Scînteia, mai 1983 (Anul 52, nr. 12655-12680)
1983-05-01 / nr. 12655
PAGINA 2 Să începem cu un fapt de muncă (iar faptul de muncă este cel mai comun, dar şi cel mai profund fapt de viaţă) ale cărui semnificaţii întrec şi nu întrec obişnuitul. Prin spectaculozitate pare ieşit din comun, prin trăirile celor ce i-au dat naştere este un mod curent de a gîndi pentru miiliofmnele de oameni ai muncii din România de azi. S-a întîmplat la Botoşani, la Întreprinderea de utilaje şi piese de schimb (cu doar zece ani de existenţă). Spre sfîrşitul anului trecut, întreprinderii i s-a propus fabricarea, pentru prima dată în ţară, a unor utilaje şi maşini de mare tehnicitate ce urmau să doteze o nouă capacitate productivă din judeţul Vâlcea. „E o mare şansă — şi-au spus — ne putem afirma cu produse de mare prestigiu“. Sarcina a fost încredinţată atelierului de prototipuri condus de inginerul Iulian Macovei. Trecând la lucru, cei de aici au constatat o serie de neajunsuri în documentaţiile de execuţie. Inerente, desigur, la proiectele unor maşini ce reprezentau noutăţi absolute, de mare complexitate, cu mii de repere. Fireşte, au fost chemaţi proiectanţii. „Reluăm schiţele pentru verificare“ — a spus careva dintre proiectanţi. „Asta — a răspuns inginerul Macovei — ar fi treaba cea mai simplă şi cea mai bună, dar cum rărmîne atunci cu termenele ? Că noi ne-am angajat să livrăm maşinile la timp. Şi ce mai e pînă în iunie?“.Nu s-au înţeles. Şi atunci, cei de la Botoşani au tras aer în piept şi au zis că vor revedea ei şi documentaţiile, pentru fiecare reper în parte (cîteva mii !), chiar aici, în uzină, pe măsură ce le vor introduce în fabricaţie. Ştiau bine la ce se angajau : muncă multă, chiar foarte multă, atentă şi stăruitoare, pentru toţi. S-a făcut şi o propunere pentru suplimentarea forţelor cu oameni bine calificaţi de prin alte secţii, dar nu s-a putut pentru că fiecare secţie îşi avea planul şi treburile ei. In schimb, celor de la prototipuri li s-au alăturat, într-o muncă de zi şi noapte, toţi specialiştii din conducerea întreprinderii, directorii, inginerii-şefi, şefi de servicii. Cînd a fost nevoie au lucrat şi ca muncitori, la maşină, la pilă. Spre sfîrşitul lunii februarie prima dintre noile maşini — probată, pusă la punct! — a pornit spre Vîlcea. La începutul lunii aprilie, alte două. După care, de la Vîlcea a sosit primul mesaj : „Sunt bune, se poate trece la producţia de serie !“. Dacă acolo, la Vîlcea, intră acum în producţie, la timp, o nouă capacitate, cu maşini de mare noutate tehnică şi executate impecabil, să nu uităm episodul, de tensiune, dar şi de mare frumuseţe morală, consumat la Botoşani în iarna ce a trecut. Întrebaţi acum de corespondentul nostru de la Botoşani, Silvestri Ailenei, dacă împrejurarea cu pricina a fost un moment de vîrf pentru colectivul uzinei, oamenii au răspuns că nu, deoarece autodepăşirea — căci despre asta a fost vorba — este un proces dinamic : ceea ce este azi moment de vîrf este doar un punct de plecare spre ceea ce se poate realiza, încă mai bine, mîine. Să ne oprim puţin şi să reflectăm. Ce impuls, ce stimulent extraordinar i-a îndemnat pe aceşti oameni să forţeze limitele propriei munci, propriilor capacităţi şi obişnuinţe şi să plonjeze într-o acţiune care le cerea efort maxim, şi nu excludea, desigur, riscul nereuşitei (pe care n-au vrut, cu nici un chip, să-l ia în seamă) ? Ambiţia ? Desigur, şi asta. Dorinţa afirmării ? Bineînţeles. Stimulentul material ? Declară că nu s-au gîndit la el. Mai presus de toate ei au aşezat respectul pentru muncă (pentru o muncă bine făcută), precum şi conştiinţa datoriei faţă de societate, faţă de un imperativ al dezvoltării noastre. Credinţa că sunt chemaţi să pună umărul, cu tot ce au, cu tot ce pot, la efortul general pentru a face din economia românească un organism puternic, modern și eficient. Cu sentimentul viu al participării la progresul multilateral al patriei Iată, in primăvara acestui an, cu prilejul recentei sesiuni a Marii Adunări Naţionale, unui mare număr de întreprinderi şi instituţii din toate sferele activităţii economice şi sociale li s-au conferit înalte distincţii. Intre ele, distins cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste“, Institutul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru maşini-unelte şi agregate „Titan“ Bucureşti. A fost actul prin care statul şi societatea socialistă, cum era şi firesc, au dat cuvenitul loc de onoare muncii deosebite a unui mănunchi de slujitori ai ştiinţei şi tehnicii, oameni dedicaţi imperativului numărul unu al industriei româneşti , modernizarea, realizarea unor înalţi parametri ai tehnicităţii şi calităţii, ce se răsfrânge binefăcător asupra întregului mers al uneia dintre ramurile de bază ale industriei — construcţia de maşini. Institutul fusese distins, anterior, trei ani consecutiv, cu „Meritul ştiinţific“ clasa . Pentru ce? Judecaţi şi singuri . • Şi prin contribuţia acestui institut, România se situează acum printre primele zece ţări din lume constructoare de maşini-unelte. în prezent, 90 la sută dintre maşinile-unelte ce se produc în România sunt produse noi sau reproiectate (ieşite adică de pe planşetele institutului „Titan“), fiind competitive la nivelul tehnicii mondiale. Unele dintre ele, cum ar fi maşinile de rectificat plan cu ax vertical şi masă rotativă, au fost, de la primele loturi de fabricaţie, exportate în ţări cu tehnici de vîrf in domeniul respectiv — R.F.G., S.U.A. şi altele. • Prin activitatea institutului, metalului prelucrat pentru fabricarea maşinilor-unelte concepute aici i se conferă o valoare de 10—15 ori mai mare. • începînd cu anul 1982, întregul import de completare pentru industria maşinilor-unelte a fost eliminat prin proiectarea, in institut, şi introducerea in fabricaţie, a respectivelor piese, subansamble şi agregrate. • Preocupări, încununate de succes, în domenii devîrf : generalizarea tehnologiilor cu roboţi industriali (celule flexibile implementate la întreprinderea de maşini-unelte şi agregate Bucureşti, la uzinele „23 August“ şi la „SARO“ Tîrgovişte) , instalaţii de înaltă tehnicitate pentru industriile aeronautică, de microelectronică, metalurgică etc. Aici, la „Titan“, ca şi in atîtea alte colective, nu se face economie de efort fizic şi cerebral, gîndirea tehnică creatoare este la ea acasă, rodeşte din plin, oamenii trăiesc sentimentul plenitudinii, al mulţumirii că societatea noastră ştie să dea efortului lor preţuirea ce i se cuvine. Nobila competiţie muncitorească a autodepăşirii A fi fruntaş ! Iată un sentiment care generează putere şi mindrie, cutezanţă şi satisfacţii. Fruntaşul in producţie, adică cel care, îndeplinind exemplar toate condiţiile cerutede riguroasele criterii ale întrecerii socialiste, produce mai mult, de o calitate mai bună, cu mai mici consumuri de materiale şi energie, la mai reduse preturi de cost, a