Scînteia, mai 1983 (Anul 52, nr. 12655-12680)

1983-05-01 / nr. 12655

PAGINA 2 S­­­­­ă începem cu un fapt de muncă (iar faptul de muncă este cel mai comun, dar şi cel mai profund fapt de viaţă) ale cărui semnificaţii întrec şi nu întrec obişnuitul. Prin spectaculozitate pare ieşit din comun, prin trăirile celor ce i-au dat naştere este un mod curent de a gîndi pentru mi­­iliofmne­le de oameni ai muncii din România de azi. S-a întîmplat la Botoşani, la Întreprinderea de utilaje şi piese de schimb (cu doar zece ani de existenţă). Spre sfîrşitul anului trecut, întreprinde­rii i s-a propus fabricarea, pentru prima dată în ţară, a unor utilaje şi maşini de mare tehnicitate ce urmau să doteze o nouă capacitate productivă din judeţul Vâlcea. „E o mare şansă — şi-au spus — ne putem afirma cu produse de mare prestigiu“. Sarcina a fost încredinţată atelierului de prototi­puri condus de inginerul Iulian Macovei. Trecând la lucru, cei de aici au constatat o serie de neajun­suri în documentaţiile de execuţie. Inerente, desi­gur, la proiectele unor maşini ce reprezentau nou­tăţi absolute, de mare complexitate, cu mii de re­pere. Fireşte, au fost chemaţi proiectanţii. „Reluăm schiţele pentru verificare“ — a spus careva dintre proiectanţi. „Asta — a răspuns inginerul Macovei — ar fi treaba cea mai simplă şi cea mai bună, dar cum rărmîne atunci cu termenele ? Că noi ne-am angajat să livrăm maşinile la timp. Şi ce mai e pînă în iunie?“.Nu s-au înţeles. Şi atunci, cei de la Botoşani au tras aer în piept şi au zis că vor revedea ei şi documentaţiile, pentru fiecare reper în parte (cît­eva mii !), chiar aici, în uzină, pe mă­sură ce le vor introduce în fabricaţie. Ştiau bine la ce se angajau : muncă multă, chiar foarte multă, atentă şi stăruitoare, pentru toţi. S-a făcut şi o propunere pentru suplimentarea forţelor cu oa­meni bine calificaţi de prin alte secţii, dar nu s-a putut pentru că fiecare secţie îşi avea planul şi treburile ei. In schimb, celor de la prototipuri li s-au alăturat, într-o muncă de zi şi noapte, toţi specialiştii din conducerea întreprinderii, directo­rii, inginerii-şefi, şefi de servicii. Cînd a fost ne­voie au lucrat şi ca muncitori, la maşină, la pilă. Spre sfîrşitul lunii februarie prima dintre noile maşini — probată, pusă la punct! — a pornit spre Vîlcea. La începutul lunii aprilie, alte două. După care, de la Vîlcea a sosit primul mesaj : „Sunt bune, se poate trece la producţia de serie !“. Dacă acolo, la Vîlcea, intră acum în producţie, la timp, o nouă capacitate, cu maşini de mare noutate tehnică şi executate impecabil, să nu uităm episodul, de ten­siune, dar şi de mare frumuseţe morală, consumat la Botoşani în iarna ce a trecut. Întrebaţi acum de corespondentul nostru de la Botoşani, Silvestri Ailenei, dacă împrejurarea cu pricina a fost un moment de vîrf pentru colectivul uzinei, oamenii au răspuns că nu, deoarece autodepăşirea — căci despre asta a fost vorba — este un proces dina­mic : ceea ce este azi moment de vîrf este doar un punct de plecare spre ceea ce se poate realiza, încă mai bine, mîine. Să ne oprim puţin şi să reflectăm. Ce impuls, ce stimulent extraordinar i-a îndemnat pe aceşti oa­meni să forţeze limitele propriei munci, propriilor capacităţi şi obişnuinţe şi să plonjeze într-o acţiune care le cerea efort maxim, şi nu excludea, desigur, riscul nereuşitei (pe care n-au vrut, cu nici un chip, să-l ia în seamă) ? Ambiţia ? Desigur, şi asta. Dorinţa afirmării ? Bineînţeles. Stimulentul