumatului in locuri unde ţigara nu ar avea ce căuta, subliniind îndeosebi aspectul nocivităţii fumului de ţigară pentru cei din jur. Gheorghe Vasiluţa din Bucureşti, str. Stejarului 34, ne scrie : „Fiind in spital, am constatat că medicii interzic bolnavilor să fumeze în timpul internării. Interdicţia e foarte bună, dar ce folos ? Se interzice bolnavilor să fumeze şi, în acelaşi timp, personalul medicosanitar fumează în cabinete, laboratoare, săli, camere de tratament“. Aproape toţi cititorii care ne-au scris sunt optimişti în ce priveşte succesul unor campanii de combatere a fumatului şi fac numeroase propuneri în acest sens. „Ca să protejăm nefumătorii — ne scrie Valentin Diaconescu din Rm. Vîlcea — propun să se iniţieze un dialog cu reprezentanţii unor ministere şi ai altor organizaţii centrale de care depinde luarea unor măsuri, ca să nu se fumeze în localurile publice, iar în întreprinderi şi în instituţii să se stabilească spaţii speciale pentru fumat“. Măsuri în acest sens au fost luate în multe locuri, dar nu se respectă! Gheorghe Richilă din Bucureşti, Ion Cojocaru din Buzău, Gheorghe Neamţu din Piteşti, Pavel Toma din Iaşi. George Budacea din Hirlău şi alţii ne scriu despre accesibilitatea oferită de comerţ tutunului, mai largă decât a oricărui alt produs, fiind prezent nu numai în tutungerii, ci şi la cofetării, centre de răcoritoare, restaurante, magazine alimentare — lucru exagerat şi dăunător. Scrisorile sosite la redacţie reflectă limpede trista experienţă a unor oameni care au fumat zeci de ani şi au resimţit nocivitatea fumatului, fapt care i-a determinat să renunţe la ţigări. Mulţi fumători şi nefumători propun măsuri pentru reducerea şi îngrădirea fumatului în familie şi în colectivităţi, manifestind o grijă deosebită faţă de tineret, care trebuie ferit de ademenirile acestui viciu profund dăunător. In acest sens, asteptăm, în continuare, contribuţia cititorilor noştri in relevarea diferitelor măsuri si acţiuni ce se iau pentru a pune stavilă fumatului, pentru a completa cu noi file „Dosarul fumatului“. AU RENUNŢAT LA ŢIGARĂ! drept, după o amară experienţă Opinii ale cititorilor în legătură cu ancheta „Ani din viaţă duşi odată cu fumul de ţigară“ De ce sunt infarctele miocardice mai frecvente la fumători ? Fumul de tutun — prin variatele sale componente — inclusiv nicotină — acţionează prin intermediul mai multor mecanisme asupra aparatului cardiovascular. Prin descărcarea în circulaţia sanguină a unor substanţe vaso-active, fumatul provoacă o creştere a frecvenţei bătăilor cardiace, vasoconstricţie periferică, ce se manifestă prin răcirea extremităţilor, creşterea presiunii arteriale şi a consumului de oxigen la nivelul muşchiului inimii. In acelaşi timp, fumatul produce o scădere a posibilităţii de a elibera oxigen ţesuturilor prin blocarea acestuia într-o formă greu de desfăcut (carboxihemoglobina). Fumatul produce şi alte modificări, cum sunt mobilizarea de acizi graşi liberi din ţesuturi şi creşterea nivelului acestora în singe, modificarea funcţională a trombocitelor cu tendinţa la aglutinare, agregare şi trombozare, contracţia celulelor endoteliene ale vaselor, permiţînd grăsimilor — colesterolului, lipoproteinelor — să pătrundă în pereţii arterelor şi să contribuie la formarea aterosclerozei. Aceste modificări, persistente şi progresive, subminează integritatea sistemului cardiovascular, favorizînd apariţia aterosclerozei, a cardiopatiei ischemice, cu manifestările ei de angină pectorală, infarct miocardic, a hipertensiunii arteriale, a arteriopatiilor cronice periferice şi agravarea evoluţiei acestora. Fumatul unei ţigarete echivalează, ca efort şi ca solicitare din partea organismului, cu parcurgerea pe jos a unei distanţe de 1—2 kilometri (fără a avea însă şi urmările pozitive pe care le are mersul pe jos). In mod perfid, zi de zi, fumatul solicită, oboseşte si îmbolnăveşte deci aparatul cardiovascular. Efectele aparent favorabile, de stimulare, de creştere a tonusului psihic si motor, resimţite la începutul fumatului, se realizează tot mai greu. Fumătorul face apel la tot mai multe ţigări, satisfacţiile devin mai rare, de mai scurtă durată, făcînd loc unei stări de oboseală nervoasă şi fizică, deseori exprimată printr-o stare de superexcitabilitate, nervozitate, neastimpăr, agitaţie, insomnie, urmate de îmbolnăviri ale organismului. Intr-o cercetare făcută in clinica noastră am evidenţiat faptul că singur fumatul, fără asocierea altor factori — cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, hipercolesterolemia — poate constitui cauza infarctului miocardic. Fumatul este periculos deci şi la persoane fără hipertensiune arterială, fără un nivel de colesterol crescut în singe, el singur puţind determina, prin mecanismele menţionate mai sus, îmbolnăvirea gravă a inimii şi vaselor. Ne răspunde prof. dr. docent Roman VLAICU şeful clinicii medicale I din Cluj-Napoca Riţa, specialistă în viitorologie De loc din comuna Roata de Jos, judeţul Ilfov. Catalan Rita se pripăşeşte prin aprilie anul trecut in Capitală, ocazie cu care îşi descoperă vocaţia pentru descifrarea viitorului. N-am vrea să se înţeleagă de aici că se dedică futurologiei. Nici vorbă. Puţinătatea instrucţiei de orice fel, interesul pentru cîştigurile imediate şi, pe cit posibil, fără multe eforturi o pun in afara unei asemenea bănuieli. Ea ghicea în cărţi. Cui ? Cui vrei si cui nu vrei. Dezamăgiţilor, a căror solitudine o consola cîntindu-le in strună, îndrăgostiţilor dispuşi, contra cost, să afle cit de mult se iubesc unul pe altul. Oriunde , in parcuri, pe stradă, în maga- SCINTEIA — Jummica 1 iunie 1980 Privind în ochii copiilor Sunt veseli, se joacă şi rid şi lumea e toată a lor... Ei ştiu doar ce-i pasul urcînd spre liber şi ’nalt viitor. Tot cerul albastru se-adunâ in ochii lor calzi şi vioi... Ei nu ştiu ce-i nor şi furtună, ei nu ştiu ce-nseamnâ război, Ei nu ştiu câ-n lume sint răi, ei nu ştiu ce-i jaful şi crima, ce-i globul arzind vilvătăi, ce-a fost şi-a rămas Hiroşima, Ei nu ştiu, din toate, nimic. Noi, insă, prea bine le ştim şi-asupra pătucului mic şi ziua şi noaptea păzim. Corneliu ŞERBAN ! Căci visul din vremi de robii şi-l vede întrinşii poporul ...In ochii acestor copii răsare, senin, viitorul.