Scînteia, ianuarie 1981 (Anul 50, nr. 11933-11957)
1981-01-15 / nr. 11943
Obiective şi direcţii de acţiune in primul an al CINCINALULUICALITAŢI! Şl EFICIENŢEI Principala sarcină a industriei extractive - asigurarea in tot mai mare măsură a necesarului de materii prime din resurse proprii — Industria extractivă este principalul producător de resurse energetice şi materii prime minerale esenţiale pentru toate celelalte ramuri ale economiei naţionale. Iată de ce, deşi ne propunem să abordăm problemele care se referă la producţia anului 1931, primul an al cincinalului calităţii şi eficienţei, nu putem face abstracţie de rezultatele obţinute anul trecut fi in cincinalul recent încheiat. Ce ne puteţi spune in acest sens ? — Intr-adevăr, în cincinalul 1976— 1980, oamenilor muncii din industria extractivă le-au revenit sarcini deosebite. Pentru realizarea acestor sarcini, unităţile miniere. petroliere şi geologice, ministerul nostru s-au bucurat permanent de îndrumarea şi sprijinul conducerii partidului şi statului, personal al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Evidenţiem şi cu acest prilej caracterul profund ştiinţific al politicii de dezvoltare a bazei de materii prime şi combustibili, conducerea partidului prevăzând din timp fenomenele crizei energetice mondiale declanşate în anul 1973. Ca atare, concomitent cu măsurile luate pe ansamblul economiei pentru folosirea raţională a petrolului şi gazelor naturale, am primit însemnate fonduri de investiţii pentru dezvoltarea bazei materiale proprii, dotarea cu utilaje de mare randament, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale minerilor, petroliştilor şi celorlalţi oameni ai muncii din unităţile ministerului. In ultimii cinci ani, în industria extractivă s-au investit 71 miliarde lei din fondurile statului si au fost puse în funcţiune 175 noi capacităţi de producţie in sectoarele cărbune, ţiţei, minereuri metalifere si nemetalifere. Ţinîndu-se seama de resursele naturale ale ţării noastre, un accent deosebit s-a pus pe obţinerea unor cantitaţi sporite de combustibili inferiori, producţia lor fiind anul trecut mai mare cu peste 37 la sută faţă de 1975. Pe ansamblul cincinalului, producţiile au crescut şi la celelalte materii prime : cupru in concentrate, bauxită, grafit, caolin, feldspat, cretă, dolomită, argilă refractară, nisip cuartos, calcar, sare. Analizate in dinamică, rezultatele se prezintă bine. In acest context, as vrea să subliniez rezultatele pozitive obţinute de colectivele de mineri din Valea Jiului, Anina Motru, bazinul Suceava si de la Comănesti, ale unităţilor aparţinind centralelor miniere de la Baia Mare şi Deva, Combinatului minier Cluj, ale petroliştilor de la Moineşti. Totuşi, la unele produse de bază prevederile planului pe anul 1980 nu au fost îndeplinite. La lignit, de exemplu, planul nu a fost realizat cu peste 17 milioane tone. In bazinul carbonifer Oltenia, deşi anul trecut producţia a crescut faţă de 1979 cu 2,2 milioane tone, planul nu a fost realizat în întregime. In sectorul de petrol si gaze s-au depus eforturi deosebite şi s-au realizat suplimentar cantităţi importante de gaze naturale si gazolină, dar nu s-a îndeplinit planul la titei. — Pornind de la această situație, care sunt principalele sarcini ce revin Început de ml' f£«a»A|SSWia; :8î'ett«e«ieiâW; j§£ srWpaleie pttesé Virgil TROFIN, viceprim-ministru al guvernului, ministrul minelor, petrolului şi geologiei lucrătorilor din sectorul extractiv în anul 1981 şi cum se acţionează pentru îndeplinirea lor ? — In conformitate