Scînteia, ianuarie 1981 (Anul 50, nr. 11933-11957)

1981-01-15 / nr. 11943

Obiective şi direcţii de acţiune in primul an al CINCI­NA­LULUICALITAŢI! Şl EFICIENŢEI Principala sarcină a industriei extractive - asigurarea in tot mai mare măsură a necesarului de materii prime din resurse proprii — Industria extractivă este princi­palul producător de resurse energe­tice şi materii prime minerale esen­ţiale pentru toate celelalte ramuri ale economiei naţionale. Iată de ce, deşi ne propunem să abordăm problemele care se referă la producţia anului 1931, primul an al cincinalului calităţii şi eficienţei, nu putem face abstracţie de rezultatele obţinute anul trecut fi in cincinalul recent încheiat. Ce ne puteţi spune in acest sens ? — Intr-adevăr, în cincinalul 1976— 1980, oamenilor muncii din industria extractivă le-au revenit sarcini deosebite. Pentru realizarea acestor sarcini, unităţile miniere. petroliere şi geologice, ministerul nostru s-au bucurat permanent de îndrumarea şi sprijinul conducerii partidului şi statului, personal al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Evidenţiem şi cu acest prilej caracterul profund ştiin­ţific al politicii de dezvoltare a bazei de materii prime şi combus­tibili, conducerea partidului prevă­zând din timp fenomenele crizei energetice mondiale declanşate în anul 1973. Ca atare, concomitent cu măsurile luate pe ansamblul eco­nomiei pentru folosirea raţională a petrolului şi gazelor naturale, am primit însemnate fonduri de inves­tiţii pentru dezvoltarea bazei mate­riale proprii, dotarea cu utilaje de mare randament, îmbunătăţirea con­diţiilor de muncă ale minerilor, pe­troliştilor şi celorlalţi oameni ai muncii din unităţile ministerului. In ultimii cinci ani, în industria extractivă s-au investit 71 miliarde lei din fondurile statului si au fost puse în funcţiune 175 noi capacităţi de producţie in sectoarele cărbune, ţiţei, minereuri metalifere si neme­talifere. Ţinîndu-se seama de resur­sele naturale ale ţării noastre, un accent deosebit s-a pus pe obţinerea unor cantitaţi sporite de combusti­bili inferiori, producţia lor fiind anul trecut mai mare cu peste 37 la sută faţă de 1975. Pe ansamblul cincinalului, producţiile au crescut şi la celelalte materii prime : cupru in concentrate, bauxită, grafit, cao­­lin, feldspat, cretă, dolomită, argilă refractară, nisip cuartos, calcar, sare. Analizate in dinamică, rezultatele se prezintă bine. In acest context, as vrea să subliniez rezultatele pozi­tive obţinute de colectivele de mi­neri din Valea Jiului, Anina­ Motru, bazinul Suceava si de la Comănesti, ale unităţilor aparţinind centralelor miniere de la Baia Mare şi Deva, Combinatului minier Cluj, ale pe­troliştilor de la Moineşti. Totuşi, la unele produse de bază prevederile planului pe anul 1980 nu au fost în­deplinite. La lignit, de exemplu, pla­nul nu a fost realizat cu peste 17 milioane tone. In bazinul carbonifer Oltenia, deşi anul trecut producţia a crescut faţă de 1979 cu 2,2 milioane tone, planul nu a fost realizat în în­tregime. In sectorul de petrol si gaze s-au depus eforturi deosebite şi s-au realizat suplimentar canti­tăţi importante de gaze naturale si gazolină, dar nu s-a îndeplinit pla­nul la titei. — Pornind de la această situație, care sunt principalele sarcini ce revin Început de ml' f£«a»A|SSWia; :8î'ett«e«ieiâW; j§£ srWpaleie pttesé Virgil TROFIN, viceprim-ministru al guvernului, ministrul minelor, petrolului şi geologiei lucrătorilor din sectorul extractiv în anul 1981 şi cum se acţionează pen­tru îndeplinirea lor ? — In conformitate cu prevederile şi