Scînteia, decembrie 1982 (Anul 51, nr. 12526-12552)

1982-12-01 / nr. 12526

Scinbeia ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LII Nr. 12 526 Miercuri 1 decembrie 1982 6 PAGINI - 50 BANI PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! IN INTIMPINAREA CONFERINŢEI NAŢIONALE A PARTIDULUI ÎNFĂPTUIRI ni Dezvoltarea armonioasă, echilibrată ISTORICE, *• M •• w • • j­­Undamentale a economiei ţarii, a fiecărui judeţ PARTIDULUI I -temelia afirmării egalităţii depline în drepturi a tuturor cetăţenilor patriei Acum, cînd ne mai desparte doar o singură lună de sfîrşitul anului, cînd ne aflăm în preajma Confe­rinţei Naţionale a partidului, toată forţa muncitorească a României socialiste, oamenii muncii români, maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi se arată a fi stăpiniţi de un puternic elan creator, de un înalt patos în muncă , de pe întreg cuprinsul ţării, din toate domeniile producţiei materiale sosesc veşti îm­bucurătoare ce anunţă rodnice fapte de muncă, strădanii încununate de succes în realizarea sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate in întrecerea socialistă. Această puternică efervescenţă in muncă, extinsă la scara întregii economii demonstrează din plin că economia ţării funcţionează ca un organism viguros, armonios, în toa­te componentele sale, că oamenii muncii şi-au asumat drept finali­tate supremă a activităţii — înfăp­tuirea obiectivelor trasate de Con­gresul al XII-lea al partidului. Ca­pacitatea economiei noastre de a găsi soluţii şi răspunsuri viabile unor probleme complicate, com­plexe, generate în bună măsură de consecinţele crizei economice mon­diale, ne îndreptăţeşte să eviden­ţiem, încă o dată, justeţea politicii economice a partidului nostru, ca­racterul ei profund ştiinţific, capa­citatea de a adopta la timp cele mai potrivite soluţii, care ţin sea­ma de cerinţele legilor economice obiective, de posibilităţile şi nece­sităţile economiei noastre în plină dezvoltare, asigurindu-se valorifi­carea superioară a resurselor ma­teriale, a potenţialului tehnic şi uman. Se vădeşte mai mult ca ori­­cînd­. în acest context economic general, că opţiunea neclintită a partidului nostru pentru industria­lizarea socialistă a ţării a fost o hotărire bine gindită, singura in măsură să ducă ţara pe drumul progresului şi bunăstării, să asigu­re economiei puterea reală pentru a soluţiona problemele complexe cu care se confruntă, iar modul de traducere in viaţă a acestei opţiuni s-a dovedit unul pe deplin ratio- /o­nal. Industrializarea a fost concepută de partid nu ca un proces gene­ral, în sine, care să confere ţării doar simpla pu­tere industrială, ci ca o acţiune de largă anvergură, cuprinzînd toate zonele, judeţele şi localităţile pa­triei, pentru a-i conferi echilibrul temeinic intre toate celulele sale componente. A­­ceastă concepţie şi-a găsit o strălu­cită întruchipare in hotărîrile istori­ce ale Congresului al IX-lea al parti­dului, care a asigurat elaborarea şi aplicarea unei strategii unitare şi în ceea ce priveşte dezvoltarea econo­mică şi social-culturală armonioasă a tuturor judeţelor, considerată, în mod justificat, singura alternativă pentru înfăptuirea unei depline egalităţi in drepturi a tuturor oa­menilor muncii. Indiferent de na­ţionalitate, pentru creşterea gene­rală a nivelului de trai. De atunci toate momentele importante din viaţa partidului nostru — Congre­sele al X-lea, al XI-lea şi al XII­lea. Conferinţele naţionale — au fundamentat şi elaborat căi şi so­luţii de profundă originalitate