Scînteia, iunie 1981 (Anul 50, nr. 12060-12084)

1981-06-02 / nr. 12060

Cu înaltă răspundere comunistă in îndeplinirea programului stabilit de partid pentru punerea in valoare a noi resurse de materii prime şi energetice, ieri s au declanşat DOUĂ NOI ŞI AMPLE ACŢIUNI DE ÎNTRAJUTORARE MUNCITOREASCĂ Ieri, în Călimani şi la Cîmpu lui Neag, de unde publicăm relatările trimişilor noştri, au avut loc manifestările legate de inaugurarea a două noi acţiuni de întrajutorare şi solidaritate mun­citorească. Acţiunea „Sulf-Calimani 81" şi acţiu­­nea „Huilă — Cîmpu lui Neag" se adaugă celor aflate în plină desfăşurare in bazinul minier al Olteniei, la Horezu şi la Roşia Poieni. Cinci ac­ţiuni muncitoreşti organizate pe baza hotărîrii conducerii partidului şi statului nostru, la ini­ţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Cinci ofen­sive de largă amplitudine pentru îndeplinirea cu un ceas mai devreme a mobilizatorului program al partidului, menit să contribuie la dezvoltarea bazei de materii prime şi energetice a ţării, unul din factorii determinanţi ai progresului econo­­mico-social al României in actualul cincinal. „Sulf - Călimani 81“ • 7 detaşamente muncitoreşti din 7 judeţe ale ţării­­ prezente în Călimani • Aproape 2 milioane metri cubi de rocă vor fi înlăturate din drumul spre zăcâmîntul de sulf • 20 de kilometri de noi şosele de acces spre inima muntelui „Huilă - Cîmpu lui Neag“ • Vor fi excavaţi peste un milion metri cubi de steril pen­tru a pregăti exploatarea a 200 000 tone cărbune . Peste 600 de muncitori şi studenţi din judeţul Hunedoara­­ în sprijinul minerilor de la Cîmpu lui Neag­u Importante forţe tehnice suplimentare în perioada desfăşurării acţiunii Munţii Călimani şi-au ascuns cu grijă comorile. Le-au ascuns în adincuri, infăşurindu-le cu piatră seacă, acoperindu-le cu păduri de brad, năpustind peste ele zăpezile, ploile, ceţurile. Opt luni pe an, aici, intre creste şi văi prăpăstioase, domneşte iarna. Zăpezile stăpinesc şi acum munţii. In faţa lor nu au dat înapoi geologii, minerii... Nu s-au speriat de piedicile ridicate in cale buldozeriştii, excavatoriştii, şoferii marilor autobasculante. După aproximativ zece ani de mun­că. Negoiul românesc — pisc de 1884 metri înălţime — apare sculp­tat in trepte pină aproape de vîrf, învăluit de şosele în serpentină. Trepte de cite 20 de metri înălţime, trepte ciclopice. Pe fiecare dintre ele alunecă excavatoarele de sute de tone greutate, aleargă basculan­tele — fiecare de 40 de tone capa­citate, se desfăşoară cabluri elec­trice de 6 000 de volţi, urcă spre înalt conducte de aer comprimat, strecurind în galeriile de puşcare energia necesară forărilor în stin­­că. Zi şi noapte, sfidînd ostilitatea naturii, aici, in Călimani, oamenii înaintează spre zăcâmîntul de sulf, materie primă atit de preţioasă in industria chimică. Ieri, aici, s-a declanşat o amplă acţiune de întrajutorare muncito­rească avind drept scop intensifica­rea ritmului de pregătire a exploa­tării zăcămîntului de sulf. Cu acest prilej, dind glas hotărîrii lor bărbă­teşti de a realiza importanta lucra­re, participanţii la acţiunea „Sulf- Călimani 81“, însufleţiţi de spirit revoluţionar, au adresat tovarăşu­lui NICOLAE CEAUŞESCU, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Republi­cii Socialiste România, o telegramă în care se spune între altele : Beneficiind de grija şi sprijinul nemijlocit pe care conducerea partidului şi statului, dumneavoas­tră personal ni le acordaţi, cu sufle­tele pline de cea mai aleasă min­­drie patriotică, vă asigurăm că vom urma neabătut exemplul dumnea­voastră de devotament nemărginit faţă de idealurile de progres şi bunăstare ale naţiunii