Scînteia, octombrie 1981 (Anul 50, nr. 12164-12190)
1981-10-01 / nr. 12164
PAGINA 4 Prin repertoriu, teatrul îşi exercită programul artistic-educativ, îşi defineşte profilul şi se integrează stimulator în spiritualitatea epocii. Realităţile şi nu reţetele determină in repertoriu proporţiile şi genurile, stabilesc frecvenţele , primordiala realitate o reprezintă publicul căruia i se adresează teatrul prin mijloace artistice. Publicul teatrelor noastre este divers, de diferite niveluri, dar la noi are, cu deosebire, caracteristice disponibilităţi date de apartenenţa la o epocă de avânt revoluţionar constructiv, de cultivare a umanităţii prin cultură, de înţelegere şi preţuire a artei. Educaţia prin teatru nu are caracter de campanie şi nici nu poate avea ambiţia de a concura mijloacele de informare. Educaţia prin teatru este o „investiţie pe termen lung“ care vizează şi cultivă civismul şi patriotismul, moralitatea, aşadar atitudinile fundamentale, determină comportamentul superior în toate domeniile şi, în ultimă instanţă, şi nu cele productive. Astfel că, pe calea „inimii“ şi a „minţii“ beneficiare devin şi sectoarele care propulsează societatea din punct de vedere material. Privind programele teatrelor noastre din ultimele stagiuni se remarcă valori şi idirecţii bine gîndite, prezenţe notabile in diversitatea de titluri, dorinţa de a fi prezentate creaţiile unor mari epoci de cultură, de a deschide orizonturi in contemporaneitate şi a-i face simţit suflul. Este remarcabilă prezenţa literaturii dramatice naţionale, prin creaţii din trecut şi de azi, opere cu profund ecou în fiinţa spectatorilor. Plecind de la aceste înfăptuiri, în lumea teatrală, care cunoaşte ia rindu-i năzuinţa către sporul de calitate şi eficienţă, se identifică aspecte ce pot fi îmbunătăţite şi prin repertoriu. Ştim, de exemplu, că sunt teatre care joacă frecvent „cu casa închisă“, că la nu puţine din Capitală mai cu seamă, este o problemă să obţii un bilet, dar ştim totodată că sunt şi teatre care işi epuizează degrabă spectacolele, cu toate că in respectivul oraş sau judeţ sunt încă mulţi posibili spectatori. Orice teatru angajat în acţiunea educativă e chemat să manifeste responsabilitate nu numai faţă de publicul pe care-l are, ci şi de cel pe care este dator să-l aibă, adică să-l cunoască, să-l atragă, să-lcîştige şi să-l formeze. De toţi trebuie să se ţină seama şi pentru aceasta este necesar să le fie cunoscute profilurile prin sondaje, anchete şi să li se răspundă prin program, aşadar prin amploarea aplicată şi valoarea repertoriului, prin împlinirea lui, adică prin transpunerea scenică, frecvenţa şi circumstanţele Spectacolelor. Totodată, în conceperea repertoriilor teatrale se cuvine să ţină seama de propriile disponibilităţi, de colectivele artistice şi tehnice cu care sunt în situaţia să susţină repertoriul cit mai aproape de condiţia artei Să înţelegem bine afirmaţiile pline de miez ale lui I.L. Caragiale că este important „ce se joacă intr-un teatru“, dar că este foarte însemnat, definitoriu artistic, „cum se joacă“. El afirma că „cine zice teatru bun, avea să zică actori buni“. Orice repertoriu poate fi, teoretic, sublim — nu vrem să ne îndepărtăm de Caragiale — dar să „lipsească cu desăvirşire“ ca fapt de artă dacă cei care l-au aşternut pe turile nu au ţinut seama de posibilitatea realizării lui. . Am fi de dorit ca fiecare colectiv teatral să-şi utilizeze mult mai intens şi adecvat valorile, iar, pe de altă parte, să-şi creeze suma de personalităţi autentice şi diverse care să asigure capacitatea nelimitată în abordarea şi realizarea artistică a repertoriului. Această situaţie ar fi de dorit şi în principiu posibil de realizat pretutindeni — căci sunt teatre ce pot fi date ca exemplu în acest sens — cu condiţia ca alături de o politică repertorială să existe şi o politică de cadre. Astfel, conducerile teatrelor, plecind de la sarcinile specifice instituţiilor lor, şi-ar putea concepe colectivele conform unor criterii bine stabilite.. Profilurile şi programele cu perspectivă, repertoriul in funcţie de responsabilităţile ample educative si totodată de valorile artistice proprii respectivei formaţii statornicesc artisticii sudează moral, asigură atmosferă de lucru, dau satisfacţii atit spectatorilor, cit şi creatorilor , actori, regizori,, scenografi. O privire asupra repertoriului , tuturor teatrelor din ţară arată că, pe ansamblu, există opere, de Structură ale literaturii naţionale, valori clasice către care este firesc ca teatrele să se îndrepte şi să revină ; se face insă încă puţin pentru descoperirea (binemeritată) a altor texte ale moştenirii literare naţionale, cărora teatrele s-ar cuveni să leasigure implinirea scenică pe care o merită. Nu sunt puţine asemenea opere şi nici puţine teatrele care le-ar putea valorifica, dar se pare că unora le lipseşte îndrăzneala în a le aborda, altora le este mai comod să nu se complice cu piese la care nu există antecedente spectaculare notorii, care cer autentic efort de creaţie. Aş mai observa că, dincolo de binevenita stimulare a creaţiilor noi, în care s-ar simţi nevoia unui şi mai mare accent pus pe valoarea artistică, nu se au în vedere totdeauna operele consacrate de public şi vreme ale dramaturgiei socialiste, genul producând şi impunând în această perioadă destule certitudini care permit să fie reluate şi pretind să nu fie uitate. Dealtfel, acest criteriu are a funcţiona în general, prin prisma calităţii ideologice şi a valorii artistice avind să fie considerate şi piesele produse in contemporaneitate de alte literaturi, domeniu din care şi-au făcut joc uneori şi însăilări fără valoare, nimerite la un teatru sau altul prin cine ştie ce concurs de împrejurări. In această privinţă, a prezenţei in repertorii a literaturii contemporane de peste hotare, să simte nevoia unei explorări mai ample şi a unei selecţionări mai atente pentru promovarea unor lucrări cu certă calitate artistică și ideologică. , Valoarea educativă a programului teatral ----------------------- Opinii de Virgil BRADAJEANU ----------------------- Maramureş, ţară veche, Maramureş, ţară nouă (Urmare din pag. I) Sprie, Cavnic, Tirgu Lăpuş, Seini, Şomcuta Mare, Ulmeni, Dragomireşti, Ocna Şugatag, Băiuţ şi altele. în total, in actualul cincinal vor fi puse in funcţiune în judeţul Maramureş 91 de capacităţi noi şi moderne in industrie, agricultură, construcţii, transporturi şi în alte ramuri şi se vor realiza un număr însemnat de construcţii social-culturale amplasate pe tot cuprinsul judeţului. Este firesc, de aceea, ca toată lumea să se simtă implicată in acest efort general de innoire. Şi aceasta pentru că cifrele globale nu înseamnă altceva decit însumarea continuă, sistematică și responsabilă a unui efort permanent al fiecărui locuitor al județului, indiferent dacă lucrează în industrie — care va oferi 25 000 de noi locuri de muncă in.alții'* următori — sau în atit de diversa subdivizare a agriculturii , de la producţia de cereale la zootehnie, pomicultură sau silvicultură — în cercetarea ştiinţifică — atit de firesc ancorată în problematica de imediat interes din toate domeniile de activitate, de la tehnologiile de vîrf menite să asigure o mai bună valorificare a metalelor neferoase şi pină la fertilizarea păşunilor — sau in construcţii — 22 000 de apartamente înseamnă efectiv un angajament ambiţios. Cunoscind trecutul de multă istorie al acestor pămînturi, văzînd lucrurile deja înfăptuite şi bănuind uşor că proiectele de viitor vor deveni şi ele, foarte curînd, realităţi, in orice punct geografic al judeţului te-ai afla ai sentimentul — prin oameni şi prin faptele lor — că trăieşti tonica certitudinie a întregului pe care-1 reprezintă rotundul simbol brâncuşian de pe Poarta sărutului. In orice parte te-ai afla printre oamenii Maramureşului cele două jumătăţi de cerc ale istoriei — trecutul şi viitorul — se contopesc cu o impresionantă identitate pe aceeaşi verticală inaltă a prezentului din care se vede atit de limpede şi ce-a fost înainte de astăzi şi — mai ales — ceea ce vă fi miine. Maramureşul, de fapt istoria mai veche sau cea nouă a acestei înalte părţi de ţară, este un cintec bărbătesc în care este vorba despre oameni şi despre dragostea lor de ţară. Ţara libertăţii, ţara dreptăţii, ţara frumuseţii şi a tuturor jertfelor necesare pentru ca libertatea, dreptatea şi frumuseţea să rămină ale ţării. O ţară — idee şi realitate în egală măsură — in numele căreia au trudit şi trudesc aici, acasă, ca oameni ai muncii şi ai ideii în anii de libertate, dreptate şi frumuseţe de după 23 August, sutele de mii de maramureşeni. Maramureşul