Scînteia, martie 1982 (Anul 51, nr. 12293-12318)

1982-03-02 / nr. 12293

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! Anul LI Nr. 12293­­ Marti 2 martie 1982 4 PAGINI - 50 BANI ------------------------------------ ■ « ' ................" ........... '' .....­­ ........... '. Din primele zile ale lunii martie CAMPANIA AGRICOLA DEPRIMA­VARA exemplu de bună organizare, de hărnicie și răspundere! Incepînd de la 1 martie intrăm din plin în lucrările agricole de primăvară. Trebuie să asigurăm realizarea la timp a însămînţărilor, în condiţiile şi la densităţile stabilite. Să luăm toate măsurile, în aşa fel încît să punem bazele unei producţii bune în acest an şi să creăm con­diţiile necesare înfăptuirii obiectivelor trasate agriculturii de Con­gresul al Xll-lea al partidului. NICOLAE CEAUȘESCU P­rima zi a lunii martie mar­chează, calendaristic, înce­putul primăverii. Pentru oa­menii muncii din agricultură această zi înseamnă declanşarea marii bătălii pentru recolta aces­tui an. A sosit deci momentul să înceapă insăminţările şi celelalte lucrări de primăvară. Răspunzind îndemnurilor adresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta ple­nară a Consiliului Naţional al Agriculturii, oamenii muncii de pe ogoare sunt gata să acţioneze cu inaltă răspundere, hărnicie şi pri­cepere pentru realizarea sarcinilor de mare însemnătate ce le revin, astfel incit anul 1982 să marcheze un pas important in creşterea pro­ducţiei agricole, in înfăptuirea re­voluţiei agrare. Decretele Consi­liului de Stat adoptate in ultimul timp din iniţiativa şi cu contribuţia hotărîtoare a secretarului general al partidului sporesc cointeresarea şi răspunderea cooperatorilor, me­canizatorilor, ale tuturor oamenilor muncii din agricultură de a pune deplin în valoare marile rezerve de care dispune această ramură de bază a economiei naţionale. Campania agricolă din această primăvară este mai bine pregătită decât în anii trecuţi. Practic, repa­rarea tractoarelor şi maşinilor agri­cole este încheiată, au fost asigura­te pentru aproape toate cul­turile seminţele necesare din so­iurile şi hibrizii cei mai cores­punzători condiţiilor de climă şi sol din fiecare zonă. Producerea răsadurilor se desfăşoară potrivit programului şi eşalonării stabilite, însăminţindu-se pînă acum 600 000 metri pătraţi in sere, solarii încăl­zite şi răsadniţe. Aşadar, prin eforturile oamenilor muncii din agricultură au fost fă­cute pregătiri temeinice pentru re­colta acestui an, eforturi care tre­buie intensificate acum, odată cu declanşarea bătăliei insăminţărilor. In lumina exigenţelor subliniate de conducerea partidului, campania a­­gricolă de primăvară trebuie să se desfăşoare bine organizat, cu parti­ciparea tuturor forţelor de la sate, punindu-se astfel o bază solidă re­coltelor sporite prevăzute in planul pe acest an. Aceasta presupune o inaltă responsabilitate din partea oamenilor muncii de pe ogoare pentru executarea fiecărei lucrări, la timp şi in cele mai bune condi­ţii, începind de acum , de la pre­gătirea terenului şi semănat. După cum ne-au transmis aseară cores­pondenţii noştri, în judeţele de cimpie, deşi timpul este favorabil, se aşteaptă încălzirea în continua­re a vremii pentru declanşarea in­­săminţărilor. Este necesar, de a­­ceea, să se acţioneze energic pen­tru mobilizarea mecanizatorilor şi mijloacelor mecanice, pentru tre­cerea, neintirziat, la insăminţarea culturilor din prima epocă. Volumul lucrărilor care trebuie executat in această primăvară este mare : însăminţări pe 5 980 000 hec­tare, fertilizarea fazială a 3 150 000 hectare şi erbicidarea culturilor pe aproape 6 milioane de hectare. Mijloacele mecanice existente asi­gură realizarea unei viteze zilnice la semănat de 230 000—250 000 hec­tare, ceea ce permite ca însămînţa­rea sfeclei de zahăr să se