noastre so­cialiste şi vom pune în valoare în­treaga capacitate creatoare, price­pere şi putere de muncă pentru înfăptuirea în mod exemplar a sar­cinilor ce ne-au fost încredinţate în (Continuare în pag. a IlI-a) în apropiere de Uricani, pe fi­rul Jiului de vest, la marginea sa­tului Cimpu lui Neag, in primăva­ra anului trecut au sosit buldoze­re, excavatoare şi autobasculante. Se inaugura astfel, după mai bine de un secol de minerit subteran in Valea Jiului, prima exploatare a cărbunelui cocsificabil la suprafaţă. Printre cei dinţii oameni ce au so­sit aici pentru a deschide noua mină se număra şi inginerul Gheor­­ghe Stoicuţă, care in prezent este şeful sectorului minier de supra­faţă. — Prima tonă de cărbune cocsi­ficabil din microcariera pe care am deschis-o aici, la Cîmpu lui Neag, a fost extrasă în ziua de 29 iunie 1980 — ne spune inginerul Stoicuţă. Nu eram decit o mină de oameni. Aprecierile geologilor, care estimau existenta in această zonă a unor importante rezerve de huilă aproape de suprafaţă, începeau să se confirme. De atunci, s-a inten­sificat activitatea de descopertare ; totodată, din acest an, sporind nu­mărul de muncitori şi utilaje, am început să extindem substanţial extragerea cărbunelui „la zi“. Ast­fel, de la începutul anului şi pină in prezent au fost extrase şi tri­mise la preparaţia cărbunelui din Lupeni peste 60 000 tone cărbune cocsificabil, cu 10 000 tone mai mult decit se prevăzuse. Aşadar, la Cimpu lui Neag sunt însemnate rezerve de huilă, a căror extracţie din carieră este deosebit de eficientă. Specialiştii au stabilit că raportul de descopertare în a­­ceastă carieră este mai bun com­parativ cu extracţia din subteran , de unu la trei. Adică, pentru o tonă de cărbune este necesară excavarea a trei tone de pămînt şi rocă. Pen­tru ca această exploatare carboni­feră să producă un timp cit mai scurt la întreaga capacitate, a de­venit necesară concentrarea în ca­rieră a unor importante forţe teh­nice, materiale şi umane, atit pen­tru efectuarea lucrărilor curente de extracţie, cât şi pentru realizarea rapidă a­ unor lucrări adiacente de descopertări, asecări, organizare a liniilor de transport a cărbunelui şi a materialului steril ş.a. Şi iată că ieri, 1 iunie, a fost de­clanşată o însemnată acţiune de în­trajutorare muncitorească denu­mită „Huilă — Cimpu lui Neag“. Peste 600 de excavatorişti. buldo­ (Continuare in pag. a IlI-a) Asaltul munţilor in Călimani Foto : Agerpres O primire in partid Viaţa Voicăi Lupa din comuna Bertea (Prahova) a cunoscut multe, bucurii, dar şi destule greutăţi. Nici cuna insă nu s-a dat bătută. Simţea alături de ea umărul puternic al soţului. E adevărat, el pleca in zori la uzină, la Plopeni, şi se reintorcea acasă cind se lăsau um­brele serii. Pe umerii femeii — mamă eroină — au stat grijile creşterii celor zece copii... Cel mai mare, Ion, are acum 25 de ani şi e trezor fruntaş la întreprinderea mecanică Plopeni. ..unde lu­crează şi taica“, cum ii place lui să se laude. Maria, venită după el, este muncitoare ţesătoare in comună : Zamfira, strungăriţă ; Elena, frezoare. Ceilalţi sunt PICĂTURA DE CERNEALĂ la virsta şcolii, iar mezinul, de patru ani, se joacă încă prin curte. : — Pe Votca noastră, tovarăşi, pentru energia şi dra­gostea ei de viaţă, pentru calităţile sale de mamă, de soţie, de cetăţeană a comunei, o susţin cu căldură pentru a intra in rindurile membrilor Partidului Co­munist Român. După Constantin Şinca, vicepreşedinte al consiliului popular comunal, au mai luat cuvintul alţi patru vorbitori. Şi toţi au rostit numai cuvinte de laudă la adresa femeii gospodine ce stătea modestă, puţin intimidată de atmosfera solemnă a