Scînteia, octombrie 1981 (Anul 50, nr. 12164-12190)

1981-10-01 / nr. 12164

PAGINA 4 Prin repertoriu, teatrul îşi exercită programul ar­­tistic-educativ, îşi defineş­te profilul şi se integrea­ză stimulator în spirituali­tatea epocii. Realităţile şi nu reţetele determină in repertoriu proporţiile şi genurile,­­ stabilesc frec­venţele , primordiala rea­litate o reprezintă publicul căruia i se adresează tea­trul prin mijloace artisti­ce. Publicul teatrelor noas­tre este divers, de diferite niveluri, dar la noi are, cu deosebire, caracteristice disponibilităţi date de a­­partenenţa la o epocă de avânt revoluţionar con­structiv, de cultivare a umanităţii prin cultură, de înţelegere şi preţuire a ar­tei. Educaţia­ prin teatru nu are caracter de campa­nie şi nici nu poate avea ambiţia d­e a concura mij­loacele de informare. Edu­caţia prin teatru este o „investiţie pe termen lung“ care vizează şi cultivă ci­vismul şi patriotismul, moralitatea, aşadar atitu­dinile fundamentale, de­termină comportamentul superior în toate domenii­le şi, în ultimă instanţă, şi nu cele productive. Astfel că, pe calea „inimii“ şi a „minţii“ beneficiare devin şi sectoarele care propul­sează societatea din punct de vedere material. Privind programele tea­trelor noastre din ultimele stagiuni se remarcă valori şi idirecţii bine gîndite, prezenţe notabile in diver­sitatea de titluri, dorinţa de a fi prezentate creaţiile unor mari epoci de cultu­ră, de a deschide orizon­turi in contemporaneitate şi a-i face simţit suflul. Este remarcabilă prezenţa literaturii dramatice naţio­nale, prin creaţii din tre­cut şi de azi, opere cu profund ecou în fiinţa spectatorilor. Plecind de la aceste înfăptuiri, în lu­mea teatrală, care cunoaş­te ia rindu-i năzuinţa că­tre sporul de calitate şi e­­ficienţă, se identifică as­pecte ce pot fi îmbunătăţi­te şi prin repertoriu. Ştim, de exemplu, că sunt teatre care joacă frecvent „cu casa închisă“, că la nu pu­ţine d­in Capitală mai cu seamă, este o problemă să obţii un bilet, dar ştim tot­odată că sunt şi teatre care işi epuizează degrabă spec­tacolele, cu toate că in respectivul oraş sau judeţ sunt încă mulţi posibili spectatori. Orice teatru an­gajat în acţiunea educati­vă e chemat să manifeste responsabilitate nu numai faţă de publicul pe care-l are, ci şi de cel pe care este dator să-l aibă, adică să-l cunoască, să-l atragă, să-l­­cîştige şi să-l forme­ze. De toţi trebuie să se ţină seama şi pentru a­­ceasta este necesar să le fie cunoscute profilurile prin sondaje, anchete şi să li se răspundă prin­ pro­gram, aşadar prin amploa­rea aplicată şi valoarea repertoriului, prin împlini­rea lui, adică prin trans­punerea scenică, frecvenţa şi circumstanţele Specta­colelor. Totodată, în conceperea repertoriilor teatrale se cuvine să ţină seama de propriile disponibilităţi, de colectivele artistice şi teh­nice cu care sunt în situa­ţia să susţină repertoriul cit mai aproape de condi­ţia artei Să înţelegem bine afirmaţiile pline de miez ale lui I.L. Caragiale că este important „ce se joacă intr-un teatru“, dar că este foarte însemnat, definitoriu artistic, „cum se joacă“. El afirma că „cine zice teatru bun, avea să zică actori buni“. Orice repertoriu poate fi, teoretic, sublim — nu vrem să ne în­depărtăm de Caragiale — dar să „lipsească cu desă­­virşire“ ca fapt de artă dacă cei care l-au aşternut pe turile nu au ţinut seama de posibilitatea realizării lui. . Am­ fi de dorit ca fiecare colectiv teatral să-şi utili­zeze mult mai intens şi a­­decvat valorile, iar, pe de altă parte, să-şi creeze suma de personalităţi au­tentice şi diverse care să asigure capacitatea nelimi­tată în abordarea şi reali­zarea artistică a reperto­riului. Această situaţie ar fi de dorit şi în principiu posibil de realizat pretu­tindeni — căci sunt teatre ce pot fi date ca exemplu în acest sens — cu condi­ţia ca alături de o politi­că repertorială să existe şi o politică de cadre. Astfel, conducerile teatrelor, ple­cind de la sarcinile speci­fice instituţiilor lor, şi-ar putea concepe colectivele conform unor criterii bine stabilite.. Profilurile şi pro­gramele cu perspectivă, repertoriul in funcţie de responsabilităţile ample e­­ducative si totodată de va­lorile artistice proprii res­pectivei formaţii statorni­cesc artistic­ii sudează mo­ral, asigură atmosferă de lucru­, dau satisfacţii atit spectatorilor, cit şi