Scînteia, august 1983 (Anul 52, nr. 12734-12758)
1983-08-02 / nr. 12734
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Idee inspirată O idee inspirată, plus eforturile unui entuziast — învăţătorul Manea Stancu — au rodit In realizarea unui adevărat muzeu in comuna Stejaru, judeţul Teleorman. Aici au fost reunite numeroase obiecte de etnografie, o colecţie de monezi, Intre care multe datină din primele secole ale erei noastre, documente referitoare la viaţa satului in decursul timpurilor, bunuri de uz casnic ţi gospodăresc, ceramică ţi unelte din lemn. Un muzeu care se constituie intr-un adevărat lăcaş de istorie ţi învăţătură pentru generaţiile de azi ţi de miine, „La căsuţa cu zorele"... La numărul 227 din satul Tirnoviţa, comuna Brădeţti, judeţul Harghita, există o casă veche, dar atit de bine îngrijită şi gospodărită, că nici nu-i „ghiceşti" vârsta centenară. în grădina casei este cultivată fiecare palmă de pământ. Numai gardul mai rămăsese stingher. Pină intr-o zi, cînd gazda i-a găsit şi gardului o întrebuinţare — ţi incă dintre cele mai frumoase. La „rădăcina“ lui au fost plantate citeva zorele. Acum, in această vară, de pe gardul casei de la nr. 227 din Tîrnoviţa se revarsă trei cascade de zorele violete, una mai Ineintătoare decit alta. Florile încing gardul ca un briu, făcindu-l ţi pe el parcă viu. Şi nu e drumeţ care să nu-ţi încetinească paşii sau să nu se oprească să-i admire podoaba. Motiv inedit Victor Micu deapănă in ziarul „Zori noi“ din Suceava povestea unui excavator al cooperativei agricole de producţie Horodnic. De multă, de foarte multă vreme, utilajul nu mai funcţiona. Ce nu i-au făcut mai marii cooperativei ? L-au sucit, l-au invirtit — nimic. Au apelat şi la meşterii dintr-o echipă „Service“. Dar nici ei nu i-au dibuit hiba. Culmea e că staţionarea utilajului a costat cooperativa nu mai puţin de 143 488 lei. Dar necazul e altul ţi e de domeniul... poveştilor de adormit copiii. Auzi dumneata: bărăbaia care nu s-a clintit deloc din loc a consumat, nici mai mult, nici mai puţin, decit 640 litri motorină şi 530 litri ulei hidraulic. Cum a reuşit această performanţă de a face ce a făcut fără a... face nimic, nimeni cică nu ţtie. Numai el, titardrul. Deocamdată insă este încăpăţînat. Dar ţi cînd o „vorbi“ !... Ac pentru... cojocar Cojocar de meserie, Vasile Unguruşan din Zalău a rămas fără permis de conducere. A făcut el ce-a făcut ţi nu s-a lăsat pînă nu i-a fost anulat, In aceste condiţii, era ţi cum n-ai fi avut niciodată permis de conducere. Nu mai avea permis, dar avea maşină ţi volanul il ispitea mereu. După ce a făcut un chef de zile mari cu nişte prieteni, a urcat, in starea in care se afla, la volan, şi a pornit la drum. Efectuind insă o depăşire extrem de riscantă, a tamponat un autobuz. In loc să oprească şi să-şi vadă isprava, cojocarul a apăsat pe acceleraţie şi a dispărut. Va apărea in faţa instanţei de jucată, care va găsi acţi pentru... cojocar. Negoţ ambulant în sătean, Ionel Chiriloiu, mergea spre piaţa centrală din Galaţi cu un curcan la subsuoară. Ii taie calea Vasile Farcaş, care-l întreabă: — De vinzare-i curcanul? — De vinzare. — Şi cit vrei pe el? — Da’ matale cit dai? — Hai la mine acasă, că stau la doi paşi. Ţi-l cumpăr eu, nu te mai osteni pină la piaţă. In curtea casei, V. F. a tot „cîntărit“ in mină curcanul, după care l-a dus în casă. Ieşind in curte, l-a luat la rost pe stăpinul acestuia şi l-a imbrincit afară in stradă. Ce a urmat am aflat din ziarul „Viaţa nouă“. Curcanul a revenit la stăpînul lui, iar V. F. a fost chemat să răspundă in faţa legii. Mica publicitate Prestări servicii. De la modul In care arată berăria din zona gării Reghin pînă la ceea ce ar trebui să fie un comerţ in condiţii de igienă şi civilizaţie este o cale atit de lungă, incit numai Sanepidul ar mai putea s-o străbată. Vorba e : cînd ? Transport. Toma Chirtea din Gropniţa — Iaşi anunţă pasagerii de ocazie să nu-l mai aştepte pe obişnuitul traseu, pe care a încasat una mie lei amendă, pentru că işi transformase In taxi „maşinuţa“ pe care lucra. Adică,„ autobetoniera. Dispariţii. Cu