Scînteia, octombrie 1980 (Anul 49, nr. 11854-11880)
1980-10-01 / nr. 11854
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Mulţumire Sub semnătura „Un grup de navetişti“, am primit pe adresa rubricii noastre o scrisoare, prin care ni se aduce la cunoştinţă activitatea vrednică de laudă a şoferului Laurenţiu Gergely de la autobaza din Vişeul de Sus. „Poate nu vă vine să credeţi — ne scriu ei — dar, datorită acestui şofer, de o punctualitate ca de ceasornic electronic, noi nu intirziem niciodată de la muncă şi nici cînd ne întoarcem la casele noastre. Pe cit de punctual, pe atit este el de amabil şi mereu într-o bună dispoziţie, care ne molipseşte şi pe noi. Şi nu e aşa de ieri, de alaltăieri, ci de 20 de ani. Desigur, nu e nimic extraordinar in ce face. In fond, nu-şi face decit datoria şi bine-ar fi să se «molipsească»* şi alţi confraţi în ale volanului. Dar tocmai pentru că este cum este, nu merită şi el un cuvint la ziar Ba da ! Tranzistorul de la cabană Ştefan Augustin, strada Libertăţii, nr. 6, oraş Tg. Ocna, judeţul Bacău. Este adresa celui care ne aduce la cunoştinţă . „Anul acesta, in timpul concediului de odihnă, am poposit şi la cabana „Curmătura“. Aici se mai aflau încă două familii. Observînd că mă interesa o emisiune radio, care tocmai se transmitea in momentul respectiv, cele două familii mi-au oferit un tranzistor. După terminarea emisiunii, i-am căutat pe cei care-mi dăduseră aparatul, dar am aflat că, între timp, uitînd de el, plecaseră fără adresă. Acum, pentru a intra în posesia aparatului, mi se pot adresa la... adresa de mai sus. Îmi pare rău că le-am pricinuit necazuri şi le mulţumesc mult pentru amabilitate“. Din dosarele alcoolului De la o vreme, Aurel Duca din Brăila venea acasă tot mai „aghesmuit“ de băutură. Gradul lui de ameţeală era direct proporţional cu scandalul pe care-l provoca. Deunăzi, a venit şi mai ameţit. Scandal de pomină. Ameninţări. De frică, nemaiavind încotro să se ferească din calea lui, soţia s-a aruncat pe fereastră. De la etajul al patrulea. Văzîndu-şi isprava, Aurel Duca s-a repezit şi a sărit şi el, tot pe fereastră şi, bineînţeles, tot de la etajul al patrulea. Direct pe caldarîm, unde şi-a pierdut viaţa. Dar soţia? Soţia, In cădere, a nimerit intr-un... pom, care i-a salvat viaţa. Poştaşi distraţi Unii factori poştali din Satu Mare şi-au luat obiceiul să depună scrisori, ilustrate şi alte diverse corespondenţe în cutiile poştale ale altor persoane decit cele ale destinatarilor. Uneori, prin asemenea „confuzii“, unele scrisori sunt plasate la cale de... o poştă. Deunăzi, un locatar din imobilul de pe strada Petőfi 4 A a găsit înfiptă în rama uşii de la intrare o scrisoare adresată unui locatar dintr-un alt bloc. A luat-o şi s-a dus să i-o predea destinatarului. Acolo, ce să vezi? Un vecin de-al acestuia tocmai se pregătea să ducă unui cetăţean de pe strada Ţibleşului nr. 6 un aviz de plată telefonic pe care-l găsise in cutia lui poştală. Că poştaşilor cu pricina nu le stă bine o asemenea „distracţie“ se vede de la o... poştă. Cit a durat „toată viaţa"? In ziua in care a terminat de executat ultima condamnare la închisoare, fiind recidivist, Matei lacot din comuna Brănişca, judeţul Hunedoara, şi-a făgăduit : — De-acuma, gata, m-am lecuit pentru toată viaţa. Dar „toată viaţa“ pe care şî-o făgăduia altfel decit pină atunci n-a durat decit trei luni de zile. Pentru că, aflindu-se prin Deva şi trecînd prin dreptul marelui magazin „Ulpia“, n-a rezistat ispitei de a intra înăuntru şi a-şi încerca abilitatea de... prestidigitator. De ieşit însă, n-a mai ieşit decit însoţit de oamenii legii, după ce încercase să sustragă nişte haine. Acum o să aibă alte haine, pe măsură. Răzbunarea unei sfătui te loc de joacă şi hirtoană credeţi că şi-au ales cîţiva copii din Iaşi ? Statuia lui Ştefan cel Mare din faţa Palatului Culturii! Tot jucîndu-se in jurul ei, un basorelief s-a desprins şi, în cădere, a lovit doi băieţi : unul din clasa a V-a, iar altul din clasa a ll-a. Amîndoi au fost accidentaţi. Măcar de le-ar fi de învăţătură. Şi nu numai lor. Imprudenţă Trei piteşteni — Anghel Cocioabă, Florian Olteanu şi Vasile Călin — au pornit la vină-i toare