Scînteia, martie 1981 (Anul 50, nr. 11982-12007)

1981-03-01 / nr. 11982

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Trei ghiocei Florin. Ru'i­ cri. Liviaţ Vă mai amintiţi? Cu patru ani din urmă, cină au venit pe lume,am con­semnat evenimentul in­ rubrica noastră, cu titlul ..Are r.^aana trei feciori“. O mamă (Doină Mihăi­­leanu din Tirnoveni) carte-şi do­rise atit de mult să fie mamă, incit ani de zile a urmcărt cu o nobilă perseverentă un trata­ment riguros la spitalul­­.Filan­tropia din Bucureşti. Și iată că marea dragoste pentru cornii i-a fost răsplătită nu cu tenul, ci cu trei deodată : Florin. Rázván, Liviu. Sau invers : Liviu. Ráz­ván, Florin. Primul. Luciu, poar­tă numele medicului bucureş­­tean Liviu Cuşleag, în semn de recunoştinţă pentru priceperea şi omenia cu care a ajutat-o pe mama celor trei să fi­e mamă. In aceste zile, cei „Preţ feciori ca trei bujori“ — cum ii numeşte cu mindrie tatăl lor — î­nplinesc patru ani. De ziua lor, mămica le pregăteşte o surpriză in... trei exemplare. Dar cum astăzi e mărţişorul, s-au gîndit să fa­că şi ei o surpriză pentru mămica: trei buchete de ghiocei. Frumoşi ca şi ei ! Ghici, ciupercă, ce-i ? Nouă din zece persoane între­bate, luate absolut la intimplare, au răspuns fără ezitare : — Cum, ce să fie ? Nu se vede că-i şarpe ? Cobra ! Al zecelea a spus că e un trucaj ca intr-un film pe care l-a văzut el odată... S-ar putea ca nici dumnea­­voastră să nu ghiciţi şi nici să vă vină să credeţi, aşa cum nu i-a venit să-şi creadă ochilor nici fotoreporterului Petru Aoşan din Baia Mare, care a dat cu totul intimplător peste această... Peste această ciupercă — ei, da ! — ciupercă la fel ca toate ciupercile, dar ciudată nu numai prin lujerul nefiresc de înalt, dar și printr-o pălărie fistichie. Lady, „gospodina Pe „gospodina“ din imagine o cheamă Lady. Fotoreporterul­­ Martin Sarea a surprins-o toc­mai in momentul cind se în­torcea acasă de la o tirguială. Lady cară, în felul ei, sacoşa plină cu cele trebuitoare la casa omului. Le-a „cumpărat“ de la magazinul alimentar de pe stra­da Unirii din Satu Mare. Pe a­­c­eea­şi stradă locuieşte şi Frân­ase Hudak, muncitor la o între­prindere din localitate, stăpinul şi dresorul acestei foarte harnice şi ascultătoare „gospodine“. în ultimul timp, Lady s-a învăţat să se ducă şi după lapte cu... bi­­donaşul cu toartă. Ca să aibă de ce să-l prindă. Pentru a-şi „etala“ iscusinţa, Lady a pus două condiţii: să i se scrie măr­furile necesare pe un bileţel şi să fie tratată şi respectată ca orice client obişnuit de către vinzătoarele din unităţile co­merciale unde a fost învăţată să meargă. Ambele condiţii îi sunt respectate... necondiţionat. Dară de toate, fără mofturi, în afară de cazul cind e trimisă după ţi­gări. Ştie ea ce ştie... Rubrică realizată de Petre POPA şi corespondenţii „Scînteii ! Conferinţe judeţene ale sindicatelor pentru dări de seamă şi alegerea organelor sindicale teritoriale Au luat sfirşit in întreaga ţară con­ferinţele judeţene ale sindicatelor pentru dări de seamă şi alegerea or­ganelor sindicale teritoriale. în ultimele zile au avut loc lucrări ale conferinţelor in judeţele Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Bra­şov, Brăila, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Clu­j, Constanţa, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomiţa, Neamţ, Prahova, Sat­u Mare, Sălaj, Suceava Timiş şi Vas­lui. Ele au reunit dele­gaţii aleşi le adunările generale sin­dicale din întreprinderi şi instituţii — muncitori, maiştri, ingineri şi teh­nicieni, economişti, cadre de condu­cere, activişti­­de partid şi de stat. Dezbaterile a­u pus cu pregnanţă in evidenţă faptul că, în cincinalul 1976— 1980, ţara noastră a parcurs cu suc­ces o­­perioadă deosebit de importan­tă in înfăptuirea Programului de edi­ficare a societăţii socialiste multila­teral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism, realizindu­­se obiectivele şi sarcinile fundamen­tale