orientările stabilite de cel de-al XlI-lea Congres al partidului, pla­nul pe acest an se caracterizează în primul rînd prin importante creşteri la producţia fizică faţă de realizările anului trecut : cu 44,6 la sută la cărbune net, din care cu 9,7 la sută la huilă şi 55 la sută la lignit şi cărbune brun, cu 9,2 la sută la tiţei, cu 5 la sută la gaz metan, cu 10,4 la sută la cupru electrolitic, cu 13,9 la sută la plumb, cu 2,3 la sută la calcar, cu 21,6 la sută la pirită etc. Evident, planul pe anul 1981 se distinge şi prin elemente calitativ superioare. Luînd ca bază de com­paraţie tot realizările din 1980, se prevede ca valoarea producţiei nete să fie mai mare cu 4,9 la sută, depă­şind sporul prevăzut pentru pro­ducţia globală, iar productivitatea muncii calculată pe baza valorii producţiei nete creşte cu 6,3 la sută. Sarcinile de plan au fost defalcate şi transmise din timp unităţilor. In adunările generale care au analizat şi dezbătut indicatorii de plan au fost stabilite măsuri concrete la nivelul ministerului, centralelor, în­treprinderilor, secţiilor pentru înde­plinirea exemplară a sarcinilor de producţie. Totodată, s-au întocmit programe de măsuri pe produse. In consiliul de conducere al minis­terului, cu ocazia dezbaterii indica­torilor de plan pe anul 1981, s-au stabilit o serie de măsuri cu res­ponsabilităţi şi termene precise. Aş aminti numai citeva din măsurile cele mai importante : îmbunătăţirea calităţii huilei brute extrase în ve­derea creşterii randamentului la spă­lare şi realizarea ritmică a pro­ducţiei pentru cocs şi semicocs ; creşterea vitezelor de înaintare în abataje şi realizarea productivităţii fizice a muncii în întreprinderile carbonifere ; sporirea gradului de folosire a utilajelor principale din subteran şi carierele de suprafaţă ; utilizarea integrală a fondului de sonde aflate în producţie ; creşterea cu 10 la sută a numărului de ope­raţii geologo-tehnologice pentru mă­rirea afluxului de titei in sonde. Pentru îndeplinirea planului de producţie la titei, s-au mai prevăzut : creşterea coeficientului de exploa­tare a sondelor ; reducerea duratelor de punere în funcţiune a sondelor terminate din foraj ; formarea de noi brigăzi de punere în funcţiune a sondelor, reparaţii capitale şi inter­venţii prin redistribuirea muncitori­lor indirect productivi ; creşterea vitezelor de lucru la forajul sonde­lor ş.a. O mare importanţă asupra reali­zării sarcinilor de plan in sectorul nostru de activitate are aplicarea prevederilor decretului Consiliului de Stat privind stimularea personalului muncitor din industria extractivă care depăşeşte producţia planificată la extracţia de ţiţei, cărbune şi alte materii prime. Măsura este pornită din iniţiativa şi la indicaţia personală a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Deose­bit de important este faptul că aceste premii se acordă ca un stimulent suplimentar, peste toate celelalte drepturi prevăzute de lege, pentru realizarea şi depăşirea producţiei fizice planificate. Aceasta înseamnă că un muncitor care îşi depăşeşte sarcinile de plan pentru care pri­meşte drepturile cuvenite un acord — în industria minieră şi acord pro­gresiv — va primi peste aceste drep­turi premii speciale reprezentînd o parte de pînă la 15 la sută din valoarea produselor date peste plan. — Cum apreciaţi măsurile luate de conducerea partidului pentru actuali­zarea fi îmbunătăţirea corelării, pe principii economice, a preţurilor de producţie fi de livrare a produselor către unităţile socialiste fi cum vor influenţa aceste măsuri eficienţa ac­tivităţii din industria extractivă ? — Recenta lege adoptată de Marea Adunare Naţională, elaborată sub conducerea directă şi pe baza orien­tărilor stabilite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţine seama de modificările intervenite in costurile de producţie, în special din industria extractivă, de creşterea preţurilor la care im­portăm o serie de materii prime şi materiale de bază. Ştim că, in indus­tria extractivă, majorarea costuri­lor a fost determinată — in primul rind — de punerea in valoare a unor zăcăminte cu un conţinut mai redus de substanţe minerale utile si situate în condiţii de exploatare mai dificile. Actualizarea preţurilor de livrare a produselor de bază din unităţile noastre către unităţile so­cialiste pune de acord nivelul aces­tor preţuri cu costurile de produc­ţie, asigură rentabilitatea ramurii, o (Continuare în pag. a IlI-a) PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul L Nr. 11943 Prima ediţie Joi 15 ianuarie 1981 6 PAGINI — 30 BANI Autonomul si contractul moral ! Un sediu de C.A.P. ieşit din comun. Dimensiuni mo­deste, dar mult, foarte mult bun gust. Curat, dichisit, * modem. Dincolo de sediu, curtea. In curte, alei drepte,­­ grădini. Dincolo de ele, fermele de vaci (intr-o desă-f­orimită ordine, cu rezultate dintre cele mai bune). I Apoi satul: o aşezare de mici vile colorate. In jurul fiecăreia — grădini roditoare, incinte şi coteţe pentru­­ păsări şi animale mici, mici grajduri pentru vaci. Un­­ sat al vredniciei peste care s-a aşezat binecuvintarea muncii. Întreaga aşezare se distinge Impede intre cele din apropiere... ...Mai trecusem prin aceste locuri in urmă cu 15-—21 de ani, aşa cum umblasem prin întregul Bărăgan, dar ceea ce văd acum pare că a răsărit dintr-un alt tărim. Apoi l-am cunoscu­t pe preşedinte şi, prin el, po­vestea acestui loc binecuvintat Satul se numeşte Oinacu (Ilfov) preşedintele se numeşte Victor Grit şi a venit aici, cu mulţi ani in urmă, ca inginer agronom, el fiind originar de pe lingă Sibiu. De ce nu s-a dus la Sibiu ? „Pentru că — spune el — pentru un agronom pămintul e peste tot pâmint şi trebuie să rodească bogat odată ce şi-a făcut acolo apariţia agronomul. Asta-i misiunea agronomului : să dezlege, pe orice cale, rodnicia pămintului. Cind, peste ciţiva ani, cooperatorii l-au ales pre­şedinte, el le-a spus, cu figura lui uşor severă dintot­­deauna : „M-aţi ales, dar să ştiţi că eu am să vă cer disciplină, muncă și cinste. Dacă vă convine, bine, dacă ■■M mmmmm mmmmmm mmm mmmmmm nu, desfacem de pe acum contractul nostru“. Au zis că le convine. Ce a urmat un e Ufor de istorisit, deși pare simplu : s-a respectat întocmai „contractul“. Da, dar tocmai asta n-a fost ufor. „Am luat-o întii pe calea ambiţiei per­sonale — povesteşte Grit. Ce fel de ţărani sînteţi dum­neavoastră dacă n-aveţi pe lingă casă o vacă, două, păsări multe, citeva oi, o grădină ? Pe urmă : «Văd că s-a schimbat faţa satului. Aveţi acasă vaci, păsări, oi fi porci... La C.A.P. tre­buie să fie fi mai fi. Iată ce vă propun....►. Programul a fost ceea ce vedeţi acum că s-a realizat : un cimp cu pro­ducţii mari, o fermă de animale cum nu cred că aţi văzut in multe locuri, venituri serioase pentru coope­rativă deci fi pentru fiecare cooperator care munceşte. La noi se munceşte ca in uzină, cu program fix, intr-o ordine perfectă, cu o organizare strictă. Și asta e tot. Așa ceva dă obligatoriu rezultate“. Simplu, nu ? In sat, la cooperatori acasă, erau in total 8 (opt) vaci. Acum sint 1 200. Cooperativa are venituri de multe mi­lioane de lei care se răsfring asupra bunăstării satului. De aceea, cooperativa