efectue­ze în 5—6 zile, a florii-soarelui — în 8—10 zile, iar a porumbului în 10—12 zile. Pentru ca Încă din primele zile să se ia un start bun la semănat, este necesar ca toţi specialiştii din agricultură să-şi mute centrul ac­tivităţii în cimp, unde să identifi­ce terenurile zvîntate şi să condu­că efectiv insăminţările. Con­diţiile de lucru din această pri­măvară diferă mult faţă de alţi ani, in sensul că pămîntul nu are exces de umiditate. Aceasta pre­supune mai multă operativitate şi răspundere din partea specialişti­lor, a cadrelor de conducere din unităţile agricole pentru stabilirea exactă a momentului începerii lu­crărilor in timp şi încadrarea lor în termenele stabilite de lege. Acum, orice zi pierdută la însă­minţări poate influenţa negativ ni­velul recoltei. Iată de ce, din zi­fre insăminţate culturile a căror săminţă poate fi încorporată în sol mai rece şi mai umed, cum sunt mazărea şi alte leguminoase, con­­tinuind apoi cu orzul, ovăzul, iar apoi cu sfecla de zahăr. Desfăşurarea in bune condiţii a însămînţărilor de primăvară im­pune ca pretutindeni, in fiecare unitate agricolă, activitatea să fie temeinic organizată, asigurindu-se ordine şi disciplină desăvirşite in executarea lucrărilor. Munca mecanizatorilor trebuie să fie organizată in­formaţii complexe de tractoare, folosindu-se cuplaje de maşini care să asigure creşterea randamentului la pregătirea tere­nului şi semănat, un ritm mai sus­ţinut de lucru, precum şi economii de carburanţi. Bineînţeles, înca­drarea semănatului fiecărei culturi in­­timpul optim, in termenele stabilite constituie doar o latură a activităţii oamenilor muncii de pe ogoare in această perioadă, in mod deosebit este nevoie ca toate lucrările să fie executate la un înalt nivel calitativ, astfel ca incă de la semănat să existe garanţia realizării densităţilor prevăzute la fiecare cultură şi deci a produc­ţiilor planificate. Tocmai de aceea, din primele zile ale campaniei de primăvară este absolut necesar ca­­ toţi specialiştii, agricoli să se­ afle in cimp, in mijlocul mecanizatori­lor şi cooperatorilor, organizînd şi conducind direct lucrările, asigu­­rind aplicarea corectă a regulilor agrotehnice. Dealtfel, in lumina exigentelor formulate de secreta­rul general a! partidului, fiecare specialist agricol, indiferent de lo­cul său de muncă — unitate agri­colă, direcţie agricolă sau minis­ter — trebuie să asigure executa­rea lucrărilor la termenele stabi­lite şi in condiţii superioare de ca­litate, purtînd o mare răspundere pentru producţia ce se va obţine. Evident, buna desfăşurare a lu­crărilor de primăvară trebuie să constituie, din primele zile ale campaniei, problema fundamentală, centrală a întregii activităţi de partid la sate. Datoria organelor judeţene de partid, a organizaţiilor de partid din comune şi unităţile agricole, a consiliilor populare este de a asigura in această peri­oadă o mobilizare generală a tu­turor forţelor mecanice şi umane din agricultură, pentru ca fiecare zi să marcheze efectiv insăminţa­­rea unor suprafeţe cît mai mari, un avans substanţial la executarea celorlalte lucrări agricole. Pretu­tindeni, prin hărnicia şi pricepe­rea mecanizatorilor, cooperatorilor, specialiştilor, ale tuturor locuitorilor de la sate, trebuie să se pună ba­zele unei recolte cît mai mari in acest an, aşa cum cer interesele dezvoltării continue a economiei naţionale, ale bunei aprovizionări a populaţiei cu produse agroali­­mentare, în zonele de cîmpie, unde timpul este favorabil - toate forţele să fie mobilizate la însămînţarea culturilor din prima epocă Munca mecanizatorilor - organizată în formaţii complexe, folosindu-se cuplaje de maşini Maximă grijă pentru calitatea lucrări­lor şi respectarea densităţii stabilite Specialiştii să conducă direct lucră­rile în cîmp, asigurînd aplicarea