ale dezvoltării economico-sociale, ale ridicării nivelului de trai mate­rial şi spiritual al oamenilor muncii stabilite de Congresul al XI-lea al partidului. Participanţii la discuţii au relevat ridicarea pe o treaptă superioară a nivelului de civilizaţie al întregului popor, asigurindu-se, în cincinalul re­cent încheiat, cea mai substanţială majorare a veniturilor populaţiei din întreaga istorie a construcţiei socia­liste din ţara noastră. In cadrul dezbaterilor s-a dat o Înaltă apreciere muncii eroice a cla­sei noastre muncitoare — clasa con­ducătoare a societăţii — care, prin participarea sa nemijlocită la condu­cerea întreprinderilor, a celorlalte u­­nitaţi economice, la rezolvarea pro­blemelor vitale care privesc destine­le ţării, şi-a adus şi îşi aduce o con­tribuţie esenţială la ridicarea Româ­niei pe noi culmi de civilizaţie şi progres. Cei care au luat cuvîntul au arătat că sindicatele — cea mai largă orga­nizaţie de masă care uneşte în rîn­­durile ei clasa muncitoare, milioane de oameni ai muncii —au avut o con­tribuţie activă la dezvoltarea econo­­mico-socială a patriei noastre socia­liste. S-a arătat că, sub conducerea partidului şi beneficiind de îndruma­rea atentă, plină de grijă, de orien­tările şi indicaţiile de excepţională valoare date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sindicatele au înregistrat progrese in ancorarea lor mai pro­fundă şi participarea mai activă la înfăptuirea politicii economice a partidului, au organizat cu eficienţă sporită acţiuni in sprijinul soluţio­nării problemelor concrete de produc­ţie, în valorificarea superioară a ma­rilor resurse de care dispun unităţile industriale, creşterea productivităţii muncii, reducerea cheltuielilor de producţie, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, economisi­rea materiilor prime, materialelor, combustibilului şi energiei, utilizarea eficientă a maşinilor, a suprafeţelor de producţie, a timpului de lucru şi forţei de muncă, sporirea eficienţei intregii activităţi economice. In cadrul dezbaterilor s-a arătat, de asemenea, că in procesul aplicării noului mecanism economico-financiar, a autoconducerii si autogestiunii mun­citoreşti se asigură participarea di­rectă a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii la conducerea în­tregii activităţi a întreprinderilor, a organizaţiilor economice de stat, se mobilizează eforturile creatoare ale maselor la înfăptuirea exemplară a planului de dezvoltare economico-so­­cială a ţării, folosindu-se din plin în acest scop formele democratice ,insti­­tuţionalizate , adunările generale ale oamenilor muncii, comisiile pe do­menii ale acestora, consiliile de con­trol muncitoresc al activităţii econo­mice şi sociale. Vorbitorii au reliefat faptul că, in spiritul politicii profund umaniste a partidului nostru, care situează în centrul preocupărilor sale omul, ridi­carea continuă a calităţii vieţii sale, sindicatele au acţionat pentru îmbu­nătăţirea sistematică a condiţiilor de muncă, respectarea cu stricteţe a nor­melor şi reglementărilor de protecţie a muncii, îmbunătăţirea continuă a stării de sănătate a personalului muncitor, organizarea odihnei şi tra­tamentului oamenilor muncii, pentru sprijinirea vastului program de con­strucţie de locuinţe şi satisfacerea cererilor oamenilor muncii. Un loc important în cadrul discu­ţiilor l-a ocupat activitatea politică şi cultural-educativă desfăşurată de sin­dicate, relevindu-se acţiunile între­prinse pentru ridicarea conştiinţei maselor populare, lărgirea orizontului lor de cunoaştere. S-a evidenţiat preocuparea sindicatelor pentru pro­movarea­­stilului revoluţionar de muncă, pătruns de o înaltă responsa­bilitate comunistă in îndeplinirea sarcinilor, a spiritului critic şi auto­critic, a atitudinii exigente, comba­tive faţă de lipsuri şi stările de auto­­mulţumire. Participanţii la­ dezbateri s-au refe­rit pe larg şi la unele neajunsuri , manifestate în activitatea