de răpitoare. Au apucat-o pe zăvoiul Argeşului. Florin Olteanu mergea în faţa celorlalţi doi. Cu arma pe umăr. Arma *— încărcată. Iar siguranţa nu era pusă. A fost suficientă o manevră greşită şi... O detunătură puternică a secerat la pămînt pe unul din ceilalţi doi vinători. Omul n-a mai putut fi salvat. Rubrică realizată de P. Petre şi corespondenţii „Scînteii“ PATRIOTISMUL FAPTEI Constructorii de la „kilometrul zero" al luminii Deseori, atunci cînd folosim obiecte acţionate de curent electric, ne gîndim la hidrocentralele ridicate în ultimii ani pe mai toate riurile mari ale ţării. De aici pleacă cele mai multe dintre liniile de înaltă tensiune, de la aceste salbe de lumini care ne împodobesc apele. Şi totuşi, „kilometrul zero“ este ceva mai departe. Este acolo unde se fabrică turbinele, acele maşini de forţă fără de care nici o hidrocentrală nu ar putea să transforme energia apei în energie electrică. Turbinele se produc la Reşiţa, întreprinderea constructoare de maşini de aici este reputatul fabricant de hidroagregare din ţară. Despre implicaţiile acestui fapt ne vorbeşte maistrul Ion Telescu : „Patria are nevoie de energie electrică. De la un an la altul construcţia de hidro- ||| centrale se intensifică tot mai mult. Ceea ce ............ ..... face să crească * S şi cererea de agregate hidroenergetice. A fi singurul producător din ţară nu înseamnă să gîndeşti că tot ce fabrici iţi va fi acceptat, pentru că un alt furnizor ,nu există. Dimpotrivă, înseamnă să gîndeşti că tot ceea ce produci trebuie să fie realizat la cei mai înalţi parametri calitativi. Şi nu numai să gîndeşti, ci să şi acţionezi în acest sens“. Sînt cuvintele unui om, dar ele exprimă o stare de spirit proprie întregului colectiv al uzinei. La I.C.M. Reşiţa se munceşte cu răspundere, pasiune şi competenţă. Dovada cea mai convingătoare o constituie faptul că, sîmbătă 30 august a.c., întreprinderea a raportat îndeplinirea planului cincinal. Pînă la sfirşitul anului vor fi realizate suplimentar produse in valoare de 1,2 miliarde lei. De pe acest pisc, al cincinalului îndeplinit înainte de termen, colectivul acestei importante unităţi economice a început pregătirile pentru următoarea etapă de cinci ani. Ce obiective îi stau în faţă ? Cîteva cifre sunt în acest sens edificatoare. Din 1951 şi pînă în prezent, deci în 29 de ani, au fost realizate la Reşiţa 124 de turbine, cu o putere de 2 633 MW. întreaga producţie din aceşti 29 de ani va fi însă depăşită într-un singur cincinal. Din 1981 şi pînă în 1985 vor fi construite aici 115 turbine, cu o putere totală de 2 996 MW. Ce probleme implică realizarea în numai un cincinal a unei producţii mai mari decît în 29 de ani ? Iată cîteva dintre ele, aşa cum au fost definite de inginerul Roman Ursulescu, şeful secţiei mecanică grea. Cele mai stringente sunt problemele tehnice. Au început deja să fie introduse maşini noi, de cea mai mare performanţă. Aceste maşini sunt foarte scumpe. Este deci absolut necesar ca la pupitrele lor să urce specialişti în stare să obţină maximum de randament şi să le întreţină cu deosebită grijă. Dar tot atît de importante sunt şi preocupările pentru asigurarea unui climat moral sănătos, pentru dezvoltarea conştiinţei patriotice, a spiritului revoluţionar. Se impune şi mai multă profunzime în gîndirea oamenilor, în atitudinea faţă de muncă, faţă de pregătirea profesională, faţă de tot ceea ce poate asigura o eficienţă economică ridicată. Pe maistrul Ion Telescu l-am reîntîlnit în cadrul unei consfătuiri în care erau analizate tocmai aceste probleme. El este secretarul biroului organizaţiei de partid din secţia mecanică grea. La dezbatere participau membri ai biroului, şeful secţiei, preşedintele comitetului sindicatului, secretarul comitetului U.T.C., numeroşi muncitori cu înaltă calificare. Pe ordinea de zi era înscris un singur punct : cum să acţioneze concret organizaţia de partid, cei 350 de muncitori, ingineri, tehnicieni şi maiştri din această secţie în condiţiile specifice ale viitorului cincinal. Au fost făcute numeroase propuneri judicioase. Planul de măsuri elaborat cu acest prilej va fi însă analizat şi adoptat de către întregul colectiv al