Scînteia, martie 1983 (Anul 52, nr. 12602-12628)

1983-03-01 / nr. 12602

PAGINA 2 PRIN ORGANIZAREA SUPERIOARĂ A PRODUCŢIEI PATRIEI MAI MULT CĂRBUNE, MAI MULTE MINEREURI! (Urmare din pag. X) Îmbunătăţirea fiabilităţii unor utilaje pentru a se putea valorifica pe deplin avantajele programului de lucru continuu. Sporurile de producţie obţinute odată cu aplicarea pe scară tot mai largă a noului program de lucru dovedesc insă şi ce importanţă prezintă perfecţionarea organizării muncii în minerit, ceea ce evident obligă la un efort mai mare in primul rînd din partea noastră, a ministerului, ca şi din partea conducerilor de combinate şi întreprinderi din industria extractivă. — Prin însăşi trecerea la noul program de lucru s-a stabilit că o parte din forţa de muncă necesară se va completa prin redistribuirea şi promovarea personalului muncitor din unităţile miniere. Ce s-a întreprins in acest sens ? — Din analizele făcute rezultă că peste 4 000 de muncitori pot fi promovaţi ca mineri sau ajutori de mineri prin reducerea vechimii în funcţie cu 50 la sută, aşa cum s-a stabilit la consfătuirea de lucru. Acţiunea este in curs de desfăşurare. In acelaşi timp,este necesar ca forţa de muncă din industria extractivă să fie completată şi cu muncitori din alte sectoare ale economiei naţionale. Aplicarea noului program de lucru presupune insă nu numai un număr sporit de muncitori, ci şi creşterea productivităţii muncii, reducerea personalului indirect productiv, aspecte asupra cărora am să insist puţin referindu-mă la experienţa ciştigată in minele din Valea Jiului. Prin trecerea la programul de lucru de 8 ore pe schimb s-a asigurat, in primul rind, o mai inaltă disciplină in producţie, o mai bună stăpinire a fluxurilor tehnologice. Apoi, utilajele şi timpul, de lucru sunt folosite cu o mai mare eficienţă. In sfîrşit, a crescut capacitatea de transport al cărbunelui pe puţurile de extracţie pentru că, acum, pe puţuri nu mai circuli atit de frecvent oamenii. Am să mă refer la citeva date comparative din luna ianuarie, cînd se lucra 6 ore pe schimb și din perioada de după aplicarea programului de 8 ore pe schimb, cind minerii lucrează 5 zile pe săptămină, iar mina 7 zile pe săptămină. Astfel, pe întregul Combinat minier din Valea Jiului productivitatea muncii in abatajele dotate cu complexe mecanizate a crescut de la 6,26 tone cărbune pe post la 8,54 tone pe post, deci cu peste 36 la sută. Ca urmare, producţia de cărbune extrasă in medie zilnic cu fiecare complex a crescut de la 320 tone la peste 350 tone. Pentru a putea prezenta şi citeva elemente mai de amănunt referitoare la organizarea muncii, iată cum se prezintă situaţia la întreprinderea minieră Lupeni, cea mai mare mină de cărbune cocsificabil din ţară : „ Prin aplicarea noului program de lucru, producţia medie zilnică a minei a crescut de la 7 175 tone la 7 691 tone. Aceasta, in principal, ca urmare a sporirii, producţiei medii realizate în abatajele frontale echipate cu complexe mecanizate de la 389 tone pe zi la 472 tone pe zi. • Avansările medii zilnice in abatajele frontale dotate cu complexe mecanizate au crescut de la 0,7 metri la 1,0 metri. • Productivitatea muncii in abatajele cu complexe mecanizate a crescut de la 8,64 tone pe post la 12,85 tone pe post, ceea ce a determinat sporirea productivităţii muncii la nivelul întreprinderii de la 1,87 tone pe post la 2,45 tone pe post. Productivitatea muncii, producţia şi avansările in abatajele cu complexe mecanizate, ca dealtfel la toate locurile de muncă direct productive din întreprindere, au crescut ca urmare a aplicării noului program de lucru, care a permis plasarea cu efective mai mari a abatajelor. Îmbunătăţirea aprovizionării şi a activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor. Astfel, în perioada cind se lucra după vechiul program de lucru, abatajele frontale erau plasate cu 149 muncitori pe schimb, din care 83 lucrau in abatajele cu complexe mecanizate ; după aplicarea noului program, efectivele plasate in fiecare schimb în abatajele frontale au crescut la 177 muncitori, din care 98 lucrează în abatajele cu complexe mecanizate. îmbunătăţirea activităţii in abataje s-a realizat datorită sporirii capacităţii de transport pe verticală şi orizontală ca urmare a eliminării curselor neproductive, precum