Scînteia, aprilie 1981 (Anul 50, nr. 12008-12045)

1981-04-01 / nr. 12008

PAGINA 2 FAPTUL"! divers! Un gest de omenie Un stupid accident l-a curmat ■ firul vieţii lui C.D., care nu îm­plinise incă 30 de ani. Cu puţin I înainte de tragica intimplare, el cumpărase de la cooperativa de I consum din Băbeni-Vilcea, cu­­ plata in rate, mai multe măr­furi, intre care şi un televizor, • „că am sarcină de la puştii mei“ ! — zicea el. „Puştii“ lui sunt ge- • menii Marius şi Adrian. . Mai mult de jumătate din va­loarea ratelor făcute rămăseseră­­ neplătite. Dar iată că ele au fost achitate integral de un reprezen- t tant al întreprinderii vilcene unde lucrase C. D. Colegii de­­ muncă au pus mină de la mină­­ şi au ajutat familia acestuia. „Un gest de omenie — ne scrie N. A. I Despohi — care e ne-a emoţionat Şi pe noi, care am fost de faţă.­­ Şi nu numai pe noi“. Intr-adevăr ! Mierlele şi... cartofii învăţătorul pensionar Gheor­­ghe Leonte din Viişoara, jude-­­ ful Neamţ, ne comunică o cu­riozitate a naturii, „in calitate ’ de martor ocular“ — cum scrie • el. Avind casa in baza unei pă­duri, s-a aciuit in ograda lui o I pereche de mierle. „In vara tre­cută — continuă el — în tot I timpul cit şi-a hrănit puii, mier- j la­ mamă a bătut sute de dru­muri. In cruciş şi-n curmeziş,­­ prin parcela pe care o aveam cultivată cu cartofi. Stind răb- • dător la pindă, am observat că­­ mierla işi hrănea puii cu... gin­­dacii de Colorado, de care nu I ştiam cum să mai scap. Acum, o să plantez din nou cartofi şi I sper ca mierlele — care Intre timp s-au înmulţit — să mă aju­te din nou, aşa cum le-am aju- • tat şi eu cu hrană cit a fost iar­na de lungă, întrucît — am uitat I să vă spun — au rămas in cuibu­rile lor şi s-au împrietenit ■*la I aripă» cu orătăniile din curte.­­ Este o curiozitate a naturii 7“ O fi! I Sublime, dar lipsesc • cu desâvîrşire Are şi Întreprinderea jude­ţeană de construcţii-montaj Tul- I cea un club. Dar clubul este­­ inundat de apă. Şi asta nu de ieri, de alaltăieri, ci de ani de­­ zile. In aceste condiţii­, activită- [ file specifice clubului, înscrise­­ meticulos pe hirtie, sínt — vor- . ba ceea — sublime, sunt nemai­pomenite, dar lipsesc cu desăvir- | şire. Conducerea întreprinderii susţine — cu argumente de spe- I cialitate — că este vorba de o greşeală de construcţie. Nici prin­­ gind nu ne trece să punem la­­ îndoială afirmaţiile constructo­rilor respectivei întreprinderi, • numai că executanţii lucrării n-au fost niscai extratereştri, ci ş­i chiar ei înşişi. Că n-a intrat pină I acum nimeni la apă este adevă- * rat, dar încă nu e tirziu. Fireşte,­­ nu e vorba de apa din Dunăre. Ospătari neospitalieri Dialog la ora mesei in restau­rantul „Central“ din Birlad : I — Ce se poate minca ? . — Ce avem. — Şi ce aveţi ? I — Avem ce scrie in lista de­­ meniu. — Daţi-ne, vă rugim, şi nouă, I lista. — Vă dau una, dar degeaba, că I te schimbă tura. — Şi 1 . — Şi trebuie să mai aşteptaţi cam­ multişor, aşa că poate vă I răzgindiţi şi nu mai doriţi să serviţi... O întrebare pentru responsabil I şi pentru şeful de sală absenţi — de ce oare ? — din unitate : Dacă I tot nu se serveşte nimic cind se schimbă tura, de ce nu se schimbă şi programul ? Cum nu ■ e prima dată cind clienţii au I de-a face cu astfel de servicii,­­ aşteptăm să fie „serviţi“ cu un răspuns pe măsură. Ca un bolid Un autoturism a trecut ca un­­ bolid pe una din străzile oraşu­lui Agnita. La un moment dat,­­ conducătorul său, Gheorghe Vin- I filă din Făgăraş, strada Parcu-­­ lui nr. 3, a pierdut controlul vo-­o lanului chiar pe una din „zebre“ şi a accidentat un pieton, căruia I i-­au fost necesare nu mai puţin de o sută de zile pentru insănă- I toşire. Acesta e faptul. Ceea ce reţi­ne atenţia este că autorul infrac- I ţiunii se afla la volan fără per- I mis de conducere. Care permis ii fusese suspendat tot pentru • încălcarea grosolană a regulilor I de circulaţie. Urmarea , a fost • condamnat la un an şi şase luni . închisoare. De la minusuri la... plusuri Se cam greşea la cintar. In ul- I tima vreme, la carmangeria tn- • treprinderii comerciale de stat pentru alimentaţie publică din I Brăila. Curios insă, mereu se­­ greşea in minus. Şi se ajungea la plusuri. Plusuri substanţiale. I care erau sustrase şi valorifica­te intru folosul celor cu mină 1 lungă. Li s-a dat peste mină. . După atîtea plusuri, carmange­ria va rămine cu ciţiva făptaşi... 