este rădăcină. Rădăcină şi visare. Şi oamenii Maramureşului ştiu de multă vreme să viseze şi să-şi împlinească prin muncă visurile. Şi este foarte bine că aşa cum aceste visuri s-au împlinit şi se împlinesc in toate îndeletnicirile care fac mîndria economică şi socială a acestui judeţ într-o atit de calmă şi sigură ascensiune, de pe curatele pridvoare ale judeţului, priviri la fel de înalte ca privirile marilor înaintaşi au învăţat sau învaţă acum să scrie în lemn şi în piatră liniştea şi visurile acestui loc de ţară în care pădurea o să-i lase cu siguranţă să-i înveţe legendele şi speranţele şi să i le facă în lemn şiîn modestie la fel de durabil ca tot ceea ce s-a înfăpt • tuit şi se înfăptuieşte modest şi durabil în acest „Maramureş, ţară vechie, cu oameni fără pereche“... ••• Prima lună de toamnă s-a caracterizat prin eforturi intense depuse în toate sectoarele vieţii economicosociale pentru îmbunătăţirea calitativă a muncii, pentru perfecţionarea activităţii corespunzător orientărilor Congresului al Xll-lea, Înaltelor exigenţe ale etapei actuale. Incadrindu-se în această arie de preocupări. VIZITELE DE LUCRU ALE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU IN UNITĂŢI ECONOMICE DIN JUDEŢELE PRAHOVA, DOLJ ŞI TELEORMAN au pus o dată mai mult în lumină valoarea dialogului permanent cu poporul, eficienţa stilului de muncă dinamic al secretarului general al partidului, avind între principalele componente analiza la fața locului a modului cum se înfăptuieşte politica partidului, consultarea sistematică a cadrelor de partid, a specialiştilor, a tuturor oamenilor muncii asupra măsurilor ce se cer adoptate pentru îndeplinirea optimă a obiectivelor stabilite. Gama problemelor abordate pe parcursul vizitei a fost vastă de la aspectele creşterii producţiei industriale şi agricole, economisirea materiilor prime, energiei şi combustibilului, la cele ale ridicării permanente a calităţii şi eficienţei întregii activităţi economice şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale celor ce muncesc. Demn de relevat este faptul că direcţiile de acţiune reliefate de secretarul general al partidului cu prilejul acestor vizite au depăşit cu mult cadrul unităţilor respective, avind valabilitate la nivel naţional ; necesitatea realizării integrale a sarcinilor de plan pe anul în curs, primul an al cincinalului, ceea ce este de natură să asigure un demaraj bun pentru întreaga perioadă pinăîn 1985 ; sporirea productivităţii muncii prin extinderea mecanizării şi automatizării, folosirea intensivă a utilajelor, obţinerea unor performanţe tehnice superioare , generalizarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, unirea mai strinsă a forţelor din cercetare cu cele din producţie, în vederea creşterii nivelului calitativ şi a competitivităţii produselor ; ridicarea pregătirii tehnico-profesionale şi politico-culturale a oamenilor muncii. Din paleta largă a problemelor abordate se cuvin remarcate şi cele privind aprovizionarea populaţiei, necesitatea luării tuturor măsurilor ca pieţele, unităţile comerciale să asigure din abundenţă legumele de sezon. Consecvenţa cu care conducerea partidului acţionează pentru soluţionarea optimă a problemelor de importanţă majoră ale evoluţiei actuale şi de perspectivă a vieţii economice a ţării a fost puternic reliefată şi de CONSFĂTUIREA DE LUCRU DE LA C.C. AL P.C.R., DIN ZILELE DE 9 ŞI 10 SEPTEMBRIE, PE PROBLEMELE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE AGRICOLE. Cuvintarea rostită cu acest prilej de secretarul general al partidului reprezintă un program de lucru de largă perspectivă pentru organismele de cercetare agricolă, pentru toţi cei ce lucrează în acest important sector. Reţine atenţia în mod deosebit chemarea adresată de secretarul general al partidului cercetătorilor de profil de a se implica mai puternic în perfecţionarea întregii munci din agricultură, de a identifica soluţii originale, eficiente pentru soluţionarea diferitelor probleme şi a participa nemijlocit la înfăptuirea lor, de a prelua direct responsabilităţi precise in activitatea practică si a muta astfel centrul de greutate al muncii lor din laboratoare pe loturi şi ogoare, acolo unde se hotărăşte soarta producţiei. Multe unităţi de cercetare au rezultate bune ; esenţial este — aşa cum