nu cunoaşte lipsa forţei de mun­că Se intere in sat cei plecaţi in altă vreme. Şi aşa mai departe. Un „contract“ moral, un program ferm de muncă şi dezvoltare Simplu. Atit de simplu incit merită să încerce fi alţii. Mihai CARANFIL PICĂTURA DE CERNOUIT IERI, LA GALAŢI . Prima şarjă de oţel la un nou convertizor Miercuri, 14 ianuarie, la cel de-al doilea convertizor al oţe­­lăriei nr. 3 de la Combinatul si­derurgic Galaţi a fost elaborată prima şarjă. Odată cu aceasta capacitatea actuală de produc­ţie a oţelăriei nr. 3 ajunge­a prin funcţionarea a două convertizoare , la 1,5 milioane tone de oţel pe an. La realizarea investiţiei au contribuit colecti­ve ale întreprinderii de con­strucţii şi montaje siderurgice Galaţi, proiectul fiind elaborat de IPROMET-Bucureşti. Compara­tiv cu celelalte oţelării con­struite la Galaţi, la noul o­­biectiv s-a folosit o cantitate de metal cu 40 la sută mai redu­să (aproape 20 000 tone), econo­mie realizată numai prin utili­zarea de soluţii constructive mai eficiente. (Dan Plăeşu). BACĂU : Producţie fizică peste plan Oamenii muncii din industria judeţului Bacău au realizat su­plimentar, chiar din primele zile ale noului cincinal, o serie de produse necesare economiei. Ac­tivitatea rodnică desfăşura­tă de energeticienii şi pe­­trochimiştii din Borzeşti, mi­nerii din Comăneşti, metalurgiş­­tii din Bacău, textiliştii din Bu­­huşi se concretizează în 1157 MWh energie electrică, a­­proape 1 000 tone de cărbune, mai mult de 10 000 tone produ­se petroliere de rafinărie, ma­­şini-unelte în valoare de aproa­pe 6 milioane lei, 2 500 tone pro­duse petrochimice, 9 000 mp ţe­sături, 1 000 perechi încălţămin­te, realizate peste plan. (Gh. Baltă). INVĂŢĂMlNTUL POLITICO-IDEOLOGIC -in sprijinul cunoaşterii şi aplicării recentelor hotărîri de partid, a legilor ţării „Organele şi organizaţiile de partid trebuie să facă totul ca atît hotărrile partidului, cit şi legile statului să fie aplicate şi res­pectate în întregime, să constituie baza întregii noastre activităţi. Aceasta cere în primul rînd o bună organizare a activităţii de cunoaştere şi înţelegere a hotărîrilor şi legilor“. NICOLAE CEAUŞESCU Invăţămintul politico-ideologic în anul de studiu 1980—1981 a debutat sub cele mai bune auspicii. Organi­zarea sa pe o durată de 4 ani (intre Congresele al XlI-lea şi al XIII-lea) pe cursuri şi programe tematice di­ferenţiate a creat condiţii optime pentru ca membrii de partid, ceilalţi oameni ai muncii să studieze şi să-şi însuşească temeinic documentele Congresului al XlI-lea, Programul partidului, ideile teoretice şi sarci­nile practice decurgind din cuvintă­­rile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, problemele fundamentale ale teoriei revoluţionare. Este concludent pentru larga sferă de cuprindere a învăţămîntului po­litico-ideologic şi multiplele posibi­lităţi de studiu pe care le asigură faptul că circa 3,4 milioane de comu­nişti şi alti oameni ai muncii urmează în cadrul invătămîntu­­lui de partid cursuri de proble­me fundamentale ale economiei socialiste şi ale aplicării noului me­­­canism economico-financiar, ale so­cialismului ştiinţific şi conducerii societăţii socialiste de către P.C.R., probleme ale educaţiei revoluţionare, patriotice şi socialiste, ale Statutului P.C.R. şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale concepţiei mate­­rialist-dialectice despre lume şi edu­cării ateist-ştiinţifice. In acelaşi timp, peste şase milioane şi jumătate de oameni ai muncii studiază in diver­sele forme de studiu organizate de sindicate, U.T.C. şi U.A.S.C.R., orga­nizaţiile