adincă mlhnire, subsemnata Marcela R. din Murgeni — Vaslui aduc la cunoştinţă... cunoştinţelor mele întimplătoare că am fost „răpită“ pentru şase luni din mijlocul tăietorilor de frunză la diniii amatorilor de distracţii. Se caută un telefon public în noua gară din Cluj-Napoca. Alo, se-aude o Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scinteii" mmmmmmmm msmmsmm mmmmm mmmmm mmmm I PROMOVAREA PROGRESULUI TEHNIC-o îndatorire profesională şi o sarcină de înaltă răspundere politică - susţine proiectantul unor maşini de înaltă tehnicitate şi de mare productivitate într-o relatare publicată cu citva timp in urmă ne-am referit pe larg la succesele colectivului reputatei întreprinderi ploieştene „1 Mai“ privind afirmarea progresului tehnic. Am amintit atunci de o serie de maşini şi instalaţii proiectate şi construite de specialiştii uzinei, de receptivitatea şi capacitatea lor de reacţie la necesităţile economiei naţionale. Ca o confirmare a strădaniilor muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor de aici, cu prilejul unei vizite de lucru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a recomandat ca asemenea maşini să fie fabricate în serie şi pentru alte unităţi din ţară spre a nu mai fi importate pe valută din străinătate. Astfel a luat fiinţă o fabrică de maşini-unelte din domeniul tehnicii de vîrf care a însemnat, totodată, un larg timp de afirmare a cunoştinţelor şi creativităţii proiectanţilor din Întreprindere. Numai că despre autorii acestor proiecte am vorbit mai puţin. De aceea am considerat po- * trivit să reînnodăm firul relatării şi să prezentăm pe unul dintre proiectanţii cei mai implicaţi în munca de elaborare de noi maşini şi utilaje — anume pe inginerul Cristian Teodorescu. . De la început ne-am schiţat un ca- * dru al discuţiilor ; intr-un fel am încercat să proiectăm imaginea pe care ne-o vom face despre viitorul nostru interlocutor, cu atit mai mult cu cit nu ne era cu totul necunoscut. Aflasem de realizările lui, mai știam, de asemenea, că la început lucrase în colectivul unui foarte cunoscut proiectant, in prezent pensionar. Deci, ne închipuiam noi, vom începe prin a arăta cum virstnicul inovator i-a îndrumat primii paşi, cum i-a insuflat încredere in forţele proprii, l-a ajutat să treacă peste primele obstacole. Modelul nostru, in bună parte, nu a fost confirmat. Viata a refuzat şi de data aceasta tiparele. Prima parte a convorbirii noastre a decurs după tipicul obişnuit. „Care sunt reuşitele de vîrf in activitatea dumneavoastră de proiectant şi la ce lucraţi in prezent ?“ Răspunsurile au fost prompte. Ne-a informat că anul trecut a proiectat şi trecut in fabricaţie de serie o maşină de găurit spaţial, o maşină de prelucrat piese de dimensiuni foarte mari, o alta pentru prelucrarea carcaselor, iar in prezent are pe planşetă schiţele unei familii de maşini. Eficienţa este de ordinul zecilor de milioane. L-am mai întrebat cite invenţii brevetate are pină in prezent. Răspunsul : 11, plus 10 inovaţii. „Cu asta nu ştiu ce aş mai putea să mai adaug despre munca mea, ne-a spus partenerul nostru de discuţie, îmi merge vorba că sunt o fire rezervată. Personal nu mă regăsesc in această caracterizare. Nu-mi place să discut despre mine. Am observat, in diferite situaţii,, că atunci cînd cineva monopolizează discuţia povestind despre sine, ceilalţi se cam plictisesc,' -sa fac că-l ascultă, din politeţe, dar privirea le devine absentă. Cu dumneavoastră este însă altceva. Vă faceţi meseria şi eu sunt dator să vă răspund la întrebări. Nu la toate. Anticipind o întrebare, aș dori să spun mai intîi că îmi place să mă ocup de politică. Politica in sensul de azi al cuvîntului. De pildă, afirmarea viguroasă a progresului tehnic promovată de partidul nostru înseamnă politică. Dezvoltarea bazei energetice şi de materii prime înseamnă tot politică. Şi asemenea politică facem şi noi in uzină. După consfătuirea de lucru de la Comitetul Central al partidului cu cadre de conducere şi alţi oameni ai muncii din industria petrolului, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu a stabilit