şi a efectuării in condiţii mai bune a aprovizionării, întreţinerii şi reparării utilajelor şi construcţiilor miniere. Este important de reţinut că, lucrîndu-se în 3 schimburi de 8 ore pe zi in loc de 4 schimburi de 6 ore, efectivele folosite pentru regia subterană a minei au scăzut cu 16 la sută, in timp ce pe fiecare schimb efectivele care asigură deservirea minei au crescut cu peste 11 la sută. S-a realizat in felul acesta indicaţia secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a reduce ponderea personalului auxiliar, îmbunătăţind totodată activitatea de servire a locurilor de muncă direct productive. După aplicarea noului program de lucru în subteran, la cea mai mare mină de cărbune cocsificabil din ţară, întreprinderea minieră Lupeni, se obţin producţii mai mari cu 400—700 tone cărbune pe zi, peste realizările din luna ianuarie. In ultima zi a săptamînii trecute producţia a fost de 8 091 tone, cifră nemaiatinsă pină acum. Rezultatele obţinute de minerii din Lupeni, care au încheiat luna februarie cu peste 9 000 tone cărbune mai mult decit prevederile planului, se datoresc creşterii productivităţii muncii, succeselor obţinute mai ales in sectoarele de producţie 4, 5 şi 7, care printr-o organizare superioară a muncii şi folosirea la capacitate a timpului şi utilajelor din dotare au extras importante cantităţi de cărbune peste prevederi. (Sabin Cerbu). CAVNIC: Minereu peste plan Angajîndu-se cu fermitate şi răspundere muncitorească in înfăptuirea importantelor sarcini ce le revin din programul naţional de lărgire a bazei de materii prime şi energetice, colectivul exploatării miniere din Cavnic a încheiat şi cea de-a doua lună a anului cu rezultate deosebite. In această perioadă s-a extras din abataje o producţie suplimentară de 1 800 tone minereu. Pe seama creşterii cu 33 la sută a timpului de lucru după noul program din minerit, aici urmează să se realizeze pină la finele anului o producţie suplimentară de minereu de peste 10 000 tone. Sporirea numărului fronturilor de lucru de rezervă, ca şi întărirea ordinii şi disciplinei atestă voinţa şi hotărirea minerilor de a-şi onora cum se cuvine acest important angajament. (Gheorghe Susa). VALEA JIULUI : Producţii record la mina Lupeni Un important obiectiv al construcţiilor de maşini: Înzestrarea tehnică modernă A INDUSTRIEI ALIMENTARE Asemenea tuturor ramurilor economiei naţionale, industria alimentară se află în plin proces de înnoire şi modernizare, de dotare cu mijloace tehnice de înaltă productivitate în vederea satisfacerii în condiţii superioare a necesităţilor de consum ale populaţiei. Strategia dezvoltării acestei ramuri, sarcinile concrete care revin in această privinţă ministerelor, centralelor şi unităţilor economice au fost definite la Congresul al XII-lea alpartidului, la iniţiativa şi sub îndrunjarea nemijlocită a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In legătură cu modul în care industria construcţiilor de maşini acţionează pentru transpunerea in practică a sarcinilor ce ii revin privind înzestrarea tehnică a acestei ramuri am avut o convorbire cu tovarăşul AUREL VARTIC, director general al Centralei industriale de utilaj tehnologic, chimic şi rafinării, in profilul căreia intră fabricarea majorităţii maşinilor şi instalaţiilor unităţilor din industria alimentară. — Concret, tovarăşe director general, vă rugăm să definiţi obiectivele pe care le aveţi de înfăptuit in acest an şi in întregul cincinal pentru realzarea volumului prevăzut de mijloace tehnice necesare industriei alimentare ? — De la bun Început se cuvine să precizez că înfăptuirea programului privind dezvoltarea industriei alimentare este urmărită şi coordonată îndeaproape, pas cu pas, de conducerea partidului, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Este vorba de un program elaborat in concordanţă cu hotăririle Congresului al XII-lea al partidului din care rezultă obligaţii precise pentru unităţile constructoare de maşini, care trebuie să asigure in perioada 1981—1985 o creştere a producţiei de utilaje pentru industria alimentară intr-un ritm mediu anual de peste 8 la sută. Dar acest spor general al producţiei de utilaje nu spune totul pentru că, de fapt, se vor petrece modificări de structură importante in fabricaţia de produse alimentare, care