co­rectă a regulilor agrotehnice . La S.M.A. Titu, judeţul Dîmboviţa, semănătorile sint pregătite i ^ pentru a intra in cîmp, la semănat _ * ^ Foto : D. Constantinescu \ RÂSPI­NSUI ŢĂRĂNIMII LA ÎNALTUL ÎNDEMN AL PREŞEDINTELUI TARII Vom asigura roadele acestui an prin muncă stăruitoare, prin disciplină exemplară“ Ieri, zi­nu­i de martie, a fost ziua în care s-a intrat din plin in campa­nia de primăvară, potrivit îndemnului, sarcinii trasate de preşedintele ţării, săptămina trecută, in plenul forului democratic suprem de conducere a treburilor ogoarelor — plenara Consiliului National al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gos­podăririi Apelor. Document de o deosebită valoare teoretică şi practică pentru întreaga dezvoltare a patriei, generos izvor de învăţăminte în opera de înfăptuire a noii revo­luţii agrare, cuvîntarea rostită la plenară de secretarul general al partidului constituie un înalt îndemn la valorificarea din plin a energiilor şi hărniciei celor care chezăşuiesc plinea ţării. Cum se resfringe asupra vieţii satului acest îndemn ? Ce întreprind oa­menii pîinii pentru ca el să devină faptă ? Iată întrebări pe care le-am adresat ieri cîtorva din aceşti oameni. Pe Marcel Dobra, Erou al Muncii Socialiste, preşedin­tele C.A.P. Girbovi, Ialomi­ţa, l-am găsit in cimp. Mă­sura din priviri întinderea pe care la vară vor foşni „codri“ de porumb. — îmi revin şi azi in minte, spune el, cuvintele secretarului general al par­tidului rostite la plenară, despre dezvoltarea agricul­turii noastre. Va să zică, în numai 20 de ani, o recoltă de cereale mai mult decit dublă. De la 9 600 000 tone, in 1962, la circa 20 000 000 anul trecut. Şi asta, dato­rită acelui efort eroic pe care întregul popor l-a făcut pentru a înzestra ogoarele ţării cu maşini, cu în­grăşăminte, datorită supe­riorităţii, subliniate de to­varăşul Nicolae Ceauşescu, a agriculturii socialiste. Su­perioritate care se vede bine şi aici la noi, la Girbovi, in recoltele sporite de la an la an. — Ne-aţi putea exempli­fica modul de manifestare a acestei superiorităţi în actualul an agricol . — Cifrele demonstrează cel mai bine. Recolta de grîu planificată la 4 000 ki­lograme, pe fiecare din cele 1 000 hectare cultivate, va fi, potrivit angajamentului nostru, de 4 400 kilograme ; cea de porumb — de 7 000 kilograme la hectarul neiri­gat, în loc de 6 600 kilo­grame planificate la În­ceput ; sfecla de zahăr — 40 000 kilograme, în loc de 37 000 in plan ; floarea-soa­­relui — 2 900 kilograme, faţă de 2 600 ; legume — 20 000 kilograme, faţă de 18 000. Sint deocamdată sim­ple cifre, dar in toamnă le vom număra precis în pro­duse. Cu siguranţă ! — După cum se ştie, in agricultură pot Interveni factori neprevăzuţi, ca sta­rea vremii de exemplu. Ce anume vă asigură că cele prevăzute se vor materia­liza in fapte ? — Starea oamenilor. Tre­buie să spun că şi la noi au crescut asemenea oa­meni care după cum arăta la plenară secretarul ge­neral al partidului, „sfin­ţesc locul“. Cu atit m­ai mult, cu cit recentele mă­suri de actualizare a preţu­rilor de cost şi de producţie din industrie şi agricultu­ră duc la o sporire a veniturilor cooperativei şi a cooperatorilor. Datorită acestor măsuri, noi avem toate condiţiile să ciştigam suplimentar anul acesta, numai din aplicarea noului sistem premiat, aproxima­tiv 9 600 000 lei. — Asemenea creşteri nu vin de la sine, implică în­totdeauna anumite schim­bări... — In primul rind, in ati­tudinea oamenilor faţă de muncă. In această privinţă, „împrumutăm“ multe de la clasa muncitoare. „împru­mutăm“, de exemplu, disci­plina. Element care, în cele din urmă, este la fel de ne­cesar pentru creşterea firu­lui de porumb din cimp, pentru îngrijirea viţelului din grajd, ca şi pentru ob­ţinerea piesei la strung. Mai ales că, in cel mai rău