se sublinia şi incuvintarea rostită de secretarul general al partidului — ca aceste rezultate sa fie extinse, ca unităţile de producţie să beneficieze mai mult de soluţiile oferite de cercetare. In spiritul indicaţiilor conducerii superioare de partid, campania agricolă de toamnă a acestui an a fost mai bine pregătită. In această perioadă de virf din agricultură se cer o exemplară mobilizare a tuturor forţelor de la sate, folosirea integrală a bazei tehnice, organizarea riguroasă a muncii, astfel incit strângerea roadelor toamnei să se facă fără pierderi si in cel mai scurt timp. O deosebită atenţie trebuie acordată însăminţărilor de toamnă, respectindu-se pretutindeni perioada optimă de semănat, executindu-se lucrări de cea mai bună calitate, astfel incit în anul viitor să se obţină recolte maxime. Din problematica economică amplă a acestei luni consemnăm şi desfăşurarea adunărilor generale ale oamenilor muncii, care vor continua in octombrie. Foruri supreme ale democraţiei şi autoconducerii muncitoreşti la nivelul întreprinderilor si centralelor, actualele adunări generale sint convocate special pentru a dezbate şi aproba, in spiritul hotârîrilor Congresului al Xll-lea al partidului, sarcinile ce revin întreprinderilor și centralelor industriale din Planul naţional unic de dezvoltare economico-sociala a României pe anul 1982 și a stabili programe unitare de măsuri care sa asigure îndeplinirea acestora. Avind loc in pragul ultimului trimestru al anului, adunărilor generale ale oamenilor muncii le revine si îndatorirea majoră de a analiza cu toată răspunderea rezultatele obţinute pină acum, de a stabili direcţiile de acţiune concrete pentru realizarea de către fiecare întreprindere a planului pe acest an la toţi indicatorii. In acelaşi timp, adunările generale aleg candidaţii pentru consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti ale oamenilor muncii. în acelaşi context, al preocupărilor pentru perfecţionarea întregii activităţi economico-sociale, se situează şi problematica dezbătută in ŞEDINŢA COMITETULUI POLITIC EXECUTIV AL C.C. AL P.C.R. din 18 septembrie Proiectele noului regulament vamal şi al legii privind impozitele şi taxele locale, care au fost aprobate cu acest prilej, sunt menite să creeze un cadru superior desfăşurării activităţii, să asigure reglementări unitare în aceste importante domenii. A devenit o nobilă tradiţie ca inaugurarea fiecărui nou an de învăţământ să fie marcată de prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat. Un puternic ecou au avut îndemnurile adresate de secretarul general al partidului înCUVINTAREA LA MAREA ADUNARE POPULARA DIN CRAIOVA CU PRILEJUL DESCHIDERII NOULUI AN DE INVATAMINT privind continua perfecţionare a şcolii româneşti, integrarea mai puternică a învăţămîntului cu cercetarea şi producţia, mergind pină la preluarea de către cadrele didactice şi specialişti a unor responsabilităţi precise in domeniul producţiei ; dezvoltarea activităţii productive a studenţilor, participarea lor nemijlocită la soluţionarea problemelor din specialitatea lor ; sporirea contribuţiei procesului instructiv-educativ la educarea patriotică, revoluţionară a tinerei generaţii, la cultivarea hotăririi de a învinge orice greutăţi, de a-şi consacra energiile desfăşurării cu succes a construcţiei socialiste. In luna care s-a încheiat, la Bucureşti a avut loc o amplă manifestare ştiinţifică — cel de-AL DOILEA CONGRES NAŢIONAL DE CHIMIE, DESFĂŞURAT SUB ÎNALTUL PATRONAJ AL TOVARĂŞEI ACADEMICIAN DOCTOR INGINER ELENA CEAUŞESCU. Cuvintarea rostită cu acest prilej de către tovarăşa Elena Ceauşescu se constituie intr-un adevărat îndreptar de acţiune în ceea ce priveşte ridicarea întregii activităţi a industriei chimice la o nouă calitate, în conformitate cu orientările Congresului al Xll-lea, valorificarea superioară a energiei si resurselor de materii prime, strinsa conlucrare intre sectoarele de cercetare, proiectare, inginerie tehnologică şi cele productive, valorificarea intr-o măsură sporită a importantului potenţial de care dispune cercetarea ştiinţifică , legătura strinsă intre unităţile de cercetare şi cele industriale. * Cronica lunii septembrie a înscris, ca un eveniment proeminent al vieţii culturale, DESFĂŞURATA CELEI DE-A IX-A EDIŢII A FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL „GEORGE ENESCU“. Incununînd bogata suită de manifestări omagiale prin care a fost marcată, atit in tară, cit si in numeroase ţări ale lumii, împlinirea a 100 de ani de la naşterea marelui muzician român — sărbătorire prevăzută şi în cadrul marilor aniversări UNESCO — beneficiind de prezenţa prestigioasă a unor formaţii şi personalităţi de frunte ale vieţii muzicale şi internaţionale, recenta ediţie a festivalului a relevat originalitatea şi forţa creaţiei enesciene, preţuirea reală de care se bucură creaţia muzicală românească în lume. ★ Şi in răstimpul care face obiectul cronicii de faţă, România socialistă s-a afirmat cu putere ca un factor dinamic, profund constructiv pe arena mondială. Pornind de la poziţiile de principiu ale partidului şi statului nostru, de la orientările Congresului al Xll-lea, secretarul general al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a formulat direcţii clare de acţiune care, în concepţia ţării noastre, pot duce la soluţionarea problemelor majore ce confruntă omenirea contemporană. Aşa cum a relevat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cuvintări rostite cu prilejul vizitelor de lucru efectuate în diverse judeţe ale ţării, omenirea trece prin momente grele. Pe lingă faptul că in diferite regiuni ale globului se perpetuează o serie de conflicte şi diferende mai vechi, îşi fac mereu apariţia noi focare de tensiune. Continuarea frenetică, la praguri tot mai înalte, a cursei înarmărilor înăspreşte continuu climatul politic internaţional. Repercusiunile agravării subdezvoltării, a decalajelor, adîncirea si extinderea crizei economice mondiale generează noi elemente de incertitudine si tensiune. In acelaşi timp, adîncirea în continuare a contradicţiilor dintre diferite state si grupări de state, recrudescenta politicii imperialiste de forţă şi dominaţie, de amestec în treburile interne ale altor popoare pun destinderea la grea încercare. In viaţa internaţională se adună nori ameninţători, care pot duce la un război cu consecinţe incalculabile pentru întreaga omenire. Pornind de la concluziile analizei aprofundate a realităţilor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat încă o dată imperativul unirii eforturilor tuturor popoarelor pentruoprirea agravării situaţiei internaţionale, pentru asigurarea continuării politicii de destindere şi pace, pentru reglementarea tuturor problemelor litigioase, oricit de complicate ar fi ele, numai şi numai pe cale paşnică, prin tratative, pornindu-se de la voinţa naţiunilor de a trăi libere şi independente, de la interesele salvgardării păcii, a civilizaţiei întregii omeniri. Cu deosebită putere a fost evidentiată necesitatea unei largi si neîngrădite colaborări internationale, ca o contribuţie de mare însemnătate la promovarea păcii si progresului. Tocmai in acest sens a acţionat tara noastră, perioada la care se referă cronica de faţă îmbogăţind cu noi si importante elemente relaţiile sale internationale pe multiple planuri. Numeroase fapte nun In evidentă consecventa cu care acţionează România pentru DEZVOLTAREA PRIETENIEI ŞI COLABORĂRII CU TOATE TARILE SOCIALISTE — extinderea conlucrării si întărirea solidarităţii statelor ce construiesc noua orinduire constituind o cerinţă primordială pentru întărirea forţelor păcii si progresului in lume. Momente semnificative le-au constituit, in acest sens, primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a delegaţiei Adunării Federale a R.S. Cehoslovace şi a delegaţiei Adunării Populare a RP. Bulgaria, ceea ce a prilejuit trecerea in revistă a bunelor relaţii de prietenie şi largă conlucrare dintre România şi aceste ţări, reliefarea voinţei de a imprima colaborării reciproce un conţinut tot mai bogat, potrivit Înţelegerilor realizate anterior in cadrul convorbirilor la nivel înalt. In acelaşi sens, schimbul de mesaje dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu si tovarăşul Hu Yaobang, preşedintele C.C. al Partidului Comunist Chinez, precum si convorbirea prilejuită de primirea de către preşedintele Prezidiului R.S.F. Iugoslavia. Serghei Kraigher, a ministrului român al afacerilor externe, au pus in evidenţă hotărîrea comună de a dezvolta în continuare pe multiple planuri relaţiile reciproce de rodnică colaborare. Din cronica evenimentelor