cu prevederile şi orientările stabilite de cel de-al XlI-lea Congres al partidului, planul pe acest an se caracterizează în primul rînd prin importante creşteri la producţia fizică faţă de realizările anului trecut : cu 44,6 la sută la cărbune net, din care cu 9,7 la sută la huilă şi 55 la sută la lignit şi cărbune brun, cu 9,2 la sută la tiţei, cu 5 la sută la gaz metan, cu 10,4 la sută la cupru electrolitic, cu 13,9 la sută la plumb, cu 2,3 la sută la calcar, cu 21,6 la sută la pirită etc. Evident, planul pe anul 1981 se distinge şi prin elemente calitativ superioare. Luînd ca bază de comparaţie tot realizările din 1980, se prevede ca valoarea producţiei nete să fie mai mare cu 4,9 la sută, depăşind sporul prevăzut pentru producţia globală, iar productivitatea muncii calculată pe baza valorii producţiei nete creşte cu 6,3 la sută. Sarcinile de plan au fost defalcate şi transmise din timp unităţilor. In adunările generale care au analizat şi dezbătut indicatorii de plan au fost stabilite măsuri concrete la nivelul ministerului, centralelor, întreprinderilor, secţiilor pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de producţie. Totodată, s-au întocmit programe de măsuri pe produse. In consiliul de conducere al ministerului, cu ocazia dezbaterii indicatorilor de plan pe anul 1981, s-au stabilit o serie de măsuri cu responsabilităţi şi termene precise. Aş aminti numai citeva din măsurile cele mai importante : îmbunătăţirea calităţii huilei brute extrase în vederea creşterii randamentului la spălare şi realizarea ritmică a producţiei pentru cocs şi semicocs ; creşterea vitezelor de înaintare în abataje şi realizarea productivităţii fizice a muncii în întreprinderile carbonifere ; sporirea gradului de folosire a utilajelor principale din subteran şi carierele de suprafaţă ; utilizarea integrală a fondului de sonde aflate în producţie ; creşterea cu 10 la sută a numărului de operaţii geologo-tehnologice pentru mărirea afluxului de titei in sonde. Pentru îndeplinirea planului de producţie la titei, s-au mai prevăzut : creşterea coeficientului de exploatare a sondelor ; reducerea duratelor de punere în funcţiune a sondelor terminate din foraj ; formarea de noi brigăzi de punere în funcţiune a sondelor, reparaţii capitale şi intervenţii prin redistribuirea muncitorilor indirect productivi ; creşterea vitezelor de lucru la forajul sondelor ş.a. O mare importanţă asupra realizării sarcinilor de plan in sectorul nostru de activitate are aplicarea prevederilor decretului Consiliului de Stat privind stimularea personalului muncitor din industria extractivă care depăşeşte producţia planificată la extracţia de ţiţei, cărbune şi alte materii prime. Măsura este pornită din iniţiativa şi la indicaţia personală a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Deosebit de important este faptul că aceste premii se acordă ca un stimulent suplimentar, peste toate celelalte drepturi prevăzute de lege, pentru realizarea şi depăşirea producţiei fizice planificate. Aceasta înseamnă că un muncitor care îşi depăşeşte sarcinile de plan pentru care primeşte drepturile cuvenite un acord — în industria minieră şi acord progresiv — va primi peste aceste drepturi premii speciale reprezentînd o parte de pînă la 15 la sută din valoarea produselor date peste plan. — Cum apreciaţi măsurile luate de conducerea partidului pentru actualizarea fi îmbunătăţirea corelării, pe principii economice, a preţurilor de producţie fi de livrare a produselor către unităţile socialiste fi cum vor influenţa aceste