sindicate­lor, arâtind că acestea nu și-au afir­mat întotdeauna întreaga lor capa­citate politico-organizatorică de mo­bilizare a maselor, pentru punerea deplină în valoare a cadrului organi­zat de participare directă a oameni­lor muncii la conducerea activităţii economico-sociale, la gospodărirea e­­ficientă a mijloacelor materiale şi fi­nanccare încredinţate de societate spre administrare fiecărui colectiv. Cei care au luat cuvîntul au făcut­­numeroase propuneri pentru creş­terea contribuţiei sindicatelor la realizarea unei noi calităţi a întregii activităţi economico-sociale, in spi­ritul orientărilor date de secretarul general al partidului la plenara Con­siliului National al Oamenilor Mun­cii şi al Tezelor Consiliului Central al U.G.S.R. pentru Congresul Uniunii Generale a Sindicatelor din România, în cadrul conferinţelor au fost adoptate hotărâri care cuprind un amplu program de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii organelor şi organizaţiilor sindicale în dome­niile economic, al condiţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii, al activităţii politico-educa­tive şi cultural-artistice în rindul maselor, într-o atmosferă de mare în­sufleţire, participanţii la conferin­ţe au adresat, în încheierea lu­crărilor, telegrame Comitetului Cen­tral al partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Telegramele relevă vibrant senti­­mentele de neţărmurită dragoste, stimă şi recunoştinţă pe care oa­menii muncii — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — constituiţi în sindicate, le nutresc, împreună cu întregul popor, faţă de secretarul general al partidului, pre­şedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru activitatea neobo­sită ce o consacră progresului şi prosperităţii patriei, înfloririi ei continue, in deplină independenţă şi suveranitate, bunăstării şi fericirii celor ce muncesc, creşterii presti­giului şi rolului României socialiste in lume. Este reafirmată adeziunea unanimă la politica internă şi externă a parti­dului şi statului, care corespunde în cel mai înalt grad intereselor şi aspi­raţiilor fundamentale ale naţiunii noastre socialiste, în cuvinte de fermă angajare pa­triotică, muncitorească, participanţii işi exprimă hotărirea de a acţiona cu dăruire şi abnegaţie comunistă, in spiritul orientărilor şi indicaţiilor to­varăşului Nicolae Ceauşescu, pentru creşterea producţiei şi productivităţii muncii, pentru diminuarea continuă a consumului de materii prime, ma­teriale, combustibili şi energie, pen­tru sporirea beneficiilor, a rentabili­tăţii economice, pentru aplicarea neabătută a principiilor noului me­canism economico-financiar, pentru obţinerea unei calităţi noi, a unei efi­cienţe tot mai ridicate în toate do­meniile de activitate — obiective prioritare ale actualului plan cincinal. în acelaşi timp, este exprimat an­gajamentul organelor şi organizaţiilor sindicale de a-şi aduce o contribuţie tot mai însemnată la înfăptuirea pro­gramului partidului privind ridicarea nivelului de trai, material şi spiri­tual, al oamenilor muncii, la vasta operă de formare a omului nou. Telegramele evidenţiază, totodată, voinţa organelor şi organizaţiilor sin­dicale de a face totul pentru antre­narea largă a oamenilor muncii la îndeplinirea exemplară a prevederi­lor planului pe acest an şi pe întregul cincinal, la realizarea hotăririlor Con­gresului al XII-lea al P.C.R. în telegrame se exprimă, de ase­menea, angajamentul sindicatelor de a acţiona cu toată fermitatea pentru înfăptuirea programului social al partidului, care priveşte îmbunătă­ţirea continuă a condiţiilor de mun­că şi de viaţă ale personalului mun­citor, precum şi hotărirea lor de a folosi cu eficienţă cadrul organizato­ric asigurat, mijloacele şi formele de care dispun, pentru participarea directă a clasei muncitoare, a tutu­ror oamenilor muncii la conducerea întregii activităţi economice şi socia­le, la elaborarea şi aplicarea tuturor măsurilor privind înfăptuirea