caz, o piesă stricată o dai la retopit, dar firul de porumb sau vita care pier din cauza indisciplinei, o­­dată pierdute, pierdute ră­­mîn, gata! Aşa incit, din prima zi de campanie, urmărim înlăturarea, chiar „din mugur", a oricărei forme de indisciplină. Ac­ţiune In care, de ce n-am spune-o, se află în frunte clasa muncitoare de la sate. Laurenţiu DUŢA cu sprijinul corespondenţilor „Scinteii" (Continuare în pag. a II-a) Ecouri, gînduri şi fapte de pe întreg cuprinsul patriei Interviul tovarăşului Nicolae Ceauşescu acordat revistei iugoslave „Medjunarodna Politika“ După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului­ Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, in ziua de 27 februarie a.c., pe Velimir Popovici, director şi redactor-şef al revistei iugoslave „Medjunarodna Politika1", căruia i-a acordat următorul interviu: ÎNTREBARE : Care sunt, după părerea dumneavoastră, carac­teristicile esenţiale ale actualu­lui moment al relaţiilor interna­ţionale şi care sunt sarcinile de bază ale forţelor progresiste şi democratice in lupta pentru pace, colaborare şi progres ? RĂSPUNS : In viaţa internaţională s-a ajuns la o încordare deosebit de gravă, ca rezultat al manifestării po­liticii de reimpărţir­e a zonelor de in­fluenţă, de forţă, de ameninţare cu forţa şi a amestecului in treburile altor state. Se poate spune că schim­bările care s-au produs în lume, după cel de-al doilea război mondial, in raporturile dintre state, au determi­nat profunde transformări şi mutaţii, au dus la creşterea rolului ţărilor mici şi mijlocii, al ţărilor în curs de dezvoltare, al mişcării nealiniate in viaţa internaţională. Ne aflăm, de fapt, într-o perioadă de reaşezare şi de stabilire a unui nou echilibru în raportul de forţe pe plan mondial, ceea ce explică contra­dicţiile şi încordarea extrem de gravă din viaţa internaţională. Noi avem convingerea că această reaşezare a raportului de forţe va determina creşterea şi mai puternică a rolului forţelor progresiste, întărirea forţe­lor care se pronunţă pentru inde­pendenţă naţională, pentru o politică bazată pe principiile egalităţii, suve­ranităţii, neamestecului în treburile interne şi o colaborare reciproc a­­vantajoasă. In aceste împrejurări, România consideră că sarcina forţelor progre­siste, democratice, a popoarelor care şi-au cucerit independenţa şi luptă pentru consolidarea ei este aceea de a-şi întări solidaritatea, de a ac­ţiona cu hotărîre pentru a lichida politica zonelor de influenţă, a for­ţei şi dictatului, pentru a determina din partea tuturor statelor înţelege­rea realităţilor şi respectul dreptului popoarelor la dezvoltare liberă, fără nici un amestec din afară. In acest cadru, pe primul plan este necesar să ■ se pună lupta pentru oprirea cursei înarmărilor, pentru trecerea la dezarmare, şi în primul rind la dezarmarea nucleară, şi rea­lizarea unei păci trainice în lume. In al doilea rind, o importanţă de­osebită o au lupta pentru înfăptui­rea noii ordini economice internaţio­nale, realizarea condiţiilor pentru progresul mai rapid al ţărilor în curs de dezvoltare, ceea ce va contribui, in general, la depăşirea crizei e­­conomice, la stabilitatea dezvoltării economiei mondiale. Aceasta con­stituie o cerinţă de importanţă de­osebită pentru politica de destinde­re, de pace, de progres economic şi social. ÎNTREBARE : Ne-ar bucura, stimate tovarăşe , preşedinte, daca aţi prezenta principalele preocupări ale României pe plan intern şi internaţional. RĂSPUNS : România a trecut la În­făptuirea hotărîrilor Congresului al Xll-lea al partidului şi, in acest ca­dru, a celui de-al VII-lea plan cin­cinal de dezvoltare econom­­ico-socia­lă. Obiectivul nostru fundamental II constituie dezvoltarea în continuare a forţelor de producţie, ridicarea con­tinuă a nivelului de­­trai material