va marca un progres cantitativ şi calitativ sensibil in satisfacerea cerinţei consumatorilor. Bunăoară, producţia de preparate şi semipreparate culinare va creşte in această perioadă de peste două ori şi jumătate. Programul pe care l-am amintit a fost îmbunătăţit substanţial în spiritul orientărilor şi sarcinilor reieşite din Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a partidului şi a indicaţiilor date la recenta Plenară lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor, îndeosebi in sensul corelării programelor noastre prioritare de fabricaţie cu cele privind dezvoltarea producţiei agricole vegetale şi animale. Astfel, ne preocupăm de asigurarea unui grad maxim de integrare a fabricaţiei, de utilizarea raţională a materialelor deficitare, şi îndeosebi a oţelurilor inoxidabile, de fabricarea unor utilaje şi instalaţii care să permită valorificarea integrală a materiilor prime agricole, de exemplu prin creşterea gradului de extragere a uleiului, zahărului şi altor produse alimentare, realizarea unor produse şi preparate cu un conţinut nutritiv care să asigure o alimentaţie raţională, in concordanţă cu normele ştiinţifice fundamentate. — In scopul realizării acestor sarcini, care a fost concepţia care a stat la baza alcătuirii sistemelor de instalaţii şi utilaje tehnologice pe care le veţi fabrica ? — Programul special elaborat tratează dezvoltarea producţiei şi a nomenclatorului de echipamente pe 10 sisteme aferente subramurilor prelucrătoare ale industriei alimentare. In această privinţă, se cuvine relevată colaborarea foarte bună cu Departamentul industriei alimentare pentru stabilirea sistemei de echipamente şi, mai ales, pentru experimentarea şi urmărirea comportării acestora in exploatare. Iată citeva exemple. Pornind de la sarcina prevăzută in actualul cincinal de a se dubla capacitatea de producţie in industria zahărului, ajungindu-se la 100 000 tone sfeclă prelucrată pe zi, am realizat utilaje pentru fabrici de zahăr de 2 000, 4 000 tone şi sunt in lucru cele de 1 000 tone sfeclă prelucrată pe zi, cu ajutorul cărora devine posibilă scurtarea perioadei de industrializare a acestei materii prime. Datorită unor eforturi colective ale unităţilor de cercetare, proiectare şi producţie din industria constructoare de maşini, s-a reuşit să se elimine în totalitate importurile de utilaje necesare industriei zahărului. In ceea ce priveşte dezvoltarea producţiei de ulei comestibil, se vor asigura module de prelucrare a seminţelor oleaginoase, cu o rapacitate de 180 tone pe zi, care vor fi amplasate in unităţi mici, distribuite in judeţe care produc materia primă. De asemenea, pentru a dubla incă din anul acesta producţia de margarină, se vor asigura în trimestrul I 1983 echipamentele necesare punerii in funcţiune a acestor obiective. Realizăm şi o serie de echipamente pentru linii de paste făinoase, biscuiţi, arpacaş, fulgi de ovăz, cuptoare de copt pline cu benzi suprapuse in scopul reducerii şi aici a consumului de energie. Pe scurt, în panificaţie, la finele anului 1985 vom avea peste 60 de linii tehnologice noi. O atenţie deosebită a fost acordată echipamentelor pentru valorificarea superioară a produselor agroalimentare, în sensul introducerii in circuitul alimentar a subproduselor si materiilor secundare, cu deosebire in industria cărnii. In acest sens vom fabrica o serie de utilaje pentru linii texturate proteice din soia cu o capacitate de 250 kg/h, in scopul utilizării acestui produs in industria preparatelor din carne, precum si utilaje pentru fabrici de lactoză cu capacităţi de 600 tone/an in vederea reducerii importului de lactoză necesară Industriei farmaceutice. In sinteză, programul de asimilare şi modernizare pentru perioada 1981—1985 cuprinde peste 550 linii tehnologice, instalaţii, utilaje, maşini de ambalat ş.a. Nu ne putem declara totuşi mulţumiţi cu realizările obţinute pină in prezent în sectorul utilajelor de porţionat şi integrarea ambalajelor în procesul de producţie industrială, in asigurarea echipamentelor pentru depozite frigorifice mari şi a grupurilor de răcire pentru autofurgonete, autofurgoane şi autotrenuri. — Programul la care vă referiţi solicită un efort intens de concepţie şi execuţie. Aveţi asigurate condiţiile necesare fabricării tuturor utilajelor şi instalaţiilor