politi­cii interne şi externe a­­partidului şi statului nostru. ii) pregătirea Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România " OMUL ŞI VIAŢA RATIOAA ?Diabetul şi consumul de zaharină — Stimate tovarăşe profesor, sta­tisticile organizaţiei Mondiale a Să­nătăţii (O.M.S.) înregistrează in spe­cial în ultimele patru decenii o creş­tere, am putea spune vertiginoasă, a diabetului zaharat, boală severă de nutriţie. Există o legătură directă în­tre frecvenţa diabetului şi consumul, in exces, de zahăr ? — Diabetul, după cum se ştie, are mai multe cauze. De aceea nu se poate pune semnul egal între consu­mul de zahăr industrial, rafinat şi creşterea numărului de bolnavi. Do­vezi în acest sens ne aduce faptul că frecventa diabetului este similară in Cuba si în India, deşi consumul de zahăr in Cuba este mult mai mare decit in India. Dar chiar dacă nu putem pune numai pe seama za­hărului creşterea numărului de bol­navi de diabet, nu-i mai puţin ade­vărat că zahărul este principalul aliment vinovat. Supraalimentarea, abuzul cu alimente concentrate, bo­gate în calorii, în condiţiile de efort fizic redus au drept consecinţă in­stalarea obezităţii şi a diabetului. Pentru a demonstra acest lucru voi arăta că la centrul nostru de nutriţie — unde am avut în îngrijire 45 000 diabetici în ultimii 40 de ani — s-a constatat că 85—90 la sută din acești bolnavi au fost ori sunt obezi. Tot statistica arată că în S.U.A., de pildă, 75—80 la sută din cazurile de diabet se produc la obezi. Dar în afară de oberi­tate — care, după cum am văzut, este cauza prin­cipală — diabetul mai poate apărea şi in urma unor infecţii cu virusuri, la copii mai ales, atunci cind con­sumă exagerat zahăr şi produse za­haroase. Mai pot declanşa diabetul şi unele stressuri, la adulţii cu un plus ponderal (sau obezi), ori la cei cu o alimentaţie foarte bogată în dulcituri. — Aceasta ar explica de ce, para­lel cu modificarea unor factori de mediu, după al doilea război mon­dial supraalimentaţia, infecţiile vi­rale, sedentarismul, stressurile etc. au determinat atit de mult frecvenţa diabetului. Vă propunem să argu­mentaţi cu citeva date această rea­litate. — Cifrele sint, în adevăr. Impresio­nante si totodată convingătoare. Ast­fel, diabetul zaharat, pe plan mon­dial, crește de la 0,3—0,5 la sută cit era in 1938; la 4—8 la sută în 1980. în S.U.A. ajunge la 5 la sută față de 0,5 la sută cit era în 1938 ; în Venezuela, Uruguay 8 la sută din populaţie este afectată de diabet, in Anglia şi Franţa 4—5 la sută, in Turcia 1,5 la sută în mediul rural şi 3,5—4 la sută in mediul urban. Şi la nod, de la 0,2 la sută cit era în 1938 s-a ajuns la 3,2 la sută în 1980. Tre­buie reţinut că diabetul şi-a dublat frecvenţa la fiecare 10—15 ani în ultimele patru decenii, ceea ce ne-a determinat să intensificăm studiile Si cercetările in acest domeniu. Cer­cetătorii americani, intr-un raport prezentat in senat, au arătat că dacă nu se vor lua măsuri preventive îm­potriva acestei boli se va ajunge pînă in anii 1995—2000 ca diabetul să afecteze circa 20 la sută din popu­laţie. Ţara noastră se află printre pri­mele din lume care a adoptat un program naţional cu măsuri de pre­venire si combatere a diabetului. Printre măsurile de prevenire, unele depind numai de populaţie, si anu­me : combaterea obezităţii şi a con­sumului neraţional de produse zaha­roase. De asemenea, atenţie foarte mare la infecţiile virale la copii, pen­tru că orice viroză — mai ales cele respiratorii— poate duce, atunci cind găseşte copilul într-o stare de rezis­tenţă mai mică, la diabet, — în ultimul timp se consumă multă zaharină in loc de zahăr pentru a se diminua aportul mare de calo­rii. Zahărul, avind o mare capacitate calorică, furnizează organismului e­­nergie, pe cind zaharina nu. In aceas­tă situaţie, consumul de zaharină poate diminua capacitatea de efort fizic sau intelectual al celui care o consumă în mod curent ? !