secţiei. Sunt măsuri ce privesc viitorul Dar aici, în secţia mecanică grea, viitorul a şi început Nu este vorba de o figură de stil, ci de probleme concrete care cer soluţii concrete. A fost creată o nouă secţie de utilaj hidroenergetic, care va avea o contribuţie importantă la realizarea producţiei viitorului cincinal. Dar o secţie în formare are nevoie în primul rînd de oameni. De oameni cu o temeinică pregătire profesională. S-a hotărât ca nucleul de bază al noului colectiv să fie constituit în secţia mecanică grea. Aşa că au plecat de aici oameni dintre cei mai buni, muncitori, ingineri, maiştri. Ei au dus în noua secţie nu numai hărnicia şi priceperea lor, ci şi un stil de muncă ale cărui linii de forţă sunt spiritul colectiv, abnegaţia, înalta disciplină, fermitatea muncitorească. Acum, pentru organizaţia de partid din secţia mecanică grea prioritatea priorităţilor o constituie refacerea în întregime a forţelor colectivului. Este un proces care a început deja şi se desfăşoară cu bune rezultate. Maistrul Mircea Stancu, lăcătuşul Ion Olaru, strungarul Gheorghe Potoceanu, ca şi mulţi alţi comunişti din această secţie, cu care am stat de vorbă, departe de a fi supăraţi că le-a fost descompletat colectivul tocmai intr-o perioadă în care sarcinile au sporit, privesc lucrurile cu o profundă înţelegere. Aveau, spun ei, o îndatorire patriotică să sprijine constituirea colectivului noii secţii. Aşa cum, de-a lungul anilor, au contribuit la formarea colectivelor din alte secţii. Aşa cum, atunci cînd li s-a cerut — şi li s-a cerut de multe ori — au trimis oameni să pună temelie unor colective muncitoreşti din uzine construite in localităţi fără tradiţie industrială. Da, din această secţie, din acest colectiv care şi-a dobîndit prestigiul de adevărată şcoală de cadre muncitoreşti, pleacă periodic cîte un întreg detaşament de specialişti. Dar rămîne mereu un nucleu de bază, care asigură continuitatea bunelor tradiţii şi a bunelor deprinderi. Una dintre bunele tradiţii este aceea de a privi lucrurile în perspectivă atunci cînd este vorba despre formarea şi afirmarea oamenilor. In fiecare formaţie de lucru sunt pregătiţi doi-trei muncitori care în orice moment să poată deveni şefi de echipă. In fiecare formaţie, tinerilor li se încredinţează lucrări dintre cele mai complexe şi mai dificile, pentru ca în scurt timp să-şi poată îndeplini obligaţiile la nivelul celor mai buni specialişti. Sau o altă bună tradiţie : aceea a ştafetei predate în familie. Ion Olaru şi-a urmat în această secţie tatăl. Acum el şi-a adus aici şi fiul, care este frezor. Mulţi alţi muncitori lucrează împreună cu soţiile, cu fetele şi cu băieţii lor. Dealtfel, întregul colectiv constituie o mare şi unită familie muncitorească. Patria are nevoie de energie electrică. Construcţia de hidrocentrale se intensifică. Se vor ridica în continuare, în viitorul cincinal, centrale hidroelectrice pe marile rîuri. Dar se vor ridica şi pe rîurile mici. Uzina din Reşiţa va asigura hidroagregatele necesare tuturor acestor construcţii. Iar modul în care, aici, oamenii gindesc şi acţionează constituie o garanţie sigură că maşinile produse vor fi şi de acum înainte de cea mai bună calitate. Adrian VASILESCU Nicolae CATANA corespondentul „Scînteii* ■ ■ 1 ■' ■■■■■ ■ .■ ■ . . . . ■ Solicitudine de joasă tensiune Un cititor ne-a sesizat că la casieria centrului urban de distribuţie a energiei electrice din Ploieşti se stringe foarte multă lume în aşteptare la ghişeele de plată. Ni se mai relata că, pe lingă marea pierdere de timp, unele facturi sunt calculate greşit, unii funcţionari proferează injurii. Ne-am deplasat la faţa locului. Intr-adevăr, aşa stau lucrurile. Am aflat in plus că situaţia trenează de multă vreme: semnalări, reclamaţii sunt cu duiumul. O funcţionară din serviciul care se ocupă cu sesizările oamenilor muncii (şef serviciu ing. Benedict Axinescu) declara direct că ea nu ştie ce să mai facă: — Ne-am pus abonaţii in cap, organizarea noastră este defectuoasă şi... asta el Sperînd într-o opinie mai puţin resemnată, ne-am adresat şefului biroului contabilitate, Nicolae Gherghinţiu, de care depinde şi funcţionarea ghişeelor şi a