creato­rilor , actori, regizori,, sce­nografi. O privire asupra reper­toriului ,­ tuturor teatrelor din ţară arată că, pe an­samblu, există opere, de Structură ale literaturii na­ţionale, valori clasice că­tre care este firesc ca tea­trele să­ se îndrepte şi să revină ; se face insă încă puţin pentru descoperirea­­ (binemeritată) a altor texte ale moştenirii literare na­ţionale, cărora teatrele s-ar cuveni să le­­asigure implinirea scenică pe care o merită. Nu sunt puţine asemenea opere şi nici pu­ţine teatrele care le-ar pu­tea valorifica, dar se pare că unora le lipseşte în­drăzneala în a le­ aborda, altora le este mai comod să nu se complice cu pie­se la care nu există ante­cedente spectaculare noto­rii, care cer autentic efort de creaţie. Aş mai observa că, dincolo de binevenita stimulare a creaţiilor noi, în care s-ar simţi nevoia unui şi mai mare accent pus pe valoarea artistică, nu se au în vedere tot­deauna operele consacrate de public şi vreme ale dra­maturgiei socialiste, genul producând şi impunând în această perioadă destule certitudini care permit să fie reluate şi pretind să nu fie uitate. Dealtfel, acest criteriu are a funcţiona în general, prin prisma calităţii ideo­logice şi a valorii artistice avind să fie considerate şi piesele produse in con­temporaneitate de alte li­teraturi, domeniu din care şi-au făcut joc uneori şi însăilări fără valoare, ni­merite la un teatru sau al­tul prin cine ştie ce con­curs de împrejurări. In a­­ceastă privinţă, a prezenţei in repertorii a literaturii contemporane de peste hotare, să simte nevoia unei explorări mai ample şi a unei selecţionări mai atente pentru promovarea unor lucrări cu certă cali­tate artistică și ideologică. , Valoarea educativă a programului teatral ----------------------- Opinii de Virgil BRADAJEANU -----------------------­ Maramureş, ţară veche, Maramureş, ţară nouă (Urmare din pag. I) Sprie, Cavnic, Tirgu Lă­­puş, Seini, Şomcuta Mare, Ulmeni, Dragomi­­reşti, Ocna Şugatag, Băiuţ şi altele. în total, in actua­lul cincinal vor fi puse in funcţiune în judeţul Mara­mureş 91 de capacităţi noi şi moderne in industrie, agricultură, construcţii, transporturi şi în alte ra­muri şi se vor realiza un număr însemnat de con­strucţii social-culturale am­plasate pe tot cuprinsul judeţului. Este firesc, de aceea, ca toată lumea să se simtă implicată in acest efort general de innoire. Şi a­­ceasta pentru că cifrele globale nu înseamnă altce­va decit însumarea conti­nuă, sistematică și respon­sabilă a unui efort perma­nent al fiecărui locuitor al județului, indiferent dacă lucrează în industrie — care va oferi 25 000 de noi locuri de muncă in.­alții'* următori — sau în atit de diversa subdivizare a a­­griculturii ,­ de la produc­ţia de cereale la zootehnie, pomicultură sau silvicul­tură — în cercetarea şti­inţifică — atit de firesc ancorată în problematica de imediat interes din toa­te domeniile de activitate, de la tehnologiile de vîrf menite să asigure o mai bună valorificare a meta­lelor neferoase şi pină la fertilizarea păşunilor — sau in construcţii — 22 000 de apartamente înseamnă efectiv­ un angajament am­biţios. C­unoscind trecutul de multă istorie al a­­cestor pămînturi, vă­­zînd lucrurile deja înfăp­tuite şi bănuind uşor că proiectele de viitor vor de­veni şi ele, foarte curînd, realităţi, in orice punct geografic al judeţului te-ai afla ai sentimentul — prin oameni şi prin faptele lor — că trăieşti tonica certi­­tudinie a întregului pe care-1 reprezintă rotundul simbol brâncuşian de pe Poarta sărutului. In orice parte te-ai afla printre oamenii Maramureşului cele două jumătăţi de cerc ale istoriei — trecutul şi viitorul — se contopesc cu o impresionantă identitate pe aceeaşi verticală inaltă a prezentului din care se vede atit de limpede şi ce-a fost înainte de astăzi şi — mai ales — ceea ce vă fi miine. Maramureşul, de fapt istoria mai veche sau cea nouă a acestei înalte părţi de ţară, este un cintec băr­bătesc în care este vorba despre oameni şi despre dragostea lor de ţară. Ţara libertăţii, ţara dreptăţii, ţara frumuseţii şi a tutu­ror jertfelor necesare pen­tru ca libertatea, drepta­tea şi frumuseţea să rămi­­nă ale ţării. O ţară — idee şi realitate în egală mă­­­­sură — in numele căreia au trudit şi trudesc aici, acasă, ca oameni ai muncii şi ai ideii în anii de liber­tate, dreptate şi frumuse­ţe de după 23 