­ Nu, pentru că organismul îşi pro­cură sau işi furniateefeă glucidele de care are nevoie nu numai din zahăr, ci şi din alte alime­­te. Să nu uităm că pînă in urmă cu 100 de ani zahă­rul industrial nici nu era cunoscut. Oricine poate renunţa la zahăr, de­oarece o serie de alimente ii furni-i zează echivalentul de glucide al aces-­ tuia. Unei persoane care are ne­voie, de exemplu, de 3 000 calorii pe zi îi sunt suficiente glucidele conţinu­te in alimentele pe care le consumă : 250 g legume, 250 g morcovi, 300 g cartofi, 300 g fructe, 250 g pîine, 40 g orez, 200 g lapte, 62 g miere. Lipsa zahărului industrial din ali­mentaţie nu are nici o urmare ne­gativă. De altfel, este un lucru cu­noscut că la diabetici, mai ales la copii, capacitatea intelectuală este mult mai dezvoltată faţă de me­die. La aceasta contribuie bine­înţeles şi disciplina in alimentaţie şi tratamentul corect, dar in acelaşi timp demonstrează că opinia potri­vit căreia zahărul ar fi un aliment obligatoriu nu este fundamentată. Deşi nu este nevoie de zahăr, totuşi pentru satisfacerea gustului pentru dulce se poate consuma za­harină (în ceai, cafea etc). — Există și limite in consumul de zaharină ? Poate deveni ea nocivă dacă este consumată, ca și zahărul, in exces ? — în tratamentul bolnavilor de diabet se recomandă obligatoriu ca în loc de zahăr să se consume zaha­rină. Noi recomandăm zaharina in loc de zahăr nu numai în diabet, ci şi in boli ca dislipidemii (creşterea procentului de grăsime din singe), ateroscleroză, obezitate, hiperurice­­mii ş.a. Zaharina se recomandă nu numai oamenilor suferinzi, ci şi celor sănă­toşi, dar cu un plus de greutate cor­porală şi mai ales celor care au obiceiul de a bea mai multe ceaiuri sau cafele pe zi. In proporţii care bineînţeles nu trebuie să depăşească maximum 4—6 tablete pe zi, zaharina nu are nici­ unul din dezavantajele pe care le are consumul de zahăr in­­exces şi nici un alt efect negativ. Dealtfel, în multe tari d in localu­rile de alimentaţie publică (cofetă­rii, restaurante) consumatorii pot să işi îndulcească ceaiul sau cafeaua după preferinţă, cu zahăr sau cu za­harină. în toată lumea s-a extins consumul de zaharină tocmai pentru a reduce din valoarea mare calorică pe care o are zahărul : 2 linguriţe rase de zahăr au circa 10 g şi res­pectiv 40 calorii, pe cind zaharina are zero calorii.­­ N­utriţioniştii sunt unanim de acord că se ajunge adesea la un consum excesiv de zahăr datorită unor băuturi răcoritoare care conţin zahăr. Cum s-ar putea evita acest abuz ? — în primul rînd prin informarea consumatorilor. Intr-adevăr, dacă so­­cotim că un adult, un copil ori tînăr ar putea consuma vara zilnic între 4—6 sticle de pepsi (o sticlă are 11 la sută zahăr la cantitatea de 250 cm3 lichid)­ înseamnă că acești consuma­tori, vara, introduc în medie 100—120 g zahăr un organism fără ca măcar să bănuiască acest lucru ! Mai mult, acest zahăr se resoarbe foarte rapid datorită faptului că e diluat. Ştim că alimentaţia raţională recomandă ca întregul consum de zahăr să nu de­păşească 50—60 g pe zi la omul să­nătos şi la copii. Aşa că ne explicăm foarte uşor, prin acest consum coti­dian de băuturi îndulcite, creşterea obezităţii la cei predispuşi, precum şi o serie întreagă de tulburări ca ur­mare a acestui exces de zahăr. De fapt, pe plan internaţional se fabri­că acum băuturi răcoritoare hipoca­­lorice, in care se folosesc ca îndul­citori fie zaharină, fie altă substanţă obţinută pe cale sintetică, artificială. Convorbire realizată Elena MANTU Convorbire cu prof. dr. docent Iulian MINCU directorul Centrului de nutriţie şi boli metabolice din Bucureşti de De ce n-au fost preferaţi parchetari? Prea bine cunoscut în Balşul natal, Avram Arhip Costică de profesie... „fără ocupaţie“, s-a dus să-şi încerce norocul la Timişoara, unde avea un frate. Care frate n-a avut de ales şi a trebuit să se bucure de oaspeţi. Că Arhip nu venise singur. O luase după el şi pe nevastă-sa. Cu timpul insă, tot „pune-te masă!