o serie de răspunderi care privesc şi întreprinderea noastră, noi, proiectanţii, am fost chemaţi la comitetul de partid şi ni s-a trasat sarcina să pregătim fabricaţia pentru dublarea producţiei de sape de foraj. Pentru aceasta va trebui să proiectăm maşini speciale de înaltă tehnicitate şi de mare productivitate. O sarcină de producţie, dar eu zic că este, deopotrivă, o sarcină politică, deoarece o înţelegem nu stricto senso, ci in largul context al obiectivelor trasate de Conferinţa Naţională a partidului“. Şi am pus întrebările din care s-a ţesut, Încetul cu încetul, o parte din viaţa, din preocupările şi din profilul moral al interlocutorului nostru. A absolvit politehnica in 1959 şi de atunci lucrează fără întrerupere la „1 Mai“. A muncit la început in colectivul inovatorului amintit, dar ne-a spus-o direct că pe plan profesional nu i-ar fi fost îndeajuns doar ce putea învăţa de la el . „Venisem cu alte idei, cu alt orizont tehnic şi voiam să-mi impun soluţiile mele. Reţineţi, am devenit membru de partid in perioada celui de-al IX-lea Congres al Comunistul -omul faptei, al conştiinţei înaintate, revoluţionare partidului. Activitatea mea de proiectant s-a desfăşurat sub semnul acestei constelaţii. Şi in domeniul ştiinţei şi tehnicii a trebuit să fie defrişat terenul de imobilism, de rutină, de abordări simpliste, empirice. Contactul cu cunoscutul inovator, pentru care păstrez un deosebit respect, a fost util in sensul că m-a ambiţionat“. Potrivit interlocutorului nostru, in proiect are un factor deloc neglijabil este şi inspiraţia. Dar nu o inspiraţie înţeleasă intr-o viziune romantică, să-ţi vină idei geniale din senin. Numai pe terenul unei munci tenace ia naştere inspiraţia. „Se intimplă şi nu rar — ne precizează tovarăşul Teodorescu — să mă preocupe zile întregi o soluţie, să fac calcule, să citesc şi să recitesc diferite studii şi să nu-i dau de cap. Şi iată că intr-o dimineaţă totul mi se pare clar şi aş putea striga Evrika. Explicaţia este simplă, in urma unui studiu asiduu, datele reţinute de memorie la un moment Intră in conexiunile lor logice şi astfel apare şi inspiraţia, dar, repet, numai pe terenul unei munci tenace“. Depănîndu-şi reflecţiile in continuare, ne spune că, din păcate, există la unii proiectanţi mentalitatea că activitatea de proiectare înseamnă numai calcule, probe de atelier, tabele statistice, toate exahititate -qu ■ conştiinCioeitate, la rece. „O mentalitate profund greşită care trebuie combătută cu Vigoare —"aţinut sa sublinieze proiectantul — deoarece nu se poate înfăptui nimic temeinic şi de valoare dacă munca nu poartă girul pasiunii“. Inginerul Cristian Teodorescu este in prezent şeful atelierului de proiectare al întreprinderii şi membru al organizaţiei de bază de aici. „Cum măi port eu in aceste ipostaze ? Omul nu poate ajunge peste noapte la o înţelegere mai profundă a rosturilor sale existenţiale. De aceea, le atrag atenţia mai noilor mei colaboratori, care se mai lasă pe tinteală, răspicat şi fără drept de replică , să munceşti în aşa fel incit să-ţi justifici pe deplin retribuţia, împreună cu ceilalţi membri ai biroului insă, prin toate formele muncii politice şi educative, printr-un schimb neîngrădit de păreri, urmărim să insuflam proiectanţilor pasiune, sentimentul datoriei, urmărim să le dezvoltăm spiritul de a gindi, de a căuta noul in sensul exigenţelor formulate de secretarul general al partidului la Plenara Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie. Avem o tematică pentru adunările de partid foarte precis elaborată in această direcţie. Am reuşit dealtfel să formăm proiectanţi de nădejde. Vă dau şi citeva nume : inginerul Gabriel Rădolaş, după părerea mea un proiectant de mare viitor, subinginerul Ion Miroiu, tehnicianul Gheorghe Pirvu“. Ajungem la preocupările extraprofesionale : literatură şi muzică. „Nu sunt exclusivist, imi place şi muzica uşoară şi muzica simfonică, Beethoven, Enescu, Ceaikovschi. Aceste preocupări nu le consider cu totul extraprofesionale. Dealtfel, cînd imi izbuteşte cite ceva, pun discul cu «Oda bucuriei»“. Ne-am exprimat dorinţa să ne vorbească eventual şi de unele conflicte, de unele confruntări, la care ne-a replicat: „V-am avertizat că n-o să vă răspund la toate întrebările. Au existat şi conflicte. Uneori, cel puţin aşa am impresia, au pornit din invidie. Şi mi-au cam amărit sufletul. Insă ele reprezintă un trecut de care nu vreau să-mi amintesc“. „Şi nu v-aţi gîndit atunci să plecaţi în altă parte ?