Scînteia, octombrie 1980 (Anul 49, nr. 11854-11880)

1980-10-01 / nr. 11854

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Mulţumire Sub semnătura „Un grup de navetişti“, am primit pe adresa rubricii noastre o scrisoare, prin care ni se aduce la cunoştinţă activitatea vrednică de laudă a şoferului Laurenţiu Gergely de la autobaza din Vişeul de Sus. „Poate nu vă vine să credeţi — ne scriu ei — dar, datorită aces­tui şofer, de o punctualitate ca de ceasornic electronic, noi nu intirziem niciodată de la muncă şi nici cînd ne întoarcem la casele noastre. Pe cit de punctual, pe atit este el de ama­bil şi mereu într-o bună dispoziţie, care ne molipseşte şi pe noi. Şi nu e aşa de ieri, de alaltăieri, ci de 20 de ani. De­sigur, nu e nimic extraordinar in ce face. In fond, nu-şi face decit datoria şi bine-ar fi să se «molipsească»* şi alţi confraţi în ale volanului. Dar tocmai pen­tru că este cum este, nu merită şi el un cuvint la ziar Ba da ! Tranzistorul de la cabană Ştefan Augustin, strada Liber­tăţii, nr. 6, oraş Tg. Ocna, judeţul Bacău. Este adresa celui care ne aduce la cunoş­tinţă . „Anul acesta, in timpul concediului de odihnă, am poposit şi la cabana „Curmătu­ra“. Aici se mai aflau încă două familii. Observînd că mă interesa o emisiune radio, care tocmai se transmitea in momentul respectiv, cele două familii mi-au oferit un tranzis­tor. După terminarea emisiunii, i-am căutat pe cei care-mi dă­duseră aparatul, dar am aflat că, între timp, uitînd de el, pleca­seră fără adresă. Acum, pentru a intra în posesia aparatului, mi se pot adresa la... adresa de mai sus. Îmi pare rău că le-am pri­cinuit necazuri şi le mulţumesc mult pentru amabilitate“. Din dosarele alcoolului De la o vreme, Aurel Duca din Brăila venea acasă tot mai „aghesmuit“ de băutură. Gradul lui de ameţeală era direct pro­porţional cu scandalul pe care-l provoca. Deunăzi, a venit şi mai ameţit. Scandal de pomină. Ame­ninţări. De frică, nemaiavind în­cotro să se ferească din calea lui, soţia s-a aruncat pe fereastră. De la etajul al patrulea. Văzîndu-şi isprava, Aurel Duca s-a repezit şi a sărit şi el, tot pe fereastră şi, bineînţeles, tot de la etajul al patrulea. Direct pe caldarîm, unde şi-a pierdut viaţa. Dar soţia? Soţia, In cădere, a nimerit intr-un... pom, care i-a salvat viaţa. Poştaşi distraţi Unii factori poştali din Satu Mare şi-au luat obiceiul să de­pună scrisori, ilustrate şi alte diverse corespondenţe în cutiile poştale ale altor persoane decit cele ale destinatarilor. Uneori, prin asemenea „confuzii“, unele scrisori sunt plasate la cale de... o poştă. Deunăzi, un locatar din imobilul de pe strada Petőfi 4 A a găsit înfiptă în rama uşii de la intrare o scrisoare adresată unui locatar dintr-un alt bloc. A luat-o şi s-a dus să i-o predea destinatarului. Acolo, ce să vezi? Un vecin de-al acestuia tocmai se pregătea să ducă unui cetă­ţean de pe strada Ţibleşului nr. 6 un aviz de plată telefonic pe care-l găsise in cutia lui poştală. Că poştaşilor cu pricina nu le stă bine o asemenea „distracţie“ se vede de la o... poştă. Cit a durat „toată viaţa"? In ziua in care a terminat de executat ultima condamnare la închisoare, fiind recidivist, Matei lacot­ din comuna Brănişca, ju­deţul Hunedoara, şi-a făgăduit : — De-acuma, gata, m-am le­cuit pentru toată viaţa. Dar „toată viaţa“ pe care şî-o făgăduia altfel decit pină atunci n-a durat decit trei luni de zile. Pentru că, aflindu-se prin Deva şi trecînd prin dreptul marelui magazin „Ulpia“, n-a rezistat ispitei de a intra înăuntru şi a-şi încerca abilitatea de... prestidigitator. De ieşit însă, n-a mai ieşit decit însoţit de oa­menii legii, după ce încercase să sustragă nişte haine. Acum o să aibă alte haine, pe măsură. Răzbunarea unei sfătui­ te loc de joacă şi hirtoană credeţi că şi-au ales cîţiva copii din Iaşi ? Statuia lui Ştefan cel Mare din faţa Palatului Culturii! Tot jucîndu-se in jurul ei, un basorelief s-a desprins şi, în că­dere, a lovit doi băieţi : unul din clasa a V-a, iar altul din clasa a ll-a. Amîndoi au fost accidentaţi. Măcar de le-ar fi de învăţă­tură. Şi nu numai lor. Imprudenţă Trei piteşteni — Anghel Co­cioabă, Florian Olteanu şi Va­­­sile Călin — au pornit la vină-i toare de răpitoare. Au apu­cat-o pe zăvoiul Argeşului. Florin Olteanu mergea în faţa celorlalţi doi. Cu arma pe umăr. Arma *— încărcată. Iar sigu­ranţa nu era pusă. A fost su­ficientă o manevră greşită şi... O detunătură puternică a sece­rat la pămînt pe unul din cei­lalţi doi vinători. Omul n-a mai putut fi salvat.