Scînteia, august 1983 (Anul 52, nr. 12734-12758)

1983-08-02 / nr. 12734

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Idee inspirată O idee inspirată, plus efortu­rile unui entuziast — învăţăto­rul Manea Stancu — au rodit In realizarea unui adevărat muzeu in comuna Stejaru, judeţul Te­leorman. Aici au fost reunite numeroase obiecte de etnogra­fie, o colecţie de monezi, Intre care multe datină din primele secole ale erei noastre, docu­mente referitoare la viaţa satu­lui in decursul timpurilor, bu­nuri de uz casnic ţi gospodă­resc, ceramică ţi unelte din lemn. Un muzeu care se consti­tuie intr-un adevărat lăcaş de istorie ţi învăţătură pentru ge­neraţiile de azi ţi de miine, „La căsuţa cu zorele"... La numărul 227 din satul Tir­­noviţa, comuna Brădeţti, judeţul Harghita, există o casă veche, dar atit de bine îngrijită şi gos­podărită, că nici nu-i „ghiceşti" vârsta centenară. în grădina ca­sei este cultivată fiecare palmă de pământ. Numai gardul mai rămăsese stingher. Pină intr-o zi, cînd gazda i-a găsit şi gar­dului o întrebuinţare — ţi incă dintre cele mai frumoase. La „rădăcina“ lui au fost plantate citeva zorele. Acum, in această vară, de pe gardul casei de la nr. 227 din Tîrnoviţa se revarsă trei casca­de de zorele violete, una mai In­­eintătoare decit alta. Florile în­cing gardul ca un briu, făcin­­du-l ţi pe el parcă viu. Şi nu e drumeţ care să nu-ţi înceti­nească paşii sau să nu se o­­prească să-i admire podoaba. Motiv inedit Victor Micu deapănă in ziarul „Zori noi“ din Suceava poves­tea unui excavator al cooperati­vei agricole de producţie Ho­­rodnic. De multă, de foarte multă vreme, utilajul nu mai funcţiona. Ce nu i-au făcut mai marii cooperativei ? L-au sucit, l-au invirtit — nimic. Au ape­lat şi la meşterii dintr-o echipă „Service“. Dar nici ei nu i-au dibuit hiba. Culmea e că staţio­narea utilajului a costat coope­rativa nu mai puţin de 143 488 lei. Dar necazul e altul ţi e de domeniul... poveştilor de adormit copiii. Auzi dumneata: bărăbaia care nu s-a clintit deloc din loc a consumat, nici mai mult, nici mai puţin, decit 640 litri motorină şi 530 litri ulei hidrau­lic. Cum a reuşit această per­formanţă de a face ce a făcut fără a... face nimic, nimeni cică nu ţtie. Numai el, titard­rul. Deocamdată insă este în­căpăţînat. Dar ţi cînd o „vorbi“ !... Ac pentru... cojocar Cojocar de meserie, Vasile Unguruşan din Zalău a rămas fără permis de conducere. A fă­cut el ce-a făcut ţi nu s-a lăsat pînă nu i-a fost anulat, In aces­te condiţii, e­ra ţi cum n-ai fi avut niciodată permis de condu­cere. Nu mai avea permis, dar avea maşină ţi volanul il ispi­tea mereu. După ce a făcut un chef de zile mari cu nişte prie­teni, a urcat, in starea in care se afla, la volan, şi a pornit la drum. Efectuind insă o depăşire extrem de riscantă, a tamponat un autobuz. In loc să oprească şi să-şi vadă isprava, cojocarul a apăsat pe acceleraţie şi a dis­părut. Va apărea in faţa instan­ţei de jucată, care va găsi ac­ţi pentru... cojocar. Negoţ ambulant în sătean, Ionel Chiriloiu, mergea spre piaţa centrală din Galaţi cu un curcan la subsu­oară. Ii taie calea Vasile Far­caş, care-l întreabă: — De vinzare-i curcanul? — De vinzare. — Şi cit vrei pe el? — Da’ matale cit dai? — Hai la mine acasă, că stau la doi paşi. Ţi-l cumpăr eu, nu te mai osteni pină la piaţă. In curtea casei, V. F. a tot „cîntărit“ in mină curcanul, după care l-a dus în casă. Ie­şind in curte, l-a luat la rost pe stăpinul acestuia şi l-a im­­brincit afară in stradă. Ce a urmat am aflat din zia­rul „Viaţa nouă“. Curcanul a revenit la stăpînul lui, iar V. F. a fost chemat să răspundă in faţa legii. Mica publicitate Prestări servicii. De la modul In care arată berăria