şi spiritual al poporului, trecerea Româ­niei la un nou stadiu de dezvoltare­­ de la ţară socialistă in curs de dezvoltare la ţară socialistă mediu dezvoltată. Punem un accent deosebit pe dez­voltarea mai puternică, din ţară, a surselor energetice, a bazei de ma­terii prime şi, totodată, pe dezvolta­rea agriculturii — ca una din ramu­rile principale ale economiei româ­neşti. In acelaşi timp, acţionăm pentru a realiza un echilibru cit mai bun in­tre diferite sectoare de activitate, pentru a realiza o concordanţă cît mai deplină intre preţurile materiilor prime, preţurile de producţie şi pre­ţurile de desfacere. In acest sens, România a adoptat în ultimul timp o serie de măsuri care sunt menite să contribuie la crearea condiţiilor pentru dezvoltarea mai puternică a economiei naţionale, şi in primul rind a agriculturii. Ţinînd seama de situaţia economi­că internaţională, de influenţa crizei economice, acordăm o însemnătate deosebită dezvoltării colaborării eco­nomice, cooperării în producţie cu ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare, precum şi cu alte state, fără deosebire de orînduire socială. Considerăm că tocmai în actualele împrejurări internaţionale este ne­cesar să se găsească căile întăririi şi dezvoltării schimburilor şi colaboră­rii economice internaţionale. In ce priveşte problemele interna­ţionale, România consideră că ac­tualmente trebuie făcut totul pen­tru oprirea agravării încordării in­ternaţionale, pentru trecerea la so­luţionarea numai pe calea tratati­velor a problemelor litigioase din­tre state. In mod deosebit, punem în centrul activităţii noastre internaţio­nale lupta pentru pace, pentru de­zarmare, şi in primul rind pentru dezarmarea nucleară. In acest sens, acţionăm pentru în­tărirea colaborării cu toate statele, fără deosebire de orînduire socială. Considerăm că, in acest cadru, un rol deosebit îl au ţările mici şi mij­locii, ţările în curs de dezvoltare, mişcarea nealiniată, care trebuie să participe mult mai activ la soluţiona­rea problemelor complexe ale situa­ţiei internaţionale. Ca ţară socialistă, acordăm, de­sigur, o însemnătate deosebită rela­ţiilor de colaborare şi solidaritate cu ţările socialiste, considerind că aces­tea pot avea o influenţă puternică asupra politicii de destindere, de pace şi colaborare internaţională. ÎNTREBARE : Cum apreciaţi, mult stimate tovarăşe pre­şedinte actuala fază in care se află procesele europene iniţiate de Conferinţa pentru securitate şi cooperare in Europa şi — in acest context — problema de­zarmării şi posibilitatea ţinerii conferinţei europene de de­zarmare? Cum se reflectă „spi­ritul de la Helsinki“ in spaţiul nostru balcanic ? RASPUNS : In ce priveşte situaţia din Europa, România consideră că s-a ajuns la o asemenea încordare care creează mari pericole pentru dezvoltarea şi progresul economico­­social al tuturor popoarelor. In primul rind, m-aş­ referi la e­­xistenţa in Europa a celor două blocuri militare, la accentuarea, in ultimul timp, a încordării dintre a­­cestea. Pe continentul european s-au acumulat mari cantităţi de arma­mente, îndeosebi de armamente nucleare, iar în ultimul timp se ac­ţionează in direcţia amplasării de rachete cu rază medie de acţiune, pentru dezvoltarea celor existente, ceea ce măreşte în mod considerabil pericolul unui război nuclear. Dealt­fel, există şi concepţia privind posi­bilitatea unui război atomic limitat in Europa, ceea ce, practic, creează pericolul distrugerii naţiunilor euro­pene, a însăşi vieţii. De aceea, după părerea noastră, este necesar să se acţioneze cu toată hotărîrea pentru a opri acest curs periculos din Europa — ca și din în­treaga lume, dealtfel — și să se facă totul pentru înfăptuirea documente­lor semnate la Helsinki, considerate ca un tot unitar. Apreciem că reuniunea de la Ma­drid