Scînteia, aprilie 1983 (Anul 52, nr. 12629-12654)

1983-04-01 / nr. 12629

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂI Anul III Nr. 12629 Vineri 1 aprilie 1983 6 PAGINI — 50 BANI IN PREMIA TMjlSM UE MM», lnBTMHD M­IiflTIfl INTHESU1H POPOR 1 M PflBTIDULUI IERI A AVUT LOC Şedinţa comună a consiliilor oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană In prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secre­tar general, al Partidului Comunist Român, pre­şedintele Republicii So­cialiste România, joi a avut loc in Capitală şe­dinţa comună a consiliilor oamenilor muncii de na­ţionalitate maghiară şi germană. La sosirea în sală, con­ducătorul partidului şi statului nostru a fost în­tâmpinat cu vii aplauze şi ovaţii, participanţii ex­­primind, in numele tu­turor oamenilor muncii de naţionalitate maghia­ră şi germană, sentimen­tele de înaltă stimă, de profundă preţuire şi fier­binte recunoştinţă pe care le nutresc faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pentru condi­ţiile de deplină egalitate asigurate tuturor cetăţe­nilor patriei, fără deose­bire de naţionalitate, pentru garantarea drep­tului de a participa, cu întreaga energie creatoa­re, la elaborarea şi în­făptuirea politicii in­terne şi externe a parti­dului şi statului, la în­făptuirea măreţei opere de construire a socialis­­mului şi comunismului pe pămîntul României. A­­ceste gînduri şi simţă­minte ilustrează înalta sarcaţi­e iresabil popor român faţă de preocuparea statornică a secretarului general al partidului pentru întă­rirea şi perfecţionarea democraţiei noastre so­cialiste, pentru largile posibilităţi oferite tuturor oamenilor muncii de a lua parte la elaborarea şi înfăptuirea hotărîrilor privind dezvoltarea mul­tilaterală a patriei, spo­rirea continuă a bunăstă­rii întregii naţiuni, împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. În prezidiul şedinţei au luat loc tovarăşii Iosif Banc, Emil Bobu­, Ludovic Fazekas, Petru Enache, Mihai Gere, Iosif Szász, Richard Winter. Din prezidiu au făcut parte, de asemenea, re­prezentanţi,­­ consiliilor oamenilor­­­ăii de na­, tionalitate­­ ghiară şi germană. La şedinţă au partici­pat membri ai C.C. al P.C.R., membri ai Con­siliului de Stat şi ai gu­vernului, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, oameni de ştiin­ţă, artă şi cultură. Deschizînd lucrările şe­dinţei, tovarăşul Mihai Gere, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Con­siliului oamenilor muncii de naţionalitate maghia­ră, a spus : Mult iubite şi sti­mate tovarăşe, Nicolae Ceauşescu, Stimaţi tovarăşi, Declarînd deschisă şe­dinţa comună a Consi­liului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană, din Republica Socialistă România, vă rog să-mi permiteţi ca, în numele tuturor cetă­ţenilor aparţinind acestor naţionalităţi din patria noastră, să exprim deo­sebita bucurie şi p*d­'g r*­­da gratitudine pentru prezenţa la lucrările şe­dinţei a celui mai iubit fiu al poporului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar general al parti­dului, preşedintele Re­publicii, eminent condu­cător al partidului şi statului nostru, înflăcărat luptător pentru binele şi prosperitatea patriei, pro­eminentă personalitate a vieţii politice internaţio­nale. Salutăm cu multă sa­tisfacţie prezenţa la lu­(Continuare în pag. a V-a) PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Delegaţia Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Arabe (C.I.S.A.) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, joi după-amiază, delegaţia Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Arabe (C.I.S.A.), condusă de Ehmeid Abu Bakr Jalud, secretar general al con­federaţiei, care efectuează o vizită de prietenie în ţara noastră, la invitaţia Consiliului Central al Uniunii Gene­rale a Sindicatelor din România (U.G.S.R.). La întrevedere a luat parte tova­răşul Nicolae Constantin, membru al Comitetului Politic­ Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului Central al U.G.S.R. Şeful delegaţiei a adresat tovară­şului Nicolae Ceauşescu, în numele clasei muncitoare din ţările arabe, un salut cordial şi cele mai bune urări, iar poporului român succese în opera de înfăptuire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. El a expri­mat, totodată, calde mulţumiri pen­tru primirea acordată, pentru invi­taţia de a vizita România şi pentru posibilitatea oferită de a cunoaşte realizările remarcabile ale poporului român, precum şi activitatea pe care o desfăşoară sindicatele din ţara noastră şi­­aportul lor la dezvoltarea economico-socială a României. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat conducerii con­federaţiei, clasei muncitoare din ţă­rile arabe un salut prietenesc, urări de succese in activitatea pusă în sluj­ba progresului şi prosperităţii popoa­relor din această regiune. In cadrul convorbirii au fost evi­denţiate bunele raporturi între Româ­nia şi statele arabe, raporturi care cunosc un­­ curs ascendent. S-a apre­ciat că un rol determinant în pro­movarea acestor legături l-au avut vizitele tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena­­ Ceauşescu într-o serie de ţări arabe, acordurile şi în­ţelegerile convenite cu aceste prile­juri. De comun acord s-a subliniat în­semnătatea întăririi legăturilor dintre sindicatele din România şi ţările ara­be, între clasa muncitoare din Româ­nia şi statele arabe, subliniindu-se că acest lucru aduce o contribuţie importantă la întărirea relaţiilor de prietenie şi colaborare româno-arabe, în timpul întrevederii a avut loc, totodată, un schimb de vederi privind activitatea şi preocupările sindicate­lor din România şi ţările arabe. S-a exprimat dorinţa întăririi relaţiilor dintre organizaţiile sindicale din România şi ţările arabe, în folosul clasei muncitoare din România şi sta­tele arabe, al întăririi relaţiilor ro­mâno-arabe, al cauzei destinderii, pă­cii, securităţii, colaborării şi înţele­gerii în lume. Şeful delegaţiei a evidenţiat apor­tul României, al preşedintelui Nicolae Ceauşescu la soluţionarea globală a conflictului din Orientul Mijlociu, ex­­primînd înalta consideraţie pe care clasa muncitoare din statele arabe o poartă preşedintelui României pen­tru eforturile depuse pentru rezol­varea problemei palestiniene, in con­formitate cu aspiraţiile şi năzuinţele legitime ale poporului palestinian. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reafirmat cu acest prilej poziţia României faţă de conflictul din Orientul Mijlociu, subliniind că o pace globală, justă şi durabilă în a­­ceastă zonă impune retragerea Israe­lului din toate teritoriile arabe ocu­pate în 1967, rezolvarea problemei palestiniene prin recunoaşterea drep­turilor inalienabile ale poporului pa­lestinian, inclusiv a dreptului la autodeterminare şi la crearea unui stat palestinian propriu şi indepen­dent, asigurarea securităţii şi exis­tenţei tuturor statelor din zonă, în acest context a fost relevată, de asemenea, necesitatea retragerii Israelului din Liban şi asigurării condiţiilor pentru ca poporul libanez să-şi poată soluţiona singur, fără nici un amestec din afară, problemele in­terne, în conformitate cu aspiraţiile sale de libertate şi independentă. Tot­odată, s-a subliniat necesitatea de a se pune capăt conflictului dintre Irak şi Iran, pentru soluţionarea pe cale paşnică a problemelor dintre cele două state. De comun acord s-a relevat însem­nătatea întăririi solidarităţii sindica­telor din ţările arabe, a clasei mun­citoare arabe în lupta pentru depă­şirea unor divergenţe, pentru soluţio­narea globală, paşnică, a conflictului din Orientul Mijlociu, pentru înfăp­tuirea unor măsuri reale de defar­­mare, şi în primul rînd de dezarmare nucleară, pentru destindere, pace, pentru o nouă ordine economică in­ternațională, întrevederea a decurs într-o at­mosferă cordială, prietenească. Ministrul transporturilor şi comunicaţiilor din Republica Irak Preşedintele Republicii So­cialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, joi, pe Abbdul Jahbar Abdul Rahan­a­ Assadi, rr.i­'in­si.ru! transporturi p. si i.