devenit in România un luminos punct de referinţă. Un etalon uman. De înalt rang moral. „După un clasament riguros întocmit, forjorul Vasile Pascan de la întreprinderea „UNIO“ se situează printre fruntaşii în întrecerea socialistă pe anul 1982 şi continuă să rămînă in frunte şi pe primele 4 luni ale acestui an — transmite corespondentul nostru din judeţul Satu Mare, Octav Grumeza. Mihai Pop, „Erou al Muncii Socialiste“, şeful secţiei forjă, ni-l descrie în felul următor : «De 7 ani consecutiv Vasile al nostru deţine titlul de fruntaş, clasat pe locul IIn între SClNTEIA — duminică 1 mai 1983 MUNCII-CUVENITA ÎNALTĂ PREŢUIRE Societatea pe care noi o edificăm este o societate a muncii, a omului care munceşte pentru el însuşi, munca fiind unicul izvor al progresului, al făuririi vieţii libere şi fericite a poporului. NICOLAE CEAUŞESCU Întîi de mai! Măreaţă sărbătoare Scrisă prin fapta celor ce muncesc Mereu mai demn să se înalţe-n soare Şi-nfloritor pămîntul românesc! Pentru cei mai buni, din partea societăţii, însemnele cinstirii Unor asemenea fapte societatea noastră le acordă preţuirea ceamai fierbinte. Unei asemenea munci ii este rezervat ?odiumul cel mai înalt al onoarei. n acest spirit e conceput la noi temeiul pentru care, la capătul unor etape ale îndeplinirii planurilor şi programelor noastre, în momente de bilanţ, din partea conducerii partidului şi statului nostru, a preşedintelui ţării, se acordă unor colective de oameni ai muncii, ca şi celor mai merituoşi dintre ei, nominal, înalte distincţii, titluri, ordine şi medalii ale Republicii Socialiste România. Iată o statistică a ultimilor ani : Au fost acordate ordine ale Republicii Socialiste România , în 1981 (pentru rezultatele din 1980) colectivelor a 185 de întreprinderi, instituţii, unităţi cooperatiste. în 1982 (pentru realizările din anul anterior) unui număr de 176 colective. în 1983 (pentru munca din anul trecut) unui număr de 207 colective din întreprinderi industriale, agricole, cooperatiste, de cercetare etc. Au primit înaltul titlu de „Erou al Muncii Socialiste“, in 1981 — o organizaţie judeţeană de partid şi o întreprindere industrială. In 1982 — un I.A.S., un C.A.P., un institut de cercetări, o uniune judeţeană a cooperativelor de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor. In 1983 , organizaţia de partid a municipiului Bucureşti, două întreprinderi industriale, trei unităţi agricole (pentru a doua oară, in ani consecutivi, I.A.S. Prejmer, C.A.P. Scorniceşti), trei institute de cercetări şi proiectări (pentru a doua oară consecutiv, ICECHIM). Căror fapte le corespund aceste dovezi de înaltă preţuire din partea societăţii noastre ? Să ne oprim un moment intr-un asemenea colectiv. Am ales unul care a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ ceva mai de mult, in 1979, şi care n-a încetat de atunci să se situeze mereu la cotele de muncă şi dăruire ce l-au adus în prim-planul preţuirii : întreprinderea de aluminiu Slatina. Spicuim dintr-o transmi..e a coraspondentului nos- tru din judeţul Olt, Iancu Voicu : „Aici, la Slatina, se realizează metalul secolului XX, metalul cu cale liberă spre ramurile de vîrf ale economiei noastre naţionale, metalul cu bariere deschise spre toate meridianele exportului românesc, întreprinderea de aluminiu Slatina fusese trei ani consecutiv fruntaşă pe ramură, fiind distinsă de tot atitea ori cu «Ordinul Muncii» clasa I şi cu «Steaua Republicii». In