serviciilor de întocmire a facturilor. De la bun început s-a recunoscut că, în formele actuale de organizare a activităţii, nu se poate face faţă unui serviciu prompt şi conştiincios. — încercăm de mai multă vreme să găsim o soluţie. Una ar fi introducerea pe calculator a situaţiilor de plată. Ar însemna un pas înainte. Acest lucru nu rezolvă însă aglomerările de la casierie... ...După cum se observă, un punct de vedere oscilant şi care nu implică miezul problemei. Practica multor oraşe denotă că, pînă la cibernetizarea relaţiilor financiare, cu un plus de preocupare şi simţ de răspundere se poate şi trebuie să se facă totul, incît cetăţenii să fie trataţi cu solicitudine şi la serviciile de distribuire a energiei electrice. In ziua verificării sesizării, factorii responsabili erau tocmai adunaţi într-o mare şedinţă de dezbatere a problemelor întreprinderii. De ce lipsurile in relaţiile cu publicul n-ar fi puse chiar în dezbaterea adunării generale a oamenilor muncii ? De ce consiliul oamenilor muncii din întreprindere nu abordează aspectele bunei serviri a abonaților? Intr-o manieră eficientă, care să schimbe lucrurile. (Constantin Căpraru). Scumpul preţ al repartiţiilor formale în bilanţul financiar al întreprinderii judeţene de legume şi fructe Bistriţa-Năsăud figurează la capitolul cheltuieli suma de 175 000 lei (echivalentul a peste 8 vagoane de roşii). Ea reprezintă costul convorbirilor telefonice purtate în primele nouă luni ale acestui an pe tema aprovizionării cu legume. Oricît de multe zerouri are cifra respectivă — ce ar putea crea impresia unor oameni puşi toată ziua pe vorbă — ea este totuşi rezultatul unor necesităţi. Iată explicaţiile primite de la directorul întreprinderii în cauză, tovarăşul Ştefan Arcălean : — Fiind un judeţ nordic, fără posibilităţi prea mari de acoperire pe plan local a necesarului de legume, forul nostru tutelar — Direcţia generală economică a horticulturii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare — ne repartizează la începutul fiecărui an furnizori din alte judeţe, apropiate. Aceleaşi judeţe, an de an. Şi tot aceleaşi judeţe, din diferite motive, an de an nu ne livrează cantităţile contractate. Neprimind mărfurile necesare, am fost nevoiţi să ne adresăm altor furnizori, din alte judeţe, pentru care nu avem repartiţie, dar care, de regulă, obţin producţii bogate de legume, avînd chiar dificultăţi cu desfacerea lor. Astfel, ajungem să batem toate recordurile de solicitări telefonice. Plus telexuri, plus adrese, plus scrisori, întrebămi: atunci cînd emit repartiţiile de legume şi fructe, funcţionarii Direcţiei generale economice a horticulturii nu au în vedere şi finalitatea lor ? Pentru că, ce folos dacă — pe hîrtie — respectivele repartiţii sunt optime, dar în realitate sînt inoperante, ba chiar provoacă cheltuieli in plus ?! (Mihai Ionescu) Tăcerea n-a fost de aur.. Hotărîrile de partid, legile ţării prevăd clar : fiecărei scrisori adresate de cetăţeni trebuie să i se răspundă de către instituţia de resort în termenul legal. Fie că răspunsul este conform solicitărilor petiţionarului, fie că nu. Am făcut această precizare pentru că, nu o dată, sîntem anunţaţi despre obiceiul unor Întreprinderi sau instituţii de a da uitării scrisorile primite, amînind „sine die“ răspunsul aşteptat. Iată un caz. Cu aproape doi ani în urmă, pe adresa Direcţiei de personal şi invăţămînt din cadrul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini a sosit o scrisoare de la Grupul şcolar din Ploieşti (aflat în subordinea ministerului), prin care unul din lucrătorii şcolii — Ioan Gr. Răduţă — contesta o decizie, luată împotriva sa, de reţinere a unor sume băneşti. „Operativ, cum ne comunică petiţionarul printr-o scrisoare primită la redacţie, s-a deplasat la faţa locului un delegat al ministerului, care, după ce a cercetat cazul, s-a urcat în tren şi a plecat la Bucureşti. «Veţi primi răspunsul in termenul legal», mi s-a spus la despărţire. Dar de atunci au trecut săptămîni, apoi luni de zile şi răspunsul tot n-a sosit“. Interesîndu-ne de acest caz la direcţia respectivă din M.I.C.M, aflăm, cu stupoare, că nu s-a mai trimis răspunsul respectiv întrucît