“ „Nu. Am primit chiar o ofertă ademenitoare de la o mare întreprindere din Capitală, cu o perspectivă aproape certă de specializare pe un termen îndelungat intr-o ţară interesantă. De ce n-am răspuns pozitiv acestei oferte? Fiindcă mă simt foarte bine aici unde mi-am şi împlinit visurile mele de pe băncile facultăţii , să proiectez maşini. Şi apoi organizaţia de partid promovează cu vigoare un climat de dezbatere creatoare, de încurajare, de încredere in forţele proprii, teren care nu prieşte imposturii, falselor valori, conservatorismului“. La încheierea convorbirii noastre, interlocutorul ne-a mai spus: „Ştiu că şi in meseria dumneavoastră pasiunea este un element esenţial. Dacă eventual o să comentaţi cele ce aţi aflat de la mine, v-aş ruga s-o faceţi in termeni ponderaţi". Sperăm să-i fi respectat dorinţa, limitîndu-ne la a reda cit mai exact Conţinutul convorbirii. Constantin VARVARA Constantin CAPRARU In bătălia pentru o producţie industrială suplimentară de 12 miliarde lei în 1983, sarcină subliniată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretarul general al partidului, la plenara C.C. al P.C.R. din 29—30 iunie, un rol hotăritor il are activitatea politico-organizatorică desfăşurată de organizaţiile judeţene de partid in vederea mobilizării comuniştilor, tuturor oamenilor muncii pentru punerea operativă in valoare a tuturor resurselor de creştere a productivităţii muncii, reducere a costurilor de producţie, innoire şi modernizare a produselor. In legătură cu rezultatele obţinute pină in prezent şi cu măsurile şi acţiunile aflate in curs de desfăşurare in întreprinderi sătmărene am avut o convorbire cu tovarăşul Carol Fülöp, secretar al Comitetului judeţean Satu Mare al P.C.R. — Cum apreciaţi rezultatele obţinute, in perioada care a trecut din acest an, de industria sătmăreană 7 Reflectă ele nivelul posibilităţilor maxime umane, materiale şi tehnice, de care dispun întreprinderile 7 — Pe scurt, considerăm că rezultatele sunt satisfăcătoare. Nu spun foarte bune şi nici măcar bune. In primul semestru — datele pe şapte luni nu au fost incă centralizate — s-a realizat o producţie peste plan de circa 30 milioane lei, concretizată în produse solicitate de piaţa internă şi la export : utilaj minier, confecţii, piese auto, ţesături. Numai şapte întreprinderi din judeţ — „Unio“, „Mondiala“, întreprinderea textilă „Ardeleana“, Întreprinderea de piese auto ş.a. — au realizat o producţie suplimentară de aproape 55 milioane lei. Altfel spus, prin depăşirea planului în numai şapte întreprinderi, judeţul Satu Mare poate considera că şi-a onorat sarcina ce îi revine — 52 milioane Iei — in efortul naţional de realizare a unei producţii industriale suplimentare de cel puţin 12 miliarde lei în acest an. — Şi totuşi, pe ansamblul judeţului depăşirea efectivă a planului la producţia-marfă este de numai 30 milioane lei. — Acesta este şi unul din motivele pentru care rezultatele de pînă acum le apreciem ca fiind numai satisfăcătoare. Pentru că alte întreprinderi „au mincat“ din ce au agonisit unităţile noastre fruntaşe, prin nerealizările înregistrate diminuind simţitor şi rezultatele pe ansamblul judeţului. Am in vedere, în principal, întreprinderea de prelucrare a lemnului, Întreprinderea de materiale de construcţii, unităţi din industria alimentară. Apreciez că posibilităţile industriei judeţului nostru de depăşire a planului pe acest an nu trebuie numărate in zeci de milioane lei, ci nu sute de milioane lei. Avem o excelentă dotare tehnică, avem colective de oameni închegate, cu experienţă. Esenţială pentru valorificarea potenţialului nostru productiv este acum buna conlucrare cu toate unităţile furnizoare şi beneficiare