1 în minus. Rubrică realizată de Petre POPA și corespondenții „Scinteit* Activitatea secretarului de partid din industrie­­ la înălţimea cerinţelor noii calităţi Masă rotundă organizată de redacţie împreună cu Comitetul judeţean Harghita al P.C.R. Experienţa secretarului comitetului de partid de la întreprinderea de piese auto Sibiu, care a constituit punctul de plecare al dezbaterii organi­zate de redacţie despre necesitatea perfecţionării activităţii secretarilor de partid din industrie, a fost abordată şi de secretari de partid din judeţul Harghita, în dubla ei ipostază , pe de o parte, ca experienţă pozitivă in sine , de care au beneficiat în activitatea lor şi pe care au apreciat-o , pe de alta, ca posibilitate de a o completa cu elemente noi din propria activitate, de a aduce în discuţie şi alte probleme. Iată de ce, reţinînd Pe scurt cîteva din observaţiile formulate vizind săptămina de muncă a secretarului de partid de la Sibiu , rezervarea unui timp insuficient pentru îndrumarea şi controlul organizaţiilor de bază, participarea la multe chemări şi şedinţe convocate de organele locale de partid, programarea unei şedinţe a consiliului oamenilor muncii cu ordine de zi prea încărcată, nerespectarea cerinţei de planificare şi orga­nizare a muncii pe baza planului de activitate săptămînal­ă vom face loc, în continuare, cîtorva opinii exprimate de secretari de partid har­­ghiteni, izvorite din experienţa dobîndită în activitatea organizaţiilor de partid din care fac parte. Opinii care arată, totodată, strădania organelor şi organizaţiilor de partid din acest judeţ pentru perfecţionarea stilului şi metodelor de muncă — cerinţă formulată cu pregnanţă şi de recenta Plenară a. C.C. al P.C.R. O problemă importantă în jurul căreia a continuat dialogul nostru Început la Sibiu s-a referit la orga­nizarea timpului de muncă al secre­tarului de partid care lucrează ne­mijlocit în producţie. Aici, in Har­ghita, din cei nouă secretari prezenţi la masa noastră rotundă, unul singur îşi desfăşura activitatea într-o orga­nizaţie de partid al cărei număr mare de membri a determinat scoaterea sa din producţie. „Ca oameni care lu­crăm direct in producţie — arăta FERENCZ Dominic, secretarul comi­tetului de partid al întreprinderii de fier Vlăhiţa — noi suntem­ permanent în mijlocul organizaţiilor de partid, al comuniştilor. Altfel de probleme ridică timpul nostru de muncă con­sacrat activităţii de partid în compa­raţie cu al unui secretar scos din pro­ducţie“. Condiţia obligatorie pentru desfăşurarea unei activităţi bune — au subliniat şi alţi secretari de partid, printre care Nicolae MUN­TE­ANU (Topliţa), KISS Zoltán (Cristuru Secuiesc), Elena ŢIFREA (Miercurea Ciuc), CZIHK Gavril (Gheorgheni) — o constituie partici­parea fiecărui membru al comitetu­lui la întreaga activitate a orga­nului de partid respectiv, la via­ţa organizaţiei de care răspunde. „Ar fi imposibil — spunea Elena Ţifrea,, . de la întreprinderea de tricotaje din Miercurea Ciuc — ca un secretar de partid nescos din pro­ducţie să poată cuprinde singur mul­titudinea de sarcini care-i revin, de probleme noi ce apar de la o zi la alta. Ca să le putem cuprinde Şi re­zolva mai bine, noi am adoptat un sistem de lucru adecvat situaţiei în care ne desfăşurăm activitatea. De pildă, la sfîrşitul fiecărei săptămîni, eu convoc secretarii adjuncţi, alţi membri ai comitetului, trecem în revistă principalele acţiuni pro­gramate pentru săptămina urmă­toare Si stabilim cine sa răspundă de pregătirea lor, cine să participe la finalizarea lor. Iar la următoarea in­­tîlnire — Pe baza informărilor făcute de fiecare — analizăm munca desfă­şurată şi stabilim măsurile ce se impun“. In replică cu situaţia relatată de la Sibiu — referitoare la „criza de timp“ — secretarii de partid din ju­deţul Harghita au apreciat citeva din metodele folosite de organele locale de partid pentru a evita chemarea acestora la tot felul de rapoarte şi şedinţe, folosirea necorespunzătoare a timpului lor de muncă. De pildă, Co­mitetul orăşenesc de partid Vlăhiţa organizează instruirile planificate nu numai la sediul său, ci şi in Între­prinderi, în