din zona gării Reghin pînă la ceea ce ar trebui să fie un comerţ in con­diţii de igienă şi civilizaţie este o cale atit de lungă, incit nu­mai Sanepidul ar mai putea s-o străbată. Vorba e : cînd ? Transport. Tom­a Chirtea din Gropniţa — Iaşi anunţă pasage­rii de ocazie să nu-l mai aştep­te pe obişnuitul traseu, pe care a încasat una mie lei amendă, pentru că işi transformase In taxi „maşinuţa“ pe care lucra. Adică,„ autobetoniera. Dispariţii. Cu adincă mlhnire, subsemnata Marcela R. din Mur­­geni — Vaslui aduc la cunoştin­ţă... cunoştinţelor mele întim­plă­­toare că am fost „răpită“ pentru şase luni din mijlocul tăietorilor de frunză la dini­ii amatorilor de distracţii. Se caută un telefon public în noua gară din Cluj-Napoca. Alo, se-aude o Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scinteii" mmm­mmmmm msmmsmm mmmmm mmmmm mmmm I PROMOVAREA PROGRESULUI TEHNIC-o îndatorire profesională şi o sarcină de înaltă răspundere politică - susţine proiectantul unor maşini de înaltă tehnicitate şi de mare productivitate­ într-o relatare publicată cu citva timp in urmă ne-am referit pe larg la succesele colectivului reputatei în­treprinderi ploieştene „1 Mai“ privind afirmarea progresului tehnic. Am amintit atunci de o serie de maşini şi instalaţii proiectate şi construite de specialiştii uzinei, de receptivita­tea şi capacitatea lor de reacţie la necesităţile economiei naţionale. Ca o confirmare a strădaniilor muncito­rilor, inginerilor şi tehnicienilor de aici, cu prilejul unei vizite de lucru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reco­mandat ca asemenea maşini să fie fabricate în serie şi pentru alte uni­tăţi din ţară spre a nu mai fi im­portate pe valută din străinătate. Astfel a luat fiinţă o fabrică de ma­­şini-unelte din domeniul tehnicii de vîrf care a însemnat, totodată, un larg timp de afirmare a cunoştinţe­lor şi creativităţii proiectanţilor din Întreprindere. Numai că despre au­torii acestor proiecte am vorbit mai puţin. De aceea am considerat po- * trivit să reînnodăm firul relatării şi să prezentăm pe unul dintre proiec­tanţii cei mai implicaţi în munca de elaborare de noi maşini şi utilaje — anume pe inginerul Cristian Teo­dorescu. . De la început ne-am schiţat un ca- * dru al discuţiilor ; intr-un fel am în­cercat să proiectăm imaginea pe care ne-o vom face despre viitorul nos­tru interlocutor, cu atit mai mult cu cit nu ne era cu totul necunoscut. Aflasem de realizările lui, mai știam, de asemenea, că la început lucrase în colectivul unui foarte cunoscut proiectant, in prezent­ pensionar. Deci, ne închipuiam noi, vom începe prin a arăta cum virstnicul inovator i-a îndrumat primii paşi, cum i-a insuflat încredere in forţele proprii, l-a ajutat să treacă peste primele obstacole. Modelul nostru, in bună parte, nu a fost confirmat.­ Viata a refuzat şi de data aceasta tiparele. Prima parte a convorbirii noastre a decurs după tipicul obişnuit. „Care sunt reuşitele de vîrf in activitatea dumneavoastră de proiectant şi la ce lucraţi in prezent ?“ Răspunsurile au fost prompte. Ne-a informat că anul trecut a proiectat şi trecut in fa­bricaţie de serie o maşină de găurit spaţial, o maşină de prelucrat piese de dimensiuni foarte mari, o alta pentru prelucrarea carcaselor, iar in prezent are pe planşetă schiţele unei familii de maşini. Eficienţa este de ordinul zecilor de milioane. L-am mai întrebat cite invenţii brevetate are pină in prezent. Răspunsul : 11, plus 10 inovaţii. „Cu asta nu ştiu ce aş mai putea să mai adaug despre munca mea, ne-a spus partenerul nostru de discuţie, îmi merge vorba că sunt o fire rezervată. Personal nu mă regăsesc in această caracterizare. Nu-mi place să discut despre mine. Am