­­ Rubrică realizată de P. Petre şi corespondenţii „Scînteii“ ­ PATRIOTISMUL FAPTEI Constructorii de la „kilometrul zero" al luminii Deseori, atunci cînd folosim obi­ecte acţionate de curent electric, ne gîndim la hidrocentralele ridicate în ultimii ani pe mai toate riurile mari ale ţării. De aici pleacă cele mai multe dintre liniile de înaltă tensiu­ne, de la aceste salbe de lumini care ne împodobesc apele. Şi totuşi, „kilo­metrul zero“ este ceva mai departe. Este acolo unde se fabrică turbinele, acele maşini de forţă fără de care nici o hidrocentrală nu ar putea să transforme energia apei în energie electrică. Turbinele se produc la Reşiţa, în­treprinderea constructoare de maşini de aici este reputatul fabricant de hidroagregare din ţară. Despre im­plicaţiile acestui fapt ne vorbeşte maistrul Ion Telescu : „Patria are nevoie de energie electrică. De la un an la altul con­strucţia de hidro- ||­| centrale se in­tensifică tot mai mult. Ceea ce ............ ..... face să crească * S şi cererea de agregate hidroenergetice. A fi sin­gurul producător din ţară nu în­seamnă să gîndeşti că tot ce fabrici iţi va fi acceptat, pentru că un alt furnizor ,nu există. Dimpotrivă, în­seamnă să gîndeşti că tot ceea ce produci trebuie să fie realizat la cei mai înalţi parametri calitativi. Şi nu numai să gîndeşti, ci să şi acţionezi în acest sens“. Sînt cuvintele unui om, dar ele exprimă o stare de spirit proprie întregului colectiv al uzinei. La I.C.M. Reşiţa se munceşte cu răspun­dere, pasiune şi competenţă. Dovada cea mai convingătoare o constituie faptul că, sîmbătă 30 august a.c., în­treprinderea a raportat îndeplinirea planului cincinal. Pînă la sfirşitul anului vor fi realizate suplimentar produse in valoare de 1,2 miliarde lei. De pe acest pisc, al cincinalului îndeplinit înainte de termen, colecti­vul acestei importante unităţi eco­nomice a început pregătirile pentru următoarea etapă de cinci ani. Ce obiective îi stau în faţă ? Cîteva ci­fre sunt în acest sens edificatoare. Din 1951 şi pînă în prezent, deci în 29 de ani, au fost realizate la Reşiţa 124 de turbine, cu o putere de 2 633 MW. întreaga producţie din aceşti 29 de ani va fi însă depăşită într-un singur cincinal. Din 1981 şi pînă în 1985 vor fi construite aici 115 turbine, cu o putere totală de 2 996 MW. Ce probleme implică realizarea în numai un cincinal a unei producţii mai mari decît în 29 de ani ? Iată cîteva dintre ele, aşa cum au fost definite de inginerul Roman Ursu­­lescu, şeful secţiei mecanică grea. Cele mai stringente sunt problemele tehnice. Au început deja să fie in­troduse maşini noi, de cea mai mare performanţă. Aceste maşini sunt foar­te scumpe. Este deci absolut necesar ca la pupitrele lor să urce specia­lişti în stare să obţină maximum de randament şi să le întreţină cu deo­sebită grijă. Dar tot atît de impor­tante sunt şi preocupările pentru asigurarea unui climat moral sănă­tos, pentru dezvoltarea conştiinţei patriotice, a spiritului revoluţionar. Se impune şi mai multă pro­funzime în gîndirea oamenilor, în atitudinea faţă de muncă, faţă de pregătirea profesională, faţă de tot ceea ce poate asigura o eficienţă e­­conomică ridicată. Pe maistrul Ion Telescu l-am reîntîlnit în cadrul unei consfătuiri în care erau analizate tocmai aceste probleme. El este se­cretarul biroului organizaţiei de partid din secţia mecanică grea. La dezbatere participau membri ai bi­roului, şeful secţiei, preşedintele co­mitetului sindicatului, secretarul co­mitetului U.T.C., numeroşi muncitori cu înaltă calificare. Pe ordinea de zi era înscris un singur punct : cum să acţioneze concret organizaţia de partid, cei 350 de muncitori, ingineri, tehnicieni şi maiştri din această sec­ţie în condiţiile specifice ale viitoru­lui cincinal. Au fost făcute numeroa­se propuneri judicioase. Planul de măsuri elaborat cu acest prilej va fi însă analizat şi adoptat de către în­tregul colectiv al secţiei. Sunt măsuri ce privesc