loc să fie chemaţi la sediu 20—25 de secretari, se depla­sează secretarul comitetului orăşe­nesc de partid în unităţi economice şi totul se rezolvă la locul de mun­că al secretarilor. De asemenea, s-a apreciat ca eficientă meto­da secţiei de propagandă a comite­tului judeţean de partid de a or­ganiza cu activul de propagandă din Întreprinderi schimburi de experienţă pe domenii Înrudite (industria ex­ploatării şi prelucrării lemnului mi­nerit, industria uşoară ş.a.). Sînt ac­ţiuni care, desfăşurate la fata locu­lui, permit atît Îndrumări si conclu­zii mai concrete, mai aplicate, cit si o mai bună gospodărire a timpului de muncă al secretarului de partid. In legătură cu necesitatea Întocmi­rii unui plan săptăminal de activi­tate personală al secretarului de partid s-a spus : „Eu nu mi-am făcut Întotdeauna un asemenea plan — re­cunoaşte in mod autocritic tovarăşul Nicolae Munteanu. Am crezut că dacă îmi stabilesc zilnic, în funcţie de cit de Încărcat îmi e programul de muncă, problemele de care mă ocup, e suficient“. O replică clară la această „metodă“ de planificare a muncii a dat-o, în cadrul mesei rotunde, Neculae MIREANU, se­cretarul comitetului de partid de la întreprinderea minieră Bălan : „Experiența practică mi-a dovedit cât de necesar este planul de activitate săptăminal. Dacă nu-ţi fixezi in fie­care săptâmină acţiunile mai impor­tante pe care să le urmăreşti, să le asiguri un conţinut corespunzător, să participi la desfăşurarea lor, te pierzi în lucruri mărunte, ai impresia că te-ai ocupat de toate. Dar cînd tragi linia şi vezi ce-ai făcut, ce urme au lăsat acţiunile de care te-ai ocupat, constaţi că nu prea ai ce aduna. Des­făşurarea activităţii pe bază de plan săptăminal — chiar dacă viaţa te obligă uneori să te abaţi şi de la un asemenea plan — este absolut obli­gatorie pentru un secretar de partid“. Modul in care îşi exercită secreta­rul de Partid calitatea de preşedinte al C.O.M. s-a dovedit a fi un punct de larg interes şi pentru secretarii din judeţul Harghita. Toţi au opinat că ordinea de zi stabilită pentru şe­dinţa C.O.M. la întreprinderea de piese auto Sibiu a fost mult prea în­cărcată. „O asemenea ordine de zi, cu trei probleme importante, distinc­te, ori te obligă la o abordare la su­prafaţă a lucrurilor — arăta NAGY Eugen, secretarul comitetului de partid de la întreprinderea de pro­ducţie industrială pentru construcţii căi ferate Miercurea Ciuc — ori peste una sau alta din ele să treci fără­­ să le analizezi temei­nic“. Secretarii de partid prezenţi la masa rotundă au arătat că, de regulă, ordinea de zi a C.O.M. nu trebuie să cuprindă mai mult de 1—2 puncte principale, pentru că şi aşa la orice şedinţă de consiliu mai apar şi probleme colaterale, dar care consu­mă şi ele timp. „Eu nu concep să a­­nunţ ordinea de zi a unei şedinţe a C.O.M. — arăta Anton BOER, secre­tarul comitetului de partid la I.J.C.M. — pină nu mă consult incă o dată cu toţi membrii consiliului. E posibil ca un proiect de ordine de zi să fie modificat la cererea unuia sau mai multor membri. De asemenea, in le­gătură cu problemele puse în dezba­tere, nu o dată cerem comisiilor pe domenii să efectueze pe teren anali­ze și controale asupra respectivelor probleme, astfel incit să avem con­vingerea că opiniile formulate in şe­dinţă, hotăririle adoptate au ca su­port material realitatea imediată, viaţa“. Alţi secretari au recunos­cut că nu procedează întotdeau­na aşa, în loc de autocritică, au declarat că, în zilele următoare, îl vor vizita pe tovarăşul Boer pentru a învăţa „Pe viu“ din experienţa lui. Iată deci că dialogul inceput la masa noastră rotundă va continua. Acest fapt îl considerăm firesc, pozitiv. Cum firesc ar fi ca, urmărind aceste dezba­teri, şi alti secretari de Partid să procedeze la fel, să apeleze la expe­rienţa pozitivă pe care o cunosc sau pe care le-o pot recomanda comite­tele municipale şi orăşeneşti de partid. Pentru că asemenea expe­rienţe există peste tot. In încheiere, am reţinut cîteva idei,­­cîteva preocupări din intervenţia, la mesa rotundă, a tovarăşului Valter IOSIF, secretar al Comitetului judeţ­­ean de partid Harghita . „Ca şi în­treprinderile, organizaţiile noastre de partid sunt tinere, fără tradiţie şi ex­perienţă prea îndelungată în munca de