anul de vîrf, 1979, întreprinderea a primit înaltul titlu de «Erou al Muncii Socialiste». A reuşit atunci să depăşească planul producţieimarfă cu 450 milioane lei. 1979 a fost o treaptă. In următorii ani, întreprinderea a fost din nou fruntaşă, reuşind să-şi realizeze ritmic sarcinile de producţie. în actualul cincinal, aluminiştii slătineni urcă mereu pe scara afirmării : 1981 — locul II pe ţară ; 1982 — locul I şi din nou laurii muncii, conferirea «Ordinului Muncii» clasa I şi înmînarea Steagului roşu şi a Diplomei de onoare de unitate fruntaşă pe ţară. Motivele : depăşirea planului producţiei fizice cu 7 800 tone aluminiu primar, depăşirea planului la export, realizarea celui mai scăzut consum de energie electrică şi altele... Şirul înfăptuirilor ar putea continua cu noi cifre edificatoare. Cine sunt aceşti aluminişti ? «Suntem noi, cei peste 4 500 de oameni care realizăm aluminiu şi aliaje din aluminiu, care creştem odată cu cele trei uzine ale întreprinderii noastre. Fie că ne numim Vasile Matei, maistru la secţia I electroliză, distins cu «Ordinul Muncii» clasa a III-a, fie că ne cheamă Marin Aldea, lăcătuş, distins cu Medalia muncii, Marin Rusu, tehnician, distins cu «Ordinul Muncii» clasa a IlI-a, sau Gheorghe Ungureanu, maistru, decorat cu «Ordinul Muncii» clasa a IlI-a, fie că suntem oricare dintre sutele de oameni distinşi pentru fapte deosebite de muncă, sîntem, în ansamblu, un mare şi unit colectiv muncitoresc animat de simţul datoriei, de spirit revoluţionar, în acest an, în cinstea zilei de 1 Mai, etapă importantă în întrecerea socialistă, pe primul trimestru principalii indicatori de plan au fost depăşiţi. Ne situăm din nou pe primul loc în întrecerea socialistă pe ţară, în industria metalelor neferoase şi rare»“. La ce reflecţie ne invită rindurile de mai sus ? In primul rind la aceea că recunoaşterea, din partea societăţii, a meritelor în munca unui om ori a unei colectivităţi, reprezentînd un act ce aşază valorile etice pe cuvenitele lor trepte în conştiinţa societăţii, este, totodată, şi tocmai prin aceasta, cel mai puternic, cel mai preţuit stimulent, îndemnul spre noi şi încă mai cutezătoare ascensiuni. Stimulentul moral se adresează sufletului omenesc, sentimentelor pe care omul le implică în munca sa. Iar sentimentele acestea nu sunt altele decît cele ale participării la realizarea unor lucruri de reală însemnătate pentru destinul societăţii noastre, cele ale împlinirii unei înalte datorii civice, patriotice, ale mindriei de a te situa in prima linie a bătăliei pentru progres.cerea socialistă nu numai la nivelul secţiei, ci şi al întreprinderii. îndeplinindu-şi planul pe 4 luni înainte de termen, echipa sa va realiza peste prevederi 115 tone piese forjate pentru diferite utilaje. Datorită folosirii cu mare randament a «ciocanului» de 2 000 kg forţă, procentajul de piese forjate ce se realizau pentru noi, de către alte unităţi din ţară s-a redus de la 40 la sută la sub 5 la sută ! Recunoaşteţi că e ceva !»