măsuri eficienţa activităţii din industria extractivă ? — Recenta lege adoptată de Marea Adunare Naţională, elaborată sub conducerea directă şi pe baza orientărilor stabilite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţine seama de modificările intervenite in costurile de producţie, în special din industria extractivă, de creşterea preţurilor la care importăm o serie de materii prime şi materiale de bază. Ştim că, in industria extractivă, majorarea costurilor a fost determinată — in primul rind — de punerea in valoare a unor zăcăminte cu un conţinut mai redus de substanţe minerale utile si situate în condiţii de exploatare mai dificile. Actualizarea preţurilor de livrare a produselor de bază din unităţile noastre către unităţile socialiste pune de acord nivelul acestor preţuri cu costurile de producţie, asigură rentabilitatea ramurii, o (Continuare în pag. a IlI-a) PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul L Nr. 11943 Prima ediţie Joi 15 ianuarie 1981 6 PAGINI — 30 BANI Autonomul si contractul moral ! Un sediu de C.A.P. ieşit din comun. Dimensiuni modeste, dar mult, foarte mult bun gust. Curat, dichisit, * modem. Dincolo de sediu, curtea. In curte, alei drepte, grădini. Dincolo de ele, fermele de vaci (intr-o desă-forimită ordine, cu rezultate dintre cele mai bune). I Apoi satul: o aşezare de mici vile colorate. In jurul fiecăreia — grădini roditoare, incinte şi coteţe pentru păsări şi animale mici, mici grajduri pentru vaci. Un sat al vredniciei peste care s-a aşezat binecuvintarea muncii. Întreaga aşezare se distinge Impede intre cele din apropiere... ...Mai trecusem prin aceste locuri in urmă cu 15-—21 de ani, aşa cum umblasem prin întregul Bărăgan, dar ceea ce văd acum pare că a răsărit dintr-un alt tărim. Apoi l-am cunoscut pe preşedinte şi, prin el, povestea acestui loc binecuvintat Satul se numeşte Oinacu (Ilfov) preşedintele se numeşte Victor Grit şi a venit aici, cu mulţi ani in urmă, ca inginer agronom, el fiind originar de pe lingă Sibiu. De ce nu s-a dus la Sibiu ? „Pentru că — spune el — pentru un agronom pămintul e peste tot pâmint şi trebuie să rodească bogat odată ce şi-a făcut acolo apariţia agronomul. Asta-i misiunea agronomului : să dezlege, pe orice cale, rodnicia pămintului. Cind, peste ciţiva ani, cooperatorii l-au ales preşedinte, el le-a spus, cu figura lui uşor severă dintotdeauna : „M-aţi ales, dar să ştiţi că eu am să vă cer disciplină, muncă și cinste. Dacă vă convine, bine, dacă ■■M mmmmm mmmmmm mmm mmmmmm nu, desfacem de pe acum contractul nostru“. Au zis că le convine. Ce a urmat un e Ufor de istorisit, deși pare simplu : s-a respectat întocmai „contractul“. Da, dar tocmai asta n-a fost ufor. „Am luat-o întii pe calea ambiţiei personale — povesteşte Grit. Ce fel de ţărani sînteţi dumneavoastră dacă n-aveţi pe lingă casă o vacă, două, păsări multe, citeva oi, o grădină ? Pe urmă : «Văd că s-a schimbat faţa satului. Aveţi acasă vaci, păsări, oi fi porci... La C.A.P. trebuie să fie fi mai fi. Iată ce vă propun....