mate­rial ? Declară că nu s-au gîndit la el. Mai presus de toate ei au aşezat respectul pentru muncă (pen­tru o muncă bine făcută), precum şi conştiinţa da­toriei faţă de societate, faţă de un imperativ al dezvoltării noastre. Credinţa că sunt chemaţi să pună umărul, cu tot ce au, cu tot ce pot, la efor­tul general pentru a face din economia românească un organism puternic, modern și eficient. Cu sentimentul viu al participării la progresul multilateral al patriei I­ată, in primăvara acestui an, cu prilejul recentei sesiuni a Marii Adunări Naţionale, unui mare număr de întreprinderi şi instituţii din toate sferele activi­tăţii economice şi sociale li s-au conferit înalte distincţii. Intre ele, distins cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste“, Institutul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru maşini-unelte şi agregate „Titan“ Bucureşti. A fost actul prin care statul şi societatea socialistă, cum era şi firesc, au dat cuvenitul loc de onoare muncii deosebite a unui mănunchi de slujitori ai ştiin­ţei şi tehnicii, oameni dedicaţi im­perativului numărul unu al indus­triei româneşti , modernizarea, realizarea unor înalţi parametri ai tehnicităţii şi calităţii, ce se răs­frânge binefăcător asupra întregului mers al uneia dintre ramurile de bază ale industriei — construcţia de maşini. Institutul fusese distins, anterior, trei ani consecutiv, cu „Meritul ştiinţific“ clasa . Pentru ce? Judecaţi şi singuri . • Şi prin contribuţia acestui in­stitut, România se situează acum printre primele zece ţări din lume constructoare de maşini-unelte. în prezent, 90 la sută dintre ma­­şinile-unelte ce se produc în Româ­nia sunt produse noi sau reproiec­­tate (ieşite adică de pe planşetele institutului „Titan“), fiind competi­tive la nivelul tehnicii mondiale. Unele dintre ele, cum ar fi maşinile de rectificat plan cu ax vertical şi masă rotativă, au fost, de la pri­mele loturi de fabricaţie, exportate în ţări cu tehnici de vîrf in dome­niul respectiv — R.F.G., S.U.A. şi altele. • Prin activitatea institutului, metalului prelucrat pentru fabrica­rea maşinilor-unelte concepute aici i se conferă o valoare de 10—15 ori mai mare. • începînd cu anul 1982, întregul import de completare pentru indus­tria maşinilor-unelte a fost elimi­nat prin proiectarea, in institut, şi introducerea in fabricaţie, a respec­tivelor piese, subansamble şi agre­­grate. • Preocupări, încununate de suc­ces, în domenii de­­vîrf : generali­zarea tehnologiilor cu roboţi indus­triali (celule flexibile implementate la întreprinderea de maşini-unelte şi agregate Bucureşti, la uzinele „23 August“ şi la „SARO“ Tîrgo­­vişte) , instalaţii de înaltă tehnici­tate pentru industriile aeronautică, de microelectronică, metalurgică etc. Aici, la „Titan“, ca şi in atîtea alte colective, nu se face economie de efort fizic şi cerebral, gîndirea tehnică creatoare este la ea acasă, rodeşte din plin, oamenii trăiesc sentimentul plenitudinii, al mulţu­mirii că societatea noastră ştie să dea efortului lor preţuirea ce i se cuvine. Nobila competiţie muncitorească a autodepăşirii A fi fruntaş ! Iată un sentiment care generează putere şi min­­drie, cutezanţă şi satisfacţii. Fruntaşul in producţie, adică cel care, îndeplinind exemplar toa­te condiţiile cerute­­de riguroasele criterii ale întrecerii socialiste, produce mai mult, de o calitate mai bună, cu mai mici consumuri de materiale şi energie, la mai reduse preturi de cost, a devenit in