­oMtuncti­­i ţiilor din Republica Irak, care, in fruntea unei delegaţii, face o vizită în ţara noastră. La primire au luat parte tovarăşii Gheorghe Petrescu, viceprim-minis­­tru al Guvernului Republicii Socia­liste România, şi Vasile Bulucea, mi­nistrul transporturilor şi telecomuni­caţiilor. A fost prezent Dhiab M. Al- Algawi, ambasadorul Republicii Irak la Bucureşti. Cu această ocazie, oaspetele a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu, din partea preşedintelui Republicii Irak, Saddam Hussein, un salut călduros, iar poporului român urări de noi succese în vasta operă de construcţie socialistă pe care o înfăptuieşte. Mulţumirii, tovarăşul Nicolae Gsaastiseu a biifticat, la rîn­dul său, un salut prietenesc preşedintelui Republicii Irak, împreună, cu cele mai bune urări de pace, progres şi prosperitate pentru poporul irakian. întrevederea a prilejuit o trecere în revistă a relaţiilor româno-irakie­­ne pe plan politic, economic şi teh­­nico-ştiinţific, exprimîndu-se, de ambele părţi, satisfacţia pentru sta­diul acestora, precum şi dorinţa de a adunei raporturile bilaterale în cele mai diverse domenii de activitate, în legătură cu unele aspecte ma­jore ale vieţii politice internaţionale, s-a subliniat rolul care revine ţări­lor mici şi mijlocii, ţărilor in curs de dezvoltare în lupta pentru re­luarea şi consolidarea cursului spre destindere, pace şi respect al inde­pendenţei naţionale a tuturor po­poarelor, pentru adoptarea de măsuri hotărîte de dezarmare, şi in special de dezarmare nucleară, rezolva­rea prin tratative a tuturor diferendelor şi stărilor conflictuale din diferite zone ale lumii, edificarea unei noi ordini economice care să asigure dez­voltarea neîngrădită a tuturor na­ţiunilor. A fost subliniată necesitatea de a se face totul pentru a se pune capăt războiului dintre Irak şi Iran, prin încetarea focului şi soluţionarea po­litică a problemelor aflate în disputa între cele două ţări. în timpul întrevederii s-a făcut un schimb de opinii în legătură cu ne­cesitatea rezolvării pe cale politică a situației din Orientul Mijlociu, întrevederea a decurs într-o at­mosferă cordială, prietenească. CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Dragi tovarăşi, Doresc să încep prin a vă adresa dumneavoastră, tuturor partici­panţilor la plenarele consiliilor oa­menilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană, în numele Comitetului Central al partidului, al Consiliului de Stat şi guvernu­lui, precum şi al meu personal, un salut călduros, revoluţionar, îm­preună cu cele mai bune urări. (Aplauze puternice, prelungite). Atît în plenarele fiecărui con­siliu, cit şi în şedinţa comună a celor două consilii, în centrul dez­baterilor au stat măsurile privind înfăptuirea neabătută a hotărîrilor Congresului al XII-lea, ale Con­ferinţei Naţionale a partidului. La Conferinţa Naţională s-a făcut o amplă analiză a stadiului actual al dezvoltării socialismului în România şi s-au adoptat o serie de programe şi măsuri privind înfăp­tuirea obiectivului strategic stabi­lit de Congresul al XII-lea pentru cincinalul 1981—1985 — trecerea la un nou stadiu de dezvoltare a patriei noastre şi realizarea unei noi calităţi a muncii şi vieţii în toate domeniile de activitate. După cum este bine cunoscut, marile realizări în construcţia so­cialismului, puternica dezvoltare economico-socială au determinat profunde transformări în structura socială a patriei, au dus la creşte­rea puternică a bazei tehnico-ma­­teriale a societăţii noastre socialis­te, la dezvoltarea impetuoasă a avuţiei naţionale, la sporirea pu­ternică a venitului naţional şi, pe această bază, la creşterea conti­nuă a nivelului de trai material şi spiritual al poporului , ţelul suprem al politicii partidului nos­tru, esenţa societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe care o edificăm în România. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Merită subliniată, şi în acest ca­dru, puternica dezvoltare a forţe­lor de producţie în toate judeţele patriei, ca rezultat al politicii ştiin­ţifice a partidului nostru de am­plasare raţională a industriei, agri­culturii şi a altor sectoare econo­mice şi sociale, pe întreg teritoriul patriei, în vederea asigurării con­diţiilor necesare dezvoltării tuturor zonelor ţării, ridicării tuturor oa­menilor muncii la o viaţă nouă, demnă, înfloritoare, în cei 15 ani care au trecut de la noua organizare teritorial-admi­­nistrativă s-au creat zeci şi zeci de noi platforme industriale în toate judeţele, noi centre muncito­reşti şi orăşeneşti. Pe baza fapte­lor, a realităţilor, care sunt mai convingătoare decit orice şi nu pot fi în nici un fel contestate, se poa­te spune, cu îndreptăţită mîndrie, că partidul nostru a acţionat şi ac­ţionează cu toată consecvenţa în vederea înfăptuirii programului de dezvoltare puternică a bazei teh­­nico-materiale a societăţii noastre, pentru crearea condiţiilor înfăptui­rii Programului de făurire a socie­tăţii socialiste multilateral dezvol­tate şi de înaintare a României spre visul de aur al omenirii — deci şi al poporului nostru — so­cietatea comunistă­­ (Aplauze pu­ternice, prelungite). O puternică dezvoltare au cu­noscut ştiinţa, învăţămîntul, cul­tura — factori de importanţă deo­sebită în făurirea noii orînduiri so­ciale. Tocmai pe baza dezvoltării forţelor de producţie, a ştiinţei, în­­văţămîntului şi culturii am asigu­rat condiţiile necesare progresului rapid al patriei noastre, îmbunătă­ţirea continuă a condiţiilor de muncă, de viaţă pentru toţi oame­nii muncii, fără deosebire de na­ţionalitate. După cum este bine cunoscut, una din marile cuceriri ale orîn­­duirii noastre socialiste este asigu­rarea deplinei egalităţi în drepturi pentru toţi cetăţenii şi fiii patriei noastre comune — Republica So­cialistă România. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Soluţionarea, pe baza principii­lor socialismului ştiinţific, ale marxism-leninismului, în mod de­mocratic, revoluţionar a problemei naţionale în ţara noastră a lichi­dat pentru totdeauna, odată cu asuprirea de clasă burghezo-mo­­şierească, şi asuprirea naţională de orice fel. (Aplauze puternice). Socialismul a asigurat şi asigură manifestarea deplină a personali­tăţii umane a fiecărui cetăţean, în­făptuind în viaţă adevărata egali­tate a tuturor oamenilor muncii, în toate domeniile de activitate. In primul rind, este asigurat dreptul la muncă şi la retribuţie egală la muncă egală, în conformi­tate cu principiile echităţii socia­liste, cu principiile de retribuţie socialistă în raport cu munca şi rezultatele muncii depuse de fie­care cetăţean al patriei noastre. Aceste drepturi­­ sunt nu numai afirmate în Constituţie, dar şi rea­lizate în viaţă, tocmai ca rezultat al puternicei dezvoltări a forţelor de producţie, al amplasării terito­riale a forţelor de producţie în toate judeţele şi în multe localităţi ale patriei noastre — ceea ce asi­gură înfăptuirea reală în viaţă a dreptului suprem al omului la muncă, la retribuţie egală. Aceasta constituie cea mai puternică cuce­rire a societăţii noastre socialiste, a afirmării deplinei egalităţi în drepturi pentru toţi fiii patriei, şi români, şi maghiari, şi germani, şi sîrbi, de orice altă naţionalitate, pornind de la faptul că toţi, indi­ferent de originea părinţilor, de limba pe care o vorbesc, sunt ce­tăţeni ai unei patrii unice, sunt fiii României socialiste, sínt membri ai unui popor muncitor, constructor al socialismului şi comunismului. (Aplauze puternice, prelungite). In al doilea rind, sunt asigurate dreptul la învăţătură şi gratuitatea învăţămîntului şi, în acest cadru, dreptul şi posibilitatea reală de a învăţa şi în limba naţionalităţilor conlocuitoare. în discuţiile din ple­narele consiliilor, inclusiv în şedin­ţa comună, s-a vorbit de numărul şcolilor şi claselor cu predare în limbile maghiară, germană sau ale altor naţionalităţi — şi nu mă voi mai referi la cifre; sunt bine cunos­cute. Ceea ce trebuie însă să sub­liniem este faptul că numai socia­lismul a reuşit