adunării. — Dacă-i aşa, să punem la vot primirea in rindurile comuniştilor a tovarăşei Voica Lupu — a spus secre­tarul. Cine este pentru... ? O pădure de miini s-a ridicat dintr-o dată. — Şi acum, dau cuvintul tovarăşei Voica... — Vă mulţumesc pentru toate cuvintele pe care le-aţi spus despre mine — rosti, vădit emoţionată, fe­meia. Ce-aş mai putea adăuga ? Că îmi voi da toată silinţa să fiu şi pe mai departe un om de nădejde. Pentru familie, pentru comună, pentru organizaţia noastră de partid. Vă rog să contaţi pe mine ! Femeia s-a reaşezat apoi in bancă, învăluită de pri­virile aprobatoare, calde, ale tuturor celor de faţă. Constantin CAPRARU I PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul L Nr. 12060 Prima ediţie Marţi 2 iunie 1981 4 PAGINI — 30 BANI Obiective noi pe platforma siderurgică de la Călan Pe noua platformă siderurgică de la Intre­­prinderea „Victoria“ Călan au fost puse in funcţiune obiective in­dustriale de mare im­portanţă pentru econo­mia naţională. Au in­trat in funcţiune, parţial, linia a treia de la noua turnătorie, Jurnalul nr. 3 de 1 000 metri cubi, care a elaborat pină acum pentru­­turnătoriile din ţară peste 140 000 tone fontă cenuşie, şi fabri­ca de aglomerare, care asigură încărcătura pentru furnalele nr. 3 şi 4, cu o capacitate de 1,6 milioane tone aglomerat pe an. Se află in fază avan­sată de construcţie furnalul nr. 4 cu o ca­­pacitate de 1 000 metri cubi şi bateria nr. 1 de cocsificare. (Sabin Cerbu). In fotografie : In construcţie — instala­ţiile de la furnalul nr. 4 din Călan. LA OR­DIN­EA ZILEI IN AG­RICULTURA Strîngerea grabnică a primei recolte de furaje a anului Este lucrarea de cea mai mare însemnătate pentru creşterea produc­ţiei de carne şi lapte. Acum trebuie recoltate şi depozitate pentru iarnă culturile pentru masă verde, trifolienele, ierburile de tot felul. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, in cooperati­vele agricole din judeţele Constanţa, Satu Mare, Dolj, Bihor, cositul tri­­folienelor s-a încheiat. Totuşi cantităţile de fin şi semisiloz depozitate sunt încă reduse, îndeosebi in judeţele Brăila, Olt, Ialomiţa, Timiş şi altele. In aceste zile sunt necesare organizarea exemplară a muncii formaţiilor specializate de mecanizatori, formarea cit mai multor echipe de codaşi peste tot unde nu ajung mijloacele mecanice, pentru recoltarea la timpul optim a tuturor plantelor de nutreţ şi conservarea lor fără pierderi. In cele mai multe unităţi agricole din judeţul Dîmboviţa au fost sta­bilite cu precizie cantităţile de fura­je care se string şi se depozitează pentru iarnă, precum şi cele ce se dau in consumul curent al animale­lor. Tovarăşul Vasile Necula, prima­rul comunei Râcari, ne spunea că la cooperativa agricolă din localitate de la prima coasă se vor depozita 300 tone fin. De asemenea, la com­plexul pentru îngrăşarea ovinelor, după cum ne spunea ing. Gheorghe Badiu, directorul unităţii, recoltarea trifoiului pe cele 25 hectare s-a în­cheiat, întreaga recoltă este prepa­rată sub formă de fin de calitate superioară. Cu totul alta este atitu­dinea faţă de recoltarea furajelor pentru iarnă la cooperativa agricolă Colacu. Această unitate dispune de numai 15 hectare lucerna, care se dă în totalitate în con­sumul curent al animalelor. Deşi ne aflăm la sfîrşitul unei „luni a furajelor", la Colacu nu s-a depozitat încă nici o tonă de fin sau de semisiloz. Cu ce vor fi hrănite cele 465 bovine şi 1 150 ovine ? O în­trebare, deocamdată, fără răspuns precis şi clar. Chiar dacă nu în ace­leaşi proporţii, se prefigurează un deficit de furaje, îndeosebi fin, şi nu alte unităţi agricole. Tovarăşul Florin Neagu, director adjunct al direcţiei agricole, ne