August, su­tele de mii de maramure­şeni. Maramureşul este ră­dăcină. Rădăcină şi visare. Şi oamenii Maramureşu­lui ştiu de multă vreme să viseze şi să-şi împli­nească prin muncă visuri­le. Şi este foarte bine că aşa cum aceste visuri s-au împlinit şi se împlinesc in toate îndeletnicirile care fac mîndria economică şi socială a acestui judeţ în­­tr-o atit de calmă şi sigu­ră ascensiune, de pe cura­tele pridvoare ale judeţu­lui, priviri la fel de înal­te ca privirile marilor îna­intaşi au învăţat sau înva­ţă acum să scrie în lemn şi în piatră liniştea şi vi­surile acestui loc de ţară în care pădurea o să-i lase cu siguranţă să-i înveţe legendele şi speranţele şi să i le facă în lemn şi­­în modestie la fel de durabil ca tot ceea ce s-a înfăpt • tuit şi se înfăptuieşte mo­dest şi durabil în acest „Maramureş, ţară vechie, cu oameni fără pereche“... ••• Prima lună de toamnă s-a caracte­rizat prin eforturi intense depuse în toate sectoarele vieţii economico­­sociale pentru îmbunătăţirea calita­tivă a muncii, p­entru perfecţionarea activităţii corespunzător orientărilor Congresului al Xll-lea, Înaltelor exi­genţe ale etapei actuale. Incadrindu-se în această arie de preocupări. VIZITELE DE LUCRU ALE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN UNITĂŢI ECONO­MICE DIN JUDEŢELE PRAHOVA, DOLJ ŞI TELEORMAN au pus o dată mai mult în lumină valoarea dialo­gului permanent cu poporul, eficien­ţa stilului de muncă dinamic al se­cretarului general al partidului, avind între principalele componente analiza la fața locului a modului cum se înfăptuieşte politica partidu­lui, consultarea sistematică a cadre­lor de partid, a specialiştilor, a tutu­ror oamenilor muncii asupra măsuri­lor ce se cer adoptate pentru înde­­plinirea optimă a obiectivelor stabi­lite. Gama problemelor abordate pe parcursul vizitei a fost vastă­­ de la aspectele creşterii producţiei indus­triale şi agricole, economisirea mate­riilor prime, energiei şi combustibi­lului, la cele ale ridicării permanen­te a calităţii şi eficienţei întregii ac­tivităţi economice şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale celor ce mun­cesc. Demn de relevat este faptul că direcţiile de acţiune reliefate de se­cretarul general al partidului cu pri­lejul acestor vizite au depăşit cu mult cadrul unităţilor respective, avind valabilitate la nivel naţional ; necesitatea realizării integrale a sar­cinilor de plan pe anul în curs, pri­mul an al cincinalului, ceea ce este de natură să asigure un demaraj bun pentru întreaga perioadă pină­­în 1985 ; sporirea productivităţii muncii prin extinderea mecanizării şi automatizării, folosirea intensivă a utilajelor, obţinerea unor perfor­manţe tehnice superioare , generali­zarea celor mai noi cuceriri ale şti­inţei şi tehnicii, unirea mai strinsă a forţelor din cercetare cu cele din producţie, în vederea creşterii nive­lului calitativ şi a competitivităţii produselor ; ridicarea pregătirii teh­­nico-profesionale şi politico-culturale a oamenilor muncii. Din paleta largă a problemelor abordate se cuvin re­marcate şi cele privind aproviziona­rea populaţiei, necesitatea luării tu­turor măsurilor ca pieţele, unităţile comerciale să asigure din abunden­ţă legumele de sezon. Consecvenţa cu care conducerea partidului acţionează pentru soluţio­narea optimă a problemelor de im­portanţă majoră ale evoluţiei actuale şi de perspectivă a vieţii economice a ţării a fost puternic reliefată şi de CONSFĂTUIREA DE LUCRU DE LA C.C. AL P.C.R., DIN ZILELE DE 9 ŞI 10 SEPTEMBRIE, PE PRO­BLEMELE CERCETĂRII ŞTIINŢI­FICE AGRICOLE. Cuvintarea rosti­tă cu acest prilej de secretarul gene­ral al partidului reprezintă un pro­gram de lucru de largă perspectivă pentru organismele de cercetare a­­gricolă, pentru toţi cei ce lucrează în acest important sector. Reţine atenţia în mod deosebit chemarea adresată de secretarul general al partidului cercetătorilor de profil de a se im­plica mai puternic în perfecţionarea întregii munci din agricultură, de a identifica soluţii originale, eficiente pentru soluţionarea diferitelor pro­bleme şi a participa nemijlocit la în­făptuirea lor, de a prelua direct res­ponsabilităţi precise in activitatea practică si a muta astfel centrul de greutate al muncii lor din laboratoa­re pe loturi şi ogoare, acolo unde se hotărăşte soarta producţiei. Multe unităţi de cercetare au rezultate bune ; esenţial este — aşa cum se sublinia şi in­cuvintarea rostită de secretarul general al partidului — ca aceste rezultate sa fie extinse, ca unităţile de producţie să beneficieze mai mult de soluţiile oferite de cer­cetare. In spiritul indicaţiilor conducerii superioare de partid, campania agri­colă de toamnă a acestui an a fost mai bine pregătită. In această pe­rioadă de virf din agricultură se cer o exemplară mobilizare a tuturor forţelor de la sate, folosirea integrală a bazei tehnice, organizarea rigu­roasă a muncii, astfel incit strânge­rea roadelor toamnei să se facă fără pierderi si in cel mai scurt timp. O deosebită atenţie trebuie acordată însăminţărilor de toamnă, respectin­­du-se pretutindeni perioada optimă de semănat, executindu-se lucrări de cea mai bună calitate, astfel incit în anul viitor să se obţină recolte ma­xime. Din problematica economică amplă a acestei luni consemnăm şi desfă­şurarea adunărilor generale ale oa­menilor muncii, care vor continua in octombrie. Foruri supreme ale demo­craţiei şi autoconducerii muncitoreşti la nivelul întreprinderilor si centra­lelor, actualele adunări generale sint convocate special pentru a dezbate şi aproba, in spiritul hotârîrilor Con­gresului al Xll-lea al partidului, sar­cinile ce revin întreprinderilor și centralelor industriale din Planul naţional unic de dezvoltare econo­­mico-sociala a României pe anul 1982 și a stabili programe unitare de măsuri care sa asigure îndeplinirea acestora. Avind loc in pragul ulti­mului trimestru al anului, adunărilor generale ale oamenilor muncii le re­vine si îndatorirea majoră de a ana­liza cu toată răspunderea rezultatele obţinute pină acum, de a stabili di­recţiile de acţiune concrete pentru realizarea de către fiecare întreprin­dere a planului pe acest an la toţi in­dicatorii. In acelaşi timp, adunările generale aleg candidaţii pentru con­siliile judeţene şi al municipiului Bucureşti ale oamenilor muncii. în acelaşi context, al preocupărilor pentru perfecţionarea întregii acti­vităţi economico-sociale, se situează şi problematica dezbătută in ŞEDIN­ŢA COMITETULUI POLITIC EXE­CUTIV AL C.C. AL P.C.R. din 18 septembrie­ Proiectele noului regula­ment vamal şi al legii privind impo­zitele şi taxele locale, care au fost aprobate cu acest prilej, sunt menite să creeze un cadru superior desfăşu­rării activităţii, să asigure reglemen­tări unitare în aceste importante do­menii. A devenit o nobilă tradiţie ca inau­gurarea fiecărui nou an de învăţă­­mânt să fie marcată de prezenţa to­varăşului Nicolae Ceauşescu, a celor­lalţi conducători de partid şi de stat. Un puternic ecou au avut îndemnu­rile adresate de secretarul general al partidului în­CUVINTAREA LA MAREA ADUNARE POPULARA DIN CRAIOVA CU PRILEJUL DES­CHIDERII NOULUI AN DE INVA­­TAMINT privind continua perfecţio­nare a şcolii româneşti, integrarea mai puternică a învăţămîntului cu cercetarea şi producţia, mergind pină la preluarea de către cadrele didac­tice şi specialişti a unor responsabi­lităţi precise in domeniul producţiei ; dezvoltarea activităţii productive a studenţilor, participarea lor nemijlo­cită la soluţionarea problemelor din specialitatea lor ; sporirea contribu­ţiei procesului instructiv-educativ la educarea patriotică, revoluţionară a tinerei generaţii, la cultivarea hotă­­ririi de a învinge orice greutăţi, de a-şi consacra energiile desfăşurării cu succes a construcţiei socialiste. In luna care s-a încheiat, la Bucu­reşti a avut loc o amplă manifesta­re ştiinţifică — cel de-AL DOILEA CONGRES NAŢIONAL DE CHIMIE, DESFĂŞURAT SUB ÎNALTUL PA­TRONAJ AL TOVARĂŞEI ACADE­MICIAN DOCTOR INGINER ELENA CEAUŞESCU. Cuvintarea rostită cu acest prilej de către tovarăşa Elena Ceauşescu se constituie intr-un ade­vărat îndreptar de acţiune în ceea ce priveşte ridicarea întregii activi­tăţi a industriei chimice la o nouă calitate, în conformitate cu orientă­rile Congresului al Xll-lea, valorifi­carea superioară a energiei si resur­selor de materii prime, strinsa conlu­crare intre sectoarele de cercetare, proiectare, inginerie tehnologică şi cele productive, valorificarea intr-o măsură sporită a importantului po­tenţial de care dispune cercetarea ştiinţifică , legătura strinsă intre unităţile de cercetare şi cele indus­triale. * Cronica lunii septembrie a înscris, ca un eveniment proeminent al vieţii culturale, DESFĂŞURATA CELEI DE-A IX-A EDIŢII A FESTIVALU­LUI