pen­tru înfăptuirea politicii de repar­tizare raţională a forţelor de pro­ducţie. Reorganizarea administra­­tiv-teritorială a ţării, din anul 1968, a impulsionat considerabil întări­rea rolului unităţilor teritoriale de bază — oraşul şi ““ “““““ comuna — a de­terminat elimi­narea unor verigi intermediare şi crearea unui ca­dru favorabil pen­tru repartizarea raţională a forţe­lor de producţie, ceea ce a dus la ridicarea mai ra­pidă a unor jude­ţe şi localităţi ră­mase în urmă. Sintetizind acest vast proces, to­varăşul Nicolae Ceauşescu subli­nia, din nou, la Congresul al XII- lea al partidului că prin continuarea politicii de dezvoltare echilibrată a economiei tuturor zonelor ţării se va accelera procesul dispariţiei deo­sebirilor esenţiale dintre sat şi oraş, dintre activitatea agricolă şi indus­trială, determinîndu-se omogeni­zarea crescindă a societăţii noastre, crearea unui fundament trainic pentru afirmarea deplinei egalităţi intre toţi cetăţenii patriei — români, maghiari, germani, sirbi, de alte naţionalităţi, — pentru ridicarea continuă a bunăstării materiale şi spirituale, a gradului general de ci­vilizaţie al întregului nostru popi. Decretînd prin lege şi urmărind cu hotărire deplina egalitate a tutu­ror cetăţenilor ţării fără deosebire de naţionalitate, partidul nostru a pornit de la adevărul confirmat de istorie că drepturile şi libertăţile politice sunt cu adevărat viabile, trainice, doar dacă se sprijină pe o bază economică solidă, dacă toţi membrii societăţii au posibilitatea să beneficieze, in egală măsură, de roadele dezvoltării economice a ţării. In afara acestei condiţionări esenţiale, totul ar rămîne vorbă arun­cată în vînt, pentru că nu poate exista o reală egalitate fără accesul egal la binefacerile civilizaţiei. In acest scop, a fost orientat ma­rele efort de investiţii cu precădere spre judeţele slab dezvoltate, intre care s-au aflat şi multe dintre cele in care, alături de români, trăiesc si cetăţeni aparţinînd naţionalităţi­lor conlocuitoare — maghiari, ger­mani şi alte naţionalităţi — ceea ce a declanşat transformări revoluţio­nare, schimbări structurale in geo­grafia economică a patriei. Astfel, in timp ce ritmul mediu anual de creş­tere a producţiei industriale a ţă­rii a fost în anii 1971—1980 de 11,2 la sută, in judeţul Bistriţa-Năsăud el s-a ridicat la 18,1 la sută, in Buzău la 17,4 la sută, în Covasna la 16,9 la sută, in Dîmboviţa la 15,3 la sută, in Harghita la 13,8 la sută, in Olt la 19 la sută, in Satu Mare la 13,6 la sută, in Sălaj la 21,1 la sută, in Teleorman la 14,7 la sută, în Tulcea la 14,8 la sută, în Vaslui la 16,4 la sută. Acest mare efort de investiţii al naţiunii a asigurat nu numai crai­rea puternica baze industriale in aceste judeţe, ci, ______________Ioan ERHAN (Continuare în pag. a II-a) CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI COMUNIST ________ROMÂN________ ENERGIA ELECTRICA: sa o gospodărim raţional, să nu o risipim! Noile investiţii­­ realizate cu consumuri energetice cit mai reduse • Ce arată un studiu privind consumul de energie şi combustibili in ţara noastră şi în alte ţâri • Soluţiile proiectării­­ decisive pentru obţinerea de mari economii • Izolaţiile termice optime asigură consumuri energetice minime în exploatarea construcţiilor Este un adevăr de necontestat : an de an, înfăptuim ample programe de investiţii, care implică in acelaşi timp si considerabile consumuri e­­nergetice. Cum pot fi ele reduse ? Iată o problemă care se pune astăzi pretutindeni in lume, chiar şi în