“. Recunoaştem. Recunoaştem in faptele fruntaşului în producţie Vasile Paşcan modul de a fi şi de a acţiona şi al altor mii şi sute de mii de oameni ai muncii din întreaga ţară. Astfel de oameni sunt scoşi în evidenţă şi astfel de fapte sînt generate de întrecerea socialistă, desfăşurată la scară de masă, devenită o mişcare de ample proporţii şi reverberaţii în conştiinţa întregii naţiuni. De la astfel de oameni şi din astfel de fapte se adună marile realizări ale unor colective răsplătite de către statul şi societatea noastră cu însemnele înaltei preţuiri. întrecerea socialistă stimulează ambiţii, generează forţă creatoare de nou, gîndul elevat al frumuseţii şi demnităţii muncii. La capătul fiecărei etape a întrecerii ţara întreagă îi cunoaşte pe cei mai buni şi realizările care i-au ridicat în atenţia şi cinstirea unanimă. După cum e ştiut, se decernează steaguri şi diplome de fruntaşi pe fiecare ramură a activităţii in domeniul producţiei materiale, in sfera vieţii sociale (gospodărirea localităţilor, activităţi culturale etc.), înalte decoraţii, steaguri şi diplome pentru locuri fruntaşe în întrecerea socialistă le găsim,in sute şi mii de întreprinderi, instituţii, unităţi cooperatiste, organizaţii de partid, de sindicat, de tineret, aşezate la locuri de cinste, la vedere (uneori chiar pe frontispiciul, unor clădiri, ca embleme ale destoiniciei) pentru a le vorbi tuturor despre stăruinţa şi seriozitatea in muncă, despre aspiraţia respectivului colectiv spre performanţele muncii de înaltă calitate şi eficienţă. Iată doar dintr-un singur judeţ — Alba — ce dimensiuni poate căpăta nobila competiţie muncitorească pentru realizări de vîrf. Ne scrie Ştefan Dinică, corespondentul „Scînteii“ : „Industria judeţului Alba a cucerit primul loc pe ţară în Întrecerea pentru îndeplinirea obiectivelor precedentului cincinal, în 1981 (deci în actualul cincinal şi încă din primul său an) locul II pe ţară. In 1982 primul loc. Tradiţie ? Da, poate fi vorba de o tradiţie , a elanului, a răspunderii. E adevărat, recentă. Pentru că aproape 80 la sută din fondurile fixe existente au fost create în ultimii 15 ani, în 12 ani de cînd există şi produce, „Porţelanul“ Alba Iulia a obţinut de 6 ori «Ordinul Muncii» pentru rezultate deosebite în întrecere. Pentru activitatea rodnică din anul trecut a dobîndit din nou însemnele cîştigatorului «Ordinul Muncii» clasa I. Martie 1983. La Roşia Poieni a început, mai devreme, valorificarea zăcămîntului de cupru. Succes consemnat in raportul muncitoresc consacrat zilei de 1 Mai“. Ilustraţie de Eugen DICHISEANU Distincţiile — luminoase proiecţii spre viitor Dealtfel, în preajma Zilei muncii — ne-a parvenit o avalanşă de ştiri, de peste tot, despre noi şi noi fapte, unele cu totul remarcabile, născute din avîntul întrecerii socialiste. De la Vaslui (corespondent Petru Necula) aflăm despre colectivul întreprinderii de rulmenţi din Bîrlad (printr-o fericită coincidenţă, se împlinesc astăzi 30 de ani de existenţă a acestei întreprinderi, printre primele ctitorite în anii socialismului) că realizează anual 42 de milioane de rulmenţi de 574 tipuri şi în 1018 variante şi că, acum, pe primul trimestru al anului, colectivul şi-a îndeplinit planul la toţi indicatorii, realizînd peste plan rulmenţi in valoare de 8 milioane lei. De la Braşov (corespondent Nicolae Mocanu) ni se vesteşte că la I.A.S. Prejmer (titlul de „Erou al Muncii Socialiste“, primit in primăvara asta după ce mai obţinuse o dată acest titlu şi după ce, anterior, fusese distinsă de 7 ori cu „Ordinul Muncii“ clasa I) pregăteşte pentru vara şi toamna acestui an recolte mai mari decît cele de anul trecut. „Putem obţine — argumentează directorul unităţii — chiar şi 45 000 de kg cartofi la ha, 3 900—4 000 de litri de lapte de la fiecare vacă furajată... Se poate. Folosind mai bine întregul nostru potenţial. Ceea ce şi facem“. De la