partid. Apreciem de aceea că dezba­terea iniţiată de ziar ne poate folosi mai mult decit altora, cu mai multă experienţă. Principala concluzie pe care am desprins-o, şi asupra căreia vom veghea, este ca relaţia comitete­lor judeţean, municipal şi orăşeneşti de partid cu secretarii să fie cit mai directă, la faţa locului, şi să cuprindă în sistemul de contact, de îndrumare şi control, nu numai de secretarul organizaţiei de partid, ci şi pe secre­tarii adjuncţi, pe ceilalţi membri ai comitetelor, ai activului de partid. în acest fel vom asigura "Şi o îndrumare concretă, şi un sprijin eficient, şi o muncă colectivă“. Constantin PRIESCU Ion D. KISS Ferma Tincăbeşti a I.A.S. Buftea, condusă de soţii Grigore şi Livia Venescu, este una din marile livezi din bazinul pomicol al Capitalei. Aici, pe 211 hectare, se află pe rod plantaţii intensive şi superintensive de pier­sic, cais şi zarzăr, cireş şi vişin, prun şi căpşuni. Din această­ livadă, con­form planului de stat, populaţia Capitalei va fi aprovizionată cu peste 2 100 tone de fructe în stare proaspătă. Este de reţinut că în acest an s-au creat toate condiţiile pentru realizarea şi depăşirea producţiei prevăzute : pe 40 la sută din suprafaţă s-au administrat îngrăşăminte organice, ferti­lizarea de bază cu superfosfat şi sare potasică s-a făcut pe toată suprafaţa, iar tăierile de rodire s-au executat la un înalt nivel calitativ. In „săptă­mina pomiculturii“, recent încheiată, la ferma Tincăbeşti s-a realizat o nouă plantaţie modernă de piersic şi păr de 24 hectare, în fotografie , se efectuează cea de-a treia stropire a pomilor. (Foto : A. PAPADIUC). SECTORUL ILFOV (Urmare din pag. I)­zionarea Capitalei pe care o resim­ţim în mod direct ne determină să urmărim cu atenţie deosebită reali­zarea obiectivelor prevăzute la pro­ducţia animalieră. Ne bazăm, tot­odată, pe măsuri cu caracter eco­nomic, facilitate tocmai de noua organizare administrativă, de cu­prinderea puternicei industrii bucu­­reştene şi a unei importante baze agrare in aceeaşi entitate teritorială. Noua formulă de organizare te­ritorială va permite rezolvarea mai atentă, cu mai multă răspundere, şi a altui aspect. Sunt locuitori care au folosit pină acum apropierea de Ca­pitală nu ca un stimulent în a pro­duce mărfuri alimentare şi a le desface, ci ca un prilej de a se apro­viziona ei înşişi cu anumite produse agricole de pe pieţele oraşului. Reorien­tarea circuitului firesc al produselor agroalimentare va fi ur­mărită cu insistenţă. S-a stat de vorbă cu fiecare din capii celor 61 000 de gospodării individuale, stabilin­­du-se, de comun acord, planurile de cultură, cantităţile de carne, lapte, legume şi ouă ce urmează a fi li­vrate pe bază de contract. Cifrele puse la dispoziţie demon­strează că această acţiune — una din primele întreprinse de noul organ de­­ administraţie locală — a fost eficientă. Cetăţenii s-au obligat prin contracte să livreze întreprinderilor de profil din Capitală peste 5 000 tone legume, importante cantităţi de fructe, 820 tone carne de bovine, porcine şi ovine, 40 tone păsări, peste 2 milioane ouă, 25 000 lel lapte etc. Pentru prima dată, cetăţenii au încheiat contracte pentru sfeclă de zahăr — peste 7 000 tone şi pentru floarea-soarelui — 151 tone. Ei îşi vor asigura, pe această cale, cantităţi îndestulătoare de zahăr şi ulei, pe care le vor primi direct de la unită­ţile de industrializare, conform legii. Toate aceste măsuri vor determina întărirea economică a celor 27 de lo­calităţi care compun sectorul. Pre­zintă interes în acest context si­tuaţia navetiştilor spre Bucureşti. Ei reprezintă aproximativ a şasea parte­­din populaţia sectorului. Prin subor­donarea unică, la nivel municipal, atît a întreprinderilor unde lucrează, cit şi a loialităţilor in care trăiesc se va realiza mai uşor o imagine a contribuţiei pe care navetiştii pot şi trebuie să o aducă la înflorirea eco­nomică a cooperativelor agricole de producţie, în cadrul acţiunii de re­partizare, pe bază de acord global, a suprafeţelor de cultură. Influenţa pozitivă directă a apar­tenenţei celor 27 de aşezări la muni­cipiul Bucureşti se va face, desigur, resimţită şi pe alte planuri. Viaţa culturală, ştiinţifică, didactică, nive­lul asistenţei sanitare, dezvoltarea serviciilor vor