ţă­rile dezvoltate din punct de vedere industrial. Studii recente efectuate de specialişti din Anglia, Franţa, Statele Unite s.a. relevă că, prin con­sumul energetic cerut de realizarea diferitelor categorii de construcţii, este cheltuit intre 7 şi 10 la sută din necesarul anual de energie primară al acestor ţări, adică din energia ob­ţinută pe bază de cărbuni, petrol, gaz metan sau din energia nucleară sola­ră, eoliană ş.a. Consumuri mari, apro­piate de aceste niveluri, impune şi realizarea noilor obiective industria­le, a locuinţelor şi celorlalte lucrări de construcţii din ţara noastră. Aceste consideraţii ne oferă o pri­mă şi importantă concluzie : scăderea accentuată a cheltuielilor de energie, pe de o parte, iar pe de altă parte, utilizarea ei cu maximum de eficien­ţă reprezintă o sarcină economică prioritară pentru toţi cei care con­cură la realizarea investiţiilor — proiectanţi, producători de materiale de construcţii, constructori si alţii- O radiografie a cheltuielilor energetice efectuate in construcţii,­­întocmită de specialişti din Institutul de proiectare pentru construcţii din Bucureşti, evi­denţiază cu claritate natura acestor consumuri, ponderea lor şi, implicit, direcţiile de acţiune necesare pentru diminuarea lor. — Concluziile pe marginea acestui studiu ? — Mai multe. Prima : suntem­ ne­voiţi să folosim unele materiale mari consumatoare de energie. Nu avem cum să înlocuim, de pildă, otelul be­ton sau profilele de otel, deşi aceste materiale sunt energointensive. In atare condiţii, este limpede ce res­ponsabilitate revine proiectanţilor in dimensionarea exactă, cu rigurozita­te maximă a oricăror structuri con­structive A doua concluzie : necesi­tatea precizării cheltuielilor energe­tice pe categorii sau articole de lu­crări ca indicator distinct. Insumind cantităţile de energie consumate in industrie si pe șantiere, acest nou indicator are menirea să stabilească un mod unitar de apreciere a consu­murilor energetice, fiind comparabil ca nivel de sinteză cu preţul de cost pe articole de deviz. — Această chestiune capătă accen­te suplimentare in cazul lucrărilor de izolaţii — ne-a precizat tovarăşul Constantin Caruso, director adjunct al Trustului de izolaţii pentru lucrări industriale din Bucureşti. Cînd acţio­năm pentru reducerea severă a con­sumului de energie in construcţii, trebuie să efectuăm o analiză globa­lă a modului in care are loc consu­mul acesteia. Ceea ce impune, pe de o parte, să avem in vedere energia incorporată in produsul numit con­strucţie, deci consumul initial de energie, strict legat de producerea materialelor si prefabricatelor, de transportul acestora la santiere si de aplicarea tehnologiilor de execuţie. Pe de altă parte, nu poate fi negli­jat nici consumul de energie in pe­rioada de exploatare a investiţiilor, energie destinată încălzirii, ilumina­tului si funcţionării diferitelor insta­laţii in condiţiile unui anumit regim termic determinat de tehnologiile specifice fiecărui obiectiv productiv etc. Numai analizînd in strinsa lor unitate aceste două aspecte se poate aprecia just consumul efectiv de energie implicat de o anumită con­strucţie. In sprijinul acestei afirmaţii sa apelăm din nou la statistici Referin­­du-ne numai la constructi­ile de lo­cuinţe studiile de specialitate indică faptul că 35—40 la sută din necesa­rul anual de energie primară a­ ţă­rilor dezvoltate industrial al ţârilor cu climă temperată şi din nord este alocat consumului de energie in tim­pul exploatării construcţiilor. Deci, majoritatea