stabilite ? — In general, cei care cunosc mai puţin specificul industriei de utilaje alimentare au tendinţa de a minimaliza eforturile care sunt necesare pentru realizarea utilajelor, echipamentelor şi aparaturii cu profil alimentar. De fapt, cred că nu exagerez dacă afirm că, prin fineţe şi complexitate, utilajele şi instalaţiile din industria alimentară sunt tot atât de dificil de realizat ca şi utilajele temologice din alte ramuri. Utilajele industriei alimentare se înscriu printre produsele de virf ale tehnicii, iar realizarea lor constituie un bun examen de competenţă şi mai ales de competenţă tehnică. Astfel, la nivelul anului 1935 produsele noi şi modernizate vor reprezenta 80 la sută din valoarea producţiei-marfă necesară industriei alimentare şi tot in acest cincinal vom elimina complet importurile. Proiectarea şi realizarea acestor utilaje de o deosebită complexitate sunt posibile datorită colaborării intre institutele de cercetări şi proiectări pentru ndi stria alimentară şi a frigului ale Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Datorită acestor conlucrări s-a reuşit să se elaboreze documentaţiile de execuţie pentru o gamă variată de linii şi utilaje complexe cu specific alimentar care în trecut se aduceau din import. Prin soluţii constructive noi şi adaptarea unor materiale existente în ţară, specialiştii acestor institute au asigurat acestor utilaje o funcţionalitate tehnologică corespunzătoare şi parametri tehnici superiori, asemănători cu cei obţinuţi de instalaţiile similare din străinătate. Este adevărat că in realizarea programului prioritar de dotare cu utilaje moderne, de fabricaţie proprie, a industriei alimentare s-au înregistrat unele rămîneri in urmă în omologarea şi testarea anumitor instalaţii. Precizăm însă că s-au luat măsuri hotărite ca toate aceste rămineri în urmă să fie recuperate pe parcursul acestui an. — Ce măsuri au fost luate pentrubuna organizare a fabricaţiei de utilaje alimentare in unităţile din subordinea centralei. . . Subliniez mai întîi că în cadrul Centralei industriale de utilaj tehnologic, chimic şi rafinării s-a înfiinţat o direcţie de utilaj alimentar, avînd în subordine un număr de patr unităţi productive şi un institut de cercetare. Totodată, pentru a face faţă solicitărilor deosebite privind producţia de utilaj alimentar, fabricaţia a fost extinsă şi in alte uzine. Astfel, potrivit concepţiei de adincire a tipizării după criterii constructive-tehnologice, fabricaţia de utilaje de frig şi cu specific alimentar a fost preluată de întreprinderea „Tehnofrig“ din Cluj-Napoca, întreprinderea de utilaj tehnologic Buzău, întreprinderea mecanică de utilaj chimic Bucureşti, întreprinderea de utilaj alimentar Slatina, întreprinderea de utilaj chimic Ploieşti şi întreprinderea mecanică din Moreni Complexitatea fabricaţiei acestor utilaje a impus dotarea întreprinderilor de mai sus cu scule, dispozitive, verificatoare, aparatură de măsură şi control, standuri de probă maşini-unelte specializate, asigurîndu-se astfel condiţii pentru realizarea unor utilaje cu performanţe superioare. De asemenea, pentru realizarea în ţară a utilajelor destinate industriei alimentare s-a apelat la o colaborare largă cu unităţi din alte ministere in vederea asimilării în ţară a unor materiale şi subansamble, înlăturind importurile. Notez, bunăoară, că unităţi ale Ministerului Industriei de Maşini-Unelte, Electrotehnică şi Electronică asigură motoare electrice cu caracteristici speciale, cuplaje electromagnetice, instalaţii de automatizare, iar unităţi ale Ministerului Industriei Chimice produc agenţi frigorifici, garnituri de cauciuc şi materiale plastice speciale. — Utilajele şi instalaţiile necesare industriei alimentare, realizate in condiţii competitive, ■ constituie o marfă solicitată la export. Aveţi in vedere ieşirea mai intensă pe piaţa externi cu asemenea produse ? — In contextul general al preocupării pentru promovarea exportului de utilaje am reuşit să avem o creştere de peste patru ori in 1982 faţă de realizările anului precedent, iar pentru anul curent am luat toate măsurile pentru a asigura creşterea de peste 1,5 ori faţă de anul 1982 a livrării pe pieţe externe a utilajelor pentru industria alimentară. In general, avem in vedere livrarea pe bază de cooperare