trece actualmente printr-o fază destul de grea. A devenit, de fapt, un centru de confruntare şi de ascuţire a divergenţelor. De aceea, este ne­cesar să facem totul pentru a reveni la activitatea normală de lucru, pen­tru încheierea cu succes a reuniunii, care să dea un nou impuls politicii de cooperare şi securitate in Europa. Un rol important are in acest sens realizarea unei conferinţe pentru în­credere şi dezarmare în Europa. In actualele împrejurări este ne­cesar să se facă totul pentru oprirea amplasării de rachete cu rază medie de acţiune şi pentru retragerea şi distrugerea celor existente, pentru o Europă fără rachete nucleare de nici un fel. De asemenea, pentru popoarele eu­ropene este necesar să se asigure continuitatea acestor reuniuni, deoa­rece se oferă un cadru organizatoric pentru discutarea problemelor de in­teres comun, pentru întărirea colabo­rării și cooperării în Europa şi în în­treaga lume. Trebuie să pornim de la faptul că popoarele europene au un trecut, un prezent şi un viitor comun, că ele trebuie să conlucreze mai mult între ele, să se realizeze o unitate a ţărilor europene, bazată pe respectul orinduirilor sociale, al in­dependenţei fiecărei naţiuni, pe o co­laborare şi cooperare activă pentru progresul şi suveranitatea fiecărui stat. Aceasta corespunde atît intere­selor popoarelor europene, cit şi cauzei generale a destinderii şi păcii în lume. In ce priveşte relaţiile dintre ţări­le balcanice, doresc să menţionez cu satisfacţie că s-au realizat paşi im­portanţi in direcţia dezvoltării încre­derii şi cooperării între aceste state, deşi trebuie să recunoaştem că mai există incă o serie de probleme care fac să se manifeste o anumită neîn­credere, o serie de greutăţi în reali­zarea unei cooperări multilaterale. (Continuare în pag. a IV-a) UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Un moment hotărâtor pentru dezvoltarea mişcării revoluţionare a tineretului, pentru afirmarea puternică a idealurilor sale comuniste Istoria mişcării revoluţionare de tineret din ţara noastră evidenţiază adevărul că formarea Uniunii Ti­neretului Comunist, care şi-a bazat activitatea pe aplicarea rigu­roasă a principiilor socialismului şti­inţific, se află în legătură directă cu noua etapă de dezvoltare a miş­cării muncitoreşti din România, mar­cată de făurirea, in mai 1921, a partidului revoluţionar unic al cla­sei noastre muncitoare, Partidul Co­munist Român, în condiţiile istoricife de după în­făptuirea statului naţional unitar, ale avintului revoluţionar de la sfir­­şitul primului război mondial, in ţara noastră s-a adincit procesul de cla­rificare ideologică şi maturizare a conştiinţei politice in rîndurile miş­cării muncitoreşti şi, odată cu a­­ceasta, şi in rîndurile mişcării re­voluţionare de tineret. După e­­venimentele singeroase de la 13 de­cembrie 1918, in pofida valului de represiuni declanşate de clasele do­minante împotriva organizaţiilor re­voluţionare muncitoreşti şi de tine­ret, au loc, în primele luni ale anu­lui 1919, reorganizarea vechilor cercuri ale Tineretului muncitor şi înfiinţarea altora noi in diverse cen­tre muncitoreşti (Ploieşti, Piatra Neamţ, Craiova, Câmpina, Iaşi, Tur­­nu Severin etc ). Aceeaşi muncă de reorganizare a mişcării revoluţionare de tineret este înregistrată, in perioada respectivă, şi in celelalte regiuni istorice ale ţării. De pildă, la Oradea, Cluj, Ti­mişoara, Reşiţa şi in Valea Jiului iau fiinţă organizaţii ale tineretului muncitor, care in iulie 1920 s-au constituit In Uniunea Tineretului Muncitoresc din Ardeal şi Banat. In Bucovina, procesul de reorganizare a mişcării de tineret s-a desfăşurat cu rapiditate, astfel încît, im septem­brie 1920, se pun bazele unei orga­nizaţii centralizate, sub denumirea de Uniunea Tineretului Socialist din Bucovina. Ţinînd cont de