acestei luni se evidenţiază, de asemenea, preocuparea României pentru ÎNTĂRIREA RELAŢIILOR CU ŢĂRILE IN CURS DE DEZVOLTARE, CU TARILE NEALINIATE — parte Integrantă a luptei împotriva imperialismului şi neocolonialismului — ca şi pentru DEZVOLTAREA COLABORĂRII CU TOATE STATELE LUMII, fără deosebire de orinduire socială. Intr-adevăr, evocînd asemenea evenimente marcante ca vizita întreprinsă in ţara noastră de Alteţa sa şeicul Jaber Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, emirul statului Kuweit, ca şi vizita colonelului Moammer El Geddafi, conducătorul Marii Revoluţii de la 1 Septembrie al Jamahiriei Arabe Libiene Populare Socialiste, se poate aprecia că, prin rezultatele lor, prin înţelegerile la care s-a ajuns, privind dezvoltarea cooperării in diferite domenii de activitate, noile contacte la nivel înalt de la Bucureşti constituie contribuţii de cea mai mare importanţă la extinderea raporturilor de conlucrare dintre România şi aceste ţări, la întărirea trainicei prietenii dintre poporul român şi popoarele arabe. Un loc central în activitatea internaţională a României l-a ocupat, şi în această perioadă, ampla şi complexa problematică a DEZARMĂRII. In această ordine de preocupări. Mesajul adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu participanţilor la simpozionul internaţional „Oamenii de ştiinţă şi pacea“, desfăşurat la Bucureşti, a pus cu putere in evidenţă necesitatea stringentă de a se trece la măsuri concrete de oprire a cursei aberante a înarmărilor, la înfăptuirea dezarmării, şi in primul rînd a dezarmării nucleare, relevind în acest sens marea răspundere ce revine oamenilor de ştiinţă, maselor populare, forţelor înaintate pentru menţinerea păcii mondiale si asigurarea progresului omenirii. Consecvenţa cu care acţionează ţara noastră în vederea înfăptuirii dezarmării, pentru scoaterea în afara legii a armelor nucleare şi trecerea la lichidarea lor este atestată si de noile propuneri prezentate de România la sesiunea, in curs de desfăşurare, a Organizaţiei Naţiunilor Unite. In lumina acestui deziderat, România consideră — aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — că este pe deplin întemeiată şi justă propunerea formulată de Uniunea Sovietică la actuala sesiune a O.N.U. prin care se cere să fie declarat criminal acela care va recurge primul la arma atomică — şi susţine, cu deplin temei, că oricine se pregăteşte să recurgă la arma atomică duce o politică împotriva umanităţii, o politică criminală. Ţinînd seama de faptul că Europa, continentul pe care sunt concentrate cele mai puternice mijloace de distrugere, este în continuare atrasă in viitoarea înarmărilor, ţara noastră apreciază ca deosebit de important ca Adunarea Generală a O.N.U. să se pronunţe ferm împotriva amplasării de noi rachete cu rază medie de acţiune şi pentru trecerea grabnică la negocieri spre a se ajunge la eliminarea de pe continent a acestor rachete şi, în general, a armamentelor nucleare. România se pronunţă cu hotărîre împotriva bombei cu neutroni, a cărei dezvoltare nu poate duce decit la o nouă escaladare a competiţiei înarmărilor nucleare. Totodată, având în vedere creşterea continuă a bugetelor militare, ţara noastră consideră ca un imperativ de prim ordin reducerea acestor fonduri şi apreciază că ar fi deosebit de pozitiv ca sesiunea O.N.U. să ajungă la o înţelegere privind îngheţarea cheltuielilor militare la nivelul anului 1981. Sunt puncte care definesc o concepţie unitară şi un program practic de acţiune, a cărui materializare ar aduce imense beneficii cauzei păcii, intereselor vitale ale popoarelor. România, ţară socialistă în curs de dezvoltare, personal preşedintele Republicii, au depus şi în această perioadă intense eforturi pentru ca, printr-o largă colaborare, să se ajungă la însănătoşirea economiei internaţionale, la făurirea unei noi ordini economice internaţionale, care să asigure progresul şi bunăstarea tuturor popoarelor. Aşa cum a subliniat ţara noastră, inclusiv în cadrul reuniunii ţărilor membre ale „Grupului celor 77“, în vederea atingerii acestor obiective majore se impune întărirea continuă a solidarităţii şi unităţii de acţiune a ţărilor în curs de dezvoltare. Pornind de lafaptul că unul din factorii care au contribuit in ultimul timp la sporirea dificultăţilor economice îl