democraţiei şi unităţii so­cialiste şi consiliile de conducere ale cooperativelor agricole de producţie. Cadrele din diferite domenii studiază în cele 40 de universităţi politice şi de conducere, cu sute de filiale, pre­cum şi în numeroasele cercuri de studiu individual. Atenta selecţionare a propagandiştilor din rindurile mem­brilor de partid cu o bună pregătire politică şi profesională, instruirea lor cu participarea primilor secretari ai comitetelor judeţene de partid şi a altor cadre de conducere, a lecto­rilor C.C. al P.C.R., editarea unor volume cuprinzind teze şi bibliografii pentru diferitele cursuri, publicarea de consultaţii în presa centrală şi revistele de specialitate asigură in­văţămintului politico-ideologic o ori­entare şi un conţinut corespunzător. Dezbaterile ce au avut loc pină acum în cursurile de partid au pus în lumină interesul sporit al comu­niştilor, al celorlalţi oameni ai mun­cii pentru abordarea multiplelor as­pecte pe care le ridică dezvoltarea economică a ţării în noua etapă isto­rică, perfecţionarea organizării şi con­ducerii vieţii sociale, întărirea rolului conducător al partidului în societate, aplicarea consecventă a principiilor eticii şi echităţii socialiste, desfăşu­rarea vieţii internaţionale. Experienţa activităţilor de pînă acum şi, totodată, dinamismul vieţii noastre politice — marcate, numai în răstimpul scurt care a trecut de la începerea anului de învăţămint, de asemenea evenimente majore cum au fost plenarele C.C. al P.C.R. din octombrie şi decembrie 1980 şi se­siunea Marii Adunări Naţionale, tre­cerea la noul cincinal 1981—1985, ca­racterizat, cum se ştie, ca „cincina­lul calităţii şi eficienţei“ — ridică noi exigenţe în faţa învăţămîntului po­­litico-ideologic, solicită integrarea deplină, organică în conţinutul său a orientărilor­ şi sarcinilor de strin­gentă actualitate puse de conducerea partidului, numai in acest fel învăţă­­mîntul puţind să contribuie la cunoaş­terea lor aprofundată şi la aplicarea lor de către fiecare colectiv. Cu prioritate se cuvin aprofundate, in această perioadă a începutului de an, ideile de amplă perspectivă şi aplicabilitate cuprinse în cuvintările tovarăşului Nicolae Ceauşescu la cele două plenare, importante do­cumente programatice, precum şi hotărîrile şi legile ce au fost adop­tate de plenarele C.C. al P.C.R. şi Marea Adunare Naţională, menite să joace un rol important în efortu­rile pentru realizarea unei noi cali­tăţi a activităţii economice in cinci­nalul în care am intrat. Corelaţiile fundamentale ale unei dezvoltări economice sănătoase, inainte de toate interdependenţa dintre creş­terea producţiei şi a bunăstării, din­tre producţie şi consum, imperativul aşezării întregii activităţi de produc­ţie şi sociale pe principii economice sub semnul unei inalte eficienţe şi al rentabilităţii, stimularea creativi­tăţii tehnico-ştiinţifice, combaterea fermă a oricăror atitudini şi mentali­tăţi străine intereselor sociale gene­rale vor trebui să se afle în centrul dezbaterilor , desigur, nu numai in sensul clarificărilor teo­retice, absolut necesare, dar şi al descifrării modalităţilor concrete de acţiune pentru a realiza la fiecare loc de muncă o eficienţă şi o cali­tate superioare. Ce înseamnă şi cum poate fi realizată în practică generalizarea aplicării noului meca­nism economico-financiar, cum tre­buie acţionat pentru a asigura reali­zarea sarcinilor de plan pe acest an atît la producţia netă şi fizică, cit şi la export, reducerea consumuri­lor de materii prime, materiale, combustibili şi energie, reciclarea materialelor refolosibile, diminuarea