de echipamente tehnologice complexe, cum sunt : fabrici de lapte, conserve, de bere, de ulei, de zahăr, de piine, antrepozite frigorifice de mare capacitate, abatoare de păsări, de bovine şi porcine, mori de grîu şi porumb şi linii tehnologice pentru imbutelierea lichidelor alimentare. Mai mult decit atit, pe lingă exportul de asemenea utilaje tehnologice complexe, suntem în măsură să asigurăm livrări de echipamente individuale, documentaţii şi service, cum ar fi asistenţă tehnică şi know-how. Desigur, ceea ce am surs în legătură cu exportul se doreşte a se constitui încă un argument asupra faptului că avem capacitatea tehnică de a realiza asemenea utilaje şi instalaţii de înaltă complexitate. Datoria noastră este să asigurăm, în condiţii corespunzătoare, în primul rind dotarea tehnică a industriei alimentare, colectivele noastre de ingineri şi muncitori acţionind cu toate forţele pentru înfăptuirea riguroasă a sarcinilor care le revin din programul de dezvoltare a industriei alimentare stabilit de conducerea partidului. Convorbire realizată de Corneliu CARLAN SClNTEIA — marţi 1 martie 1983 învăţăminte ale anului trecut pentru pregătirea producţiei agricole din acest an EXPERIENŢA BUNA NU TREBUIE DOAR APLAUDATĂ, CI, MAI ALES, GENERALIZATĂ! Pentru ca un schimb de experienţă să fie eficient trebuie să întrunească cel puţin citeva condiţii care, pe scurt, ar putea fi rezumate astfel. Gazdele să aibă ce prezenta. Oaspeţii să fie interesaţi şi să aibă competenţa de a înţelege experienţa ce li se prezintă. Schimbul de păreri să fie cit mai concret, aplicat in aşa fel incit oamenii Întorşi la locurile lor de muncăi să poată trece direct la transpunerea în viaţă a celor învăţate. Şi, in sfirşit, să se facă, ceea ce am putea numi, inventarul problemelor ce trebuie rezolvate in ansamblu şi, in parte, care să permită generalizarea experienţei prezentate. Această punctare, desigur sumară, a condiţiilor pe care trebuie să le întrunească un schimb de experienţă pentru a fi eficient ne-a fost sugerată de o acţiune care a avut loc zilele trecute la S.M.A. Mărăcineni, judeţul Argeş. Şi iată de ce. Este vorba de o lăudabilă iniţiativă a Uniunii Generale a Sindicatelor şi Comitetului Uniunii sindicatelor din agricultură şi industria alimentară de a organiza un larg schimb de experienţă intr-un domeniu de arzător interes economic, cum este acela al recuperării, recondiţionării şi refolosirii pieselor de schimb şi subansamblelor uzate de la tractoare şi maşini agricole, pentru generalizarea experienţei dobîndite în acest sens de S.M.A. Piteşti-Mărăcineni, judeţul Argeş. A fost o iniţiativă bună, utilă. Schimbul de experienţă s-a dovedit util, in primul rind, din punct de vedere propagandistic. In sensul cel mai bun al cuvîntului. S-a făcut o demonstraţie concludentă că este posibil şi necesar să se întreprindă mult mai mult in acest domeniu. Contribuţii importante au adus in primul rind gazdele. Dar şi alţii. Tovarăşii Moise Popescu, directorul S.M.A. Mărăcineni, şi Gheorghe Isbăşoiu, şeful centrului de reparaţii din această unitate, au vorbit pe larg despre posibilităţile de creştere a numărului reperelor de piese de schimb recondiţionate prin metode moderne, cum sunt metalizarea şi sudura sub strat de flux, procedeul — în premieră naţională — de recondiţionare a pistoanelor, axelor de piston şi cămăşilor de cilindru prin mărirea numărului treptelor de reparaţii şi despre tratamentul termic şi cel de nitrurare ionică — aici existînd singura instalaţie de acest fel din agricultură — pentru călirea şi mărirea rezistenţei pieselor recondiţionate. Toate acestea au permis ca anul trecut S.M.A Mărăcineni să înregistreze economii la piesele noi în valoare de 14,5 milioane lei şi o economie de metal de 855 tone. Extinderea acestor procedee, ca şi a altora, va determina în acest an creşterea economiilor de piese noi în activitatea de reparaţii la peste 31 milioane lei, iar a celor de metal — la 1 050 tone. Calitatea schimbului de experienţă a avut de ciştigat şi prin faptul că reprezentanţii unor staţiuni de mecanizare din ţară, cum sunt cele din Borzeşti, judeţul Bacău, Recaş, judeţul Timiş, Tg. Mureş, judeţul Mureş, au prezentat noutăţi de certă valoare, rod al preocupării colectivelor de oameni ai muncii din aceste unităţi pentru a