viitorul Dar aici, în secţia mecanică grea, viitorul a şi început Nu este vorba de o figură de stil, ci de probleme concrete care cer soluţii concrete. A fost creată o nouă secţie de utilaj hidroenergetic, care va avea o con­tribuţie importantă la realizarea pro­ducţiei viitorului cincinal. Dar o sec­ţie în formare are nevoie în primul rînd de oameni. De oameni cu o te­meinică pregătire profesională. S-a hotărât ca nucleul de bază al noului colectiv să fie constituit în secţia mecanică grea. Aşa că au plecat de aici oameni dintre cei mai buni, muncitori, ingineri, maiştri. Ei au dus în noua secţie nu numai hărni­cia şi priceperea lor, ci şi un stil de muncă ale cărui linii de forţă sunt spiritul colectiv, abnegaţia, înalta disciplină, fermitatea muncitorească. Acum, pentru organizaţia de partid din secţia mecanică grea prioritatea priorităţilor o constituie refacerea în întregime a forţelor colectivului. Este un proces care a început deja şi se desfăşoară cu bune rezultate. Maistrul Mircea Stancu, lăcătuşul Ion Olaru, strungarul Gheorghe Po­­toceanu, ca şi mulţi alţi comunişti din această secţie, cu care am stat de vorbă, departe de a fi supăraţi că le-a fost descompletat colectivul toc­mai intr-o perioadă în care sarcinile au sporit, privesc lucrurile cu o pro­fundă înţelegere. Aveau, spun ei, o îndatorire patriotică să sprijine constituirea colectivului noii secţii. Aşa cum, de-a lungul anilor, au con­tribuit la formarea colectivelor din alte secţii. Aşa cum, atunci cînd li s-a cerut — şi li s-a cerut de multe ori­­ — au trimis oameni să pună temelie unor colective muncitoreşti din uzine construite in localităţi fără tradiţie industrială. Da, din această secţie, din acest colectiv care şi-a­­ dobîndit presti­giul de adevăra­tă şcoală de ca­dre muncitoreşti, pleacă periodic cîte un întreg detaşament de specialişti. Dar ră­­mîne mereu un nucleu de bază, care asigură continuitatea bunelor tradiţii şi a bunelor deprinderi. Una dintre bunele tradiţii este aceea de a privi lucrurile în perspectivă atunci cînd este vorba despre formarea şi afirmarea oamenilor. In fiecare for­maţie de lucru sunt pregătiţi doi-trei muncitori care în orice moment să poată deveni şefi de echipă. In fie­care formaţie, tinerilor li se încre­dinţează lucrări dintre cele mai com­plexe şi mai dificile, pentru ca în scurt timp să-şi poată îndeplini o­­bligaţiile la nivelul celor mai buni specialişti. Sau o altă bună tradi­ţie : aceea a ştafetei predate în fa­milie. Ion Olaru şi-a urmat în aceas­tă secţie tatăl. Acum el şi-a adus aici şi fiul, care este frezor. Mulţi alţi muncitori lucrează împreună cu soţiile, cu fetele şi cu băieţii lor. Dealtfel, întregul colectiv constituie o mare şi unită familie muncito­rească. Patria are nevoie de energie elec­trică. Construcţia de hidrocentrale se intensifică. Se vor ridica în con­tinuare, în viitorul cincinal, centrale hidroelectrice pe marile rîuri. Dar se vor ridica şi pe rîurile mici. Uzi­na din Reşiţa va asigura hidroagre­­gatele necesare tuturor acestor con­strucţii. Iar modul în care, aici, oa­menii gindesc şi acţionează consti­tuie o garanţie sigură că maşinile produse vor fi şi de acum înainte de cea mai bună calitate. Adrian VASILESCU Nicolae CATANA corespondentul „Scînteii* ■ ■ 1 ■' ■■■■■ ■ .■ ■ . . . . ■ Solicitudine de joasă tensiune Un cititor ne-a se­sizat că la casieria centrului urban de distribuţie a energiei electrice din Ploieşti se stringe foarte multă lume în aşteptare la ghişeele de plată. Ni se mai relata că, pe lingă marea pierdere de timp, unele facturi sunt calculate greşit, unii funcţionari pro­ferează injurii. Ne-am deplasat la faţa locului. Intr-ade­văr, aşa stau lucrurile. Am aflat in plus că situaţia trenează de multă vreme: semna­lări, reclamaţii sunt cu duiumul. O func­ţionară din serviciul care se ocupă cu sesizările oamenilor muncii (şef serviciu ing. Benedict Axi­­nescu) declara direct că ea nu ştie ce să mai facă: — Ne-am pus abo­naţii in cap, organiza­rea noastră este de­fectuoasă şi... asta el Sperînd într-o opi­nie mai puţin resem­nată, ne-am adresat şefului biroului con­tabilitate, Nicolae Gherghinţiu, de care depinde şi funcţiona­rea ghişeelor şi a ser­viciilor de întocmire a