covirşitoare şi costisitoa-Ing. Cristian AJMTONESCU (Continuare in pag. a II-a) — Fără îndoială, ponderea cea mai chiar intre diferitele materiale de importantă în cheltuielile energetice construcţie există diferente aprecia­făcute pentru realizarea unei con-­bile ; unele sint mari consumatoare strucţii, indiferent de destinaţia ei, de energie şi combustibili, cu alte revine materialelor utilizate —­ne­a cuvinte sunt energointensive, confirmat şi ing. Radu Suman, di- Iată un tabel extras dintr-un stu­­rectorul Trustului de construcţii ine­diu de specialitate elaborat de­dustriale si agrozootehnice din Bucu- ÎNCERC si Institutul politehnic din resti. Din acest punct de vedere, Iasi, pe care il consider sugestiv : Natura consumurilor energetice in construcţii - % -Energia incorporată in materialele folosite 68 Consumuri directe de energie pe șantiere 20 Energie înglobată in uzura utilajelor 12 Consum total Unitatea de energie Denumirea materialului de măsură pentru producerea (U.M.) materialului (kg ec/ld.M.) Produse din P.V.C. tonă 3 920-4 230 Plasă rabit tonă 2 390 Bitum tonă 1 750 Sirmă trasă din oțel tonă 1650 Oțel beton­­ tonă 1500 Profile din oțel tonă 1 450 Azbociment ondulat tonă 236 Ciment P 400 tonă 225 Beton B 250 prefabricat mc 205 Beton B 250 monolit mc 119 Vata minerală C 100 mc 170 Polistiren expandat mc 115 Carâmizi și blocuri ceramice pline tonă 113 Ipsos calitatea I tonă 96 Cherestea mc 28 Carton bitumnat mp 2,67 PRODUCTIA FIZICA, REALIZATA INTEGRAL, LA TOATE SORTIMENTELE! Astăzi, in obiectivul anchetei: vagoanele In pagina a ll-a TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe tovarăşii György Aczel, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.M.S.U., şi Varkonyi Peter, secretar al C.C. al P.M.S.U. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, marţi după-amiază, pe tovarăşii György Aczel, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.M.S.U.. şi Var­konyi Peter, secretar al C.C. al P.M.S.U., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., au efectuat o vizită priete­nească in tara noastră. La primire au participat tovarăşii Miu Dobrescu şi Petru Enache, mem­bri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv, secretari ai C.C. Ifl P.C.R. A fost de faţă Barity Miklós, am­basadorul R. P. Ungare la Bucureşti. Tovarăşul György Aczel a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Comi­tetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. un călduros salut din partea tovarăşului János Kádár, prim-secre­­tar al Comitetului Central al Parti­dului Muncitoresc Socialist Ungar, şi a Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rugat să se transmită to­varăşului János Kádár, Biroului Po­litic al C.C. al P.M.S.U. un salut căl­duros şi cele mai bune urări din partea sa şi a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. In cadrul Întrevederii s-au eviden­ţiat relaţiile de prietenie şi colabo­rare dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Muncitoresc Socialist Un­gar, dintre România şi Ungaria, rela­ţii care se dezvoltă pe baza princi­piilor egalităţii in drepturi, indepen­denţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului in treburile interne şi avantajului reciproc. S-a exprimat dorinţa pentru promovarea în conti­nuare a relaţiilor de colaborare din­tre P.C.R. şi P.M.S.U., pentru dezvol­tarea raporturilor de prietenie, bună vecinătate şi colaborare dintre ţările şi popoarele noastre, pentru întărirea conlucrării lor in construirea noii orînduiri. S-a