să lichideze, într-o perioadă scurtă, înapoierea şi în domeniul învăţămîntului şi cultu­rii, să asigure lichidarea analfabe­tismului, generalizarea învăţămîn­­tului obligatoriu de 10 ani şi con­diţii egale de învăţămînt, de însu­şire de către toţi tinerii şi toţi ce­tăţenii patriei a celor mai noi cu­ceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cu­noaşterii umane din toate domenii­le de activitate. Prin aceasta, în­­văţî­mîntul patriei noastre, indife­rent în ce limbă se desfăşoară, asi­gură însuşirea limbii comune a şti­inţei, a culturii, a cunoaşterii uma­ne, a limbii revoluţionare ! (Aplau­ze puternice, prelungite). In al treilea rind, se desfăşoară o intensă activitate cultural-artis­­tică, de formare a conştiinţei so­cialiste a oamenilor muncii, a în­tregului nostru popor, făuritor con­ştient al propriei sale istorii, al pro­priului său viitor, liber, demn, in­dependent — viitorul comunist. în acest cadru, sunt asigurate condi­ţiile materiale necesare desfăşură­rii acestei activităţi cultural-artis­­tice şi în limbile naţionalităţilor. Despre aceasta vorbesc literatura, presa, teatrele, emisiunile de radio­­televiziune, numărul mare de for­maţii artistice de masă în lim­bile naţionalităţilor, participarea largă, în cadrul Festivalului „Cîn­­tarea României“, a unui număr impresionant de formaţii artis­­tice-culturale, a sute şi sute de mii de cetăţeni ai patriei, între care un număr important de formaţii şi de cetăţeni din rîndul naţionalită­ţilor conlocuitoare. S-au dat şi des­pre acestea cifre ; sunt cunoscute. De aceea nu mă voi referi la ele. Dar trebuie, de asemenea, să subli­niem că numai societatea noastră socialistă, înfăptuind neabătut po­litica naţională de deplină egalitate în drepturi, a putut să asigure toa­te condiţiile pentru desfăşurarea activităţii literare, artistice-cultu­­rale în limbile fiecărei naţionali­tăţi. Desigur, sunt multe probleme de discutat şi în domeniul activităţii economice, şi de învăţămînt, şi de cultură. Le-am discutat pe larg la Conferinţa Naţională, inclusiv la ultima plenară a Comitetului Cen­tral. Lipsurile, problemele care sunt intr-un domeniu sau altul sunt con­une, indiferent în ce limbă se scrie sau se predă, indiferent în ce fel se acţionează într-un sector sau altul. Avem încă multe de făcut pentru lichidarea unor lipsuri, unor neajunsuri, pentru perfecţio­narea continuă a activităţii noas­tre. Dar pe drept cuvînt a vorbit aici tovarăşul Ferencz Fazekas că în definitiv cărbunele din Paro­­şeni, din Valea Jiului, dar şi cel din Covasna şi cel din Oltenia cere oameni pricepuţi, cere să ştie să mî­­nuiască combinele şi maşinile, să acţioneze cu răspundere, cu entu­ziasm, cu căldură — cum s-a ex­primat tovarăşul Ferencz Fazekas — şi atunci pot să soluţioneze orice problemă în bune condiţii. Intr-adevăr, orice maşină nu are decit o singură limbă ; nici mate­­matica, nici fizica, nici chimia, nici biologia nu au limbi diferite. Ele pot fi exprimate sau formulate în diferite limbi, dar au o singură limbă — şi trebuie să ne străduim de a cunoaşte matematica, fizica, chimia, biologia, tehnica cea mai avansată, de a o stăpîni şi dezvol­ta. Aceasta este cerinţa făuritorilor socialismului din România ! Cu cit vom stăpîni mai bine cuceririle ştiinţei, ale tehnicii din toate do­meniile şi vom făuri o tehnică su­perioară, competitivă cu cele mai bune pe plan internaţional, cu atît societatea noastră se va dez­volta mai puternic, cu atît se va manifesta şi mai pregnant adevă­rata egalitate în drepturi. (Aplauze puternice, prelungite). Avem şi în învăţămînt lucruri de îmbunătăţit. Avem nevoie de oameni cu o tot mai bună pregă­tire profesională, tehnică şi ştiinţi­fică — şi trebuie să facem totul ca învăţămîntul nostru să răspundă cerinţelor etapei actuale de dezvol­tare, cerinţelor puse de Conferinţa Naţională în acest domeniu. Aşa cum şi în domeniul literaturii, al presei şi radioteleviziunii sunt multe lucruri bune, dar şi multe de criticat. Vrem şi o presă mai combativă, mai