funcţionarul care s-a ocupat de rezolvarea lui... s-a transferat între timp la un alt loc da muncă. O explicaţie care nu scuză. Pentru că transferul funcţionarului nu a însemnat şi absolvirea direcţiei de resort a ministerului de obligaţiile faţă de petiţionar. O fi ea tăcerea, în general, de aur, dar în cazul de faţă a fost păgubitoare. ( Mihai). P.S In urma intervenţiei „Scînteii“, contestaţia a fost rezolvată favorabil — după o nouă verificare la faţa locului — iar modul de soluţionare a fost comunicat în scris cetăţeanului. Cartea prin poştă Librăria „Cartea prin poştă“ pune la dispoziţia celor interesaţi următoarele :ilucrări medicale: C. Arseni, Tratai I de neUrologîe, vol.II, 98 lei; C. Arseni, Tratat de neurologie vol. II, 133,80 lei; C. Arseni, Tratat de neurologie vol IV, 85,80 lei; E. Bucur, Atlas de mamografie, 80,80 lei; L. Bejan, Bazele anatomice ale plămînului în practica medico-chirurgicală, 105,30 lei; D. Burnea, Tromboembolismul pulmonar — infarctul pulmonar, 48,80 lei; I. Dumitru, Infecţia in obstetrică, 47,00 lei; D. Dumitraşcu, Radiologia clinică a intestinului, 65,00 lei; A. Karassi, Infarctul miocardic acut, 71,00 lei; T. Exarcu, Fiziologia și fiziopatologia sistemului nervos, 80,00 lei. Lucrări pentru cadre medii sanitare: C. Borundel, Manual de medicină internă, 35,00 lei ; M. Filon, îndreptar de pediatrie, 20,50 lei; C. Mozeş, Tehnica îngrijirii bolnavului vol. I-II, 54,00 lei. Aceste cărţi pot fi comandate printr-o simplă carte poştală trimisă librăriei „Cartea prin poştă“, str. Vulturi nr. 31, cod 74123, sector 3, Bucureşti. SCINTEIA — miercuri 1 octombrie 1980 Există un cadru de largă afirmare a democraţiei socialiste. CUM ASIGURAŢI FUNCŢIONAREA LUI? Să asculţi părerea oamenilor, în primul rînd cu inima între marile îndemnuri cuprinse în cuvîntarea rostită de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Congresul consiliilor populare este şi acela de a dovedi „mai multă receptivitate faţă de ceea ce ridică oamenii ! Trebuie să se înţeleagă că toate consiliile noastre populare sunt alese de cetăţeni, că ele sunt in slujba cetăţenilor şi trebuie să răspundă, să asculte şi să soluţioneze problemele cetăţenilor ! Aceasta este una din expresiile democraţiei noastre socialiste !* Nu se poate imagina o tălmăcire mai limpede şi mai mobilizatoare a unei noţiuni atit de importante pentru viaţa politică cum este aceea de democraţie. Pe marginea acestui indemn am purtat o convorbire cu preşedintele Biroului executiv al Consiliului popular al oraşului Victoria, judeţul Braşov, tovarăşul VASILE ROŞOIU. Ne-am adresat primului gospodar al unei localităţi inexistente in urmă cu 30 de ani, cu o populaţie venită din toate colţurile ţării, deci reprezentantului unei aşezări fără tradiţii. — Istoria oraşului dumneavoastră se identifică, in modul cel mai exact, cu anii socialismului. Relaţiile dintre oameni, inclusiv dintre cetăţeni şi consiliul popular, eminamente noi, sunt, şi ele, după cite ştim, exemplare. Pornind de la asemenea premise, cum interpretaţi această cerinţă, de a fi „tot mai receptivi“ ? — Nu este vorba de a perfecţiona receptivitatea, aşa cum perfecţionează electroniştii calităţile tehnice ale aparatelor de recepţie. Cerîndu-se consiliilor populare să fie tot mai re- • ceptive, se înţelege nu îmbunătăţirea unor virtuţi exterioare, ci de profunzime. E de neconceput să mai existe funcţionari care să trintească ghişeul în nas ori să nu vrea să audă ce-i spune omul. Treapta poftirii petiţionarului pe scaun, a zîmbetului politicos, dar absent, a receptivităţii amabile, dar fără efect, a fost mult lăsată în urmă. — Nu peste tot. — Eu mă refer la oraşul nostru. Acum e vorba ca instituţia ce reprezintă pe plan local puterea poporului să devină în tot mai mare măsură centrul de prelucrare a ideilor gospodăreşti, a Iniţiativelor şi cerinţelor cetăţenilor. — Am putea contura, prirnind de la experienţa consiliului popular din care faceţi parte, cîteva nuanţe ale înţelesului politic al receptivităţii ? — Iată o „nuanţă“ . Să-l asculţi, nu doar să-l auzi pe cetăţean. Adică să filtrezi ideea, opinia sau dorinţa lui prin inimă şi prin gindire. Să nu-1 asculţi doar cu