►. Programul a fost ceea ce vedeţi acum că s-a realizat : un cimp cu producţii mari, o fermă de animale cum nu cred că aţi văzut in multe locuri, venituri serioase pentru cooperativă deci fi pentru fiecare cooperator care munceşte. La noi se munceşte ca in uzină, cu program fix, intr-o ordine perfectă, cu o organizare strictă. Și asta e tot. Așa ceva dă obligatoriu rezultate“. Simplu, nu ? In sat, la cooperatori acasă, erau in total 8 (opt) vaci. Acum sint 1 200. Cooperativa are venituri de multe milioane de lei care se răsfring asupra bunăstării satului. De aceea, cooperativa nu cunoaşte lipsa forţei de muncă Se intere in sat cei plecaţi in altă vreme. Şi aşa mai departe. Un „contract“ moral, un program ferm de muncă şi dezvoltare Simplu. Atit de simplu incit merită să încerce fi alţii. Mihai CARANFIL PICĂTURA DE CERNOUIT IERI, LA GALAŢI . Prima şarjă de oţel la un nou convertizor Miercuri, 14 ianuarie, la cel de-al doilea convertizor al oţelăriei nr. 3 de la Combinatul siderurgic Galaţi a fost elaborată prima şarjă. Odată cu aceasta capacitatea actuală de producţie a oţelăriei nr. 3 ajungea prin funcţionarea a două convertizoare , la 1,5 milioane tone de oţel pe an. La realizarea investiţiei au contribuit colective ale întreprinderii de construcţii şi montaje siderurgice Galaţi, proiectul fiind elaborat de IPROMET-Bucureşti. Comparativ cu celelalte oţelării construite la Galaţi, la noul obiectiv s-a folosit o cantitate de metal cu 40 la sută mai redusă (aproape 20 000 tone), economie realizată numai prin utilizarea de soluţii constructive mai eficiente. (Dan Plăeşu). BACĂU : Producţie fizică peste plan Oamenii muncii din industria judeţului Bacău au realizat suplimentar, chiar din primele zile ale noului cincinal, o serie de produse necesare economiei. Activitatea rodnică desfăşurată de energeticienii şi petrochimiştii din Borzeşti, minerii din Comăneşti, metalurgiştii din Bacău, textiliştii din Buhuşi se concretizează în 1157 MWh energie electrică, aproape 1 000 tone de cărbune, mai mult de 10 000 tone produse petroliere de rafinărie, maşini-unelte în valoare de aproape 6 milioane lei, 2 500 tone produse petrochimice, 9 000 mp ţesături, 1 000 perechi încălţăminte, realizate peste plan. (Gh. Baltă). INVĂŢĂMlNTUL POLITICO-IDEOLOGIC -in sprijinul cunoaşterii şi aplicării recentelor hotărîri de partid, a legilor ţării „Organele şi organizaţiile de partid trebuie să facă totul ca atît hotărrile partidului, cit şi legile statului să fie aplicate şi respectate în întregime, să constituie baza întregii noastre activităţi. Aceasta cere în primul rînd o bună organizare a activităţii de cunoaştere şi înţelegere a hotărîrilor şi legilor“. NICOLAE CEAUŞESCU Invăţămintul politico-ideologic în anul de studiu 1980—1981 a debutat sub cele mai bune auspicii. Organizarea sa pe o durată de 4 ani (intre Congresele al XlI-lea şi al XIII-lea) pe cursuri şi programe tematice diferenţiate a creat condiţii optime pentru ca membrii de partid, ceilalţi oameni ai muncii să studieze şi să-şi însuşească temeinic documentele Congresului al XlI-lea, Programul partidului, ideile teoretice şi sarcinile practice decurgind din cuvintările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, problemele fundamentale ale teoriei revoluţionare. Este concludent pentru larga sferă de cuprindere a învăţămîntului politico-ideologic şi multiplele posibilităţi de studiu pe care le asigură faptul că circa 3,4 milioane de comunişti şi alti oameni ai muncii urmează în cadrul invătămîntului de partid cursuri de probleme fundamentale ale economiei socialiste şi ale aplicării noului mecanism economico-financiar, ale socialismului ştiinţific şi conducerii societăţii socialiste de către P.C.R., probleme ale educaţiei revoluţionare, patriotice şi socialiste, ale Statutului P.C.R. şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale concepţiei materialist-dialectice despre lume şi educării ateist-ştiinţifice. In acelaşi timp, peste şase milioane şi jumătate de oameni ai muncii studiază in diversele forme de studiu organizate de