intra in raza celui mai important centru cultural şi so­cial al ţării, ceea ce va avea o pu­ternică inrîurire asupra nivelului de trai al locuitorilor. SCINTEIA — miercuri 1 aprilie 1987 Agenţiile şi filialele oficiilor judeţene de turism din întrea­ga ţară continuă vînzarea bile­telor de odihnă şi cură balnea­ră pentru trimestrul al doilea. Organizatorii de­ turism reco­mandă citeva adrese pentru efectuarea tratamentului indicat de medici: Herculane, Tuşnad, Ocna Sibiului, Călimăneşti-Că­­ciulata, Moneasa, Borsec, Ama­ra, Eforie Nord, Mangalia,­ Sîn­­georz-Băi, Pucioasa, Slănic Moldova, Geoagiu-Băi, Sovata, Bazna, Lacu-Saral. Numeroase locuri vă aşteap­tă pentru petrecerea concediu­lui de odihnă sau a unor zile de vacanţă în această primăva­ră : Sinaia, Buşteni, Predeal, Poiana Braşov, Stina de Vale, Lacu Roşu, Semenic, Crivaia, Izvoarele, Borşa, Durau, Borsec. Dotate cu hoteluri şi case de odihnă cu grade diferenţiate de confort, cu restaurante moderne sau pensiuni, cu multiple mij­loace de agrement, staţiunile re­comandate constituie un loc ideal pentru reconfortare şi odihnă, pentru refacerea poten­ţialului fizic şi intelectual. Bilete de odihnă şi cură balneară Urbanizarea se vede în construcţii, iar spiritul citadin­ în întreţinerea lor „DE VINZARE"...........Mai mult se deduce decit se descifrează. Peste plăcuţa de lemn, prinsă într-un cui de stîlpul casei — o casă veche, aşe­zată pe firul şoselei asfaltate, in cen­trul comunei Gugeşti — au trecut ploile şi zăpezile a patru ani de zile. Plăcuţa stă şi acum acolo. Imobilul nu şi-a găsit cumpărător. Şi doar e o casă din centrul comunei, cîndva invidiată, disputată. „De vînzare“... Dar mai cumpără cineva case vechi la Gugeşti ? Răspunsul la Întrebarea noastră a început cu îndemnul vicepreşedinte­lui consiliului popular al acestei co­mune, tovarăşul Nicolae Gheorghiaş, de a privi peste drum de primărie . „ In centrul civic al idealităţii, în anii din urmă s-au construit multe blocuri. Numărul apartamentelor şi al garsonierelor trece de 400, iar cel al caselor noi, construite in ultimele două cincinale, „sare" peste 140. Un anunţ afişat la intrarea fabri­cii de prelucrare a lemnului invita pe cei care au primit recent locuinţa în bloc să se prezinte la administra­ţie pentru completarea unor formu­lare solicitate de asociaţia locatarilor. La poartă ni s-a spus că mai devre­me venise şi cineva de la coopera­ţie să facă un tabel cu cei care locuiesc in blocuri — sunt vreo 150 in fabrică — pentru stabilirea unor detalii privind aprovizionarea cu mărfuri a magazinelor. Sunt semne, la scara vieţii curente, ale unei reali­tăţi pe care o impun Înseşi blocu­rile noi . Gugeşti este o aşezare in plin proces de urbanizare. Civilizaţia de tip urban nu se rea­lizează însă în mod automat odată cu ridicarea unor ziduri mai inalte şi cu concentrarea mai multor familii sub acelaşi acoperiş. E nevoie ca şi locuitorii, şi edilii să adopte faţă de noua zestre de construcţii atitudini şi măsuri specifice, care să înlocu­iască tipicurile şi mentalităţile răma­se, tot mai fără aplicaţie, ale ogrăzii proprii. Prima şi cea mai elementară sar­cină a edililor şi locuitorilor este Întreţinerea preţiosului fond locativ, cu atitea cheltuieli ridicat. Această răspundere nu se lasă la voia In-­i timplării. Conform legislaţiei noas­tre, în imobilele destinate folosirii de către mai multe familii se con­stituie asociaţii de locatari, formă organizată de participare a deţinăto­rilor de locuinţe la buna întreţinere şi gospodărire a fondului locativ, la instituirea unui climat civilizat, to­vărăşesc, de perfectă convieţuire şi colaborare între colocatari. Un control efectuat recent în mai multe apartamente a scos la iveală faptul că, în general, locuin­ţele sint date de mina unor buni gospodari. Alţii insă nu preţuiesc avantajul, creat prin atitea eforturi ale statului, de a se vedea stăpînii unei case gata construite. în unele apartamente curăţenia lasă de dorit, instalaţiile sanitare,­ electrice sunt prost folosite şi întreţinute, descom­pletate. Neglijenţa, indiferenţa se observă în special în părţile de folosinţă comună. La blocul A, de exemplu, la scara 1, în plină zi cu soare, becul de la intrare era aprins. Pe scări, de la parter pină la etajul 4, se