apreciat că amplifica­rea continuă a relaţiilor româno-un­­gare este în interesul popoarelor noastre, serveşte cauzei generale a socialismului, păcii, destinderii şi în­ţelegerii între naţiuni. Au fost abordate, de asemenea, unele probleme internaţionale actua­le, evidenţiindu-se dorinţa României şi Ungariei de a întări conlucrarea pe plan extern, pentru a-şi aduce con­tribuţia la oprirea agravării încordă­rii în lume, la reluarea şi continuarea politicii de destindere, pace şi respect al independenţei naţionale, la solu­ţionarea, prin mijloace paşnice, a si­tuaţiilor conflictuale din diferite zone ale globului, la adoptarea de măsuri ferme de dezarmare, in primul rind de dezarmare nucleară, la edificarea unui sistem real de securitate si co­operare in Europa şi in Întreaga lume. Primirea s-a desfăşurat intr-o at­mosferă caldă, tovărășească. UNITATEA NAŢIONALA-mareaţă operă a poporului român Se împlinesc astăzi 64 de ani de la un eveniment crucial al istoriei noas­tre — Marea Adunare Naţională de la Alba lulia, din 1 Decembrie 1918, care a hotărit unirea Transilvaniei cu România, prin aceasta desăvîrşin­­du-se procesul de formare a statului naţional unitar român. Referindu-se la semnificaţiile acestei istorice în­făptuiri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia : „Desfăşurarea evenimente­lor istorice demonstrează in modul cel mai categoric faptul că unirea nu a fost efectul unei intîmplări, rodul unei simple conjuncturi favorabile sau al înţelegerilor intervenite la masa tratativelor, ci rezultatul­ luptei hotăritoare a celor mai largi mase ale poporului, un act de profundă drep­tate naţională, realizarea unei con­cordanţe logice intre realitatea obiec­tivă şi drepturile inalienabile ale po­porului, pe de o parte, şi cadrul na­ţional cerut cu stringenţă de aceste realităţi". Un act de profundă dreptate naţio­nală a fost, într-adevăr, măreţul eve­niment de acum 64 de ani. Un act ce a încheiat un îndelungat proces isto­ric obiectiv, ce-şi avea temelia cu­ Alexandru PORJEANU ternică in unitatea poporului român pe toată întinderea teritoriului ce-l locuia din vechime. Un act ce a în­cununat eforturile şi jertfele eroice ale multor generaţii, în cugetul şi inima cărora a ars mereu vie flacăra 64 de ani de la făurirea statului naţional unitar român ideii de unitate, conştiinţa apartenen­ţei la acelaşi popor. De aceea, cinci sub cupola sălii Unirii au răsunat is­toricele cuvinte ale Rezoluţiei de la Alba lulia : „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania şi Banat... adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba lulia In ziua de 1 decembrie 1918, decretează uni­rea acelor români şi a tuturor terito­riilor locuite de dinşii cu România, s-a împlinit o legitate a istoriei, a triumfat o cauză dreaptă. Justeţea şi legitimitatea luptei românilor pentru unitate naţională au fost recunoscute şi consfinţite prin tratatele in­ternaţionale încheiate ulterior. Isto­ricul act al Unirii, justeţea şi legiti­mitatea lui şi-au aflat puternice ar­gumente in atitudinea faţă de unire a unor personalităţi progresiste, a oamenilor muncii aparţinind naţiona­lităţilor conlocuitoare care au intîm­­pinat acest eveniment ca pe un act istoric drept şi necesar, văzînd în el, totodată, perspectiva lichidării opre­siunii sociale şi naţionale de care erau deopotrivă interesaţi toţi cei ce munceau pe pămîntul românesc, fără deosebire de naţionalitate, în­frăţiţi prin secole de muncă şi luptă comună împotriva asupririi şi ex­ploatării, aşa cum o atestă