spu­nea că, pină la toamnă, cooperati­vele agricole dimboviţene trebuie să asigure minimum 40 000 tone de fin, dar resursele existente nu asigură decât jumătate din această cantitate. Ce se va face în această situaţie ? Organele judeţene au stabilit ca 15 000 tone de fin să fie cumpărate din localităţile montane. „Situaţie impusă“, ni s-a răspuns. Or, a creş­te animale la şes cu fin produs la munte nu e nicidecum o practică normală. In afara măririi costurilor producţiei zootehnice, aceasta in­fluenţează negativ creşterea anima­lelor în zona montană. In Dîmboviţa, ca şi în alte jude­ţe, specialiştii sunt chemaţi să decidă asupra tehnologiilor de conservare a nutreţurilor verzi, astfel incit să se înlăture pierderile de substanţe nu­tritive. Răspunsul la întrebarea „să facem fin sau semisiloz ?“ nu poate fi dat nici de la organele agricole judeţene şi nici de la ministerul de resort, cum mai aşteaptă unii spe­cialişti. Pentru că decizia în favoa­rea uneia sau alteia dintre aceste me­tode de conservare nu se poate lua decit la faţa locului, in raport cu re­sursele de furaje, evoluţia timpului, precum şi în funcţie de dotarea me­canică şi forţa de muncă disponibilă. „Pe timp frumos facem fin “ afirmă tovarăşul Ene Stan, preşedintele coo­perativei agricole Nucet. Am cosit 70 hectare de lolium şi trifoi pentru fin. Recolta este bună. De pe 12 hec­tare de păşune ameliorată am ob­ţinut 30 tone de fin şi am însilo­­zat 300 tone de masă verde“. In unele unităţi, aşa cum este ca­zul cooperativei agricole Mircea Vo­­ in unităţi din judeţul Dîmboviţa, de la foarte bine la nesatisfăcător că, întreaga cantitate de masă verde este însilozată. O formaţie de meca­nizatori lucrează zi-lumină la cositul,, transportul şi presarea masei verzi în compartimentele silozului. „Aşa a hotărit consiliul de conducere, încă din iarnă, să însilozăm masa verde. Cit despre fin... om mai vedea“ — ne spune un cooperator. O hotărîre bună, care însă nu poate fi bătută in cuie. Cind ploile păreau intermi­nabile, era indicat să se insilozeze, dar acum, pe timp insolit, este ne­cesar să se prepare cantităţi cit mai mari de fin. Supunem atenţiei a­­ceastă problemă devenită nu în pu­ţine locuri o falsă dilemă. Pentru a decide asupra modalităţilor de con­servare a furajelor trebuie avute în vedere condiţiile reale din această perioadă şi nu deciziile luate cu săp­­tămîni sau luni in urmă. Pentru a se putea strînge şi depo­zita cantităţi cit mai mari de furaje este necesar ca toate utilajele să fie bine folosite. Or, în această privinţă, în judeţul Dîmboviţa sunt multe ne­ajunsuri. Tovarăşul Marin Gogescu, inginerul-şef al S.M.A. Ghergani, ne spunea că 5 combine autopropulsate tip CAF n-au lucrat niciodată la ca­pacitatea nominală. Dealtfel, două dintre acestea, modificate și mo­dernizate pentru a treia oară, nu au lucrat în acest sezon nici o oră. Alte două combine, de același tip, se află in curs de modificare la S.M.A. Titu, deși ar fi trebuit să se afle in cimp. O altă combină autopropulsată, E-280, nu poate fi folosită din lipsa unor curele. „Curelele livrate de Combinatul de cauciuc Jilava nu au rezistat nici măcar o jumătate de zi“, precizează tov. Gogescu. Deci, tra­gem linie și socotim­­ cele 5 combine CAF, modificate sau în curs de mo­dificare, costă in jurul a 1,5 milioa­ne lei, dar pierderile prin neutiliza­­rea lor la recoltare sunt dificil de calculat. Asemenea neajunsuri, într-o for­mă sau alta, se regăsesc şi in alte unităţi agricole. Consecinţele lor asupra balanţei furajelor şi asupra producţiei zootehnice ar putea fi foarte păgubitoare. Recoltarea fura­jelor este o lucrare de sezon căreia organele de partid şi agricole