diversifica piesele de schimb recondiţionate. Menţionăm în mod deosebit recondiţionarea roţilor dinţate şi a axelor canelate prin aport de metal şi deformare plastică, procedeu pus la punct pentru prima dată in tară la S.M.A. Borzeşti, judeţul Bacău. Deci, gazdele au avut ce arăta, iar oaspeţii au fost şi ei la înălţime, mai ales in ce priveşte interesul pentru experienţa de la Mărăcineni. Am mai adăuga că programul de măsuri stabilit iniţial a fost refăcut în sensul concretizării unor acţiuni şi al răspunderilor pentru materializarea lor, şi aceasta fiind de natură să conducă la creşterea calităţii schimbului de experienţă... — Foarte interesante referatele prezentate — ne spunea Ion Ion, maistru la centrul de reparaţii al S.M.A. Ţăndărei, judeţul Ialomiţa. Mult mai mult aş fi dorit însă să văd cum procedează practic cei de la S.M.A. Mărăcineni. Să înţeleg de ce la noi instalaţiile de metalizare, că avem două, iau foc, mai precis „pistolul“ pentru metalizare, iar la Mărăcineni nu. Maistrul a sintetizat cum nu se poate mai bine observaţiile ce se pot face în legătură cu acest schimb de experienţă. Una ar fi că timpul afectat pentru a vedea exact, concret, pentru a primi la faţa locului explicaţiile tehnice necesare a fost extrem de puţin. Şi aceasta deoarece majoritatea fondului de timp s-a consumat cu discuţiile, la care s-au adăugat — nu avem nimic împotrivă — şi programele artistice... In al doilea rind, între participanţi n-au fost prea multe cadre cu experienţă care să le permită să asimileze fără dificultate problemele tehnice ce se puneau şi, mai ales, care să aibă putere de decizie pentru aplicarea imediată a celor văzute. Avem in vedere pe directorii şi inginerii-şefi ai trusturilor judeţene S.M.A. şi pe şefii centrelor de reparaţii. Subliniind incă o dată valoarea acestei inţiative a sindicatelor, utilitatea ei, suntem convinşi că vom avea prilejul să consemnăm în viitor schimburi de experienţă care să fie astfel organizate, incit să răspundă cut mai bine cerinţei de a se asimila şi generaliza cu maximă operativitate experienţa prezentată. Aurel PAPADIUC Este şi ceea ce şi-a propus schimbul de experienţă organizat de sindicate la S.A.S.A. Mărăcineni - Argeş privind extinderea recuperării, recondiţionării şi refolosirii pieselor de schimb şi a subansamblelor uzate de la tractoare şi maşini agricole FERTILITATEA TERENURILOR IN PANTALA NIVELUL CELOR DIN CIMPIE! La Dolheşti, în zona sudică a dealurilor judeţului Iaşi, terenurile în pantă ocupă aproape întreaga suprafaţă de 2 250 hectare a cooperativei agricole. In decursul timpurilor, fenomenele de eroziune accentuată, multele ogaşe, ravene şi rîpi, pilcurile de mărăcinişuri au micşorat suprafaţa arabilă la numai 1 535 hectare. De ciţiva ani însă, această cooperativă a devenit una din unităţile etalon ale judeţului în prevenirea şi combaterea eroziunii solului. Aici se regăseşte, în bună măsură, experienţa staţiunii Perieni — Vaslui, iar rezultatele sunt in multe privinţe asemănătoare. Ca rezultat al aplicării unui complex de lucrări antierozionale, in ciţiva ani recoltele s-au triplat, realizindu-se in 1982, in medie la hectar, 3 000 kg griu şi 5 250 kg porumb boabe. Cum au devenit dealurile sterpe o zonă fertilă, întinsă pe mai mult de două mii de hectare ? Unul dintre artizanii acestor transformări, tovarăşul Constantin Bălan, inginerulşef al cooperativei, sublinia că esenţialul îl reprezintă munca cooperatorilor şi mecanizatorilor din comună. Ei au aplicat lucrări în complex, pentru combaterea eroziunii, cit şi cele de protecţie a solului prin îmbunătăţirea structurii culturilor. „Am început cu lucrări simple — precizează inginerul-şef — in primul rînd efectuind obligatoriu arăturile numai pe curba de nivel. Atunci cind acestea nu au putut cuprinde o întreagă coastă de deal, le-am făcut pe parcele şi porţiuni mai mici de teren. Pe pantele mai mari, unde nu au putut intra tractoarele, lucrările s-au făcut cu braţele şi cu atelajele. Incepînd cu arăturile, continuînd cu întreţinerea culturilor şi pină la circulaţia mijloacelor de transport şi a turmelor de oi după recoltare, totul este orientat pe curba de nivel, totul vizează evitarea deplasării necontrolate a pămîntului şi a apei din deal In vale“. Protejarea stratului arabil fertil, evitarea pierderilor