facturilor. De la bun început s-a recunoscut că, în formele actuale de organizare a acti­vităţii, nu se poate face faţă unui ser­viciu prompt şi con­ştiincios. — încercăm de mai multă vreme să gă­sim o soluţie. Una ar fi introducerea pe calculator a situaţiilor de plată. Ar însemna un pas înainte. Acest lucru nu rezolvă însă aglomerările de la ca­sierie... ...După cum se ob­servă, un punct de ve­dere oscilant şi care nu implică miezul problemei. Practica multor oraşe denotă că, pînă la ciberneti­­zarea relaţiilor finan­ciare, cu un plus de preocupare şi simţ de răspundere se poate şi trebuie să se facă totul, incît cetăţenii să fie trataţi cu solicitu­dine şi la serviciile de distribuire a energiei electrice. In ziua verificării sesizării, factorii res­ponsabili erau tocmai adunaţi într-o mare şedinţă de dezbatere a problemelor între­prinderii. De ce lipsu­rile in relaţiile cu publicul n-ar fi puse chiar în dezbaterea a­­dunării generale a oa­menilor muncii ? De ce consiliul oamenilor muncii din întreprin­dere nu abordează as­pectele bunei serviri a abonaților? Intr-o manieră eficientă, care să schimbe lucrurile. (Constantin Căpraru). Scumpul preţ al repartiţiilor formale în bilanţul financiar al întreprinderii jude­ţene de legume şi fructe Bistriţa-Năsăud figurează la capitolul cheltuieli suma de 175 000 lei (echivalen­tul a peste 8 vagoane de roşii). Ea reprezin­tă costul convorbirilor telefonice purtate în primele nouă luni ale acestui an pe tema aprovizionării cu legu­me. Oricît de multe zerouri are cifra res­pectivă — ce ar putea crea impresia unor oameni puşi toată ziua pe vorbă — ea este totuşi rezultatul unor necesităţi. Iată expli­caţiile primite de la directorul întreprinde­rii în cauză, tovarăşul Ştefan Arcălean : — Fiind un judeţ nordic, fără posibilităţi prea mari de acope­rire pe plan local a necesarului de legume, forul nostru tutelar — Direcţia generală eco­nomică a horticulturii din cadrul Ministeru­lui Agriculturii şi In­dustriei Alimentare — ne repartizează la în­ceputul fiecărui an furnizori din alte ju­deţe, apropiate. Ace­leaşi judeţe, an de an. Şi tot aceleaşi judeţe, din diferite motive, an de an nu ne livrea­ză cantităţile contrac­tate. Neprimind măr­furile necesare, am fost nevoiţi să ne adresăm altor furni­zori, din alte judeţe, pentru care nu avem repartiţie, dar care, de regulă, obţin produc­ţii bogate de legume, avînd chiar dificultăţi cu desfacerea lor. Ast­fel, ajungem să batem toate recordurile de solicitări telefonice. Plus telexuri, plus a­­drese, plus scrisori, întrebămi: atunci cînd emit repartiţiile de legume şi fructe, funcţionarii Direcţiei generale economice a horticulturii nu au în vedere şi finalitatea lor ? Pentru că, ce fo­los dacă — pe hîr­­tie — respectivele re­partiţii sunt optime, dar în realitate sînt inoperante, ba chiar provoacă cheltuieli in plus ?! (Mihai Ionescu) Tăcerea n-a fost de aur.. Hotărîrile de partid, legile ţării prevăd clar : fiecărei scrisori adresate de cetăţeni trebuie să i se răs­pundă de către insti­tuţia de resort în ter­menul legal. Fie că răspunsul este con­form solicitărilor pe­tiţionarului, fie că nu. Am făcut această pre­cizare pentru că, nu o dată, sîntem anunţaţi despre obiceiul unor Întreprinderi sau in­stituţii de a da uită­rii scrisorile primite, amînind „sine die“ răspunsul aşteptat. Iată un caz. Cu aproa­pe doi ani în urmă, pe adresa Direcţiei de personal şi invăţămînt din cadrul Ministeru­lui Industriei Con­strucţiilor de Maşini a sosit o scrisoare de la Grupul şcolar din Plo­ieşti (aflat în subor­dinea ministerului), prin care unul din lu­crătorii şcolii — Ioan Gr. Răduţă — contes­ta o decizie, luată îm­potriva sa, de reţine­re a unor sume bă­neşti. „Operativ, cum ne comunică petiţio­narul printr-o scrisoa­re primită la redac­ţie, s-a deplasat la faţa locului un de­legat al ministerului, care, după ce a cer­cetat cazul, s-a urcat în tren şi a plecat la Bucureşti. «Veţi primi răspunsul in termenul legal»­, mi s-a spus la despărţire. Dar de a­­tunci au trecut săptă­­mîni, apoi luni de zile şi răspunsul tot n-a sosit“. Interesîndu-ne de a­­cest caz la direcţia respectivă din M.I.C.M, aflăm, cu stupoare, că nu s-a mai trimis răs­punsul respectiv în­­trucît