din ţară. Suntem legaţi de zeci şi zeci de întreprinderi din ţară prin relaţii de cooperare şi este suficient ca una singură să manifeste superficialitate sau nepunctualitate pentru ca planul unei întregi întreprinderi să fie dat peste cap. Iată de ce consider că in condiţiile actuale, avind in vedere şi măsurile recente de perfecţionare a sistemului de retribuire a muncii, onorarea integrală a angajamentelor contractuale devine nu numai o obligaţie profesională, legală, ci mai ales una morală. Ce vină au, de pildă, lucrătorii de la întreprinderea de piese auto, care au realizat 99 la sută din producţia de servo frîne, dar care nu pot expedia produsele pentru că o întreprindere furnizoare nu-i livrează o banală garnitură de cauciuc in valoare de ciţiva bani . Consider că la ora actuală soluţionarea problemelor realizării şi depăşirii planului depinde de buna funcţionare a mecanismului cooperării interuzinale. — Ce a făcut comitetul judeţean pentru sprijinirea întreprinderilor care se confruntă cu probleme de felul celor enunţate! — Dar ce nu am făcut ! De la trimiterea de delegaţi în asemenea întreprinderi pînă la telefoane, telexuri, scrisori şi chiar deplasarea unor activişti in judeţele unde există Întreprinderi furnizoare nepunctuale. In plus, trimitem delegaţi şi scrisori pe diverse căi şi la ministerele de resort. Ce ar mai fi de făcut ? Doar să trimitem oameni de aici să lucreze in întreprinderile furnizoare ! Şi oricît ar fi de necrezut, cind a fost cazul am recurs chiar şi la această măsură. Socotesc că este momentul să se întreprindă măsuri pe multiple planuri, şi la nivelul ministerelor şi al centralelor, şi la nivelul comitetelor judeţene de partid şi al organizaţiilor de partid din întreprinderi pentru a schimba mentalitatea ingust-departamentală de a ignora cu uşurinţă interesele altor unităţi. Nu înseamnă că dacă in sistemul nostru socialist nu există concurenţă acerbă intre Întreprinderi, unităţile furnizoare — multe dintre ele unice pe întreaga economie — să promoveze arbitrariul in relaţiile cu alte întreprinderi. — Observăm că puneţi mult suflet In soluţionarea unor probleme care de fapt n-ar trebui să existe. Aminteaţi de legăturile judeţului cu ministerele. Să fie aceste legături lipsite de eficienţă In unele cazuri ? — In destule cazuri ! Există şi tn ministere oameni care s-au obişnuit să nuanţeze soluţiile — mai bine zis răspunsurile la sesizările noastre — incit după „asigurările“ date lucrurile nu se mişcă din loc. Ce vă spune dumneavoastră un răspuns de tipul acesta primit din partea Ministerului Industriei Uşoare : „Vă informăm că s-au iniţiat o serie de delegaţii speciale şi pe măsură ce se vor concretiza comenzile, vor fi avute in vedere şi Întreprinderile sătmărene...“ Cui foloseşte un asemenea răspuns care iţi „scapă printre degete“. Prea sună a birocraţie, o fugă de răspundere ! Aşa nu se poate face producţie pe baze ştiinţifice. In loc să răspundă clar că sunt sau nu sunt contracte, că există sau nu materie primă, în aşa fel ca să ştim dacă nu cumva e cazul să renunţăm la unele produse, se umblă cu formule sofisticate, ca nici măcar să nu poată spune cineva că ministerul nu e receptiv la sesizările trimise din judeţ. O atitudine care nu generează altceva decit pagubă, lăsînd întreprinderile să producă da multe ori pentru... stoc ! — Ştim că şi întreprinderea „Unio“ s-a confruntat cu citva timp in urmă cu greutăţi in privinţa relaţiilor de cooperare. Cum stau lucrurile acum ? — Nici acum nu s-a înregistrat o schimbare in bine. Dar pentru că a venit vorba de această unitate, să vă înfăţişez un alt tip de răspuns din partea unui minister — cel al industriei de maşini-unelte, electronicii şi electrotehnicii. In luna mai a.c. s-a cerut acestui minister să soluţioneze problemele privind repartizarea, contractarea şi livrarea eşalonată a motoarelor electrice necesare realizării utilajului minier, potrivit programului prioritar pe economie. Priviţi cum sună răspunsul : „S-au asigurat integral motoarele pentru obiectivele prioritare din economie cu termen de punere in funcţiune