INTERNAŢIONAL „GEORGE ENESCU“. Incununînd bogata suită de manifestări omagiale prin care a fost marcată, atit in tară, cit si in nu­meroase ţări ale lumii, împlinirea a 100 de ani de la naşterea marelui­­ muzician român — sărbătorire pre­văzută şi în cadrul marilor aniversări UNESCO — beneficiind de prezenţa prestigioasă a unor formaţii şi per­sonalităţi de frunte ale vieţii muzica­le şi internaţionale, recenta ediţie a festivalului a relevat originalitatea şi forţa creaţiei enesciene, preţuirea reală de care se bucură creaţia mu­zicală românească în lume. ★ Şi in răstimpul care face obiec­tul cronicii de faţă, România socia­listă s-a afirmat cu putere ca un factor dinamic, profund constructiv pe arena mondială. Pornind de la poziţiile de principiu ale partidului şi statului nostru, de la orientări­le Congresului al Xll-lea, secretarul general al partidului, preşedin­tele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a formulat direcţii clare de acţiune care, în concepţia ţării noastre, pot duce la soluţionarea pro­blemelor majore ce confruntă ome­nirea contemporană. Aşa cum a relevat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cuvintări rostite cu prilejul vizitelor de lucru efectuate în­ diverse judeţe ale ţă­rii, omenirea trece prin momente grele. Pe lingă faptul că in diferi­te regiuni ale globului se perpetuea­ză o serie de conflicte şi diferende mai vechi, îşi fac mereu apariţia noi focare de tensiune. Continuarea fre­netică, la­ praguri tot mai înalte, a cursei înarmărilor înăspreşte con­tinuu climatul politic internaţional. Repercusiunile agravării subdezvol­tării, a decalajelor, adîncirea si ex­tinderea crizei economice mondiale generează noi elemente de incer­titudine si tensiune. In acelaşi timp, adîncirea în continuare a contradic­ţiilor dintre diferite state si grupări de state, recrudescenta politicii im­perialiste de forţă şi dominaţie, de amestec în treburile interne ale al­tor popoare pun destinderea la grea încercare. In viaţa internaţională se adună nori ameninţători, care pot duce la un război cu consecinţe in­calculabile pentru întreaga omenire. Pornind de la concluziile analizei a­­profundate a realităţilor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat încă o dată imperativul unirii eforturilor tuturor popoarelor pentru­­oprirea a­­gravării situaţiei internaţionale, pen­tru asigurarea continuării politicii de destindere şi pace, pentru reglemen­tarea tuturor problemelor litigioase, oricit de complicate ar fi ele, nu­mai şi numai pe cale paşnică, prin tratative, pornindu-se de la voinţa naţiunilor de a trăi libere şi inde­pendente, de la interesele salvgar­dării păcii, a civilizaţiei întregii ome­niri. Cu deosebită putere a fost e­­videntiată necesitatea unei largi si neîngrădite colaborări internationale, ca o contribuţie de mare însemnă­tate la promovarea păcii si progre­sului. Tocmai in acest sens a acţionat tara noastră, perioada la care se referă cronica de faţă îmbogăţind cu noi si importante elemente re­laţiile sale internationale pe multi­ple planuri. Numeroase fapte nun In evidentă consecventa cu care acţionează România pentru DEZVOLTAREA PRIETENIEI ŞI COLABORĂRII CU TOATE TARILE SOCIALISTE — extinderea conlucrării si întărirea so­lidarităţii statelor ce construiesc noua orinduire constituind o cerinţă primordială pentru întărirea forţelor păcii si progresului in lume. Momen­te semnificative le-au constituit, in acest sens, primirea de către tova­răşul Nicolae Ceauşescu a delega­ţiei Adunării Federale a R.S. Ceho­slovace şi a delegaţiei Adunării Populare a R­P. Bulgaria, ceea ce a prilejuit trecerea in revistă a bune­lor relaţii de prietenie şi largă con­lucrare dintre România şi aceste ţări, reliefarea voinţei de a impri­ma colaborării reciproce un conţinut tot mai bogat, potrivit Înţelegerilor realizate anterior in cadrul convor­birilor la nivel înalt. In acelaşi sens, schimbul de mesaje dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu si tovarăşul Hu Yaobang, preşedintele C.C. al Parti­dului Comunist Chinez, precum si convorbirea prilejuită de primirea de către preşedintele Prezidiului R.S.F. Iugoslavia. Serghei Kraigher, a ministrului român al afacerilor ex­terne, au pus in evidenţă hotărîrea comună de a dezvolta în continuare pe multiple planuri relaţiile recipro­ce de rodnică colaborare. Din cronica evenimentelor