sindicate, U.T.C. şi U.A.S.C.R., organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste şi consiliile de conducere ale cooperativelor agricole de producţie. Cadrele din diferite domenii studiază în cele 40 de universităţi politice şi de conducere, cu sute de filiale, precum şi în numeroasele cercuri de studiu individual. Atenta selecţionare a propagandiştilor din rindurile membrilor de partid cu o bună pregătire politică şi profesională, instruirea lor cu participarea primilor secretari ai comitetelor judeţene de partid şi a altor cadre de conducere, a lectorilor C.C. al P.C.R., editarea unor volume cuprinzind teze şi bibliografii pentru diferitele cursuri, publicarea de consultaţii în presa centrală şi revistele de specialitate asigură invăţămintului politico-ideologic o orientare şi un conţinut corespunzător. Dezbaterile ce au avut loc pină acum în cursurile de partid au pus în lumină interesul sporit al comuniştilor, al celorlalţi oameni ai muncii pentru abordarea multiplelor aspecte pe care le ridică dezvoltarea economică a ţării în noua etapă istorică, perfecţionarea organizării şi conducerii vieţii sociale, întărirea rolului conducător al partidului în societate, aplicarea consecventă a principiilor eticii şi echităţii socialiste, desfăşurarea vieţii internaţionale. Experienţa activităţilor de pînă acum şi, totodată, dinamismul vieţii noastre politice — marcate, numai în răstimpul scurt care a trecut de la începerea anului de învăţămint, de asemenea evenimente majore cum au fost plenarele C.C. al P.C.R. din octombrie şi decembrie 1980 şi sesiunea Marii Adunări Naţionale, trecerea la noul cincinal 1981—1985, caracterizat, cum se ştie, ca „cincinalul calităţii şi eficienţei“ — ridică noi exigenţe în faţa învăţămîntului politico-ideologic, solicită integrarea deplină, organică în conţinutul său a orientărilor şi sarcinilor de stringentă actualitate puse de conducerea partidului, numai in acest fel învăţămîntul puţind să contribuie la cunoaşterea lor aprofundată şi la aplicarea lor de către fiecare colectiv. Cu prioritate se cuvin aprofundate, in această perioadă a începutului de an, ideile de amplă perspectivă şi aplicabilitate cuprinse în cuvintările tovarăşului Nicolae Ceauşescu la cele două plenare, importante documente programatice, precum şi hotărîrile şi legile ce au fost adoptate de plenarele C.C. al P.C.R. şi Marea Adunare Naţională, menite să joace un rol important în eforturile pentru realizarea unei noi calităţi a activităţii economice in cincinalul în care am intrat. Corelaţiile fundamentale ale unei dezvoltări economice sănătoase, inainte de toate interdependenţa dintre creşterea producţiei şi a bunăstării, dintre producţie şi consum, imperativul aşezării întregii activităţi de producţie şi sociale pe principii economice sub semnul unei inalte eficienţe şi al rentabilităţii, stimularea creativităţii tehnico-ştiinţifice, combaterea fermă a oricăror atitudini şi mentalităţi străine intereselor sociale generale vor trebui să se afle în centrul dezbaterilor , desigur, nu numai in sensul clarificărilor teoretice, absolut necesare, dar şi al descifrării modalităţilor concrete de acţiune pentru a realiza la fiecare loc de muncă o eficienţă şi o calitate superioare. Ce înseamnă şi cum poate fi realizată în practică generalizarea aplicării noului mecanism economico-financiar, cum trebuie acţionat pentru a asigura realizarea sarcinilor de plan pe acest an atît la producţia netă şi fizică, cit şi la export, reducerea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili şi