urechile. — Indiscutabil exact. Dar, ca să fiu sincer, îmi sună mai curînd ca o metaforă. — Iar eu mă gindesc la exemple practice. Iată, cu cîţiva ani în urmă din punctul de vedere al unui funcţionar de la judeţ, noi încălcăm legea în proporţie de masă, la scara oraşului. Din punctul nostru de vedere, al edililor, în numele receptivităţii la cerinţe întemeiate, procedam bine. Disputa era dacă să creştem sau nu animale domestice. Sîntem o localitate izolată, de munte, exclusiv muncitorească şi cu probleme specifice de aprovizionare. Inspectorul „descoperise“ că, din punct de vedere urbanistic, faţă de categoria oraşului nostru, era neregal. Ne-a luat un răspăr rău de tot. Ne-a ordonat să distrugem coteţele, adăposturile. — Şi7 — Le-am mutat mai la marginea oraşului, dar nu le-am distrus. El citea legea doar cu ochii, asculta oamenii numai pînă la nivelul timpanelor. Nu acela era înţelesul legii, iar anii ce au urmat ne-au dat dreptate nouă. Acum tuturor li se cere să încurajeze zootehnia. Noi am procedat bine neascultîndu-l, nu pentru Din experienţa Consiliului popular al oraşului Victoria că am fi fost mai înţelepţi, ci pentru că eram pătrunşi de cerinţele locuitorilor. — O altă „nuanţă“ a receptivităţii . — Eu aş îndrăzni să le spun chiar principii. Un alt principiu al receptivităţii este să nu te mulţumeşti cu soluţia cea mai simplă, să cauţi la continuare soluţia cea mai bună. — Aş zice că... —. ...înţeleg ! Sună corect, dar teoretic. Vine şi exemplul. Iată : prin specificul oraşului, serbările cîmpeneşti au un rol aparte in viaţa lui spirituală. Din anul 1954 încoace, poiana de la Ucea devenise locul preferat de activitate culturală şi destindere al concetăţenilor noştri. Singurul efort pe care trebuia să-l facem era să obţinem acordul con- siliului popular al comunei respective. Şi-l obţineam, cu condiţia să fi fost finul cosit. A venit timpul să nu ne mai mulţumim cu această soluţie simplă şi să căutăm una mai bună, să nu depindă serbările de strînsul finului. Aveam o mlaştină pe raza oraşului Am mobilizat cetăţenii, au secat-o şi acum ţinem serbările mai aproape şi cînd vrem. — Perseverînd, apar idei noi. — Sigur că da. Ştiţi dumneavoastră că de aici, din micul nostru orășel, am supravegheat anul acesta și„ activitatea Soarelui ? — ?! — Avem turnul unui fost castel de apă. Ne-am tot rugat de C.F.R. să-l demoleze. Nu s-au grăbit. Ce să facem cu el Ce să facem ?! Vine un profesor, tovarășul Vasile Grigorovici, cu ideea : „Hai să facem un observator astronomic popular“. De unde lunetă ? Am dat sfoară-n ţară şi am găsit o lunetă tocmai la Rîmnicu-Vîlcea. De unde bani ? Am valorificat din cartofii cultivaţi pe suprafeţele virane. Ce facem cu „ciuperca“ turnului ? Cu ajutorul cetăţenilor am dat jos şi ciuperca. Astfel, orele de ştiinţe naturale se ţin acum în fostul castel de apă, cei curioşi au putut urmări erupţiile solare, iar la specificul orăşelului nostru „fără tradiţie“ s-a adăugat şi elementul de mic centru astronomic popular. — Cum s-ar spune, receptivitate nu înseamnă si stai şi să asculţi, ci si asculţi şi să acţionezi. — Da, sau cum spunem noi , să nu cauţi temeiuri si respingi o propunere, el temeiuri să infăptuieşt. Bănuiesc că-mi veţi cere şi acum un exemplu. E pista pentru biciclişti. Două mii de muncitori ai combinatului merg şi vin de la lucru pe biciclete. Era o Înghesuială pe şosea ! Şoseaua nu e in raza oraşului. Teoretic, problema nu ne privea. Dar oamenii erau tot cetăţenii oraşului şi după ce-i treceau hotarul. Ei erau şi cei care puteau pune mîna. Am încălcat „suveranitatea“ judeţului şi, mai încet, în doi ani, am construit şi o pistă pentru biciclete. — Am putea conchide, la sfîrşitul acestei interesante discuţii, cu o „regulă a regulilor“ receptivităţii ? — Dacă te limitezi la „primul nivel“ de receptivitate, înseamnă să te limitezi şi la „primul nivel“ al ideilor şi soluţiilor gospodăreşti. In schimb, receptivitatea stăruitoare asigură un flux mereu proaspăt şi tot mai valoros de sugestii Convorbire consemnată de Sergiu ANDON Imagine din centrul oraşului Victoria Foto : Gh. Vintilă Conduita preventivă - componentă a circulaţiei rutiere civilizate Principala