cunoş­tea că nu se măturase cam de, mult şi nici peste uşile apartamentelor nu se mai trecuse cu o cîrpă. Insemnări despre îngrijirea rea asociaţiei de locatari Locatarii lasă unul pe altul trebu­rile gospodăreşti, neînţelegînd încă, sau neexplicindu-li-se, că prin mu­tarea la bloc cerinţele de curăţenie şi estetică n-au dispărut, dar ele tre­buie înfăptuite în comun. Coordona­torul acestei activităţi trebuie să fie asociaţia de locatari , lipsită de ex­perienţă, neîndrumată, asociaţia lo­catarilor blocurilor din Gugeşti nu s-a remarcat pină acum decit ca ■ simplu administrator de fonduri. Există însă şi probleme gospodă­reşti care depăşesc competenţa aso­ciaţiei. Ele trebuie prompt rezolvate de edili. Mai multi locatari ne-au spus că, în iarna trecută, aburii inun­dau subsolul in loc să ajungă in calorifere. Sunt destule treburi gos­podăreşti care ar putea fi rezolvate printr-o mai bună antrenare a inşisi locatarilor de către deputaţi. Deşi primăvara a sosit la Gugeşti, spaţiile verzi, terenul din jurul blocurilor sunt încărcate cu gunoaie, grămezi de pămînt, materiale rămase de pe şantier. Nici o mişcare, nici un semn că s-ar intenţiona ceva în bine. Doar o şedinţă, întrunită şi ea în urma sesizărilor noastre în timpul docu­mentării pe teren. Nu numai asociaţiile de locatari şi deputaţii pot juca insă un rol în urbanizarea deprinderilor. Există şi alte structuri democratice care pot şi trebuie să-şi dovedească eficienta, influentid în sensul gospodăririi cu adevărat urbane. „Tribuna democra­ţiei“ poate deveni în acest sens o puternică formatoare de opinie, con­trolul oamenilor muncii poate cu­prinde in raza preocupărilor sale si averea imobiliară a localităţii. Apropierea de nivelul de civiliza­ţie urbană nu se oglindeşte insă nu­mai în întreţinerea fondului locativ. O trăsătură esenţială a vieţii de tip urban o constituie serviciile şi do­tările de tip social. La Gugeşti s-au înălţat cămin cultural, dispensar, spaţii de învăţămînt, grădiniţe. Coo­peraţia de consum dispune de 23 de unităţi. Preşedintele cooperativei, Dobre Ioniţă, ne-a vorbit despre une­le preocupări pentru organizarea prestărilor de servicii în cadrul celor 11 unităţi de profil. Intenţiile sunt bune, dar înfăptuirile sunt puţine. Predomină parcă mentalitatea că numai prin investiţii s-ar putea ri­dica gradul de civilizaţie sau că in­vestiţiile ar rezolva automat totul. Vom alege doar două exemple. Deşi sunt încă multe servicii care lipsesc, totuşi unităţi de croitorie şi coafură au fost înfiinţate, rezultatele lor eco­nomice sunt insă sub aşteptări. La sec­ţia de croitorie, pină la venirea noas­tră trecuseră pragul atelierului doar cîţiva clienţi. Oare de ce? Să arun­căm o privire in interiorul atelieru­fondului locativ şi activita­­într-o aşezare vrânceană lui , pe jos, noroi uscat, alte gunoaie prin unghere, fire de păianjen, praf de draperii, praf pe singurul bec, ce atîrna deasupra mesei şefului uni­tăţii. Frumoasă primire pentru clienţi! La frizerie era închis : era... zi liberă. Prin geam însă am putut privi in interiorul atelierului. Dezor­dine! Halatul ce atirna într-un cuier numai de coafor nu arăta. Şi sectorul respectiv se plînge tot timpul că nu are clientelă. Există însă şi perspective optimis­te. Preşedintele cooperativei de con­sum ne-a vorbit de intenţia de a mai „organiza“ o secţie de zugravi cu doi meseriaşi. Secţia de tîmplărie se află acum în reorganizare şi dezvoltare, se amenajează o hală nouă de lucru. Personalul de aici urmează să dobîn­­dească şi cunoştinţe de lăcătuşerie, mecanică. Meseriaşii policalificaţi vor putea acoperi şi solicitările asocia­ţiei de locatari, ale unor unităţi so­cial-administrative. Am reţinut, drept Încheiere, aces­te cuvinte pline de adevăr rostite de vicepreşedintele consiliului popular, Nicolae Gheorghiaş : — Oraşul ne care 11 construim acum are pretenţiile lui Şi cine să le rezolve dacă nu noii cei care trăim şi muncim aici? Casele vechi, cum aţi constatat, nu prea mai au cău­tare. Cu atît mai mult d­in cele noi trebuie să învăţăm să trăim, să le gospodărim, să le păstrăm, să le facem să strălucească în climatul ge­­­­neral prosper al aşezării noastre. Dan DRAGULESCU corespondentul „Scinteii* bIOTE CETĂŢENEŞTI Depozit de combustibil sau depozit de