“, „scoală-te masă!“, bucuria ospeţiei a început să se ofilească. Degeaba insă dădea fratele­­gazdă semne de saturaţie. Fratelui-oaspete îi crescuse interesul pentru marele oraş de pe Bega. Inventiv, cum numai nevastă-sa îl ştia, Arhip reuşise să îmbine într-un stil foarte personal plăcutul cu utilul. Căutase şi, pînă la urmă, găsise o vecină care să-l creadă mare meşter în ale parchetului şi faianţei. Amatori ? Cu­i vrei ! — Deviza mea este : operativ, ieftin şi bun. — Mai ieftin ca la I.C.R.A.L. ? — Auzi întrebare ! Ce aveţi de făcut ? — Ştiu eu, de raşchetat parchetul în trei camere, de dat cu palux şi de pus faianţa în baie. — 1 000 de lei, ce ziceţi ? E ca şi gratis sau nu e ? Nu­­conta răspunsul, conta învoiala. Care a „ţinut“ de prima dată. Şi uite aşa se face că In noiembrie 1979 „învinuitul intră în mod licit — ca să fo­losim şi noi exprimarea din rechizitoriu — in posesia unei chei de la locuinţa recla­mantei Militaru Maria sub pretextul rasche­­tării parchetului“. Intră în casă si, în loc să se apuce de subţiat parchetul, îi „sub­ţiază“ agoniseala — bani, un casetofon, un uscător de păr, o poşetă, o fată de masă — „preţ“ de vreo 9 000 de lei. Culmea este însă alta. Păgubaşa nu îl dă pe mina miliţiei. Acceptă despăgubirile propuse de hot . — 7 590 lei. Nici un leu mai mult. Că n-am luat pe acaretele dumitale decit 800. După care „parchetarul“ dispare din Ti­mişoara. Ca să reapară prin ianuarie 1980, cind îl păcăleşte pe alt amator de lucrări bune şi ieftine : Harabagiu Costică. Aproa­pe identic. Numai că de astă-dată dispare de tot. A fost cercetat in lipsă şi judecat tot în lipsă. Desigur, credulitatea păgubaşilor consti­tuie o lecţie, şi pentru ei şi pentru alţii. Spre deosebire însă de alte escrocherii, în cazul de faţă ar mai avea şi alţii de reflec­tat pe lingă cei păcăliţi. De pildă, cei care răspund de exercitarea meseriilor în cadru organizat şi care nu prea fac mare concu­renţă unor asemenea pliscuri „meseriaşi“. Interdicţie ignorata La numai 24 de ani, Hresnic Vasile din comuna Dăgîţa, judeţul Iaşi, reuşise să se „bucure“ de toată atenţia instanţelor de ju­decată, „preţ“ de 8 condamnări pentru furt, ultraj şi vagabondaj. Condamnări care, puse cap la cap, ar fi a­juns la o cifră intr-adevăr impresionantă : 22 de ani. Beneficiind mai de o graţiere, mai de o eliberare condiţio­nată, H.V. s-a văzut, in ianuarie 1980, din nou liber ca pasărea cerului. Şi a plecat acasă, la părinţi, unde a stat într-o dulce şi senină pensiune familială, pină prin martie. Odată cu desprimăvararea, văzindu-i pe cei din jur cum se spetesc muncind, a înţeles (ori i s-a dat a înţelege) că este timpul să se apuce şi el de o treabă. Dar... ce treabă ? Cum nimeni, nici din fa­milie, nici din rindul autorităţilor, nu i-a dat un răspuns atrăgător şi l-a găsit singur. A revenit la vechile-i îndeletniciri, în Ca­pitală. Adică exact acolo unde, prin hotărire judecătorească, i se interzisese accesul pen­tru o bună perioadă de timp. Motivele sunt lesne de imaginat : ce-i poate fi mai necesar unui hoț decit anoni­matul oferit de un mare oraș. Dar cine să rişte să găzduiască pe unul ca Hresnic ? Ori un om cinstit, care n-are de unde să ştie că chiriaşului său i s-a interzis accesul în Capitală, ori un om care cunoaşte „taina“, dar e necinstit. Gazda lui H.V. a făcut parte din a doua categorie. Se numeşte Tomescu Vasile şi locuieşte în centru, pe str. Eremia Grigo­­rescu nr. 4. Rezolvîndu-i hoţului problema „reşedinţei“, l-a încurajat implicit să-şi re­­înceapă „activitatea“ reprobabilă. La 4 mar­tie, la 21 aprilie şi la 26 aprilie H.V. a comis primele spargeri. Cu chei potrivite. După care a făcut o pauză şi o călătorie pe me­leagurile natale. Revenit in iulie, va da din nou de lucru organelor de miliţie cu nu­meroase procese-verbale de constatare, de­claraţii, fotografii şi amprente. Pe 5, 16, 24 şi 29 iulie. Apoi pe 4 şi, în fine, pe 6 au­gust. De ce atîta grabă ? începuse să strîngă bani