de pămînt bun pentru agricultură constituie o acţiune ce reflectă spiritul de responsabilitate al cooperatorilor faţă de acest bun naţional. Un exemplu semnificativ in acest sens este crearea rezervelor de pămint fertil, rezultat din decopertare, înainte de nivelare şi de amenajarea agroteraselor. Stratul arabil este subţire şi nu dintre cele mai fertile. Cu atit mai mare este grija de a nu-i pierde. Mai exact, pe tarlale puternic erodate pămîntul de deasupra a fost descopertat şi împins cu buldozerele în grămezi mai mari sau mai mici. După nivelare, acest pămînt, format in decurs de milenii, este împrăștiat la loc, deasupra celui nefertil. In acest mod, cu mari eforturi s-au cistigat 15 hectare de teren care au dat deja primele recolte normale. Redarea pământului erodat în circuitul agricol se face prin lucrări ■complexe antieroizionale , amenajări de agroterase, baraje şi creionaje, captarea izvoarelor etc. Acţiunile întreprinse vizează şi dirijarea circuitului apei din precipitaţii şi izvoare de coastă. Sunt lucrări făcute cu ingeniozitate, care au permis crearea de iazuri şi bazine de acumulare pentru piscicultura şi irigaţii, cit şi pentru introducerea apei din izvoarele de coastă în centrul civic al comunei. Culturile pe fîşii, alternate cu benzi inierbate protectoare, au fost extinse treptat, pe măsura delimitării parcelelor şi producerii seminţelor de ierburi graminee şi leguminoase perene. Specialiştii unităţii, împreună cu cei ai organelor agricole judeţene şi de la Institutul agronomic din Iaşi, au stabilit in mod diferenţiat lucră-La Dolheşti-Iaşi — ample lucrări de amenajare antierozională a dealurilor nile pentru combaterea eroziunii de suprafaţă, faţă de cele menite să stăvilească eroziunea de adîncime. De asemenea, în raport cu configuraţia terenului diferă proporţia culturilor protectoare faţă de celelalte culturi agricole. In partea superioară a pantelor s-a mărit proporţia culturilor cu densitate mare şi înrădăcinare puternică, avînd deci rol de protecţie, de stăvilire a procesului de eroziune. In acest mod silit protejate 200 hectare însămînţate cu plante graminee şi leguminoase perene. Rotaţia culturilor este, după opinia specialiştilor de aici, factorul cu cea mai mare influenţă in prevenirea şi combaterea eroziunii, mai cu seamă a celei de suprafaţă. In cadrul unităţii, structura culturilor corespunde asolamentului de patru ani, in care elementul esenţial îl constituie alternanţa culturilor păioase cu cele prăşitoare şi leguminoase perene, în structura culturilor predomină cerealele, din care 550 ha cu porumb şi 450 ha cu griu. Cu menţiunea că porumbul, ca şi celelalte plante prăşitoare se amplasează la poalele dealurilor, pe solele mai puţin expuse eroziunii. Densitatea plantelor, corelată cu potenţialul productiv al pămîntului, este, de asemenea, considerată un mijloc de prevenire a eroziunii. In afara culturilor alimentare şi tehnice se însămînţează plante de nutreţ. Este apreciată îndeosebi sparceta, care asigură foraje bogate in proteină şi, datorit înrădăcinării puternice, îmbunătăţeşte structura solului şi il îmbogăţeşte în azot. O parte din terenurile în pantă, avind o suprafaţă de 80 ha, au fost terasate şi plantate cu viţă de vie şi pomi fructiferi. Operaţiunile mai dificile de terasare şi unele lucrări specifice se fac cu sprijinul întreprinderii de utilaje terasiere, îmbunătăţiri funciare, proiectare şi execuţie de construcţii, cit şi cu utilajele secţiei de mecanizare din localitate. De bună seamă, sprijinul puternic al statului este binevenit, dar la multe lucrări participă sute de cooperatori. In momentul de faţă, cu mijloace mecanice şi manuale se fac intense pregătiri pentru înfiinţarea unei plantaţii de nuci şi alţi pomi fructiferi. Terenul este desfundat, se consolidează terasele, se transportă îngrăşăminte naturale cu remorci şi căruţe. Pe porţiunile puternic erodate, pe ogaşe şi ravene, cooperatorii au plantat răchită cu dublu rol, de protecţie a solului şi pentru a asigura materia primă necesară diferitelor împletituri. De asemenea, o suprafaţă de 70 hectare supusă alunecărilor active a fost plantată cu specii silvice, urmind ca ravenele să fie plantate cu cătină albă. Este de remarcat că fertilizarea terenurilor erodate are cel mai important rol în creșterea