atâtea memorabile momente ale istoriei. Participanţii la acea mare aduna­re au avut conştiinţa limpede că sunt părtaşi la ’■ î eveniment de răscruce al istoriei noastre. „Cu cit se vor strecura­­,­ mersul vremii veacurile, scria Vasile Goldiş, autorul documen­telor politi­ce fundamentale ale Uni­rii, rapo­rtul principal al Marii Adunări N­aţionale de la Alba lulia, cu atit nmi luminos va pătrunde in conştiinţa naţiunii române înfăptui­rea de la Alba lulia — şi ca monu­ment al c­ei mai mari zile din viaţa ei, dar şi­­ izvor un veci nesecat de înţeleaptă îndrumare pe calea desă­­virşirii şi astfel a fericirii şi măririi tale“. Astăzi, la 64 de ani de la marea Înfăptuire a înaintaşilor noştri, pu­tem spune cu deplin temei că intr-adevăr „mersul vremii" aureo­lează tot mai strălucitor acest eveni­ment capital din istoria naţiunii noastre, că actul Unirii de la 1918 a intrat in straturile cele mai profunde ale conştiinţei, ale insăşi fiinţei po­porului nostru, acolo de unde absolut nimeni nu poate şi nu va putea nicio­dată a-1 clinti sau înlocui. Pentru că in zbuciumata noastră istorie, făcută dintr-un şir întreg de împliniri, ce au venit toate insă după grele încor­dări, lupte şi jertfe, unitatea naţio­nală a fost unul dintre, bunurile cele mai de preţ, dindu-ne tăria să biruim vitregiile vremurilor. „Izvor de înţeleaptă îndrumare" s-a dovedit tezaurul de gîndire şi acţiu­ne politică pe care-l reprezintă mo­mentul istoric din toamna anului 1918 pentru întregul curs al perioadei in­terbelice. „Spiritul de la Alba lulia“, esenţa profund democratică a aces­tuia au fost constant evocate şi in­vocate de forţele progresiste, patrio­tice, revoluţionare ale poporului ro­mân, in frunte cu comuniştii, pentru apărarea drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pentru a întregi liber­tatea naţională prin cea socială, pen­tru apărarea independenţei şi integri­tăţii teritoriale a patriei. „Izvor de înţeleaptă îndrumare" a rămas Alba lulia pentru întregul popor in anii negri ai dominaţiei fasciste, cînd trupul ţării a fost sfîrtecat, cind Transilvania de nord a fost smulsă României printr-un odios dictat. Ca pe o comoară sfintă, ca pe un per­petuu indemn la acţiune au păstrat oamenii muncii din ţara noastră memoria actului de la Alba lu­lia, înfăptuirea de atunci, conştiin­ţa justeţei şi legitimităţii acesteia sporindu-le forţa morală şi politică de a depăşi cea mai grea perioadă (Continuare in pag. a V-a) Spiritul actualităţii, al epocii socialiste - izvorul permanent al creaţiei literare din patria noastră — In ultimul timp au a­­părut şi l-a bucurat de un interes aparte o suită de romane social-politice, ce par să răspundă mai bine cerinţei fireşti a cititorului de a cunoaşte multilateral epoca pe care o străbatem. Vi rugăm să ne vorbiţi despre relaţia cititor — S­­peri in momentul actual ! — Faptul că cititorul de azi dă prioritate romanului nu ţine de vreo modă, căci modele sint trecătoa­re si dispar tot atit de re­pede cum apar. Cititorul a dorit si a manifestat interes dintotdeauna fată de ro­manul care abordează si analizează o anumită socie­tate, structura sa politică, relaţiile sociale existente. Este vorba nu de romanul social-politic In general, ci de creaţii care caută In­tr-adevăr adevărul social punînd firesc Întrebări si formulindu-le in unele ca­zuri, răspunsurile. Clima­tul de creaţie din ultimii 17 ani a făcut posibilă apari­ţia unor asemenea romane in paginile cărora scriitorii nu au avut nevoie sa aco­modeze realităţile descrise de ei cu