funcţionarul care s-a ocupat de rezol­varea lui... s-a trans­ferat între timp la un alt loc da muncă. O explicaţie care nu scuză. Pentru că trans­ferul funcţionarului nu a însemnat şi ab­solvirea direcţiei de resort a ministerului de obligaţiile faţă de petiţionar. O fi ea tă­cerea, în general, de aur, dar în cazul de faţă a fost păgubitoa­re. (­ Mihai). P.S In urma inter­venţiei „Scînteii“, con­testaţia a fost rezol­vată favorabil — după o nouă verificare la faţa locului — iar mo­dul de soluţionare a fost comunicat în scris cetăţeanului. Cartea prin poştă Librăria „Cartea prin poştă“ pune la dispoziţia celor interesaţi următoarele :ilucrări medicale: C. Ars­eni, Tratai­ I de neUrologîe, vol.I­I, 98 lei; C. Arseni, Tratat de neu­rologie vol. II, 133,80 lei; C. Ar­seni, Tratat de neurologie vol IV, 85,80 lei; E. Bucur, Atlas de ma­­mografie, 80,80 lei; L. Bejan, Ba­zele anatomice ale plămînului în practica medico-chirurgicală, 105,30 lei; D. Burnea, Tromboembolismul pulmonar — infarctul pulmonar, 48,80 lei; I. Dumitru, Infecţia in obstetrică, 47,00 lei; D. Dumitraş­­cu, Radiologia clinică a intestinu­lui, 65,00 lei; A. Karassi, Infarctul miocardic acut, 71,00 lei; T. Exar­­cu, Fiziologia și fiziopatologia sis­temului nervos, 80,00 lei. Lucrări pentru cadre medii sanitare: C. Bo­­rundel, Manual de medicină in­ternă, 35,00 lei ; M. Filon, în­dreptar de pediatrie, 20,50 lei; C. Mozeş, Tehnica îngrijirii bolnavu­lui vol. I-II, 54,00 lei. Aceste cărţi pot fi comandate printr-o simplă carte poştală trimisă librăriei „Car­tea prin poştă“, str. Vulturi nr. 31, cod 74123, sector 3, Bucureşti. SCINTEIA — miercuri 1 octombrie 1980 Există un cadru de largă afirmare a democraţiei socialiste. CUM ASIGURAŢI FUNCŢIONAREA LUI? Să asculţi părerea oamenilor, în primul rînd cu inima între marile îndemnuri cuprinse în cuvîntarea rostită de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Congresul consiliilor populare este şi acela de a dovedi „mai multă receptivitate faţă de ceea ce ridică oamenii ! Trebuie să se înţeleagă că toate consiliile noastre populare sunt alese de cetăţeni, că ele sunt in slujba cetăţenilor şi trebuie să răspundă, să asculte şi să soluţioneze problemele cetăţenilor ! Aceasta este una din expresiile democraţiei noastre socialiste !* Nu se poate imagina o tălmăcire mai limpede şi mai mobilizatoare a unei noţiuni atit de importante pentru viaţa politică cum este aceea de democraţie. Pe marginea acestui indemn am purtat o convorbire cu preşedintele Biroului executiv al Consiliului popular al oraşului Victoria, judeţul Braşov, tovarăşul VASILE ROŞOIU. Ne-am adresat primului gospodar al unei localităţi inexistente in urmă cu 30 de ani, cu o popu­laţie venită din toate colţurile ţării, deci reprezentan­tului unei aşezări fără tradiţii. — Istoria oraşului dumneavoastră se identifică, in modul cel mai exact, cu anii socialismului. Relaţiile din­tre oameni, inclusiv dintre cetăţeni şi consiliul popular, eminamente noi, sunt, şi ele, după cite ştim, exempla­re. Pornind de la asemenea premise, cum interpretaţi această cerinţă, de a fi „tot mai receptivi“ ? — Nu este vorba de a perfecţiona receptivitatea, aşa cum perfecţionea­ză electroniştii calităţile tehnice ale aparatelor de recepţie. Cerîndu-se consiliilor populare să fie tot mai re- • ceptive, se înţelege nu îmbunătăţi­rea unor virtuţi exterioare, ci de profunzime. E de neconceput să mai existe funcţionari care să trintească ghişeul în nas ori să nu vrea să audă ce-i spune omul. Treapta pof­­tirii petiţionarului pe scaun, a zîm­­betului politicos, dar absent, a recep­tivităţii amabile, dar fără efect, a fost mult lăsată în urmă. — Nu peste tot. — Eu mă refer la oraşul nostru. Acum e vorba ca instituţia ce repre­zintă pe plan local puterea poporu­lui să devină în tot mai mare mă­sură centrul de prelucrare a ideilor gospodăreşti, a Iniţiativelor şi cerin­ţelor cetăţenilor. — Am putea contura, prirnind de la experienţa consiliului popular din care faceţi parte, cîteva nuanţe ale înţelesului politic al receptivităţii ? — Iată o „nuanţă“ . Să-l asculţi, nu doar să-l auzi pe cetăţean. Adică să filtrezi ideea, opinia sau dorinţa lui prin inimă şi prin gindire. Să nu-1 asculţi doar cu