energie, reciclarea materialelor refolosibile, diminuarea costurilor producţiei, sporirea productivităţii muncii, creşterea veniturilor fiecărei unităţi, a beneficiilor — iată tot atitea probleme a căror dezbatere aprofundată, în strînsă legătură cu realităţile locului de muncă, poate realmente să asigure sporirea rolului învăţămîntului politico-ideologic, ca puternic instrument de lărgire a orizontului politico-ideologic şi de dinamizare a energiilor creatoare ale oamenilor muncii în înfăptuirea politicii partidului In acest cadru, o atenţie deosebită se cuvine acordată Înţelegerii problemelor dezvoltării agriculturii, a sarcinilor concrete privind creşterea producţiei vegetale şi animale, realizarea revoluţiei agrare. Asemenea cerinţe sunt cu atit mai stringente cu cit, aşa cum a rezultat din controalele şi analizele făcute in diferite organizaţii de partid, tocmai in această privinţă invăţămintul continuă în unele locuri să fie deficitar. Mai persistă uneori tendinţe de uniformizare şi formalism în organizarea cursurilor, nu se urmăreşte pretutindeni studierea documentelor de partid, astfel încit să fie identificate căile şi mijloacele concrete de acţiune, în fiecare unitate și loc de muncă, pentru înfăptuirea exemplară a sarcinilor. Sunt birouri de (Continuare in pag. a II-a) Industria din vechiul oraş muncitoresc Paşcani asimilează tot mai rapid produse din domeniul tehnicii noi, de vîrf Din luna februarie a anului trecut — cînd au intrat în funcţiune primele capacităţi ale întreprinderii de traductoare şi regulatoare directe — şi pină acum, aici au fost asimilate şi produse 10 familii de aparate. Intre acestea se află traductoare de temperatură — termocuple şi termorezistente — diafragme de măsurat debite, ventile electromagnetice, regulatoare de temperatură. In acest an, valoarea producţiei se va tripla. Au fost introduse in fabricaţie noi aparate de mare complexitate şi eficienţă , debitmetre electromagnetice, contoare de căldură (acestea din urmă reprezintă o premieră în industria noastră constructoare de maşini, deoarece pînă acum se asigurau numai din import). Zilele acestea au fost omologate şi urmează a fi lansate în producţie de serie noi produse : adaptoare electronice, semnalizatoare electronice de nivel şi alte aparate. (Manole Corcaci). In fotografie : camera de comandă a standului de etalonat traductoare. --------MUNCA--------sursa optimismului Am un prieten, fost coleg de liceu, care suferă de o boală , prea vede lumea in negru. E obsedat de viziunea catastrofică a lumii. Dacă aşvrea să-mi creez insomnii, n-aş avea decit să-l invit la o plimbare. După o jumătate de oră de discuţii, aş putea fi convins că în jumătatea de ceas imediat următoare va şi începe „vremea apocalipsei“. Evident, dacă l-aş lua în serios, dacă nu l-aş cunoaşte. De câteva sute de ori l-am salvat de la „catastrofă“ cu o nadă foarte simplă : invitaţia la o bere. Şi trebuşoara asta se repetă de vreo cinci decenii, de atunci cinci, ca liceeni, începeam a filozofa asupra lumii. Pentru dinsul eu am fost și sunt, totdeauna, „Candide“ al lui Voltaire. Cel care, ca şi Leibnitz, crede că universul de azi este cel mai bun care poate exista. De o jumătate de secol mă acuză că închid ochii asupra detaliilor, asupra amănuntelor. Că „mă panez“ de „marile probleme“, de „marile ansambluri“. Vă rog să mă credeţi că totdeauna, pentru început, li dau dreptate. O dreptate, ca să zic aşa, pe sfert sau, cu generozitate, pe jumătate. Altfel, fără concesivitate, nici nu ne-am mai putea înţelege. Mai săptămîna trecută, intr-o după-amiază, cînd Îmi ţinu măseaua după o clipă de linişte trebuitoare să-mi termin o lucrare, telefonul : „Vin să te văd !