pentru un „Mercedes“ alb, promis de... gazdă. De complicele şederii lui clandestine. Cum a fost prins ? Din intimplare. Pe data de 6 august a intrat într-un bloc pe str. Nicolae Golescu si a sunat la usa unui apartament. Dar, spre stupefacția lui, era cineva acasă. Bineînțeles, n-a aşteptat să i se deschidă şi a încercat să dispară, luînd-o la fugă, în drum, şi-a aruncat ..sculele“ , o legătură cu 24 de chei. Locatarii l-au prins într-o curte vecină. Şi, uite aşa, s-a descoperit autorul celor 8 furturi. Prejudiciul : Bijuterii, bani şi obligaţiuni C.E.C. în valoare de 100 000 lei. S-a mai recuperat ceva ? Nu. Pentru că „inculpatul nu deţine bunurile asupra cărora să se fi aplicat sechestru penal asigurător, in vederea recuperării prejudiciului“. De ce ? Dintr-un motiv care atrage atenţia asupra seriozităţii aplicării unei interdicţii judecătoreşti. T.V. nu numai că nu s-a sin­chisit să-l găzduiască pe nărăvitul hoţ, dar­, în loc s-o bage pe mine că, a „jucat tare“ cu autorităţile. Şi i-a mers. La început a refuzat organelor de miliţie efectuarea unei percheziţii domiciliare pentru că nu au avut autorizaţie de percheziţie. Iar cind acestea s-au înapoiat cu autorizaţia, Tomescu Va­­sile părăsise locuinţa. De tot. Ce a urmat este scris negru pe alb în referatul de termi­nare a urmăririi penale : „Toate invitaţiile adresate numitului Tomescu Vasile de a se prezenta în faţa organului de cercetare pe­nală au rămas fără rezultat, ba mai mult, acesta a reclamat că locuinţa i-a fost spartă, furîndu-se, paradoxal, de „hoţi“, numai lucrurile care-i aparţineau inculpatului Hresnic Vasile...“. Cui o fi reclamat, dacă nu miliţiei ? Din caietul grefierului „Folosindu-se de metoda clasică de consultare (bătaia cu degetul pe torace şi ascultarea cu urechea) îi spune părţii vătă­mate că ar avea puroi la rinichi... Cu aceas­tă ocazie a lăsat şi un bilet cu numele unor medici stomatologi la care să se adreseze soţia părţii vătămate“. (Din Dosarul nr. 8634/80 al Judecătoriei din Timişoara, privind pe escrocul C.P.). „Sunt probe la dosar — şi mă simt măgulit că una, interesind instanţa, a dispărut — in măsură să releve că viaţa mea se des­făşoară sub alte coordonate şi nu sub cele ce definesc universul ideativ al acestei bol­nave, obsedată de furturi, bătăi, tentative de omor etc., de care mă înv­­uie, spre sa­tisfacţia aşa-zişilor martori ai săi“. (Din Dosarul 6323/80, Judecătoria sec­torului 1 din Capitală): „...indiferent care a fost intenţia inculpa­ţilor — de a îndepărta numai dinii sau şi pe paznici — aruncarea de pietre in timp de noapte spre cei doi paznici constituie o ac­ţiune aptă de a produce o temere serioasă şi a fost de natură să-i alarmele“. (Din Dosarul nr. 1068/80, Tribunalul Ju­deţean Timiş). Florin CIOBANESCU SCÍ NT El A — duminică 1 martie 1981 ­Z Tofl DK­ N^Z Relatări ale reporterilor şi corespondenţilor „Scînteii" ■ întreprinderea de reparaţii auto Tecuci şi-a lărgit profilul odată cu primirea pentru reparaţie capitală a primului motor naval. Mai mult decit atit, colectivul de aici s-a angajat ca o parte din re­perele acestor motoare să le execu­te cu forţe proprii. Semn că bene­ficiarul­ NAVROM Galaţi - va... ancora mai des la Tecuci. ■ In comuna Pietroşani din jude­ţul Argeş a avut loc o consfătuire pe tema extinderii culturii cartofi­lor în zona necooperativizată de deal. Ţăranii din comuna vecină, Coşeşti, au demonstrat că ei obţin de pe dealuri o producţie de cartofi foarte bună. Ascensiunea cartofului continuă. „ Cooperativa meşteşugărească „Sigheteana" a primit, prin repar­tiţie, placaj şi furnir de la Timişoa­ra. Şi ce este cu asta? Este, pen­tru că - aşa cum ne scrie Nicolae Racz - de ce trebuia ca respectivul placaj şi respectivul furnir să fie aduse tocmai de la Timişoara, de vreme ce chiar în localitate, la Si­­ghetu Marmaţiei, există un combi­nat care fabrică placaj şi furnir­­ şi încă de cea mai faină calitate? „ Două noi tehnologii s-au intro­dus la întreprinderea de prelucrare a lemnului din Satu Mare, patina­­rea mobilei corp şi finisarea, cu lacuri colorante. Ambele tehnologii se impun prin trei argumente ale e­­ficienţei: îmbunătăţirea calităţii, creşterea productivităţii muncii, re­ducerea consumului de lacuri.