nămol? La Iași există un singur depozit de com­bustibil — nr. 301 — amplasat în cartierul Păcurari Am vrut să-l vizităm incinta, dar a fost imposibil. Aproa­pe tot combustibilul e asaltat de bălți si de nămol, provenite din apă amestecată cu cărbune. Nimeni nu-şi aduce aminte cu pre­cizie de cind bălteşte apa in depozit. — Pe jos e apă, sla­vă domnului, ne zice şeful unităţii, tovară­şul Alexandru Ştefă­­nescu, ca să pătrunzi aici ai nevoie de ciz­me pescăreşti. Şi to­tuşi, instalaţia de apă potabilă e defectă de două luni. Vă daţi seama ce Înseamnă ca într-un depozit de combustibil să nu ai­bnă , pompierii inter­zic cu desâvîrşire aşa ceva. Apă potabilă le trebuie si muncitorilor care descarcă cărbunii din vagoane , să bea, să se spele. Discutăm aceste pro­bleme si cu directorul întreprinderii care... gospodărește acest de­pozit, tovarășul Teodor Acatrinei. — In mare, cunosc problemele. Dar a­­cum, de curlnd, n-am mai fost pe acolo. Cu apa potabilă o să ve­dem noi zilele acestea cum rezolvăm proble­ma, dar de ce — ne Întreabă el, directorul, pe noi — de ce șeful depozitului nu pune muncitorii să sape ca­nale de scurgere a apei din depozit ? N-am ştiut cum să ne dezvinovăţim şi ce să răspundem, în schimb, indirect, i-a răspuns tovarăşul Ion Marinescu, fost lăcătuş pe platforma indus­trială „Tutora“, cu care am vorbit pe în­delete în faţa depozi­tului : „ In această incin­tă, in care cetățeanul nu mai poate pătrun­de din cauza nămolu­lui. în tare vagoane Întregi de cărbune, scos din pămînt cu a­­tîta trudă de mineri, s-au transformat In nămol, unde lemnele putrezesc pe apă, după părerea mea. Indolen­ta și-a dat mina pe Întregul lanț al răs­punderilor, de la di­rector pină la şeful depozitului. Ce mare lucru ar fi fost ca a­LaTurţ, Judeţul Satu Mare, reparaţiile cea­sornicelor sunt efectua­te de Ion Mariţa, un ceasornicar particular, care-şi are atelierul în noul centru civic al comunei. Deunăzi, se­sizat că percepe bani de la cetăţeni după bunul său plac, fără ca cineva să aibă po­sibilitatea de a con­trola legitimitatea su­melor pretinse, l-am întrebat de ce nu afi­şează preţurile, dacă are o listă cu tarife pentru reparaţiile a­­ceasta curte să fie pardosită cu cîteva zeci de căruţe cu pie­triş ? Cum e posibil ca o instalaţie de apă să nu fie timp de luni de zile reparată ? E oare normal pentru a veni să-ţi cumperi lemne, reviziile pe care le prestează. Crezind că l-am întrebat doar aşa, de florile mărului, I.M. a răspuns că are tarifele în sertar şi că o să le pună la dispo­ziţie. Aşteptare zadar­nică. După noi insis­tenţe, a recunoscut că... nu lucrează după nici un fel de tarife. Adică, mai precis, după tarifele pe care el În­suşi şi le stabileşte. Semnalind primăriei neregulile constatate, am­ primit un răspuns din care reiese că cea­în prealabil să-ţi procuri... cizme ? Subscriem fără re­zerve tuturor acestor opinii şi invităm or­ganele de specialitate la depozitul de com­bustibil din cartierul Păcurari (Gh. Graure). sornicarului trebuie să i se acorde circumstan­ţe atenuante, pe mo­tiv că... nu lucrează la Turt decit de la înce­putul anului, înţele­gem încurajarea micu­lui meşteşugar pentru a-şi aduce contribuţia la diversificarea ser­viciilor, dar ne punem Întrebarea : Cite luni, săptămini, zile şi­­ceasuri de acomodare trebuie să i se acorde pentru a-l convinge că trebuie să respecte prevederile legii? (Oc­­tav Grumeza). Cînd rămine în urmă... ceasornicarul Radiografia unui abuz Nu de mult s-a primit la redacţie o scrisoare prin care semnatarii ei, Marin şi Anastasia Vasile, membri cooperatori la C.A.P. Doba, comu­na Pleşoiu, judeţul Olt, sesizau un fapt incredibil : in ziua de 15 iunie anul trecut, in timp ce se aflau la muncă la cooperativa agri­colă, lotul primit in folosinţă din anul 1975, plantat cu legume, a fost arat din dispoziţia primarului co­munei şi a preşedintelui consiliului agroindustrial. Pe acelaşi teren se aflau citeva căpiţe cu paie de se­cară, cărora li s-a dat foc. Mărturisim că ne-a fost greu să credem că se pot intimpla aseme­nea fapte. Şi la Comitetul judeţean Olt al P.C.R. am intilnit aceeaşi îndoială in autenticitatea lor. I-am căutat deci pe autorii scrisorii la domiciliul lor din satul­­Doba. Fi­reşte, la ora aceea, spre prinz, fa­milia