imediat“. Un răspuns nu numai evaziv, dar şi fără acoperire in fapte, care, de asemenea, nu face altceva decit să ne Încurce. Pentru că iată, realitatea arată că Întreprinderea „Unio“ nu a fost asigurată cu motoarele solicitate. Mai precis, de la „Electroputere" Craiova nu s-a primit nimic din necesarul pentru semestrul II de 93 de motoare de tipul MIP-2, X 630 kilowați, din care 83 nici nu au asigurată repartiţie. In luna iulie aveam cea mai mare nevoie de 50 bucăţi, in lipsa cărora nu poate fi vorba de o livrare la termen a utilajelor prioritare. De asemenea, in semestrul I, întreprinderea de motoare electrice Bucureşti, din 181 motoare n-a livrat decit 29 ; întreprinderea de transformatori şi motoare electrice din Filiaşi, din 82 bucăţi motoare a livrat doar 25. Sau ce am putea spune despre „ajutorul" Ministerului Industrializării Lemnului şi Materialelor de Construcţii, care stabileşte sarcini de plan, la întreprinderea de prelucrare I a lemnului, mai mici in trimestrul IV a.c. faţă de primul trimestru. De fapt, menţinerea unei neconcordanţe între indicatorii fizici şi valorici se pare că e o „lege“ mai nouă a planificării, descoperită de unii specialişti din acest minister. S-ar putea ca unii tovarăşi din ministerele respective să se supere de darea in vileag a unor asemenea mostre de superficialitate şi lipsă de concordanţă dintre vorbe şi fapte. Dar in spiritul înaltelor exigenţe formulate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cred că nu mai pot fi admise nici cele mai mici tendinţe de ignorare a problemelor serioase cu care se confruntă colectivele din Întreprinderi. Indiferent că ne aflăm geografic mai aproape sau mai departe de Bucureşti, toţi muncitorii şi specialiştii din întreprinderi şi noi, activiştii de partid şi specialiştii din centrale şi ministere, trebuie să punem umărul efectiv pentru a asigura o valorificare deplină şi eficientă a potenţialului productiv de care dispunem. In ce ne priveşte, vom situa pe primul plan şi in continuare efortul propriu pentru realizarea unei producţii suplimentare de 52 de milioane lei in acest an. Poate că sugestiv in acest sens este faptul că producţia suplimentară va fi obţinută in exclusivitate prin creşterea productivităţii muncii şi pe baza economiilor de materii prime, materiale şi energie. Convorbire realizată de Viorel SALAGEAN Octav GRUMEZA BĂTĂLIA PENTRU O PRODUCŢIE INDUSTRIALĂ DE CEL PUŢIN 12 MILIARDE LEU 1983 Efortul propriu este esenţial, dar contează mult şi buna conlucrare cu întreprinderile din alte judeţe Convorbire cu Carol FULÖP, secretar al Comitetului judeţean Satu Mare al P.C.R. Invitaţii turistice pe meleaguri vilcene Renumit prin frumuseţile naturii şi obiectivele sale turistice, judeţul Vilcea este vizitat de numeroşi turişti, în locuri pitoreşti, citeva atrăgătoare unităţi oferă condiţii de popas in orice anotimp. Pe malul Topologului, la 17 kilometri de Rm. Vilcea. In imediata apropiere a şoselei ce duce spre Piteşti, se află frumoasa unitate turistică hanul „Topologu“, care dispune de un restaurant, un bar de zi, o braserie şi camere cu cite două paturi, grupuri sanitare proprii, încălzire centrală. Un loc plăcut pentru odihnă, intr-un frumos peisaj montan, este şi hanul „Horezu“ din staţiunea cu acelaşi nume, de unde se pot face interesante excursii în împrejurimi. In oraşul Drăgăşani, hotelul „Rusidava“ este, de asemenea, o gazdă ospitalieră, dispunind de 136 locuri in 64 de camere cu confort de categoria I si restaurant. In fotografie : hotelul „Rusidava“. SANTEIA - mărfi 2 august 1983 CULESUL ŞI LIVRAREA LEGUMELOR Graficele nu sunt facultative, ele trebuie riguros respectate! Unităţile agricole din judeţul Călăraşi au cultivat in acest an 17 000 hectare cu legume în ogor propriu şi 9 500 hectare în cultură dublă. In primele două decade din luna iulie au fost livrate pe pieţe, la fabricile de conserve şi la export 12 861 tone de legume — 92 la sută din plan. Din analiza modului în care s-au realizat pe ansamblul judeţului graficele de livrări, la diferite sortimente rezultă unele dereglări. In primul semestru al anului