acestei luni se evidenţiază, de asemenea, preocuparea României pentru ÎNTĂ­RIREA RELAŢIILOR CU ŢĂRILE IN CURS DE DEZVOLTARE, CU TARILE NEALINIATE — parte In­tegrantă a luptei împotriva imperia­lismului şi neocolonialismului — ca şi pentru DEZVOLTARE­A COLABO­RĂRII CU TOATE STATELE LU­MII, fără deosebire de orinduire so­cială. Intr-adevăr, evocînd asemenea evenimente marcante ca vizita între­prinsă in ţara noastră de Alteţa sa şeicul Jaber Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, emirul statului Kuwe­it, ca şi vizita colonelului Moam­­mer El Geddafi, conducătorul Marii Revoluţii de la 1 Septembrie al Ja­­mahiriei Arabe Libiene Populare Socialiste, se poate aprecia că, prin rezultatele lor, prin înţelegerile la care s-a ajuns, privind dezvoltarea cooperării in diferite domenii de ac­tivitate, noile contacte la nivel înalt de la Bucureşti constituie contribuţii de cea mai mare importanţă la ex­tinderea raporturilor de conlucrare dintre România şi aceste ţări, la în­tărirea trainicei prietenii dintre po­porul român şi popoarele arabe. Un loc central în activitatea in­ternaţională a României l-a ocupat, şi în această perioadă, ampla şi complexa problematică a DEZAR­MĂRII. In această ordine de preo­cupări. Mesajul adresat de tova­răşul Nicolae Ceauşescu participanţi­lor la simpozionul internaţional „Oa­menii de ştiinţă şi pacea“, desfăşu­rat la Bucureşti, a pus cu putere in evidenţă necesitatea stringentă de a se trece la măsuri concrete de opri­re a cursei aberante a înarmărilor, la înfăptuirea dezarmării, şi in pri­mul rînd a dezarmării nucleare, re­­levind în acest sens marea răspun­dere ce revine oamenilor de ştiinţă, maselor populare, forţelor înaintate pentru menţinerea păcii mondiale si asigurarea progresului omenirii. Consecvenţa cu care acţionează ţara noastră în vederea înfăptuirii dezarmării, pentru scoaterea în afara legii a armelor nucleare şi trecerea la lichidarea lor este atestată si de noile propuneri prezentate de Româ­nia la sesiunea, in curs de desfă­şurare, a Organizaţiei Naţiunilor Unite. In lumina acestui deziderat, România consideră — aşa cum sub­linia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — că este pe deplin întemeiată şi justă propunerea formulată de Uniu­nea Sovietică la actuala sesiune a O.N.U. prin care se cere să fie de­clarat criminal acela care va recurge primul la arma atomică — şi sus­­ţine, cu deplin temei, că oricine se pregăteşte să recurgă la arma atomi­că duce o politică împotriva umani­tăţii, o politică criminală. Ţinînd seama de faptul că Europa, conti­nentul pe care sunt concentrate cele mai puternice mijloace de distrugere, este în continuare atrasă in viitoarea înarmărilor, ţara noastră apreciază ca deosebit de important ca Aduna­rea Generală a O.N.U. să se pro­nunţe ferm împotriva amplasării de noi rachete cu rază medie de ac­ţiune şi pentru trecerea grab­nică la negocieri spre a se ajunge la eliminarea de pe continent a aces­tor rachete şi, în general, a arma­mentelor nucleare. România se pro­nunţă cu hotărîre împotriva bombei cu neutroni, a cărei dezvoltare nu poate duce decit la o nouă escalada­re a competiţiei înarmărilor nuclea­re. Totodată, având în vedere creş­terea continuă a bugetelor militare, ţara noastră consideră ca un impera­tiv de prim ordin reducerea acestor fonduri şi apreciază că ar fi deosebit de pozitiv ca sesiunea O.N.U. să ajungă la o înţelegere privind în­gheţarea cheltuielilor militare la ni­velul anului 1981. Sunt puncte care definesc o concepţie unitară şi un program practic de acţiune, a cărui materializare ar aduce imense bene­ficii cauzei păcii, intereselor vitale ale popoarelor. România, ţară socialistă în curs de dezvoltare, personal preşedintele Republicii, au depus şi în această pe­rioadă intense eforturi pentru ca, printr-o largă colab­orare, să se ajun­gă la însănătoşirea economiei inter­naţionale, la făurirea unei noi ordini economice internaţionale, care să asigure progresul şi bunăstarea tu­turor popoarelor. Aşa cum a subli­niat ţara noastră, inclusiv în cadrul reuniunii ţărilor membre ale „Gru­pului celor 77“, în vederea atingerii acestor obiective majore se impune întărirea continuă a solidarităţii şi unităţii de acţiune a ţărilor în curs de dezvoltare. Pornind de la­­faptul că unul din factorii care au contribuit in ultimul timp la sporirea dificultăţilor eco­nomice îl constituie