costurilor producţiei, sporirea pro­ductivităţii muncii, creşterea venitu­rilor fiecărei unităţi, a beneficiilor — iată tot atitea probleme a căror dez­batere aprofundată, în strînsă legă­tură cu realităţile locului de muncă, poate realmente să asigure sporirea rolului învăţămîntului politico-ideolo­gic, ca puternic instrument de lărgire a orizontului politico-ideologic şi de dinamizare a energiilor creatoare ale oamenilor muncii în înfăptuirea poli­ticii partidului In acest cadru, o a­­tenţie deosebită se cuvine acordată În­ţelegerii problemelor dezvoltării agri­culturii, a sarcinilor concrete privind creşterea producţiei vegetale şi ani­male, realizarea revoluţiei agrare. Asemenea cerinţe sunt cu atit mai stringente cu cit, aşa cum a rezultat din controalele şi ana­lizele făcute in diferite organi­zaţii de partid, tocmai in aceas­tă privinţă invăţămintul continuă în unele locuri să fie deficitar. Mai persistă uneori tendinţe de uni­formizare şi formalism în organi­zarea cursurilor, nu se urmăreşte pretutindeni studierea documentelor de partid, astfel încit să fie iden­tificate căile şi mijloacele concrete de acţiune, în fiecare unitate și loc de muncă, pentru înfăptuirea exem­plară a sarcinilor. Sunt birouri de (Continuare in pag. a II-a) Industria din vechiul oraş muncitoresc Paşcani asimilează tot mai rapid produse din domeniul tehnicii noi, de vîrf Din luna februarie a anului trecut — cînd au intrat în funcţiune primele capacităţi ale întreprinde­rii de traductoare şi regulatoare directe — şi pină acum, aici au fost asimilate şi pro­duse 10 familii de aparate. Intre acestea se află traductoare de temperatură — termocu­­ple şi termorezistente — diafragme de măsu­rat debite, ventile electromagnetice, regula­toare de temperatură. In acest an, valoarea producţiei se va tripla. Au fost introduse in fabricaţie noi aparate de mare complexitate şi eficienţă , debitmetre electromagnetice, contoare de căldură (acestea din urmă repre­zintă o premieră în industria noastră con­structoare de maşini, deoarece pînă acum se asigurau numai din import). Zilele acestea au fost omologate şi urmează a fi lansate în producţie de serie noi produse : adaptoare electronice, semnalizatoare electronice de ni­vel şi alte aparate. (Manole Corcaci). In fotografie : camera de comandă a stan­dului de etalonat traductoare. --------MUNCA--------­sursa optimismului Am un prieten, fost coleg de liceu, care su­feră de o boală , prea vede lumea in negru. E obsedat de viziunea ca­tastrofică a lumii. Dacă aş­­vrea să-mi creez in­somnii, n-aş avea decit să-l invit la o plimbare. După o jumătate de oră de discuţii, aş putea fi convins că în jumătatea de ceas imediat urmă­toare va şi începe „vre­mea apocalipsei“. Evi­dent, dacă l-aş lua în serios, dacă nu l-aş cunoaşte. De câteva sute de ori l-am salvat de la „catastrofă“ cu o nadă foarte simplă : in­vitaţia la o bere. Şi tre­­buşoara asta se repetă de vreo cinci decenii, de a­­tunci cinci, ca liceeni, în­cepeam a filozofa asupra lumii. Pentru dinsul eu am fost și sunt, totdeau­na, „Candide“ al lui Vol­taire. Cel care, ca şi Leib­nitz, crede că universul de azi este cel mai bun care poate exista. De o jumătate de secol mă a­­cuză că închid ochii asu­pra detaliilor, asupra a­­mănuntelor. Că „mă pa­­nez“ de „marile proble­me“, de „marile ansam­bluri“. Vă rog să mă cre­deţi că totdeauna, pentru început, li dau dreptate. O dreptate, ca să zic aşa, pe sfert sau, cu genero­zitate, pe jumătate. Altfel, fără concesivitate, nici nu ne-am mai putea în­ţelege. Mai săptămîna trecută, intr-o după-amia­­ză, cînd Îmi ţinu măseaua după o clipă de linişte trebuitoare să-mi termin o lucrare, telefonul : „Vin să te văd !