şi in primele două decade din luna iulie s-au livrat suplimentar 5 000 de tone de tomate, dar la rădăcinoase s-au dat mai puţin cu 265 tone. Dacă surplusul de tomate a fost dirijat la fabricile de conserve, deci producţia a fost valorificată, in schimb rădâcinoasele nu s-au găsit în cantităţi suficiente pe piaţă. De asemenea, roşiile livrate în plus nu pot acoperi cantităţile de varză, castraveţi, ardei şi alte legume şi verdeţuri, sortimente la care n-au fost îndeplinite graficele de livrare. La Asociaţia economică de stat şi cooperatistă Cuza Vodă, restanţele pe primele şapte luni ale anului totalizează 2 869 tone legume, din care 400 tone tomate, 458 tone fasole păstăi, 40 tone ardei. Prima condiţie de care depinde livrarea legumelor potrivit graficelor întocmite o constituie obţinerea producţiei. Faptul că, în luna iulie, Asociaţia economică horticolă Jegălia şi-a realizat cu regularitate graficele la toate culturile de legume se datoreşte tocmai recoltelor mari pe care le realizează. De asemenea, in această mare unitate legumicolă sunt bine organizate recoltarea şi transportul produselor. „Noi ne străduim să obţinem recolte mari — ne spunea tovarăşul Dumitru Valeriu, inginerul şef al asociaţiei. De asemenea, respectăm întocmai sortimentele stabilite, graficele şi perioadele de livrare. Legumele sunt perisabile şi fiecare zi de întîrziere la recoltare sau livrare înseamnă deprecierea în unităţi din judeţul Călăraşi producţiei şi, in final, pierderi. Ca să evităm orice dereglare in circuitul legumelor, am organizat in aşa fel formaţiile de lucru şi transporturile incit drumul de la grădină la beneficiar să se facă în cel mai scurt timp posibil“. Ceea ce se remarcă de la bun început in grădinile acestei asociaţii, unde s-a înţeles foarte bine că graficele de livrare a legumelor trebuie respectate întocmai, că ele n-au funcţie facultativă, este participarea masivă la lucru. Zilnic, peste 1000 de cooperatori de la Dichiseni, Unirea, Gîldău şi Jegălia, dar şi din alte judeţe întreţin, irigă, recoltează, sortează şi încarcă legumele in camioane, după un program riguros întocmit. Randamentul acestora e mare datorită bunei organizări a muncii, precum şi creării unor condiţii corespunzătoare de cazare şi masă pe perioada lucrărilor. Aici, Cea mai mare parte din legume este transportată cu remorcile aparţinind asociaţiei. întrucit in zilele Următoare cantităţile ce urmează să fie livrate vor fi mari, există propunerea ca parcul I.T.A. de 150 tone să fie constituit intr-o coloană auto specializată, destinată numai pentru această asociaţie. Se apreciază că prin integrarea şoferilor în ferme se vor reduce timpul de staţionare a maşinilor la încărcarea legumelor în cimp şi consumul de carburanţi. Restanţele faţă de grafice la livrarea unor sortimente de legume se datoresc recoltelor slabe obţinute de unele unităţi agricole. Am arătat la început că Asociaţia legumicolă din comuna Cuza Vodă nu şi-a îndeplinit graficele de livrări la aproape toate sortimentele. Şi nu-i întimplător ! Pe unele sale nu au fost respectate tehnologiile stabilite. Terenurile cu tomate, care au fost irigate la timp, au rodit bine şi au cite 15 şi chiar mai mult de 20 de fructe bine dezvoltate. Dar cele neirigate au fructe puţine şi chircite. „N-am putut iriga decit o parte din culturi, întrucit motorina n-a venit la timp — ne-a spus inginerul Stamu Stamate, directorul asociaţiei. In luna iulie, cind seceta a fost puternică, am primit numai 21 tone de motorină din 143 prevăzute“. Ca bună seamă, nu s-ar fi ajuns la această situaţie dacă s-ar fi acţionat la timp pentru grăbirea lucrărilor de modernizare a sistemului de irigaţii pe cele 1500 hectare ale asociaţiei. In momentul de faţă o staţie de punere sub presiune este terminată şi o alta se află în lucru, conductele sunt montate pe întreaga suprafaţă. Au mai rămas de executat un canal şi racordurile. Concomitent cu măsurile care se cer întreprinse acum pentru întreţinerea exemplară a culturilor de legume, o mare atenţie trebuie acordată recoltării şi transportului acestor produse foarte