tre­buie să-i acorde maximă atenţie. Acum este necesară organizarea exemplară a formaţiilor specializate de mecanizatori, iar acolo unde nu ajung mijloacele mecanice — să in­tre cosaşii. Acum, şi nu la iarnă, este timpul cind pot fi valorificate resur­sele pentru echilibrarea balanţei fu­rajelor, pentru a umple toate fîna­­rele şi silozurile. C. BORDEIANU Cercetarea literară în căutarea stratului aurifer al operei Istoria literară con­semnează din mers a­­pariţia unor scrieri ai căror autori au cuce­rit mai demult audien­ţa cititorilor, dar re­ţine şi volumele de de­but ale unor necunos­cuţi in care pare că se disting semnele unei strălucite ascensiuni viitoare. Uneori, făgăduielile debutului se adeveresc în scurtă vreme. Alte­ori, încercările de cris­talizare a unei viziuni asupra lumii eşuează repetat şi criticii lite­rari se arată cinci dez­amăgiţi, cind incă op­timişti, siguri că prog­noza de la debut nu va fi infirmată. Surprizele sunt posi­bile şi intr-un sens şi intr-altul : „căderea" tragicomediei ..Hagi Tudo­se“ din 1912, pe care in reluarea Tea­trului Naţional o ad­mirăm azi fără rezer­ve, punind-o alături de „Avarul“ lui Mo­­liére, ca expresie spe­cifică dintr-o anume epocă bucureşteană ; cazul Arghezi şi Re­breanu, contestaţi la început de critici cu faimă — verifică o par­te a afirmaţiei de mai sus. Pe de alta, putem aminti atâtea nume lu­cind — efemer — chiar în paginile celei mai elegante reviste din ultimul sfert al vea­cului trecut — „Re­vista nouă“ — apă­rută sub egida co­losalei personalităţi a lui B. P. Hasdeu: Sc. Presen, V. Cosmescu, O. Lugoşianu şi chiar Victor Bilciurescu şi delicatul Artur Stavri — poeţi; A. Papadopu­­lo Calimach, memoria­list; Const. Ioniţă, ti­tular multă vreme al „Cronicii lunare“ — de la care directorul va fi aşteptat opera re­prezentativă şi care nu ne-au lăsat decit me­tafore răzleţe şi du­ioase confesiuni ro­mantice, informaţii lip­site de accentul jude­căţii de valoare, din care să putem recon­stitui climatul spiritual şi artistic al vremii lor. Incontestabil, fiecare epocă îşi creează sin­gură caracteristicile definitorii, folosind, desigur, şi datele an­tecedente, cu rigoare nouă, intr-o viziune concordantă cu aspec­tele economice, poli­tice, sociale şi artisti­ce dominante in acel răstimp, ca pe un ma­terial de construcţie intr-un plan nou. In anii construcţiei socialiste, în care ne aflăm de aproape pa­tru decenii, istoria şi critica literară au avut drept comandament de onoare valorificarea moştenirii noastre lite­rare, in lumina obiec­tivităţii ştiinţifice, ur­mărind ca prin mesa­jul operelor clasice şi contemporane, prin mijloacele artistice atit de diferite de la un scriitor la altul să con­tribuie la educaţia ce­tăţenească şi moral­­patriotică a cititorilor, la familiarizarea lor cu principiile estetice vii, care fac din cu­vinte şi sintagme, din structurile epice, dra­matice ori lirice un vast şi complicat mo­delator al sufletelor. Cind caratele înalte ale unor scrieri au strălucit din orice unghi ar fi fost privi­te, istoria şi critica li­terară s-au străduit să le pună în lumină prielnică valorosul lor conţinut, dar şi ine­rentele scăderi­ ivite sub influenţa epocii in care au fost create, deci, fără rabat asu­pra calităţii. Observa­ţiile justificate — ori­care ar fi momentul concepţiei şi realizării lor — nu sunt acuze, absurde, la adresa creatorilor, ci călăuze necesare ale cititoru­lui, derutat adesea de contradicţiile din sinul creaţiei aceluiaşi au­tor, nedumerit de as­pecte neconcordante in aceeaşi epocă. Zi de zi se cern şi producţiile mai vechi şi mai noi, aşezînd în rafturile­­ permanenţei valorilor tot ce avem mai bun. In