orientarea tot mai evidentă a mişcării de tineret spre principii revoluţionare de acţiune, precum şi de schimbările de conţi­nut survenite in structura sa orga­nizatorică, Comitetul Central al miş­carii tineretului socialist a hotărit, in iunie 1919, schimbarea denumirii cercurilor Tineretul muncitor, ce fiinţau în vechea Românie incă dinaintea primului război mondial, in cercurile Tineretului socialist, precum şi a Mişcării tineretului muncitoresc in Mişcarea tineretului socialist. Aceste acumulări, înregis­trate pe plan organizatoric şi politic, au avut drept urmare organizarea, la Bucureşti, în zilele de 10—12 au­gust 1919, a Conferinţei cercurilor Tineretului socialist din România, CONFERINŢA DIN 19-20 MARTIE 1922 care, în vederea unificării organiza­torice şi ideologice a mişcării revo­luţionare de tineret din întreaga ţară, a dat mandat Comitetului Cen­tral al Mişcării tineretului socialist să stabilească legături cu organiza­ţiile de tineret din celelalte regiuni ale ţării şi să pregătească congresul de constituire a organizaţiei unice de tineret. Făurirea, în mai 1921, a Partidului Comunist Român a marcat o coti­tură istorică în dezvoltarea nu nu­mai a mişcării muncitoreşti şi demo­cratice din ţara noastră, ci şi a celei de tineret. La lucrările Congresului de constituire a P.C.R. au fost pre­zenţi, ca delegaţi, reprezentanţi ai Mişcării tineretului socialist din vechea Românie şi ai Uniunii Tine­retului Muncitoresc din Ardeal şi Banat. Cu acest prilej, delegaţii miş­cării revoluţionare de tineret s-au întrunit in cadrul unor şedinţe de lucru, hotărînd, de comun acord, unificarea organizaţiilor tineretului din toate provinciile într-o organi­zaţie unică a mişcării comuniste de tineret din întreaga ţară. Deşi Congresul de constituire a partidului comunist nu a putut dez­bate pînă la capăt, în cadrul lucră­rilor sale, problema unificării mişcă­rii revoluţionare a tineretului, din cauza intervenţiei samavolnice a aparatului represiv de stat, însuşi faptul că un asemenea punct a figu­rat pe ordinea de zi a congresului reflectă preocuparea şi atenţia pe care partidul comunist a acordat-o, chiar din momentul creării sale, ti­nerei generaţii. In concepţia P.C.R., organizaţia revoluţionară de clasă a tineretului trebuia să-şi asume răs­punderea educării tineretului în spi­ritul exigenţelor comuniste, al mobi­lizării energiilor sale revoluţionare in lupta pentru realizarea dezidera­telor vitale ale poporului. Tineretul revoluţionar trebuie să reprezinte, totodată, izvorul principal de cadre al partidului comunist. „Eu vă sfă­tuiesc să daţi toată atenţia tineretu­lui — spunea, in această privinţă, Gheorghe Cristescu, primul secretar general al Partidului Comunist Ro­mân. El va fi miine pionierul lumii noi. In el e speranţa ce partidul şi-o pune pentru a desăvirşi opera in nu­mele căreia lucrează". Temporizat pentru moment, ca ur­mare a arestărilor masive de mili­tanţi comunişti, inclusiv numeroşi reprezentanţi ai tineretului revolu­ţionar, procesul de centralizare poli­tică la scară naţională a mişcării re­voluţionare de tineret îşi va urma cursul său firesc. Astfel, în vara anu­lui 1921 s-a constituit un comitet central provizoriu al Mişcării tine­retului socialist, din care făceau parte Nicolae Popescu-Doreanu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ştefan Teodo­­rescu şi alţi cunoscuţi tineri mili­tanţi comunişti. Desfăşurînd o acti­vitate organizatorică susţinută, Co­mitetul Central provizoriu a reuşit să stabilească legăturile cu cercurile din provincie ale tineretului socia­list, să asigure condiţiile necesare reapariţiei gazetei „Tineretul socia­list“, care fusese suspendată de au­torităţi, odată cu „Socialismul“ şi alte organe de presă muncitoreşti. Dr. Olimpiu MATICHESCU (Continuare în pag. a IlI-a)

Next