scumpirea fără precedent, de către unele ţări capita­liste dezvoltate, a creditelor interna­ţionale , inclusiv în scopul finanţă­rii bugetelor lor militare în continuă creştere — România s-a pronunţat cu fermitate împotriva practicii neocolo­­nialiste a dobînzilor excesive, care diminuează posibilităţile de progres ale ţărilor in curs de dezvoltare, a­­fectează economia mondială. In con­cepţia ţării noastre, revine întregii comunităţi internaţionale misiunea de a acţiona cu toată hotărîrea pentru a se determina trecerea la dobînzi raţionale, care să răspundă necesi­tăţilor ţărilor un curs de dezvoltare, ale stabilităţii economice generale. Acestui scop îi răspunde propunerea concretă a României de a se ajunge la o înţelegere internaţională privind plafonarea la maximum 8 la sută a dobînzilor, la 5 la sută pentru ţările în curs de dezvoltare, iar ţările cele mai puţin dezvoltate să primească credite fără dobînzi sau cu dobînzi de cel mult 2—3 la sută. Un rol deosebit de important in soluţionarea problemelor dezarmării, a celor privind făurirea noii ordini economice mondiale, în general a problemelor majore ale lumii con­temporane revine O.N.U. însuşi fap­tul că a prezentat aceste probleme majore celui mai larg for mondial oglindeşte marea însemnătate pe care ţara noastră o acordă Naţiuni­lor Unite. România a subliniat din nou necesitatea de a se pune in va­loare toate posibilităţile pe care le oferă Carta O.N.U., incit organizaţia internaţională să-şi sporească eficien­ţa acţiunilor pentru asigurarea păcii şi securităţii, a progresului şi cola­borării internaţionale, aşa cum cer interesele vitale ale tuturor popoare­lor, ale întregii umanităţi. Paul DOBRESCU AI. CÂMPEANU CRONICA LUNII SEPTEMBRIE ■­ "■ i mj.iimmmiffi.wi«­­­­­­ internă şi internaţională ROMÂNIAFILM prezintă o nouă producţie a Casei de filme 5 Decoruri : arh. Marcel Bogos. Costume : Nely Grigo­­riu Merola. Muzica : Gheorghe Zamfir. Imaginea : Marian Iordache. Scenariul şi regia : Mircea Mureşan. Cu : Rodica Mureşan, Costel Constantin, Radu Beligan, Ion Hidişan, Geta Grapă, Toma Dimitriu, Horea Po­­pescu, Ioana Bulcă, Jorj Voicu, Constantin Stănescu şi Nicu Constantin. Film realizat în studiourile Cen­trului de producţie cinematografică „Bucureşti“. „întoarcere la dragostea dinţii* tv PROGRAMUL 1­9.00 Teleşcoala 10.55 Omul şi sănătatea (re­­­­luare) 11.10 Roman foileton ,,Vîntul speranţei“ — reluarea epi­sodului 5 12.00 Tribuna TV (reluare) 12.25 Ansambluri folclorice 12.45 Telex 16.00 Telex 16.05 Teleşcoală. Cabinet de ştiinţe sociale — dezbatere 16.40 Viaţa culturală 17.50 Drapelul din Tien-An-Mîn. Reportaj din Republica Populară Chineză. 18.15 Fotbal internaţional. Re­zumatele meciurilor retur disputate miercuri în cu­pele europene interclu­­buri 18.50 1001 de seri 19.00 Telejurnal 19.30 Actualitatea economică 20.00 Deschiderea stagiunii de concerte a Radioteleviziu­­­nii Române. Ziua interna­ţională a muzicii. Trans­misiune directă. Dirijor : Iosif Conta. In program : Preludiu la unison de G. Enescu . Simfonia a IX-a de Beethoven. 21.20 Ora tineretului 22.05 In lumea enigmelor — serial ştiinţific. Episodul 10 : O.Z.N. 22.30 Telejurnal PROGRAMUL 2 19.00 Telejurnal 19.30 Muzeele lumii : Galeria Tretiakov. 19.55 Album coral 20.15 Teatru TV . ..Cîţiva bănuţi şi... nişte milioane“ de Corneli­u Marcu. Premieră. In distribuţie : Colea Râutu, Emanoil Petruţ, Constantin Diplan, Radu Gheorghe, Sorin Medeleni, Rodica Popescu-Bitonescu, Rodica Mandache, Valeria Ogăşanu, Monica Modrea­­nu, Sorin Gheorghiu. Re­gia : Constantin Dinis­chiotu 21.10 Teleenciclopedia (reluare) 21.55 Anunţuri şi muzică 22.05 Cîntec mîndru oltenesc 22.30 Telejurnal SCI­NT­El A — joi 1 octombrie 1981 ------------— CABIMET PLASTIC,---------------­POLIVALENŢA ARTISTULUI Animat de o fertilă ne­linişte creatoare, de pa­siunea investigării unor noi domenii ale expresiei plastice, dar şi a sondării propriilor resurse artisti­ce, Mihu Vulcănescu a ştiut să anexeze vocaţiei sale iniţiale — aceea de desenator — noi teritorii artistice. Expoziţiile din ultimii ani, prezenţa sa la mari manifestări de artă internaţionale, comenzile pentru decorarea unor im­portante­­ monumente si­tuate in apropierea Romei sau Florenţei, presa deo­sebit de favorabilă care a însoţit multe din aceste manifestări atestă resur­sele variate ale unui artist care nu s-a oprit doar la