urechile. — Indiscutabil exact. Dar, ca să fiu sincer, îmi sună mai curînd ca o me­taforă. — Iar eu mă gindesc la exemple practice. Iată, cu cîţiva ani în urmă din punctul de vedere al unui func­ţionar de la judeţ, noi încălcăm le­gea în proporţie de masă, la scara oraşului. Din punctul nostru de ve­dere, al edililor, în numele recepti­vităţii la cerinţe întemeiate, proce­dam bine. Disputa era dacă să creş­tem sau nu animale domestice. Sîn­tem o localitate izolată, de munte, exclusiv muncitorească şi cu pro­bleme specifice de aprovizionare. In­spectorul „descoperise“ că, din punct de vedere urbanistic, faţă de catego­ria oraşului nostru, era neregal. Ne-a luat un răspăr rău de tot. Ne-a ordo­nat să distrugem coteţele, adăpostu­rile. — Şi7 — Le-am mutat mai la marginea oraşului, dar nu le-am distrus. El citea legea doar cu ochii, asculta oa­menii numai pînă la nivelul timpa­nelor. Nu acela era înţelesul legii, iar anii ce au urmat ne-au dat drep­tate nouă. Acum tuturor li se cere să încurajeze zootehnia. Noi am pro­cedat bine neascultîndu-l, nu pentru Din experienţa Consiliului popular al oraşului Victoria că am fi fost mai înţelepţi, ci pentru că eram pătrunşi de cerinţele locui­torilor. — O altă „nuanţă“ a­ receptivităţii . — Eu aş îndrăzni să le spun chiar principii. Un alt principiu al recep­tivităţii este să nu te mulţumeşti cu soluţia cea mai simplă, să cauţi la continuare soluţia cea mai bună. — Aş zice că... —. ...înţeleg ! Sună corect, dar teoretic. Vine şi exemplul. Iată : prin specificul oraşului, serbările cîmpe­­neşti au un rol aparte in viaţa lui spirituală. Din anul 1954 încoace, poiana de la Ucea devenise locul preferat de activitate culturală şi destindere al concetăţenilor noştri. Singurul efort pe care trebuia să-l facem era să obţinem acordul con-­ siliului popular al comunei respec­tive. Şi-l obţineam, cu condiţia să fi fost finul cosit. A venit timpul să nu ne mai mulţumim cu această so­luţie simplă şi să căutăm una mai bună, să nu depindă serbările de strînsul finului. Aveam o mlaştină pe raza oraşului Am mobilizat cetăţe­nii, au secat-o şi acum ţinem serbă­rile mai aproape şi cînd vrem. — Perseverînd, apar idei noi. — Sigur că da. Ştiţi dumneavoastră că de aici, din micul nostru orășel, am supravegheat anul acesta și„­ ac­tivitatea Soarelui ? — ?! — Avem turnul unui fost castel de apă. Ne-am tot rugat de C.F.R. să-l demoleze. Nu s-au grăbit. Ce să fa­cem cu el Ce să facem ?! Vine un profesor, tovarășul Vasile Grigoro­­vici, cu ideea : „Hai să facem un ob­servator astronomic popular“. De unde lunetă ? Am dat sfoară-n ţară şi am găsit o lunetă tocmai la Rîm­­nicu-Vîlcea. De unde bani ? Am va­lorificat din cartofii cultivaţi pe su­prafeţele virane. Ce facem cu „ciu­perca“ turnului ? Cu ajutorul cetă­ţenilor am dat jos şi ciuperca. Ast­fel, orele de ştiinţe naturale se ţin acum în fostul castel de apă, cei cu­rioşi au putut urmări erupţiile so­lare, iar la specificul orăşelului nos­tru „fără tradiţie“ s-a adăugat şi elementul de mic centru astronomic popular. — Cum s-ar spune, receptivitate nu înseamnă si stai şi să asculţi, ci si asculţi şi să acţionezi. — Da, sau cum spunem noi , să nu cauţi temeiuri si respingi o propune­re, el temeiuri să­­ infăptuieşt. Bănuiesc că-mi veţi cere şi acum un exemplu. E pista pentru biciclişti. Două mii de muncitori ai combina­tului merg şi vin de la lucru pe bi­ciclete. Era o Înghesuială pe şosea ! Şoseaua nu e in raza oraşului. Teo­retic, problema nu ne privea. Dar oa­menii erau tot cetăţenii oraşului şi după ce-i treceau hotarul. Ei erau şi cei care puteau pune mîna. Am în­călcat „suveranitatea“ judeţului şi, mai încet, în doi ani, am construit şi o pistă pentru biciclete. — Am putea conchide, la sfîrşitul acestei interesante discuţii, cu o „re­gulă a regulilor“ receptivităţii ? — Dacă te limitezi la „primul ni­vel“ de receptivitate, înseamnă să te limitezi şi la „primul nivel“ al i­­deilor şi soluţiilor gospodăreşti. In schimb, receptivitatea stăruitoare a­­sigură un flux mereu proaspăt şi tot mai valoros de sugestii Convorbire consemnată de Sergiu ANDON Imagine din centrul oraşului Victoria Foto : Gh. Vintilă Conduita preventivă - componentă a circulaţiei rutiere civilizate Principala