acest spirit, cu o sîrguinţă demnă de laudă, mai ales de douăzeci de ani încoa­ce, disciplinele princi­pale ale valorificării moştenirii noastre lite­rare s-au angajat să decoperteze stratul au­rifer al celor uitaţi, mărind — cu fiecare restituire — bogăţia literaturii naţionale. In succesivele etape de desfăşurare a muncii de editare pe care şi-au luat-o deopotri­vă editurile şi îngriji­torii ediţiilor Emines­­cu, Slavici, Creangă, Caragiale, Delavran­­cea, Rebreanu, Agârbi­(Continuare în pag. a H-a) Insemnări de prof. univ. dr. Emilia St. MILICESCU Vă prezentăm noi cartiere ale Capitalei MĂRGEANULUI Pe harta Bucureş­­tiului, zona Mărgea­nului apare inscrisa intr-un triunghi cu laturile delimitate de strada Sebastian, Ca­lea Rahovei, Şoseaua Alexandriei, str. An­tiaeriană şi Drumul Sării. Un triunghi în­tins pe vreo 200 hecta­re, relativ autonom in structura oraşului. Ca­sele, mărunte ca in vechile mărginimi ale oraşului, trădează o obirşie semirurală, e­­videntă in lipsa de confort, absenţa zes­trei tehnico-edilitare, moşteniri de tristă amintire ale vechilor mahalale bucureştene. Primind misiunea de a întocmi viitorul pro­fil urbanistic al zonei, colectivul de proiec­tanţi din secţia a VI-a a Institutului „Proiect“ Bucureşti a întreprins mai intâi, împreună cu alţi specialişti, un aprofundat studiu plu­ridisciplinar. Conclu­zia : proiectul noului ansamblu, a cărui rea­lizare a început în aceste luni, dispune de un amplasament deosebit de favorabil construcţiei de locuin­ţe. Pledează pentru aceasta vecinătatea cu viitorul centru politico - administra­tiv, dar şi apropierea de o puternică plat­formă industrială, cu unităţi de mari pro­porţii, cum sunt „Elec­tromagnetica“, „Vul­can“, Uzinele chimice române şi altele, ceea ce va permite lucrăto­rilor din aceste unităţi să scurteze considera­bil distanţa dintre casă şi locul de muncă. In calculele experţilor intră şi microclima convenabilă, datorită vinturilor de nord— vest şi sud-vest, ce ve­hiculează aer proaspăt, primenind in perma­nenţă atmosfera. Toa­te acestea, ca şi cele­lalte motivaţii desprin­se din studiile socio-e­­conomice se regăsesc intr-un fel sau altul in schiţa detaliului de sistematizare a an­samblului de locuinţe Mărgeanului. Iar acest detaliu de sistematiza­re, după cum ne-a informat interlocuto­rul nostru, arhitectul Gheorghe Stănculescu, şef proiect, prevede nu o simplă mobila­re a străzilor, prin substituirea imobilelor vechi şi de slabă cali­tate ori lipsite de dotări tehnico-edilitare şi sanitare, cu blocuri confortabile, ci reali­zarea unui nucleu ur­ban complex. Ca ori­care mare ansamblu de locuinţe, şi cel de aici va dispune de importante spaţii co­merciale, două com­plexe de educaţie şi învăţămint cuprinzind, fiecare, cite o şcoală generală, sală de sport şi grădiniţă, urmind ca intr-o etapă ulterioară să se construiască şi două creşe, precum şi un dispensar şi o pia­ţă agroalimentara. In perspectivă se prevăd un parc sau o mică zonă de agrement, in­clusiv un ştrand de cartier. Remodelarea spaţiu­lui la parametrii ur­banismului contempo­ran înseamnă şi o bună echipare cu re­ţele electrice, de ter­­moficare, de canaliza­re şi de aducţiune a apei. Strada Mărgea­nului, care va mai primi un fir de circu­laţie suplimentar pe sens, va deveni o axă principală a viitorului ansamblu, iar str. Se­bastian va fi moderni­zată, intrind in siste­mul major al circula­ţiei din oraş. In prima etapă de construcţie, respectiv anul acesta, se vor realiza 864 de apartamente, anul vi­itor 1 200 şi apoi, în tranşe din ce în ce mai mari, pină la fi­nalizarea celor 8 500 de apartamente pre­văzute in detaliul de sistematizare. Gabriela BONDOC

Next