desen şi ilustraţia de car­te, ci a abordat cu egală dezinvoltură (aşa cum o dovedeşte şi noua sa ex­poziţie de la Muzeul de artă a­ Republicii Socia­liste România) pictura in ulei şi pictura pe mari pa­nouri de ceramică, deco­rarea unor vase de cera­mică şi crearea unor for­me de sticlă in binecunos­cutele ateliere de la Murano pe lingă folosirea­ unor va­riate tehnici ale gravurii. „Pictor c­ult şi muzician bine pregătit (atit cit este suficient pentru ca arta sa să aibă deschideri am­ple) — afirma de curînd Armando Nocentini, direc­torul Bienalei internaţio­nale de artă de la Flo­renţa — cititor asiduu de poezie, Mihu Vulcănescu este un artist riguros din punct de vedere tehnic, avind mai ales o construc­­­­ţie grafică solidă şi sigu­ră, un semn pur şi fluent, capabil să transcrie cu deosebită delicateţe şi sen­sibilitate cele mai uşoare inflexiuni ale sufletului. El practică şi a practicat tehnici şi mijloace dintre cele mai variate : de la pictură la litografie, de la ilustraţia de carte la cele mai diferite tehnici de gravură, de la ceramică la scenografia teatrală şi cinematografică“. . Aparent atit de diferite, direcţiile artistice in care Mihu Vulcănescu şi-a exercitat demersul crea­tor işi au, la origine, acea înzestrare de desenator cu care debuta acum aproape două decenii. Pictura, fie ea pe pinză sau ceramică, aduce acum aceeaşi preci­zie şi eleganţă a liniei, aceeaşi virtuozitate incon­testabilă în minuirea ei. Mai mult dorit atit, pictu­rile lui Mihu Vulcănescu situate la confluenţa rea­lismului vizual cu aspira­ţia modernă spre sinteză şi simplitate, spre meta­foră şi simbol îndeamnă la o descifrare a semnifica­ţiilor conţinute de pildă de imaginea obsedant relua­tă a porumbeilor, a unor chipuri şi siluete care-i străbat deseori lucrările. Alăturarea in cadrul acele­iaşi imagini a unor elemen­te aparent disparate, dar ordonate in ansambluri ce aspiră la coerenţă şi logi­că tematică, nu este desi­gur nouă. Şi nu intîmpla­­tor comentatorii, nume-Expoziţia Mihu Vulcănescu roşi, ai lucrărilor lui din ultima vreme s-au referit la suprarealism. In inte­riorul acestei determinări de ansamblu, Mihu Vulcă­nescu ne prezintă insă exemplul unei personali­tăţi artistice de o lucidi­tate mereu trează. Tehnica naraţiunii în pictură şi uneori în grafică trădează la autorul ei dorinţa de a încărca, semnificativ, ima­ginea. Sub aparenţa unor simboluri simple, mereu reluate, repetate, distingi uneori sensuri grave, un tragism conţinut care co­există intr-un echilibru netulburat, pe simezele expoziţiei, cu elementele universului său artistic. Un univers în care visul şi fragmente ale realităţii, semnificaţia şi expresia directă, sonorităţile şi sur­dinele cromatice capătă valorile unui joc liber al fanteziei. Este o fantezie capabilă să păstreze, de pildă, în ciclul de serigra­­fii intitulate „Florenţa cum era" o perspectivă sintetică şi comparativă, o viziune modernă în recep­tarea unor motive ale gra­vurii începutului de secol. Sunt lucrări în care aso­cierea insolită a unor fi­guri şi obiecte aparent disparate, cu rezultate de ordinul expresivităţii, se întemeiază pe o bună cu­noaştere a psihologiei re­ceptării unor imagini, în care şocul vizual antrenea­ză, ca o consecinţă directă, interesul. Ar trebui să precizăm totodată că efec­tele optice de concizie şi simplitate, fantezia cu care Mihu Vulcănescu îşi alcătuieşte desenele, sti­mulată de numeroase şi variate lecturi, s-a mani­festat plenar in domeniul ilustraţiei de carte. Artis­tul a ilustrat pină acum peste 100 de volume, prin­tre care putem aminti poe­ziile lui M. Eminescu, „Versuri“ de L. Blaga şi T. Arghezi, „Moartea că­prioarei“ de N. Labiş, „Princepele“ de E. Barbu, „Ghepardul“ de Tommasi di Lampedusa, „Oase de sepie“ de E. Montale, „Du­rerea“ de G. Ungaretti, „Viaţa­­nu e vis“ de S. Quasimodo, „Versuri“ de A. S. Puşkin şi G. Trakl, „Povestiri din Pe­tersburg“ de N. V. Gogol şi altele. Dealtfel, paralel cu manifestarea din sălile Muzeului ,de artă, la Bi­blioteca americană se află deschisă o altă expoziţie a ea dedicată in Întregime tălmăcirii plastice a crea­ţiei unor poeţi americani. Lucrările prezentate în aceste două expoziţii aduc astfel în atenţia publicu­lui nostru expresia con­centrată,, metaforică sau directă, a unei­ sensibili­tăţi artistice care a ştiut să se afirme cu autoritate. Marina PREUTU „ŢĂRMUL*

Next