constituie scumpirea fără precedent, de către unele ţări capitaliste dezvoltate, a creditelor internaţionale , inclusiv în scopul finanţării bugetelor lor militare în continuă creştere — România s-a pronunţat cu fermitate împotriva practicii neocolonialiste a dobînzilor excesive, care diminuează posibilităţile de progres ale ţărilor in curs de dezvoltare, afectează economia mondială. In concepţia ţării noastre, revine întregii comunităţi internaţionale misiunea de a acţiona cu toată hotărîrea pentru a se determina trecerea la dobînzi raţionale, care să răspundă necesităţilor ţărilor un curs de dezvoltare, ale stabilităţii economice generale. Acestui scop îi răspunde propunerea concretă a României de a se ajunge la o înţelegere internaţională privind plafonarea la maximum 8 la sută a dobînzilor, la 5 la sută pentru ţările în curs de dezvoltare, iar ţările cele mai puţin dezvoltate să primească credite fără dobînzi sau cu dobînzi de cel mult 2—3 la sută. Un rol deosebit de important in soluţionarea problemelor dezarmării, a celor privind făurirea noii ordini economice mondiale, în general a problemelor majore ale lumii contemporane revine O.N.U. însuşi faptul că a prezentat aceste probleme majore celui mai larg for mondial oglindeşte marea însemnătate pe care ţara noastră o acordă Naţiunilor Unite. România a subliniat din nou necesitatea de a se pune in valoare toate posibilităţile pe care le oferă Carta O.N.U., incit organizaţia internaţională să-şi sporească eficienţa acţiunilor pentru asigurarea păcii şi securităţii, a progresului şi colaborării internaţionale, aşa cum cer interesele vitale ale tuturor popoarelor, ale întregii umanităţi. Paul DOBRESCU AI. CÂMPEANU CRONICA LUNII SEPTEMBRIE ■ "■ i mj.iimmmiffi.wi« internă şi internaţională ROMÂNIAFILM prezintă o nouă producţie a Casei de filme 5 Decoruri : arh. Marcel Bogos. Costume : Nely Grigoriu Merola. Muzica : Gheorghe Zamfir. Imaginea : Marian Iordache. Scenariul şi regia : Mircea Mureşan. Cu : Rodica Mureşan, Costel Constantin, Radu Beligan, Ion Hidişan, Geta Grapă, Toma Dimitriu, Horea Popescu, Ioana Bulcă, Jorj Voicu, Constantin Stănescu şi Nicu Constantin. Film realizat în studiourile Centrului de producţie cinematografică „Bucureşti“. „întoarcere la dragostea dinţii* tv PROGRAMUL 19.00 Teleşcoala 10.55 Omul şi sănătatea (reluare) 11.10 Roman foileton ,,Vîntul speranţei“ — reluarea episodului 5 12.00 Tribuna TV (reluare) 12.25 Ansambluri folclorice 12.45 Telex 16.00 Telex 16.05 Teleşcoală. Cabinet de ştiinţe sociale — dezbatere 16.40 Viaţa culturală 17.50 Drapelul din Tien-An-Mîn. Reportaj din Republica Populară Chineză. 18.15 Fotbal internaţional. Rezumatele meciurilor retur disputate miercuri în cupele europene intercluburi 18.50 1001 de seri 19.00 Telejurnal 19.30 Actualitatea economică 20.00 Deschiderea stagiunii de concerte a Radioteleviziunii Române. Ziua internaţională a muzicii. Transmisiune directă. Dirijor : Iosif Conta. In program : Preludiu la unison de G. Enescu . Simfonia a IX-a de Beethoven. 21.20 Ora tineretului 22.05 In lumea enigmelor — serial ştiinţific. Episodul 10 : O.Z.N. 22.30 Telejurnal PROGRAMUL 2 19.00 Telejurnal 19.30 Muzeele lumii : Galeria Tretiakov. 19.55 Album coral 20.15 Teatru TV . ..Cîţiva bănuţi şi... nişte milioane“ de Corneliu Marcu. Premieră. In distribuţie : Colea Râutu, Emanoil Petruţ, Constantin Diplan, Radu Gheorghe, Sorin Medeleni, Rodica Popescu-Bitonescu, Rodica Mandache, Valeria Ogăşanu, Monica Modreanu, Sorin Gheorghiu. Regia : Constantin Dinischiotu 21.10 Teleenciclopedia (reluare) 21.55 Anunţuri şi muzică 22.05 Cîntec mîndru oltenesc 22.30 Telejurnal SCINTEl A — joi 1 octombrie 1981 ------------— CABIMET PLASTIC,---------------POLIVALENŢA ARTISTULUI Animat de o fertilă nelinişte creatoare, de pasiunea investigării unor noi domenii ale expresiei plastice, dar şi a sondării propriilor resurse artistice, Mihu Vulcănescu a ştiut să anexeze vocaţiei sale iniţiale — aceea de desenator — noi teritorii artistice. Expoziţiile din ultimii ani, prezenţa sa la mari manifestări de artă internaţionale, comenzile pentru decorarea unor importante monumente situate in apropierea Romei sau Florenţei, presa deosebit de favorabilă care a însoţit multe din aceste manifestări atestă resursele variate ale unui artist care nu s-a