perisabile. Pe traseul legumelor din grădini la pieţe sau la fabricile de conserve am constatat destule anomalii. Iată un caz oferit de ing. Floarea Bercenaru, şefă de fermă la C.A.P. Ulmu : „Livram roşii la Olteniţa. Camioanele au venit de la autobaza din Călăraşi la Ulmu, le-am încărcat şi le-am trimis la C.L.F. Călăraşi, după aviz. De acolo au plecat la Olteniţa pentru descărcare şi au revenit la Călăraşi“. Se vede clar de aici că circuitul este „umflat“ de un document, subliniem, necesar şi obligatoriu în raporturile dintre producător şi beneficiar. Dar documentele s-ar putea întocmi acolo unde se livrează marfa şi nu în birourile C.L.F. Problema e clară şi poate fi soluţionată rapid, adică recepţionarea producţiei livrate şi documentul respectiv să se facă la ferma furnizoare, aşa cum este normal. Se întimplă şi alte situaţii. La ferma nr. 1 a Asociaţiei legumicole din Cuza Vodă, două maşini speciale de cite 20 tope, venite de la Braşov, aşteptau de mai bine de cinci ore să fie încărcate. Cauza ? Nu era suficientă producţia etrînsă, deoarece nu erau destui oameni la recoltare şi încărcare. Aici a apărut şi un alt aspect : plimbarea fără rost a celor două maşini. Ele au fost trimise de la Braşov la Feteşti. Negăsind producţie la destinaţia stabilită, au plecat goale, la intimplare, după legume, in judeţul Călăraşi. Şeful fermei, Ion Dan, nu ştia că trebuie să livreze legume la Braşov, aşa că şi-a programat oamenii la alte lucrări. Consecinţele sunt nefavorabile şi pentru furnizor şi pentru beneficiar. Se desprinde concluzia că în judeţul Călăraşi, unul din judeţele mari cultivatoare de legume din ţară, lucrările din grădini trebuie executate cu mai multă responsabilitate pentru a creşte randamentul la hectar, iar prin organizarea temeinică a culesului, preluării și transportului să se evite orice pierderi. Rodica SIMIONESCU Lucian CIUBOTARU Ialomiţa» Un izbutit spectacol artistic „SPICELE DE AUR“ A intrat in tradiţie ca în fiecare miez de vară, după încheierea secerişului, cele mai valoroase formaţii artistice din judeţul Ialomiţa, distinse in cadrul Festivalului naţional „Cintarea României“, săprezinte bicinstea făurarilor de piine, mecanizatori şi cooperatori, tehnicieni şi specialişti, spectacolul intitulat „Spicele de aur“, aflat in această vară la cea de-a 16-a ediţie. De această dată, locul de desfăşurare a fost stadionul „1 Mai“ din municipiul Slobozia. In tribunele stadionului au fost prezenţi cooperatorii şi mecanizatorii din Grindu, Gîrbovi, Roşiori, Moviliţa, Drăgoeşti, Alexeni, Sineşti, Valea Măcrişului, Griviţa, Smirna, Miloşeşti, Cosîmbeşti. Sudiţi, lucrătorii şi specialiştii din întreprinderile agricole de stat Bărăganu, Stelnica, Făcăeni, Balaciu, Boroneşti şi Vlădeni, care, în campania de recoltare a orzului şi griului din acest an, au încheiat această importantă lucrare printre primii din judeţui din ţară. Peste 1 200 de artişti amatori de toate virstele au răsplătit hărnicia lucrătorilor din agricultura ialomiţeană. După semnalul trompeţilor ce au anunţat începerea spectacolului, rind pe rind au fost ovaţionaţi „la scenă deschisă“ artiştii din grupurile vocale de la întreprinderea judeţeană de transporturi locale, Centrul de calcul şi căminul cultural „Scînteia“, corurile reunite din municipiul Slobozia, orchestra „Bărăganul“, fluieraşii din Valea Ciorii, armonicele din Gîrbovi, cimpoierii din Amara, cobzarii din Munteni Buzău, fanfara Casei de cultură a sindicatelor din Slobozia, brigăzile artistice din Dridu, Fierbinţi şi IJU.L.F. Feteşti, şoimii patriei şi pionierii din Slobozia, formaţia de muzică uşoară a Casei de cultură din Urziceni şi cei 120 de dansatori din ansamblurile folclorice din Urziceni, Slobozia, Feteşti, Cocora, Ţăndărei, Luciu, Perieţi, Ciochina şi Vlădeni, cei mai buni recitatori din Slobozia şi Feteşti. Cea de-a 16-a ediţie a festivalului „Spicele de aur“ a fost cu adevărat o sărbătoare a muncii şi creaţiei, oamenii Bărăganului ialomiţean, milenară vatră de pâine şi istorie, demonstrind şi de această dată multiple valenţe artistice. Mihai VIŞOIU corespondentul „Scinteii"