“. Şi s-a şi înfiinţat, frînt de oboseală: „Ce-i cu tine ?“, m-am mirat văzîndu-i halul de sfîrşeală. „Am stat la coadă o oră şi douăzeci şi patru de minute, pe ceas ! Şi mi-a dat numai 200 grame de cafea !“ „Cafea ?, am întrebat cu uimire , de cînd bei cafea? Ştiu că ţi-a interzis doctorul de acum douăzeci de ani. Berea...“. „Şi de Dumitru ALMAŞ ce să nu cumpăr, dacă s-aude că n-o să mai fie ?“ M-am lămurit şi am căutat să schimb subiectul discuţiei. Dar n-a fost chip : pesimistul meu coleg o ţinea una şi bună , n-o să fie aia, o să lipsească ailaltă. Şi hîr încolo, hîr încoace, mi-a făcut capul calendar. Mi-am văzut liniştea compromisă şi pentru că mi-a refuzat cafeaua servită, am ieşit la plimbare. In aer liber, în lumina zilei, viziunea ceruită, funerară asupra lumii se mai destramă în şuviţe mai puţin negre şi catastrofice. Am ieşit în Parcul tineretului şi ne-am plimbat, discutînd literatură.Are bunul obicei de a citi şi plăcerea de a sporovăi pe marginea cărţilor). Printre fraze despre un roman recent, eu aruncam cite o întrebare : „Ţi-aminteşti ce groapă şi ce tăuri fetide erau pe-aici pînă acum zece-cincisprezece ani?“. „Ştii, aici unde-s blocurile astea cu zece niveluri a fost bojdeuca birjarului, unde am tras cînd am venit întîia oară în Bucureşti“. Apoi, aşa, fără nici un efort, a venit vorba despre Bacău (oraşul lui de baştină). Mă aşteptam să pornească a recita versul poetului, pe care de atitea ori l-am rostit împreună: „Plouă... / Pe-un tîrg mizerabil / De glod, şi coceni...“ Dar pentru că fusese de curînd în acest oraş, a început să-mi descrie, cu un belşug de amănunte care-i este, dealtfel, caracteristic, noua înfăţişare a centrului, a marginilor, a industriei care face azi din „tîrgul mizerabil de glod şi coceni“... unul din oraşele impresionante ale ţării. Şi nu pot să nu-i citez : „Ţi-aduci aminte, cînd eram elevi la şcoala militară de ofiţeri de rezervă, care era cea mai impunătoare zidire ? Turnul Pompieriei ?“ „Un biet turn în ruină care avea un rost mare doar în exerciţiile noastre de luptă , din direcţia acestei construcţii, ce se vroia semeaţă, trebuia să înainteze totdeauna inamicul“, am completat cu amintiri comune. Iar el, cultivînd cu asiduitate amănuntul : „Adevărat, măi ! Nu-l poţi uita pentru că, din pic(Continuare în pag. a V-a) Universalitatea operei eminesciene Se admite Îndeobşte că, avînd statut de unitate, operele de creaţie literară — ca şi cele aparţinind altor arte — nu e cu putinţă să fie comparate între ele. Cu atît mai verosimilă pare afirmaţia potrivit căreia, fiind scrise în limbi diferite, aparţinind unor culturi cu tradiţii şi devenire specifică, capodoperele literaturii universale n-au cum să fie asemuite unele cu altele. Se subînţelege, în atare situaţie, că un gen proxim al lor este imposibil de identificat, pe cînd diferenţa specifică e în tot chipul bătătoare la ochi. Situaţia-i însă, aici, ca şi în cazul dictonului cu „gusturile“ care „nu se discută“, deşi in realitate sînt puse in discuţie la tot pasul. E şi firesc să se întîmple astfel în cazul gusturilor, atîta vreme cit nimeni nu va putea susţine cu argumente serioase că ele-s infailibile, imuabile, ci supuse — ca tot ce fiinţează — universalului regim al devenirii. Nu ________ e de conceput să-i impui cuiva propriile gusturi, să decretezi valabilitatea unui singur gust, monopolul acestuia, decit cu preţul de a atenta în van la