adevăruri antefor­­mulate, ci au avut reala po­sibilitate să pornească de la analiza realităţii date şi să ajungă aproape de formu­larea unor adevăruri sau să le exprime întocmai, unele dintre aceste adevă­ruri puţind să nu fie ascul­tate cu plăcere oricind de orice ureche. Pe scurt : nu este vorba de o modă a ro­manului, ci de o reală ce­rinţă socială pentru a cărei realizare s-a creat climatul literar politic necesar, po­sibilitatea ca scriitorul să gindească neîngrădit. Noi toţi, scriitori şi cititori, sun­tem­ azi beneficiarii unui act politic revoluţionar aparţinind secretarului ge­neral al partidului: desfiin­ţarea cenzurii, act prin care creatorilor de literatură li s-a încredinţat o mare şi nobilă răspundere faţă de adevărul acestui timp faţă de cititori, faţă de popor. Desigur, după o anumită vârstă omul nu mai poate citi tot ce apare ; inerent scapă atenţiei şi lucrări foarte valoroase. Aşa se face că n-am ajuns să parcurg încă unele romane excelente remarcate ca ata­re de presa cotidiană sau literară. Recitesc insă ade­seori cârti care stau aproa­pe de inima mea Pe lingă „Cei doi dir, dreptul Tebei“ a lui D . Popescu revăd de asemenea „Vinătoarea regală“ și „împăratul nori­lor“, romane a căror tălmă­cire In limba maghiară imi aparţine. D. R. Popescu vorbeşte astfel despre reali­tăţile din trecut care se prelungesc şi in zilele noas­tre incit oferă cititorului posibilitatea de a se exami­na permanent din punct de vedere etic şi patriotic. Re­citesc „Mama mi-a urat somn uşor", de Sütő An­drás, carte pe care o con­sider cea mai bună şi, pe bună dreptate, cea mai populară creaţie a literatu­rii maghiare din România de după eliberare. Consi­der la fel de actual roma­nul istoric „Rug şi flacără“ al lui Eugen Uricariu, ca şi „Fetele tăcerii" şi, in ge­nere, creaţia pătrunsă de responsabilitate civică a lui Augustin Buzura. îmi place si, in consecinţă, recitesc cu plăcere ultimul roman al lui Bálint Tibor si aştept cu interes opinia criticii si a publicului cititor după apa­riţia cârtii „Kő hui az a­­padé kútba" a lui Szilágyi István in traducere româ­nească, o frescă socială a Începutului de secol. Este neîndoielnic că o condiţie fundamentală a naşterii romanului social­­politic este interesul scrii­torului faţă de actualitatea socială din epoca sa. In­teres care trebuie sâ se în­tilnească cu dorinţele pu­blicului cititor altminteri căutările, frămintârile scrii­torului sint zadarnice, iar produsele muncii sale — ro­manul sau nuvela — sint fără sens. Este tot atit de adevărat că întîlnirea aceas­ta dintre interesele scriito­rului şi cititorului ar rămine fără obiect dacă n-ar exis­ta condiţii obiective care să asigure drumul spre tipar, spre cititorul cârtii, drum care, la noi in România, este asigurat oricărei creaţii autentica, care are ceva de spus.­­ Actualitatea este o temă frecventă a dezbate­rilor literare. Aţi vrea sâ ne spuneţi ce reprezintă in accepţia dv. acest concept? — Unul din străluciţii mei profesori mi-a călăuzit paşii printr-o expoziţie încă in primul treu an de studii universitare. In timp ce analiza pinzele ne-a de­monstrat că amatorul de artă caută, in diferite cre­aţii, propria sa imagine. Aidoma ca in pictură, in roman sau poezie, pe scena ori in muzică omul caută propriile probleme, gindu­­rile sale Dacă nu reuşeşte să se descopere pe sine in creaţia artistica atunci omul se mulţumeşte să arunce doar o privire asu­pra imaginii şi păşeşte in­­diferent mai departe, in­(Continuare in pag. a V-a) Convorbire cu FODOR Sándor

Next