recoltelor, întreaga cantitate de îngrășăminte se administrează pe baza datelor rezultate din cartarea agrochimică a solului, lucrare care se repetă periodic, iar pentru unele sole se face în fiecare an. Cea mai importantă contribuţie la creşterea fertilităţii ogoarelor o au cooperatorii, care transportă gunoiul de grajd cu atelajele, urcîndu-i pină in virful dealurilor. Pentru recolta acestui an s-au transportat 3 000 tone gunoi de grajd din ferma zootehnică a cooperativei agricole şi de la gospodăriile populaţiei. Acum continuă transportul îngrăşămintelor naturale, cu 60 atelaje ale cooperativei agricole şi ale cooperatorilor. In aceste zile cooperatorii participă cu toate forţele la executarea lucrărilor pentru conservarea şi mărirea potenţialului productiv al pămintului. Ceea ce s-a făcut reprezintă o primă etapă, iar acum continuă alte amenajări pentru stăvilirea definitivă a eroziunii. In prezent se nivelează alunecările reactivizate pe 20 hectare, care vor fi însămînţate cu ierburi perene. Se defrişează manual 30 hectare teren cu vegetaţie forestieră ce va fi cultivat in primăvară cu porumb. La această lucrare participă 40 cooperatori în frunte cu Iordache Petru, Vasile Borş, Costică Olaru, Gică Faleş, Gică Aftanache şi alţii. De asemenea, cooperatorii execută drenuri şi canale de coastă pe o lungime de 2 000 ml. Aceasta va permite redarea in circuitul agricol a 5 ha teren şi mărirea unor parcele. Totodată, se lucrează cu plug balansier la amenajarea a 50 hectare agroterase care vor fi plantate in primăvară cu pomi şi se execută canale pe un şes inundabil in suprafaţă de 10 ha, ce va fi redat la arabil. In programul de gospodărire a pămîntului se prevede că în fiecare an din acest cincinal să fie redate agriculturii cite 20 hectare. In acest scop, în planul cooperativei agricole s-a prevăzut să se aloce cite un milion de lei anual. Este o continuare a eforturilor din anii precedenţi, cind s-au redat circuitului agricol 100 de hectare arabile. Lucrări dificile care cer foarte multă muncă, dar sunt absolut necesare pentru a compensa suprafeţele ocupate de culturile şi plantaţiile antierozionale. Buni gospodari ai pămîntului, cooperatorii din Dolheşti fac tot ce depinde de ei pentru a pune deplin in valoare potenţialul productiv al terenurilor de care dispun, spre a spori continuu recoltele. C. BORDEIANU LEGUMELE (Urmare din pag. I) 3 000 tone folie de polietilenă. Oamenii muncii din aceste intreprinderi au datoria să acţioneze cu toată răspunderea pentru a livra neintirziat întreaga cantitate de polietilena repartizată agriculturii, contribuind astfel la realizarea programului de producere a legumelor extratimpurii. Creşterea randamentului in legumicultura presupune respectarea întocmai a normelor prevăzute in tehnologii. Iar una din acestea, asupra căreia se poate acţiona acum, o constituie fertilizarea terenurilor cu îngrăşăminte naturale şi chimice. Cum se desfăşoară aceste lucrări ? Până la sfirşitul lunii februarie au fost aplicate îngrăşăminte naturale pe 68 la sută din suprafeţele prevăzute. Aceste lucrări sunt avansate în judeţele Timiş, Prahova Iaşi, Cluj şi Bistriţa-Năsăud, dar se desfăşoară un ritm nesatisfăcător in judeţele Bacău, Satu Mare, Vaslui şi Botoşani. De asemenea, cu Îngrăşăminte chimice au fost fertilizate 37 la sută din suprafeţe , lucrările fiind rămase în urmă in judeţele Satu Mare, Caraş-Severin, Argeş şi Sălaj. Timpul este înaintat şi în curînd vor începe lucrările de pregătire a terenului, ceea ce impune să fie depuse eforturi susţinute in vederea încheierii grabnice a lucrărilor de fertilizare. Pentru că — grădinarii ştiu bine acest lucru — legume multe şi bune pot fi obţinute numai pe terenuri lenne fertilizate şi lucrate corespunzător. Primăvara a sosit şi, cu toate că în unele zone ale ţării timpul este incă rece, nu legumicultura trebuie să se muncească intens. Iată de ce, tocmai din aceste zile, organele şi organizaţiile de partid, consiliile populare şi conducerile unităţilor agricole au datoria să acţioneze energic pentru intensificarea lucrărilor in legumicultura, punind accent pe realizarea suprafeţelor prevăzute a se însămînţa şi planta cu diferite sortimente — condiţie hotăritoare pentru îndeplinirea prevederilor cuprinse în programele de autoaprovizionare teritorială.