Româ­nia un luminos punct de referinţă. Un etalon uman. De înalt rang moral. „După un clasament riguros în­tocmit, forjorul Vasile Pascan de la întreprinderea „UNIO“ se situează printre fruntaşii în întrecerea so­cialistă pe anul 1982 şi continuă să rămînă in frunte şi pe primele 4 luni ale acestui an — transmite corespondentul nostru din judeţul Satu Mare, Octav Grumeza. Mihai Pop, „Erou al Muncii Socialiste“, şe­ful secţiei forjă, ni-l descrie în fe­lul următor : «De 7 ani consecutiv Vasile al nostru deţine titlul de fruntaş, clasat pe locul I­In între­ SClNTEIA — duminică 1 mai 1983 MUNCII-CUVENITA ÎNALTĂ PREŢUIRE Societatea pe care noi o edificăm este o societate a muncii, a omului care munceşte pentru el însuşi, munca fiind unicul izvor al progresului, al făuririi vieţii libere şi fericite a poporului. NICOLAE CEAUŞESCU Întîi de mai! Măreaţă sărbătoare Scrisă prin fapta celor ce muncesc Mereu mai demn să se înalţe-n soare Şi-nfloritor pămîntul românesc! Pentru cei mai buni, din partea societăţii, însemnele cinstirii U­nor asemenea fapte societatea noastră le acordă preţuirea cea­­mai fierbinte. Unei ase­menea munci ii este rezervat ?­odiumul cel mai înalt al onoarei. n acest spirit e conceput la noi te­meiul pentru care, la capătul unor etape ale îndeplinirii planurilor şi programelor noastre, în momente de bilanţ, din partea conducerii partidului­ şi statului nostru, a pre­şedintelui ţării, se acordă unor co­lective de oameni ai muncii, ca şi celor mai merituoşi dintre ei, nomi­nal, înalte distincţii, titluri, ordine şi medalii ale Republicii Socialiste România. Iată o statistică a ultimilor ani : Au fost acordate ordine ale Re­publicii Socialiste România , în 1981 (pentru rezultatele din 1980) colectivelor a 185 de întreprinderi, instituţii, unităţi cooperatiste. în 1982 (pentru realizările din anul anterior) unui număr de 176 colec­tive. în 1983 (pentru munca din anul trecut) unui număr de 207 co­lective din întreprinderi indus­triale, agricole, cooperatiste, de cercetare etc. Au primit înaltul titlu de „Erou al Muncii Socialiste“, in 1981 — o organizaţie judeţeană de partid şi o întreprindere indus­trială. In 1982 — un I.A.S., un C.A.P., un institut de cercetări, o uniune judeţeană a cooperativelor de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor. In 1983 , organizaţia de partid a municipiului Bucureşti, două întreprinderi industriale, trei unităţi agricole (pentru a doua oară, in ani consecutivi, I.A.S. Prejmer, C.A.P. Scorniceşti), trei institute de cercetări şi proiectări (pentru a doua oară consecutiv, ICECHIM). Căror fapte le corespund aceste dovezi de înaltă preţuire din par­tea societăţii noastre ? Să ne oprim un moment intr-un asemenea co­lectiv. Am ales unul care a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ ceva mai de mult, in 1979, şi care n-a încetat de atunci să se situeze mereu la cotele de muncă şi dă­ruire ce l-au adus în prim-planul preţuirii : întreprinderea de alu­miniu Slatina. Spicuim dintr-o transmi..e a coraspondentului nos- tru din judeţul Olt, Iancu Voicu : „Aici, la Slatina, se realizează me­talul secolului XX, metalul cu cale liberă spre ramurile de vîrf ale economiei noastre naţionale, meta­lul cu bariere deschise spre toate meridianele exportului românesc, întreprinderea de aluminiu Slatina fusese trei ani consecutiv fruntaşă pe ramură, fiind distinsă de tot atitea ori cu «Ordinul Muncii» clasa I şi cu «Steaua Republicii». In anul de vîrf, 