Oradea (corespondent Ioan Laza) aflăm că la întreprinderea „înfrăţirea“ ziua de 1 Mai a fost întîmpinată cu un succes deosebit. Indicaţia dată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei de lucru din vara anului trecut, anume de a se trece la fabricarea unor maşini de mai înaltă tehnicitate, devine acum o realitate a producţiei, intr-un timp record. Ponderea produselor noi va fi, anul acesta, de 40 la sută, valoarea metalului astfel folosit crescind de 15 ori faţă de maşinile clasice. O veste şi de la minerii Văii Jiului (corespondent judeţean Sabin Cerbu) , la Lupeni, brigada lui Aurel Manda, lucrând cu un complex mecanizat, a obţinut cel mai înalt randament cunoscut aici pînă acum : 18—20 de tone de cărbune cocsificabil pe post. Explicaţia : 20 de oameni ai brigăzii sunt policalificaţi. Complexul n-a înregistrat nici o oră de stagnare. Şi tot astfel, sute şi sute de veşti. Vom încheia cu una din Cîmpina (corespondent Constantin Căprarul : „La Întreprinderea «Neptun» din Cîmpina sosise un mesaj de la un beneficiar din Occident. Unitatea era întrebată dacă poate să execute și să livreze in maximum o lună de zile, nu mai mult, un număr restrâns de reductoare de un anumit tip. Dacă se accepta termenul (precizare specială), firma străină era gata să încheie contractul. Termenul impus era extrem de scurt, dar a fost acceptat. Comanda a fost încredinţată colectivului secţiei scularie, avînd oamenii cei mai experimentaţi. Maistrului comunist Ion Barbu i s-au încredinţat proiectul şi comanda. «Am studiat documentaţia filă cu filă, reper cu reper, cotă cu cotă, spune acum maistrul Barbu Apoi am ales şase oameni, meseriaşii cei mai buni, stăpîni pe cîteva meserii. Consultîndu-mă cu ei, am organizat întreaga muncă, pînă la cel mai mic amănunt. Băieţii au dovedit elan, au muncit bine, cu atenţie şi spor. Ne-am bucurat şi de concursul celorlalţi sculeri». Echipa lui Ion Barbu a reuşit să termine reductoarele comandate in numai trei săptămini. Control, probe, rodaj. Beneficiarul a primit reductoarele şi a transmis întreprinderii mulţumiri. Ba, mai mult. Pentru calitatea ireproşabilă a redactoarelor, el a înaintat o nouă comandă, mai puţin urgentă, dar mult mai mare. — E un fapt într-adevăr, cu totul deosebit ? — l-am întrebat pe sculerul-şef, Florian Badea. — Nu, doar un fapt de întrecere socialistă“. Ce este întrecerea ? Iat-o, în plin exerciţiu, scoţând din adincul fibrei umane aurul cel mai curat al dăruirii, al faptei închinate propăşirii ţării, mai binelui general. In irizările înaltelor distincţii vedem reflexele unor asemenea fapte şi moduri de a gîndi, simţi, acţiona. Muncii, muncii adevărate, societatea noastră ii rezervă locul cel mai înalt de pe podiumul de onoare. Mihai CARANFIL Ilie STEFAN ’ iT ’ v ' ------'------) Sensul împlinirii noastre 1 . . Partidul — sensul unic al Împlinirii noastre, cu litere de aur in cartea ţării-nscris, cînd urcă ciocirlia spre zările albastre \ un imn de fericire, de pace ţi de vis. Veniţi cu toţi, tovarăşi, la marea sărbătoare a muncii ţi-a frăţiei — hotar neîntinat — atita timp cît glia mănoasă unde-n soare ţi-avem în frunte astăzi pe cel mai dîrz Bărbat ! Veniţi in primăvară, ca o coloană vie, cînd porţile Amiezii In faţă se deschid, să ridicăm in slavă eterna Românie, încrezători în lupta şi-n fapta ta, Partid I loan VASIU Cenaclul „Liviu Rebreanu L----------------------------------——----------------------------Orăștie