Vasile se afla la muncă. N-am putut să nu observăm însă ceea ce este vizibil pentru oricine trece pe drum, şi anume că este vorba de o familie de oameni gos­podari. In curte, pe o suprafaţă întinsă se află solarii acoperite, cu răsaduri de legume, multe păsări, furaje pentru animale. Vecinii il cunosc, intr-adevăr, pe Marin Va­sile ca pe un om harnic şi cinstit gospodar. Din discuţiile purtate cu condu­cerea cooperativei de producţie, cu vicepreşedintele consiliului popu­lar a reieşit că faptele s-au petre­cut întocmai. In ziua amintită, Ma­rin Vasile se sculase de cu noapte şi, înainte de a pleca la cooperativa agricolă, unde este angajat ca şo­fer, a udat grădina cu legume. Seara, cind s-a intors de la muncă, totul era distrus. Plantele, cu rod in formare (ardei, gogoşari), fuse­seră băgate sub brazdă. De men­ţionat că o parte din legume erau contractate cu întreprinderea de legume şi fructe din zonă, iar finul din prima recoltă era necesar pen­tru hrana unui viţel, de asemenea contractat. Potrivit unui calcul aproximativ, pe suprafaţa respec­tivă, de 800 mp, cu peste 10 000 de fire de plante legumicole, s-ar fi putut obţine o producţie in valoare de circa 35 000 lei, fără a mai lua in calcul final ars. Este demn de menţionat că in fiecare an Marin Vasile valorifică la stat, de pe lotul ajutător, importante cantităţi de legume. Numai anul trecut a pre­dat de pe restul lotului 1 200 kg go­goşari, 500 kg castraveţi, 1 300 bu­căţi ardei iuţi, ridichi de lună etc. Cum s-a ajuns totuşi la decizia de a i se distruge recolta de le­gume ? In cursul discuţiilor a reie­şit că, in urma reducerii suprafeţe­lor construibile, lotul pe care-l avea in folosinţă depăşea suprafaţa sta­bilită de adunarea generală a­­ C.A.P. Se înţelege deci că, aducind y în atenţie practicile abuzive amin-­i­tite mai sus, vom sublinia totodată » necesitatea de a se veghea pretu­­l tindeni la o echitabilă distribuire­­ a pămintului, ,a loturilor in folo- y sinţă personală. Dar creindu-se o­­ situaţie aparte, prin reducerea ul-­­­terioară a suprafeţelor construibile,­­ în mod normal, omul trebuia să fie­­ anunţat din timp, pentru a nu mai y lucra in folosinţă personală această­­ suprafaţă. Ceea ce însă nu s-a in- » tîmplat. In plus, in cazul în care­­ se constata că Marin Vasile nu mai­­ avea dreptul la acest lot in folo- y sinţă, era omeneşte şi firesc, în­­ spiritul legii, să se ia hotărirea ca­­ recolta să fie predată C.A.P. Doba, y iar omului să i se plătească munca­­ efectuată. _ I Cazul relatat era binecunoscut în­­ sat şi toţi cei cu care am discutat / nu îşi ascund consternarea şi ne- y dumerirea faţă de hotărirea de a i se distruge o cultură de legume in­­ care s-a investit atita muncă. Cu­ g­rios lucru că preşedintele C.A.P.­­ Doba, Ion Spinu, care cunoştea cel­­ mai bine situaţia, nici nu a fost­­ consultat, iar in ziua respectivă era­­ plecat din localitate. La rindul său, inginerul-şef, Constantin Ionescu, in prezent şef de fermă, care a fost de faţă la distrugerea recoltei, de­clară că nu a fost de acord cu această măsură abuzivă. Conclu­dent este şi faptul că mecanizatorii din secţia lui Ion Predescu au re­fuzat pur şi simplu să îndeplinească dispoziţia de a intra cu tractoarele pe acea cultură aflată in plină ve­getaţie, recurgindu-se in ultimă in­stanţă la un tractorist din alt sat. Cu totul de neînţeles şi condam­nabil este faptul că această măsură a purtat girul unui activist. Cornel Orzaţă, preşedintele consiliului agroindustrial, prezent la faţa lo­cului în ziua respectivă. In discuţia avută la Comitetul judeţean Olt al P.C.R., acesta a recunoscut că aşa ş-iau petrecut lucrurile, incercind să-şi motiveze fapta prin dorinţa de a mări ordinea şi disciplina şi de a dovedi că este ferm in acţiu­nile întreprinse. Ciudat mod de a gindi, de a crede că prin asemenea acte pripite, abuzive ar putea creşte autoritatea şi prestigiul unui om cu muncă de răspundere ! Fără îndoială că organele jude­ţene competente vor analiza faptele semnalate şi vor stabili măsurile ce se impun pentru ca asemenea si­tuaţii să niu mai fie posibile, cu atit mai mult acum, cind folosirea fiecărei palme de pămînt din peri­metrul satelor este o îndatorire a consiliilor populare, a tuturor ce­tăţenilor. Horea CEAUŞESCU

Next