caracteristică a circulaţiei rutiere din ţara noastră, in momentul de faţă, o constituie creşterea in ritm alert a parcului de autovehicule proprietate de stat şi personală, concomitent cu înregistrarea unor valori sporite de trafic in toate localităţile şi pe toate drumurile publice, atit ziua cit şi noaptea. In aceste condiţii, însuşirea normelor conduitei preventive de către toţi conducătorii auto devine o necesitate stringentă pentru desfăşurarea unei circulaţii cursive şi in deplină siguranţă. Este şi temeiul pentru care Automobil Clubul Român şi Inspectoratul General al Miliţiei au organizat o consfătuire pe ţară, sub genericul „Conduita preventivă — componentă a circulaţiei rutiere civilizate“. Comunicările şi dezbaterile din cadrul consfătuirii au fost consacrate în exclusivitate problemelor privind pregătirea, perfecţionarea şi educarea şoferilor amatori. De ce şoferii amatori ? Lăsind la o parte faptul că o consfătuire similară a fost organizată în vara acestui an pentru şoferii profesionişti, trebuie arătat că numărul conducătorilor auto amatori — care a ajuns la aproape 1 milion — a depăşit pe cel al profesioniştilor, iar cel al autoturismelor proprietate personală este mai mare decît întregul parc de autovehicule proprietate socialistă, ceea ce constituie o expresie grăitoare a creşterii continue a nivelului de trai al oamenilor muncii. Semnificativ este şi faptul că jumătate din efectivul de şoferi amatori a obţinut permisul de conducere in ultimii cinci ani. De asemenea, s-a avut în vedere că dacă pentru şoferii profesionişti există un sistem organizat de perfecţionare profesională şi educaţie rutieră, pentru cei amatori trebuie folosite cu mai mare eficienţă decît pînă acum forme şi mijloace adecvate. Deşi, în comparaţie cu profesioniştii şoferii amatori se află mai puţin la volan şi parcurg mai puţini kilometri, statisticile arată că în jumătate din numărul total al accidentelor produse din vina conducătorilor auto sunt implicaţi şoferii amatori. Este drept că, în acest an — continuîndu-se curba descendentă înregistrată anul trecut — numărul accidentelor de circulaţie este cu circa 10 la sută mai mic decit în aceeaşi perioadă din 1979, dar nimeni nu se poate declara mulţumit de acest lucru atit timp cit, zilnic, în medie 5 persoane îşi pierd viaţa, iar alte 10 sunt grav rănite în accidente rutiere. Iată de ce, în cuvîntul său, primvicepreşedintele Automobil Clubului Român, Neagu Cosma, a relevat necesitatea sporirii eforturilor şi preocupărilor acestei organizaţii — care numără peste 350 000 de membri, constituiţi în filiale în toate judeţele ţării, în 112 filiale orăşeneşti şi 3 500 cercuri — de a desfăşura in rîndurile membrilor săi o susţinută activitate de învăţare şi perfecţionare a conducerii automobilului, de asigurare a unei conduite preventive, de educaţie rutieră. Colonelul Victor Beda, din Inspectoratul General al Miliţiei, a prezentat pe larg cerinţele concrete ale conducerii preventive, care impun omului de la volan o temeinică pregătire teoretică şi practică, indemînare şi fineţe în manevrarea comenzilor, aprecierea corectă a vitezelor şi distanţelor, capacitatea de a anticipa împrejurările periculoase generatoare de accidente, de a se evita sau de a te diminua consecinţele. Un studiu întocmit de organele de miliţie atestă că şoferii amatori cu 2—3 ani vechime la volan au comis de 3 ori mai multe accidente decit cei aflaţi in primul an de conducere, an cînd sunt, în general, mai prudenţi. Dar după trecerea primului an şi renunţarea la semnul de începător, prima tentaţie căreia îi cad victimă mulţi dintre şoferii amatori este viteza excesivă, care, împreună cu conducerea sub influenţa alcoolului, neatenţia, depăşirea neregulamentară, oboseala şi neacordarea de prioritate celorlalte autovehicule şi pietonilor, continuă să constituie cauza cauzelor generatoare de accidente. Ca să nu mai vorbim de faptul că excesul de viteză duce şi la un consum exagerat de benzină sau motorină, păgubitor nu numai pentru bugetul personal ci şi pentru societate. Alţi vorbitori, intre care inginerul Constantin Niculescu, vicepreşedinte al A.C.R., inginerul Dinei Cornel de la întreprinderea