1979, întreprinderea a primit înaltul titlu de «Erou al Muncii Socialiste». A reuşit atunci să depăşească planul producţiei­­marfă cu 450 milioane lei. 1979 a fost o treaptă. In următorii ani, în­treprinderea a fost din nou frun­taşă, reuşind să-şi realizeze ritmic sarcinile de producţie. în actualul cincinal, aluminiştii slătineni urcă mereu pe scara afirmării : 1981 — locul II pe ţară ; 1982 — locul I şi din nou laurii muncii, conferirea «Ordinului Muncii» clasa I şi înmî­­narea Steagului roşu şi a Di­plomei de onoare de unitate frun­taşă pe ţară. Motivele : depăşirea planului producţiei fizice cu 7 800 tone aluminiu primar, depăşirea planului la export, realizarea celui mai scăzut consum de energie elec­trică şi altele... Şirul înfăptuirilor ar putea continua cu noi cifre edi­ficatoare. Cine sunt aceşti alumi­­nişti ? «Suntem­ noi, cei peste 4 500 de oameni care realizăm aluminiu şi aliaje din aluminiu, care creştem odată cu cele trei uzine ale între­prinderii noastre. Fie că ne numim Vasile Matei, maistru la secţia I electroliză, distins cu «Ordinul Muncii» clasa a III-a, fie că ne cheamă Marin Aldea, lăcătuş, dis­tins cu Medalia muncii, Marin Rusu, tehnician, distins cu «Ordinul Muncii» clasa a IlI-a, sau Gheorghe Ungureanu, maistru, decorat cu «Ordinul Muncii» clasa a IlI-a, fie că suntem­ oricare dintre sutele de oameni distinşi pentru fapte deose­bite de muncă, sîntem, în ansam­blu, un mare şi unit colectiv munci­toresc animat de simţul datoriei, de spirit revoluţionar, în acest an, în cinstea zilei de 1 Mai, etapă im­portantă în întrecerea socialistă, pe primul trimestru principalii in­dicatori de plan au fost depăşiţi. Ne situăm din nou pe primul loc în întrecerea socialistă pe ţară, în industria metalelor neferoase şi rare»“. La ce reflecţie ne invită rindu­­rile de mai sus ? In primul rind la aceea că recunoaşterea, din partea societăţii, a meritelor în munca unui om ori a unei colectivităţi, re­­prezentînd un act ce aşază valo­rile etice pe cuvenitele lor trepte în conştiinţa societăţii, este, tot­odată, şi tocmai prin aceasta, cel mai puternic, cel mai preţuit sti­mulent, îndemnul spre noi şi încă mai cutezătoare ascensiuni. Stimu­lentul moral se adresează sufletu­lui omenesc, sentimentelor pe care omul le implică în munca sa. Iar sentimentele acestea nu sunt altele decît cele ale participării la reali­zarea unor lucruri de reală însem­nătate pentru destinul societăţii noastre, cele ale împlinirii unei înalte datorii civice, patriotice, ale mindriei de a te situa in prima li­nie a bătăliei pentru progres.­cerea socialistă nu numai la nivelul secţiei, ci şi al întreprinderii. înde­­plinindu-şi planul pe 4 luni înainte de termen, echipa sa va realiza peste prevederi 115 tone piese for­jate pentru diferite utilaje. Dato­rită folosirii cu mare randament a «ciocanului» de 2 000 kg forţă, pro­centajul de piese forjate ce se rea­lizau­ pentru noi, de către alte unităţi din ţară s-a redus de la 40 la sută la sub 5 la sută ! Recunoaş­teţi că e ceva !»