caracteristică a circulaţiei rutiere din ţara noastră, in momentul de faţă, o constituie creşterea in ritm alert a parcului de autovehicule pro­prietate de stat şi personală, concomitent cu înregistrarea unor valori sporite de trafic in toate localităţile şi pe toate drumurile publice, atit ziua cit şi noaptea. In aceste condiţii, însuşirea normelor conduitei preventive de către toţi conducătorii auto devine o necesitate stringentă pentru desfăşurarea unei circulaţii cursive şi in deplină siguranţă. Este şi temeiul pentru care Automo­bil Clubul Român şi Inspectoratul General al Miliţiei au organizat o consfă­tuire pe ţară, sub genericul „Conduita preventivă — componentă a circulaţiei rutiere civilizate“. Comunicările şi dezbaterile din ca­drul consfătuirii au fost consacrate în exclusivitate problemelor privind pregătirea, perfecţionarea şi educa­rea şoferilor amatori. De ce şoferii amatori ? Lăsind la o parte faptul că o consfătuire simi­lară a fost organizată în vara acestui an pentru şoferii profesionişti, trebuie arătat că numărul conducătorilor auto amatori — care a ajuns la aproape 1 milion — a depăşit pe cel al profesioniştilor, iar cel al autotu­rismelor proprietate personală este mai mare decît întregul parc de auto­vehicule proprietate socialistă, ceea ce constituie o expresie grăitoare a creşterii continue a nivelului de trai al oamenilor muncii. Semnificativ este şi faptul că jumătate din efecti­vul de şoferi amatori a obţinut per­misul de conducere in ultimii cinci ani. De asemenea, s-a avut în vede­re că dacă pentru şoferii profesio­nişti există un sistem organizat de perfecţionare profesională şi educaţie rutieră, pentru cei amatori trebuie folosite cu mai mare eficienţă decît pînă acum forme şi mijloace adecva­te. Deşi, în comparaţie cu profesio­niştii şoferii amatori se află mai pu­ţin la volan şi parcurg mai puţini ki­lometri, statisticile arată că în ju­mătate din numărul total al acciden­telor produse din vina conducătorilor auto sunt implicaţi şoferii amatori. Este drept că, în acest an — conti­­nuîndu-se curba descendentă înre­gistrată anul trecut — numărul acci­dentelor de circulaţie este cu circa 10 la sută mai mic decit în aceeaşi perioadă din 1979, dar nimeni nu se poate declara mulţumit de acest lu­cru atit timp cit, zilnic, în medie 5 persoane îşi pierd viaţa, iar alte 10 sunt grav rănite în accidente rutiere. Iată de ce, în cuvîntul său, prim­­vicepreşedintele Automobil Clubu­lui Român, Neagu Cosma, a re­levat necesitatea sporirii eforturilor şi preocupărilor acestei organizaţii — care numără peste 350 000 de mem­bri, constituiţi în filiale în toate ju­deţele ţării, în 112 filiale orăşeneşti şi 3 500 cercuri — de a desfăşura in rîndurile membrilor săi o sus­ţinută activitate de învăţare şi per­fecţionare a conducerii automobi­lului, de asigurare a unei conduite preventive, de educaţie rutieră. Co­lonelul Victor Beda, din Inspectora­tul General al Miliţiei, a prezentat pe larg cerinţele concrete ale conduce­rii preventive, care impun omului de la volan o temeinică pregătire teore­tică şi practică, indemînare şi fineţe în manevrarea comenzilor, aprecierea corectă a vitezelor şi distanţelor, ca­pacitatea de a anticipa împrejurările periculoase generatoare de accidente, de a se evita sau de a te diminua consecinţele. Un studiu întocmit de organele de miliţie atestă că şoferii amatori cu 2—3 ani vechime la vo­lan au comis de 3 ori mai multe ac­cidente decit cei aflaţi in primul an de conducere, an cînd sunt, în gene­ral, mai prudenţi. Dar după trecerea primului an şi renunţarea la semnul de începător, prima tentaţie căreia îi cad victimă mulţi dintre şoferii amatori este viteza excesivă, care, împreună cu conducerea sub influ­enţa alcoolului, neatenţia, depăşirea neregulamentară, oboseala şi nea­­cordarea de prioritate celorlalte au­tovehicule şi pietonilor, continuă să constituie cauza cauzelor genera­toare de accidente. Ca să nu mai vorbim de faptul că excesul de vite­ză duce şi la un consum exagerat de benzină sau motorină, păgubitor nu numai pentru bugetul personal ci şi pentru societate. Alţi vorbitori, intre care inginerul Constantin Niculescu, vicepreşedinte al A.C.R., inginerul Dinei Cornel de la întreprinderea