oprit doar la desen şi ilustraţia de carte, ci a abordat cu egală dezinvoltură (aşa cum o dovedeşte şi noua sa expoziţie de la Muzeul de artă a Republicii Socialiste România) pictura in ulei şi pictura pe mari panouri de ceramică, decorarea unor vase de ceramică şi crearea unor forme de sticlă in binecunoscutele ateliere de la Murano pe lingă folosirea unor variate tehnici ale gravurii. „Pictor cult şi muzician bine pregătit (atit cit este suficient pentru ca arta sa să aibă deschideri ample) — afirma de curînd Armando Nocentini, directorul Bienalei internaţionale de artă de la Florenţa — cititor asiduu de poezie, Mihu Vulcănescu este un artist riguros din punct de vedere tehnic, avind mai ales o construcţie grafică solidă şi sigură, un semn pur şi fluent, capabil să transcrie cu deosebită delicateţe şi sensibilitate cele mai uşoare inflexiuni ale sufletului. El practică şi a practicat tehnici şi mijloace dintre cele mai variate : de la pictură la litografie, de la ilustraţia de carte la cele mai diferite tehnici de gravură, de la ceramică la scenografia teatrală şi cinematografică“. . Aparent atit de diferite, direcţiile artistice in care Mihu Vulcănescu şi-a exercitat demersul creator işi au, la origine, acea înzestrare de desenator cu care debuta acum aproape două decenii. Pictura, fie ea pe pinză sau ceramică, aduce acum aceeaşi precizie şi eleganţă a liniei, aceeaşi virtuozitate incontestabilă în minuirea ei. Mai mult dorit atit, picturile lui Mihu Vulcănescu situate la confluenţa realismului vizual cu aspiraţia modernă spre sinteză şi simplitate, spre metaforă şi simbol îndeamnă la o descifrare a semnificaţiilor conţinute de pildă de imaginea obsedant reluată a porumbeilor, a unor chipuri şi siluete care-i străbat deseori lucrările. Alăturarea in cadrul aceleiaşi imagini a unor elemente aparent disparate, dar ordonate in ansambluri ce aspiră la coerenţă şi logică tematică, nu este desigur nouă. Şi nu intîmplator comentatorii, nume-Expoziţia Mihu Vulcănescu roşi, ai lucrărilor lui din ultima vreme s-au referit la suprarealism. In interiorul acestei determinări de ansamblu, Mihu Vulcănescu ne prezintă insă exemplul unei personalităţi artistice de o luciditate mereu trează. Tehnica naraţiunii în pictură şi uneori în grafică trădează la autorul ei dorinţa de a încărca, semnificativ, imaginea. Sub aparenţa unor simboluri simple, mereu reluate, repetate, distingi uneori sensuri grave, un tragism conţinut care coexistă intr-un echilibru netulburat, pe simezele expoziţiei, cu elementele universului său artistic. Un univers în care visul şi fragmente ale realităţii, semnificaţia şi expresia directă, sonorităţile şi surdinele cromatice capătă valorile unui joc liber al fanteziei. Este o fantezie capabilă să păstreze, de pildă, în ciclul de serigrafii intitulate „Florenţa cum era" o perspectivă sintetică şi comparativă, o viziune modernă în receptarea unor motive ale gravurii începutului de secol. Sunt lucrări în care asocierea insolită a unor figuri şi obiecte aparent disparate, cu rezultate de ordinul expresivităţii, se întemeiază pe o bună cunoaştere a psihologiei receptării unor imagini, în care şocul vizual antrenează, ca o consecinţă directă, interesul. Ar trebui să precizăm totodată că efectele optice de concizie şi simplitate, fantezia cu care Mihu Vulcănescu îşi alcătuieşte desenele, stimulată de numeroase şi variate lecturi, s-a manifestat plenar in domeniul ilustraţiei de carte. Artistul a ilustrat pină acum peste 100 de volume, printre care putem aminti poeziile lui M. Eminescu, „Versuri“ de L. Blaga şi T. Arghezi, „Moartea căprioarei“ de N. Labiş, „Princepele“ de E. Barbu, „Ghepardul“ de Tommasi di Lampedusa, „Oase de sepie“ de E. Montale, „Durerea“ de G. Ungaretti, „Viaţanu e vis“ de S. Quasimodo, „Versuri“ de A. S. Puşkin şi G. Trakl, „Povestiri din Petersburg“ de N. V. Gogol şi altele. Dealtfel, paralel cu manifestarea din sălile Muzeului ,de artă, la Biblioteca americană se află deschisă o altă expoziţie a ea dedicată in Întregime tălmăcirii plastice a creaţiei unor poeţi americani. Lucrările prezentate în aceste două expoziţii aduc astfel în atenţia publicului nostru expresia concentrată,, metaforică sau directă, a unei sensibilităţi artistice care a ştiut să se afirme cu autoritate. Marina PREUTU „ŢĂRMUL*