inexorabilitatea aceluiaşi principiu al devenirii, însă ţinînd seama de mai fragila motivaţie intrinsecă a anumitor gusturi, în raport cu mai puternica întemeiere a altora, în virtutea altei bine cunoscute evidenţe, a inegalei lor dezvoltări, a confrunta gusturile cu toată urbanitatea, în spirit de toleranţă, nu de edictare, e nu doar admisibil, ci de toată utilitatea. Progresul, în această privinţă, ca şi în oricare altele, nu e de conceput altminteri. Dar atunci,intorcindu-ne la gîndul nostru dinţii, care era de a vorbi despre universalitatea operei eminesciene, la aceşti o sută treizeci şi unu de ani de la naşterea poetului naţional al românilor, cu ce justificare teoretică am putea-o face, ţinînd seama de dificultăţile pe care din bun început le-am semnalat? Nici dificultăţile nu-s atît de mari pe cit le-au decretat ideologii mai vechi, suficient de dogmatice, nici argumentele in stare să le înlăture nu sint atît de greu de aflat pe cit s-ar părea. Dificil, dar mai cu seamă zadarnic, e să compari intre ele scrierile mediocre şi submediocre, pentru elementarul motiv că acestea aparţin unor indivizi, nu unor exponenţi. Neantul estetic al scrisului acestora e desăvîrşit sau pe aproape. In atît de bogata in Înţelesuri postumă Icoană şi privaz (1876), Eminescu releva toate acestea mai sugestiv decit ar putea-o face oricare dintre comentatorii săi : „Aceasta e menirea unui poet in lume ? ! Pe valurile vremii, ca boabele de spume / Să-nfire-ale lui vorbe, să spuie verzi ș-uscate I Cum luna se ivefte, cum vin tu-n codru bate? / Dar oricite ar scrie fi oricite ar spune... I Cîmpii, pădure, lanuri fac asta de minune, / O fac cu mult mai bine de cum o spui in vers. / [...] I. O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus / Decit poveşti pe care Homer fi alţi autori / Le spuseră mai bine de zeci de mii de ori“. In cazul unor scriitori ca aceia indicaţi de Eminescu, e limpede că, nefiind de aflat vreun gen proxim ori vreo diferenţă specifică de fie şi relativă semnificaţie, comparaţie _______ grăitoare între ei nu se poate Încerca decit cu riscul de a deveni ridicol. Acelaşi să fiu ------------ insă cazul cu autorii de la un anumit nivel de exponenţialitate în sus? Tot Eminescu a arătat că nu poate să fie aşa, revenind mereu şi mereu asupra acestei probleme. Să fie suficient, de aceea, a invoca doar două cugetări ale sale. Intr-un întins articol din Timpul (1880), intitulat Notiţe bibliografice, marele poet şi gazetar conchidea după o bogată demonstraţie: „Dar o adevărată literatură trainică, care să ne îilacă nouă şi să fie originală pentru alţii, nu se poate întemeia decit pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradiţiile, obiceiurile şi istoria lui, pe geniul lui. Tot ce-aţi produce in afară de geniul intr-adevăr naţional [...] nu va avea valoare şi trăinicie, nici pentru noi, nici pentru străinătate". Iar în Manuscrisul 2287 (f. 12) dăm de următoarea însemnare, care reprezintă întregirea dialectică a aceluiaşi adevăr : „...intr-adevăr, in fiece organism omenesc sint potenţie [in stare potenţială — n.n.] coardele omenirei întregi. Nu vorbim de trepte — acestea sunt Infinite. Poate că de acolo se explică plăcerea ce oamenii o găsesc in operele poeţilor — şi de acolo coincidenţa cea ades uimitoare în pasage, ba chiar in cugetări organice întregi ale autorilor celor mari. Este acelaşi om ,esenţialmente vorbind, de la nivelul generic antropologic vorbind — n.n.], care trăieşte in toţi — şi naturi inferioare cred cum că s-au (Continuare în pag. a IV-a) George MUNTEANU