“. Şi s-a şi în­fiinţat, frînt de oboseală: „Ce-i cu tine ?“, m-am mirat văzîndu-i halul de sfîrşeală. „Am stat la coa­dă o oră şi douăzeci şi patru de minute, pe ceas ! Şi mi-a dat numai 200 grame de cafea !“ „Ca­fea ?, am întrebat cu ui­mire , de cînd bei cafea? Ştiu că ţi-a interzis doc­torul de acum douăzeci de ani. Berea...“. „Şi de Dumitru ALMAŞ ce să nu cumpăr, dacă s-aude că n-o să mai fie ?“ M-am lămurit şi am căutat să schimb subiec­tul discuţiei. Dar n-a fost chip : pesimistul meu co­leg o ţinea una şi bună , n-o să fie aia, o să lip­sească ailaltă. Şi hîr în­colo, hîr încoace, mi-a fă­cut capul calendar. Mi-am văzut liniştea compromi­să şi pentru că mi-a re­fuzat cafeaua servită, am ieşit la plimbare. In aer liber, în lumina zilei, vi­ziunea ceruită, funerară asupra lumii se mai des­tramă în şuviţe mai pu­ţin negre şi catastrofice. Am ieşit în Parcul tine­retului şi ne-am plimbat, discutînd literatură.­­Are bunul obicei de a citi şi plăcerea de a sporovăi pe marginea cărţilor). Prin­tre fraze despre un ro­man recent, eu aruncam cite o întrebare : „Ţi-a­minteşti ce groapă şi ce tăuri fetide erau pe-aici pînă acum zece-cincispre­­zece ani?“. „Ştii, aici unde-s blocurile astea cu zece niveluri a fost boj­deuca birjarului, unde am tras cînd am venit întîia oară în Bucureşti“. Apoi, aşa, fără nici un efort, a venit vorba despre Bacău (oraşul lui de baştină). Mă aşteptam să pornească a recita versul poetului, pe care de atitea ori l-am rostit împreună: „Plouă... / Pe-un tîrg mizerabil / De glod, şi coceni...“ Dar pen­tru că fusese de curînd în acest oraş, a început să-mi descrie, cu un bel­şug de amănunte care-i este, dealtfel, caracte­ristic, noua înfăţişare a centrului, a marginilor, a industriei care face azi din „tîrgul mizerabil de glod­ şi coceni“... unul din oraşele impresionante ale ţării. Şi nu pot să nu-i citez : „Ţi-aduci aminte, cînd eram elevi la şcoala militară de ofiţeri de re­zervă, care era cea mai impunătoare zidire ? Tur­nul Pompieriei ?“ „Un biet turn în ruină care avea un rost mare doar în exerciţiile noastre de luptă , din direcţia acestei construcţii, ce se vroia se­meaţă, trebuia să înain­teze totdeauna inamicul“, am completat cu amintiri comune. Iar el, cultivînd cu asiduitate amănuntul : „Adevărat, măi ! Nu-l poţi uita pentru că, din pic­(Continuare în pag. a V-a) Universalitatea operei eminesciene Se admite Îndeobşte că, avînd statut de unitate, operele de creaţie literară — ca şi cele aparţinind al­tor arte — nu e cu putinţă să fie comparate între ele. Cu atît mai verosimilă pare afirmaţia potrivit că­reia, fiind scrise în limbi diferite, aparţinind unor culturi cu tradiţii şi deve­nire specifică, capodoperele literaturii universale n-au cum să fie asemuite unele cu altele. Se subînţelege, în atare situaţie, că un gen proxim al lor este imposibil de identificat, pe cînd di­ferenţa specifică e în tot chipul bătătoare la ochi. Si­­tuaţia-i însă, aici, ca şi în­ cazul dictonului cu „gustu­rile“ care „nu se discută“, deşi in realitate sînt puse in discuţie la tot pasul. E şi firesc să se întîmple ast­fel în cazul gusturilor, atî­­ta vreme cit nimeni nu va putea susţine cu argumen­te serioase că ele-s infailibile, imuabile, ci su­puse — ca tot ce fiinţează — uni­versalului regim al devenirii. Nu ________ e de conceput să-i impui cuiva propriile gus­turi, să decretezi valabilita­tea unui singur gust, mono­polul acestuia, decit cu pre­ţul de a atenta în van la inexorabilitatea