“. Recunoaştem. Recunoaştem in faptele fruntaşului în producţie Va­sile Paşcan modul de a fi şi de a acţiona şi al altor mii şi sute de mii de oameni ai muncii din întreaga ţară. Astfel de oameni sunt scoşi în evidenţă şi astfel de fapte sînt ge­nerate de întrecerea socialistă, des­făşurată la scară de masă, devenită o mişcare de ample proporţii şi re­verberaţii în conştiinţa întregii na­ţiuni. De la astfel de oameni şi din astfel de fapte se adună marile realizări ale unor colective răsplă­tite de către statul şi societatea noastră cu însemnele înaltei pre­ţuiri. întrecerea socialistă stimu­lează ambiţii, generează forţă crea­toare de nou, gîndul elevat al fru­museţii şi demnităţii muncii. La ca­pătul fiecărei etape a întrecerii ţara întreagă îi cunoaşte pe cei mai buni şi realizările care i-au ridicat în atenţia şi cinstirea unanimă. După cum e ştiut, se decernează steaguri şi diplome de fruntaşi pe fiecare ramură a activităţii in do­meniul producţiei materiale, in sfera vieţii sociale (gospodărirea localităţilor, activităţi culturale etc.), înalte decoraţii, steaguri şi diplome pentru locuri fruntaşe în întrecerea socialistă le găsim,­in sute şi mii de întreprinderi, insti­tuţii, unităţi cooperatiste, organiza­ţii de partid, de sindicat, de tineret, aşezate la locuri de cinste, la ve­dere (uneori chiar pe frontispiciul, unor clădiri, ca embleme ale des­toiniciei) pentru a le vorbi tuturor despre stăruinţa şi seriozitatea in muncă, despre aspiraţia respectivu­lui colectiv spre performanţele muncii de înaltă calitate şi efi­cienţă. Iată doar dintr-un singur judeţ — Alba — ce dimensiuni poate că­păta nobila competiţie muncitoreas­că pentru realizări de vîrf. Ne scrie Ştefan Dinică, corespondentul „Scînteii“ : „Industria judeţului Alba a cu­cerit primul loc pe ţară în Între­cerea pentru îndeplinirea obiective­lor precedentului cincinal, în 1981 (deci în actualul cincinal şi încă din primul său an) locul II pe ţară. In 1982 primul loc. Tradiţie ? Da, poate fi vorba de o tradiţie , a ela­nului, a răspunderii. E adevărat, recentă. Pentru că aproape 80 la sută din fondurile fixe existente au fost create în ultimii 15 ani, în 12 ani de cînd există şi pro­duce, „Porţelanul“ Alba Iulia a ob­ţinut de 6 ori «Ordinul Muncii» pen­tru rezultate deosebite în întrecere. Pentru activitatea rodnică din anul trecut a dobîndit din nou însem­nele cîştigatorului «Ordinul Mun­cii» clasa I. Martie 1983. La Roşia Poieni a început, mai devreme, valorificarea zăcămîntului de cupru. Succes con­semnat in raportul muncitoresc consacrat zilei de 1 Mai“. Ilustraţie de Eugen DICHISEANU Distincţiile — luminoase proiecţii spre viitor D­ealtfel, în preajma Zilei mun­cii — ne-a parvenit o ava­lanşă de ştiri, de peste tot, despre noi şi noi fapte, unele cu totul remarcabile, născute din avîntul întrecerii socialiste. De la Vaslui (corespondent Petru Necu­­la) aflăm despre colectivul între­prinderii de rulmenţi din Bîrlad (printr-o fericită coincidenţă, se împlinesc astăzi 30 de ani de exis­tenţă a acestei întreprinderi, prin­tre primele ctitorite în anii socia­lismului) că realizează anual 42 de milioane de rulmenţi de 574 tipuri şi în 1­018 variante şi că, acum, pe primul trimestru al anului, colecti­vul şi-a îndeplinit planul la toţi in­dicatorii, realizînd peste plan rul­menţi in valoare de 8 milioane lei. De la Braşov (corespondent Nicolae Mocanu) ni se vesteşte că la I.A.S. Prejmer (titlul de „Erou al Muncii Socialiste“, primit in primăvara asta după ce mai obţinuse o dată acest titlu şi după ce, anterior, fusese distinsă de 7 ori cu „Ordinul Mun­cii“ clasa I) pregăteşte pentru vara şi toamna acestui an recolte mai mari decît cele de anul trecut. „Putem obţine — argumentează directorul unităţii — chiar şi 45 000 de kg cartofi la ha, 3 900—4 000 de litri de lapte de la fiecare vacă fu­rajată... Se poate. Folosind mai bine întregul nostru potenţial. Ceea ce şi facem“. De la Oradea (cores­pondent Ioan Laza) aflăm că la în­treprinderea „înfrăţirea“ ziua de 1 Mai a fost întîmpinată cu un suc­ces deosebit. Indicaţia dată de to­varăşul Nicolae Ceauşescu, cu pri­lejul vizitei de lucru din vara anu­lui trecut, anume de a se trece la fabricarea unor maşini de mai înal­tă tehnicitate, devine acum o reali­tate a producţiei, intr-un timp re­cord. Ponderea produselor noi va fi, anul acesta, de 40 la sută, va­loarea metalului astfel folosit cres­­cind de 15 ori faţă de maşinile cla­sice. O veste şi de la minerii Văii Jiului (corespondent judeţean Sa­bin Cerbu) , la Lupeni, brigada lui Aurel Manda, lucrând cu un com­plex mecanizat, a obţinut cel mai înalt randament cunoscut aici pînă acum : 18—20 de tone de cărbune cocsificabil pe post. Explicaţia : 20 de oameni ai brigăzii sunt policali­ficaţi. Complexul n-a înregistrat nici o oră de stagnare. Şi tot astfel, sute şi sute de veşti. Vom încheia cu una din Cîmpina (corespondent Constantin Că­prarul : „La Întreprinderea «Neptun» din Cîmpina sosise­ un mesaj de la un beneficiar din Occident. Unitatea era întrebată dacă poate să execute și să livreze in maximum o lună de zile, nu mai mult, un număr re­strâns de reductoare de un anumit tip. Dacă se accepta termenul (pre­cizare specială), firma străină era gata să încheie contractul. Terme­nul impus era extrem de scurt, dar a fost acceptat. Comanda a fost în­credinţată colectivului secţiei scu­­larie, avînd oamenii cei mai expe­rimentaţi. Maistrului comunist Ion Barbu i s-au încredinţat proiectul şi comanda. «Am studiat documen­taţia filă cu filă, reper cu reper, cotă cu cotă, spune acum maistrul Barbu Apoi am ales şase oameni, meseriaşii cei mai buni, stăpîni pe cîteva meserii. Consultîndu-mă cu ei, am organizat întreaga muncă, pînă la cel mai mic amănunt. Bă­ieţii au dovedit elan, au muncit bine, cu atenţie şi spor­. Ne-am bucurat şi de concursul celorlalţi sculeri». Echipa lui Ion Barbu a reuşit să termine reductoarele co­mandate in numai trei săptămini. Control, probe, rodaj. Beneficiarul a primit reductoarele şi a transmis întreprinderii mulţumiri. Ba, mai mult. Pentru calitatea ireproşabilă a redactoarelor, el a înaintat o nouă comandă, mai puţin urgentă, dar mult mai mare. — E un fapt într-adevăr, cu totul deosebit ?­ — l-am întrebat pe scu­­lerul-şef, Florian Badea. — Nu, doar un fapt de întrecere socialistă“. Ce este întrecerea ? Iat-o, în plin exerciţiu, scoţând din adincul fibrei umane aurul cel mai curat al dă­ruirii, al faptei închinate propăşirii ţării, mai binelui general. In iriză­rile înaltelor distincţii vedem re­flexele unor asemenea fapte şi mo­duri de a gîndi, simţi, acţiona. Muncii, muncii adevărate, societa­tea noastră ii rezervă locul cel mai înalt de pe podiumul de onoare. Mihai CARANFIL Ilie STEFAN ’ iT ’ v ' ------'------) Sensul împlinirii noastre 1 . . Partidul — sensul unic al Împlinirii noastre,­­ cu litere de aur in cartea ţării-nscris,­­ cînd urcă ciocirlia spre zările albastre \ un imn de fericire, de pace ţi de vis.­­ Veniţi cu toţi, tovarăşi, la marea sărbătoare a muncii ţi-a frăţiei — hotar neîntinat — atita timp cît glia mănoasă unde-n soare ţi-avem în frunte astăzi pe cel mai dîrz Bărbat ! Veniţi in primăvară, ca o coloană vie, cînd porţile Amiezii In faţă se deschid, să ridicăm in slavă eterna Românie, încrezători în lupta şi-n fapta ta, Partid I loan VASIU­­ Cenaclul „Liviu Rebreanu L----------------------------------——----------------------------­Orăștie

Next