multilaterală, vrem o literatură care să exprime mai activ viaţa şi munca poporului nostru, a constructorilor socialis­mului, indiferent în ce limbă se scrie aceasta. Ea trebuie să expri­me munca unită a constructorilor socialismului din România, a po­porului nostru muncitor, unit sub conducerea Partidului Comunist Român pentru a asigura mersul ferm înainte al României spre o civilizaţie tot mai avansată. De o asemenea literatură, de o asemenea artă avem nevoie — şi trebuie să acţionăm cu toată fermitatea în direcţia aceasta. (Aplauze puter­nice, îndelungate). M-aş referi la un singur exem­plu. Enescu şi Béla Bartók au scris muzică inspirată din viaţa poporului unde au trăit. Muzica lui Enescu are o valoare universa­lă. Şi muzica lui Béla Bartók are, de asemenea, o valoare universală, dar el a înţeles că trebuie să se ocupe şi a acordat multă atenţie muzicii populare româneşti, care l-a ajutat în inspiraţia sa. Nici un adevărat om de cultură şi de ştiin­ţă nu poate să ignore tot ce este bun în trecutul, în prezentul şi tot ceea ce trebuie făcut pentru viito­rul comun al popoarelor. (Aplau­ze puternice, îndelungate). In al patrulea rînd, odată cu dez­voltarea largă a democraţiei mun­citoreşti revoluţionare, cu realiza­rea unui cadru nou, democratic, de participare a maselor la conduce­rea tuturor sectoarelor de activi­tate, se asigură deopotrivă maselor populare, oamenilor muncii, deci şi celor din rîndul naţionalităţilor, participarea egală la conducerea tuturor domeniilor de activitate, în toate organele politice, de stat, economice şi sociale, în plenarele consiliilor s-au prezentat, şi în această privinţă, date ; sunt bine cunoscute. Nu există sector de ac­tivitate unde să nu fie prezenţi în mod egal, să participe la întreaga viaţă politică, socială şi oamenii muncii din rîndul naţionalităţilor conlocuitoare. Problema care se pune şi aici este de a perfecţiona în continuare, de a ridica continuu rolul organismelor democratice, al adunărilor generale ale oamenilor muncii — în calitate de proprie­tari, de producători şi de benefi­ciari, ca adevăraţi stăpîni ai ţării — la elaborarea politicii interne şi externe, la înfăptuirea Programu­lui partidului. Ce se poate spune şi în această privinţă, tovarăşi ? Avem rezulta­te importante, organismele noastre democratice au un rol tot mai hotă­­rîtor în soluţionarea comună a pro­blemelor. Proprietatea asupra mij­loacelor de producţie este deţinută deopotrivă de toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate. Avem proprietatea întregului po­por, proprietatea socială pe care colectivele de oameni ai muncii au răspunderea să o administreze, să o dezvolte — şi fiecare om al mun­cii, indiferent de naţionalitate, este proprietar colectiv şi răspunde co­lectiv de această proprietate. Aşa cum acum, prin participarea cu părţi sociale, deţine şi o anumită parte socială care, după cum este bine cunoscut, poate merge pînă la 30 la sută. Dar avem, în acelaşi timp, proprietatea cooperatistă în agricultură, în alte sectoare, ca o formă la fel de importantă ca şi proprietatea comună, care are, de asemenea, rolul hotărîtor în dez­voltarea agriculturii şi altor sec­toare economice. Şi în acest cadru, membrii cooperatori sunt proprie­tari şi răspund în comun de păstrarea şi dezvoltarea acestei proprietăţi socialiste. Deopotrivă, ambele forme de proprietate re­prezintă baza societăţii noastre so­cialiste — şi avem datoria să facem totul pentru dezvoltarea şi întărirea ei. Lumea cunoaşte, în fond, numai două deosebiri esen­ţiale în domeniul proprietăţii : există, pe de o parte, proprietatea burghezo-moşierească, proprietatea celor bogaţi, care au stăpînit sau stăpinesc în multe ţări mijloacele de producţie, ceea ce a şi dus la împărţirea lumii în clase exploa­tatoare şi asuprite. Există, pe de altă parte, proprietatea socialistă, a întregului popor. Nicăieri, nici la noi, nici în altă parte, nici în tre­cut, nici astăzi, fabrica nu este împărţită după apartenenţa la o (Continuare în pag. a Ill-a)

Next