aceluiaşi principiu al devenirii, însă ţinînd seama de mai fra­gila motivaţie intrinsecă a anumitor gusturi, în ra­port cu mai puternica în­temeiere a altora, în vir­tutea altei bine cunoscute evidenţe, a inegalei lor dezvoltări, a confrunta gusturile cu toată urbanita­tea, în spirit de toleranţă, nu de edictare, e nu doar admisibil, ci de toată uti­litatea. Progresul, în a­­ceastă privinţă, ca şi în oricare altele, nu e de con­ceput altminteri. Dar atunci,­­intorcindu-ne la gîndul nostru dinţii, care era de a vorbi despre uni­versalitatea operei emines­ciene, la aceşti o sută trei­zeci şi unu de ani de la naş­terea poetului naţional al românilor, cu ce justificare teoretică am putea-o face, ţinînd seama de dificultă­ţile pe care din bun în­ceput le-am semnalat? Nici dificultăţile nu-s atît de mari pe cit le-au decretat ideologii mai vechi, sufici­ent de dogmatice, nici ar­gumentele in stare să le înlăture nu sint atît de greu de aflat pe cit s-ar părea. Dificil, dar mai cu seamă zadarnic, e să com­pari intre ele scrierile me­diocre şi submediocre, pen­tru elementarul motiv că acestea aparţin unor indi­vizi, nu unor exponenţi. Neantul estetic al scrisu­lui acestora e desăvîrşit sau pe aproape. In atît de bo­gata in Înţelesuri postumă Icoană şi privaz (1876), E­minescu releva toate a­­cestea mai sugestiv decit ar putea-o face oricare dintre comentatorii săi : „Aceasta e menirea unui poet in lume ? ! Pe valuri­le vremii, ca boabele de spume / Să-nfire-ale lui vorbe, să spuie verzi ș-us­­cate I Cum luna se ivefte, cum vin tu-n codru bate? / Dar oricite ar scrie fi ori­­cite ar spune... I Cîmpii, pădure, lanuri fac asta de minune, / O fac cu mult mai bine de cum o spui in vers. / [...] I. O, tristă mese­rie, să n-ai nimic de spus / Decit poveşti pe care Ho­mer fi alţi autori / Le spu­seră mai bine de zeci de mii de ori“. In cazul unor scriitori ca aceia indicaţi de Eminescu, e limpede că, nefiind de aflat vreun gen proxim ori vreo diferenţă specifică de fie şi relativă semnificaţie, comparaţie _______ grăitoare între ei nu se poate În­cerca decit cu ris­cul de a deveni ridicol. Acelaşi să fiu ------------ insă cazul cu au­torii de la un anu­mit nivel de exponenţialitate în sus? Tot Eminescu a ară­tat că nu poate să fie aşa, revenind mereu şi mereu asupra acestei probleme. Să fie suficient, de aceea, a invoca doar două cuge­tări ale sale. Intr-un întins articol din Timpul (1880), intitulat Notiţe bibliogra­fice, marele poet şi gaze­­tar conchidea după o boga­tă demonstraţie: „Dar o a­­devărată literatură traini­că, care să ne îilacă nouă şi să fie originală pentru alţii, nu se poate întemeia decit pe graiul viu al po­porului nostru propriu, pe tradiţiile, obiceiurile şi is­toria lui, pe geniul lui. Tot ce-aţi produce in afară de geniul intr-adevăr naţional [...] nu va avea valoare şi trăinicie, nici pentru noi, nici pentru străinătate". Iar în Manuscrisul 2287 (f. 12) dăm de următoarea însem­nare, care reprezintă între­girea dialectică a aceluiaşi adevăr : „...intr-adevăr, in fiece organism omenesc sint potenţie [in stare po­tenţială — n.n.] coardele omenirei întregi. Nu vor­bim de trepte — acestea sunt Infinite. Poate că de a­­colo se explică plăcerea ce oamenii o găsesc in opere­le poeţilor — şi de acolo coincidenţa cea ades uimi­toare în pa­sage, ba chiar in cugetări organice întregi ale autorilor celor mari. Este acelaşi om ,esenţial­­mente vorbind, de la nive­lul generic antropologic vorbind — n.n.], care tră­ieşte in toţi — şi naturi in­ferioare cred cum că s-au (Continuare în pag. a IV-a) George MUNTEANU

Next