mecanică Braşov, N. Mărăcine şi I. Dincă au insistat asupra necesităţii perfecţionării pro­cesului de învăţămînt şi educaţie ru­tieră în şcolile de şoferi amatori şi, respectiv, în cursurile A.C.R., precum şi asupra urmăririi modului in care proaspeţii posesori ai permisului de conducere auto se comportă in tra­fic. In acest sens, un rol deosebit îl are Îmbunătăţirea metodologiei de examinare a candidaţilor pentru ob­ţinerea permisului de conducere auto, care se introduce, treptat, de la 1 oc­tombrie. La rîndul lor, general ma­ior (r) Haralambie Vlăsceanu, pre­şedintele Comisiei A.C.R. de sigu­ranţa circulaţiei, dr. psiholog Con­stantin Doni Blaj, Inspector general In Ministerul Transporturilor şi Tele­comunicaţiilor, dr. Titus Nicoară din Cluj-Napoca şi alţii au relevat rolul sistemului de testare psihologică a candidaţilor pentru obţinerea permi­sului de conducere auto şi a şoferi­lor amatori cu abateri repetate de la regulile de circulaţie. S-a subliniat, de asemenea, că, in prezent, pe alocuri, unele Certificate medicale se eliberează cu prea multă uşurinţă, in urma unor examinări de rutină, ceea ce face ca, ulterior, printre şoferii amatori să fie depistaţi oameni sufe­rinzi de boli care-i fac inapţi pentru conducere auto şi pun în pericol si­guranţa circulaţiei, viaţa lor şi a ce­lorlalţi participanţi la trafic. Printre măsurile stabilite in cursul consfătuirii pentru perioada urmă­toare notăm cîteva de larg interes : • Intensificarea conlucrării intre Automobil Clubul Român şi Inspec­toratul General al Miliţiei,­intre fi­lialele A.C.R. şi formaţiunile de cir­culaţie pentru promovarea, prin acţiuni comune, sistematice, a nor­melor conduitei preventive în rîn­durile membrilor A.C.R. şi a tu­turor şoferilor amatori, îndeosebi in ce priveşte adaptarea vitezei în funcţie de condiţiile atmosferice, sta­rea drumului şi particularităţile tra­ficului rutier, deplasarea pe timp de noapte şi folosirea în localităţi a lu­minii de întilnire a farurilor, plani­ficarea şi efectuarea călătoriilor, fo­losirea centurilor de siguranţă; • în­fiinţarea de către A.C.R. a unor cercuri automobilistice în întreprin­deri şi la sate. • îmbunătăţirea cu­noştinţelor şi formarea de deprinderi practice pentru înlăturarea de către şoferii amatori a defecţiunilor tehnice la propriile autoturisme, prin organi­zarea de acţiuni concrete, inclusiv prin extinderea de către A.C.R. a cursuri­lor de mecanică prin corespondenţă. • Dezbaterea cazurilor de abateri şi accidente săvirşite de şoferii ama­tori — în colectivele in care aceştia lucrează. • Creşterea eficienţei mun­cii de prevenire prin perfecţio­narea şi intensificarea activităţi­lor de informare şi instruire pe­riodică a şoferilor amatori, ac­ţiuni la care să fie atraşi ingi­neri, tehnicieni şi alţi specialişti din unităţi economice şi de transporturi auto. • In cazurile in care unor şo­feri amatori suferinzi li se prescriu medicamente de natură să afecteze capacităţile de pilotare, unităţile sa­nitare să sesizeze organele de miliţie in vederea luării măsurilor corespun­zătoare de prevenire. • Formarea unei opinii de masă împotriva celor care comit abateri şi periclitează si­guranţa circulaţiei. • Iniţierea unor forme organizate de perfecţionare a şoferilor amatori care nu au condus de mai mult timp. • Organizarea de concursuri pentru copii şi ti­neret pe tema: „Educaţia rutie­ră — educaţie pentru viaţă“, a unui concurs pentru stimularea spi­ritului de Întrajutorare a şofe­rilor amatori sub genericul „Ome­nia şi oamenii şoselelor“ şi extinde­rea concursului pentru obţinerea distincţiei „Conducerea auto exem­plară“. • Stabilirea unei metodologii unice de investigaţie psihologică a şoferilor amatori. Toate aceste măsuri, ca şi altele stabilite în cadrul consfătuirii îşi pro­pun, in forme şi modalităţi diferite, acelaşi scop : îmbunătăţirea continuă a pregătirii şoferilor amatori, perfec­ţionarea întregii activităţi de educa­re a acestora in spiritul eticii şi pol­iteţei rutiere, al creşterii răspunderii sociale a omului de la volan, a gra­dului său de disciplină şi civilizaţie. Petre POPA Cîteva din concluziile consfătuirii pe ţară organizate de Automobil Clubul Român şi Inspectoratul General al Miliţiei

Next