mecanică Braşov, N. Mărăcine şi I. Dincă au insistat asupra necesităţii perfecţionării procesului de învăţămînt şi educaţie rutieră în şcolile de şoferi amatori şi, respectiv, în cursurile A.C.R., precum şi asupra urmăririi modului in care proaspeţii posesori ai permisului de conducere auto se comportă in trafic. In acest sens, un rol deosebit îl are Îmbunătăţirea metodologiei de examinare a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere auto, care se introduce, treptat, de la 1 octombrie. La rîndul lor, general maior (r) Haralambie Vlăsceanu, preşedintele Comisiei A.C.R. de siguranţa circulaţiei, dr. psiholog Constantin Doni Blaj, Inspector general In Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, dr. Titus Nicoară din Cluj-Napoca şi alţii au relevat rolul sistemului de testare psihologică a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere auto şi a şoferilor amatori cu abateri repetate de la regulile de circulaţie. S-a subliniat, de asemenea, că, in prezent, pe alocuri, unele Certificate medicale se eliberează cu prea multă uşurinţă, in urma unor examinări de rutină, ceea ce face ca, ulterior, printre şoferii amatori să fie depistaţi oameni suferinzi de boli care-i fac inapţi pentru conducere auto şi pun în pericol siguranţa circulaţiei, viaţa lor şi a celorlalţi participanţi la trafic. Printre măsurile stabilite in cursul consfătuirii pentru perioada următoare notăm cîteva de larg interes : • Intensificarea conlucrării intre Automobil Clubul Român şi Inspectoratul General al Miliţiei,intre filialele A.C.R. şi formaţiunile de circulaţie pentru promovarea, prin acţiuni comune, sistematice, a normelor conduitei preventive în rîndurile membrilor A.C.R. şi a tuturor şoferilor amatori, îndeosebi in ce priveşte adaptarea vitezei în funcţie de condiţiile atmosferice, starea drumului şi particularităţile traficului rutier, deplasarea pe timp de noapte şi folosirea în localităţi a luminii de întilnire a farurilor, planificarea şi efectuarea călătoriilor, folosirea centurilor de siguranţă; • înfiinţarea de către A.C.R. a unor cercuri automobilistice în întreprinderi şi la sate. • îmbunătăţirea cunoştinţelor şi formarea de deprinderi practice pentru înlăturarea de către şoferii amatori a defecţiunilor tehnice la propriile autoturisme, prin organizarea de acţiuni concrete, inclusiv prin extinderea de către A.C.R. a cursurilor de mecanică prin corespondenţă. • Dezbaterea cazurilor de abateri şi accidente săvirşite de şoferii amatori — în colectivele in care aceştia lucrează. • Creşterea eficienţei muncii de prevenire prin perfecţionarea şi intensificarea activităţilor de informare şi instruire periodică a şoferilor amatori, acţiuni la care să fie atraşi ingineri, tehnicieni şi alţi specialişti din unităţi economice şi de transporturi auto. • In cazurile in care unor şoferi amatori suferinzi li se prescriu medicamente de natură să afecteze capacităţile de pilotare, unităţile sanitare să sesizeze organele de miliţie in vederea luării măsurilor corespunzătoare de prevenire. • Formarea unei opinii de masă împotriva celor care comit abateri şi periclitează siguranţa circulaţiei. • Iniţierea unor forme organizate de perfecţionare a şoferilor amatori care nu au condus de mai mult timp. • Organizarea de concursuri pentru copii şi tineret pe tema: „Educaţia rutieră — educaţie pentru viaţă“, a unui concurs pentru stimularea spiritului de Întrajutorare a şoferilor amatori sub genericul „Omenia şi oamenii şoselelor“ şi extinderea concursului pentru obţinerea distincţiei „Conducerea auto exemplară“. • Stabilirea unei metodologii unice de investigaţie psihologică a şoferilor amatori. Toate aceste măsuri, ca şi altele stabilite în cadrul consfătuirii îşi propun, in forme şi modalităţi diferite, acelaşi scop : îmbunătăţirea continuă a pregătirii şoferilor amatori, perfecţionarea întregii activităţi de educare a acestora in spiritul eticii şi politeţei rutiere, al creşterii răspunderii sociale a omului de la volan, a gradului său de disciplină şi civilizaţie. Petre POPA Cîteva din concluziile consfătuirii pe ţară organizate de Automobil Clubul Român şi Inspectoratul General al Miliţiei