­­ „Medicii recomandă pîinea neagră, intermediară şi graham ca fiind bogate în vitamine - ne scrie V. Ionescu din cartierul Drumul Ta­berei, Bucureşti, Aleea Băiuţ nr. 1 - dar la centrele de pîine din cartierul nostru găseşti aproape zilnic numai sortimente de piine albă. Aş vrea să ştiu şi eu din ce cauză.“ Şi noi vrem să ştim. „ Tehnicianul Gheorghe Căci, din Deva, a avut o idee ingenioasă. Pe două camioane SR 113, care funcţionau cu benzină şi propuse pentru casare, a montat motoare de tractor U-650 propuse tot pentru casare, pe care le-a recondiţionat. Pînă acum, camioanele cu pricina au parcurs mii de kilometri, fără să mai consume un gram de benzină, iar consumul de motorină este mult mai mic decit la tractoare. „ In timp ce in buncărele de co­lectare a resturilor menajere din Botoşani se află şi mari cantităţi de hîrtii, întreprinderea locală pen­tru recuperarea materialelor refolo­­sibile întocmeşte tot felul de ra­poarte şi explicaţii (tot pe hîrtie), prin care să justifice nerealizarea planului tocmai la... colectarea hîrtiei.­­ Prin cele aproape 80 de stan­duri organizate în întreprinderi, in­stituţii şi şcoli, librăria „Cartea la locul de muncă“ din municipiul Suceava a difuzat, de la începutul anului pînă acum, un număr-re­­cord de volume din toate domeniile. O activitate... ca la carte! „ Sub îndrumarea cadrelor di­dactice, pionierii din cele zece şcoli ale oraşului Comăneşti se ocupă de creşterea a sute de iepuri şi familii de albine. Pe măsura creş­terii interesului pentru iepuri şi albine, sporesc şi veniturile. „ Deşi ieri, simbătă, in Bucu­reşti a fost iarnă-iarnă, primăvara se apropie. Cei care doresc s-o intîmpine şi s-o înfrumuseţeze cu pomi fructiferi se pot adresa ad­ministraţiilor domeniului public ale sectoarelor Capitalei, de unde işi pot procura pruni, caişi, meri, peri, piersici, migdali. Odată cu procu­rarea puieţilor, se pot obţine şi­­ sfaturi competente privind plantarea şi îngrijirea acestora. „ In judeţul Vîlcea a început plantarea de pomi fructiferi pe a­­iiniamentul drumurilor. Pînă la sfîrşitul anului vor fi plantaţi meri, peri şi nuci pe 100 km de alinia­mente rutiere, ceea ce reprezintă aproape 80 de hectare. Unei ase­menea iniţiative, nu poţi să-i urezi decit... drum bun şi spre alte zone ale ţării. R întreprinderea judeţeană de gospodărie comunală şi locativă Hîrgu Mureş a încasat de la loca­tarii asociaţiei nr. 16 din Aleea Carpaţi cite 69 lei pentru nişte re­paraţii imaginare. Banii vor trebui returnaţi. In cazul în speţă, prea multă imaginaţie... costă.­­ Că şi la cofetăria „Mioriţa“ din Topliţa s-a deschis o expoziţie cu vînzare şi cu caracter permanent, nu e o noutate. Noutatea şi inge­niozitatea cofetarilor constau în a­­ceea că printre exponate se află citeva de mare atracţie, în exclu­sivitate pentru copii, cu denumiri inspirate din basme şi poveşti : „Harap Alb“, „Dănilă Prepeleac“, „Motanul încălţat", „Albă ca Ză­pada"... .­­ntrebîndu-1 dacă are mere, ouă sau ceapă, Nicolae Filipoiu, vînzător la unul din chioşcurile ma­gazinului „Gostat" din Piaţa cen­trală din Craiova, răspundea : „N-avem, dar... se mai găseşte". Vindea cu suprapreţ, pe sub mină. Acum i s-a dat peste... mină. „ De ani şi ani de zile — ne scrie învăţătorul pensionar Aurel Peicu - nici un locuitor din Viştea de Sus, judeţul Braşov, n-a avut nici o reclamaţie la adresa gestio­narului Emil Boantă, om harnic şi corect. In plus, se străduieşte - şi reuşeşte - ca magazinul să fie mereu bine aprovizionat, astfel că vin la noi după cumpărături chiar şi unii de la ciţiva kilometri, din oraşul Victoria. Merită un asemenea gestionar o vorbă bună? Merităm Noua policlinică din Sighetu Marmaţiei

Next