observat, in dife­rite situaţii,, că atunci cînd cineva monopolizează discuţia povestind despre sine, ceilalţi se cam plictisesc,' -sa­ fac că-l ascultă, din­ politeţe, dar privirea le devine absentă. Cu dum­neavoastră este însă altceva. Vă fa­ceţi meseria şi eu sunt dator să vă răspund la întrebări. Nu la toate. Anticipind o întrebare, aș dori să spun mai intîi că îmi place să mă ocup de politică. Politica in sensul de azi al cuvîntului. De pildă, afir­marea viguroasă a progresului tehnic promovată de partidul nostru înseam­nă politică. Dezvoltarea bazei ener­getice şi de materii prime înseamnă tot politică. Şi asemenea politică fa­cem şi noi in uzină. După consfă­tuirea de lucru de la Comitetul Cen­tral al partidului cu cadre de condu­cere şi alţi oameni ai muncii din in­dustria petrolului, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu a stabilit o serie de răspunderi care privesc şi între­prinderea noastră, noi, proiectanţii, am fost chemaţi la comitetul de partid şi ni s-a trasat sarcina să pre­gătim fabricaţia pentru dublarea pro­ducţiei de sape de foraj. Pentru a­­ceasta va trebui să proiectăm maşini speciale de înaltă tehnicitate şi de mare productivitate. O sarcină de producţie, dar eu zic că este, deo­potrivă, o sarcină politică, deoarece o înţelegem nu stricto senso, ci in largul context al obiectivelor trasate de Conferinţa Naţională a partidului“. Şi am pus întrebările din care s-a ţesut, Încetul cu încetul, o parte din viaţa, din preocupările şi din pro­filul moral al interlocutorului nostru. A absolvit politehnica in 1959 şi de atunci lucrează fără întrerupere la „1 Mai“. A muncit la început in co­lectivul inovatorului amintit, dar ne-a spus-o direct că pe plan profesional nu i-ar fi fost îndeajuns doar ce pu­tea învăţa de la el . „Venisem cu alte idei, cu alt orizont tehnic şi voiam să-mi impun soluţiile mele. Reţineţi, am devenit membru de partid in pe­rioada celui de-al IX-lea Congres al Comunistul -omul faptei, al conştiinţei înaintate, revoluţionare partidului. Activitatea mea de pro­iectant s-a desfăşurat sub semnul a­­cestei constelaţii. Şi in domeniul ştiinţei şi tehnicii a trebuit să fie de­frişat terenul de imobilism, de rutină, de abordări simpliste, empirice. Con­tactul cu cunoscutul inovator, pentru care păstrez un deosebit respect, a fost util in sensul că m-a ambi­ţionat“. Potrivit interlocutorului nostru, in proiect are un factor deloc neglijabil este şi inspiraţia. Dar nu o inspiraţie înţeleasă intr-o viziune romantică, să-ţi vină idei geniale din senin. Nu­mai pe terenul unei munci tenace ia naştere inspiraţia. „Se intimplă şi nu rar — ne precizează tovarăşul Teodorescu — să mă preocupe zile întregi o soluţie, să fac calcule, să citesc şi să recitesc diferite studii şi să nu-i dau de cap. Şi iată că intr-o dimineaţă totul mi se pare clar şi aş putea striga Evrika. Explicaţia este simplă, in urma unui studiu asiduu, datele reţinute de memorie la un moment Intră in conexiunile lor logice şi astfel apare şi inspiraţia, dar, repet, numai pe terenul unei munci tenace“. Depănîndu-şi reflecţiile in conti­nuare, ne spune că, din păcate, există la unii proiectanţi mentalitatea că activitatea de proiectare înseamnă numai calcule, probe de atelier, tabe­le statistice, toate exahititate -qu ■ con­­ştiin­Cioeitate, la rece. „O mentalitate profund greşită care trebuie combă­tută cu­ Vigoare —"a­­ţinut sa subli­nieze proiectantul — deoarece nu se poate înfăptui nimic temeinic şi de valoare dacă munca nu poartă girul pasiunii“. Inginerul Cristian Teodorescu este in prezent şeful atelierului de pro­iectare al întreprinderii şi membru al organizaţiei de bază de aici. „Cum măi port eu in aceste ipostaze ? Omul nu poate ajunge peste noapte la o înţelegere mai profundă a rosturilor sale existenţiale. De aceea, le atrag atenţia mai noilor mei colaboratori, care se mai lasă pe tinteală, răspicat şi fără drept de replică , să mun­ceşti în aşa fel incit să-ţi justifici pe deplin retribuţia, împreună cu cei­lalţi membri­­ ai biroului insă, prin toate formele muncii politice şi edu­cative­, printr-un schimb neîngrădit de păreri, urmărim să insuflam pro­iectanţilor pasiune, sentimentul dato­riei, urmărim să le dezvoltăm spiri­tul de a gindi, de a căuta noul in sensul exigenţelor formulate de se­cretarul general al partidului la Ple­nara Consiliului Naţional pentru Şti­inţă şi Tehnologie. Avem o tematică pentru adunările de partid foarte precis elaborată in această direcţie. Am reuşit dealtfel să formăm proiec­tanţi de nădejde. Vă dau şi citeva nume : inginerul Gabriel Rădolaş, după părerea mea un proiectant de mare viitor, subinginerul Ion Miroiu, tehnicianul Gheorghe Pirvu“. Ajungem la preocupările extrapro­­fesionale : literatură şi muzică. „Nu sunt exclusivist, imi place şi muzica uşoară şi muzica simfonică, Beetho­ven, Enescu, Ceaikovschi. Aceste preocupări nu le consider cu totul extraprofesionale. Dealtfel, cînd imi izbuteşte cite ceva, pun discul cu «Oda bucuriei»“. Ne-am exprimat do­rinţa să ne vorbească eventual şi de unele conflicte, de unele confruntări, la care ne-a replicat: „V-am averti­zat că n-o să vă răspund la toate în­trebările. Au existat şi conflicte. Uneori, cel puţin aşa am impresia, au pornit din invidie. Şi mi-au cam amărit sufletul. Insă ele reprezintă un trecut de care nu vreau să-mi a­­mintesc“. „Şi nu v-aţi gîndit atunci să plecaţi în altă parte ?“ „Nu. Am primit chiar o ofertă ademenitoare de la o mare întreprindere din Capi­tală, cu o perspectivă aproape certă de specializare pe un termen înde­lungat intr-o ţară interesantă. De ce n-am răspuns pozitiv acestei oferte? Fiindcă mă simt foarte bine aici unde mi-am şi împlinit visurile mele de pe băncile facultăţii , să proiectez maşini. Şi apoi organizaţia de partid promovează cu vigoare un climat de dezbatere creatoare, de încurajare, de încredere in forţele proprii, teren care nu prieşte imposturii, falselor valori, conservatorismului“. La în­cheierea convorbirii noastre, interlo­cutorul ne-a mai spus: „Ştiu că şi in meseria dumneavoastră pasiunea este un element esenţial. Dacă eventual o să comentaţi cele ce aţi aflat de la mine, v-aş ruga s-o faceţi in ter­meni ponderaţi". Sperăm să-i fi res­pectat dorinţa, limitîndu-ne la a reda cit mai exact Conţinutul convorbirii. Constantin VARVARA Constantin CAPRARU In bătălia pentru o producţie industrială suplimentară de 12 miliarde lei în 1983, sarcină subliniată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, se­cretarul general al partidului, la plenara C.C. al P.C.R. din 29—30 iunie, un rol hotăritor il are activitatea politico-organizatorică desfăşurată de or­ganizaţiile judeţene de partid in vederea mobilizării comuniştilor, tuturor oamenilor muncii pentru punerea operativă in valoare a tuturor resurselor de creştere a productivităţii muncii, reducere a costurilor de producţie, innoire şi modernizare a produselor. In legătură cu rezultatele obţinute pină in prezent şi cu măsurile şi acţiunile aflate in curs de desfăşurare in întreprinderi sătmărene am avut o convorbire cu tovarăşul Carol Fülöp, secretar al Comitetului judeţean Satu Mare al P.C.R. — Cum apreciaţi rezultatele obţi­nute, in perioada care a trecut din acest an, de industria sătmăreană 7 Reflectă ele nivelul posibilităţilor maxime umane, materiale şi tehnice, de care dispun întreprinderile 7 — Pe scurt, considerăm că rezul­tatele sunt satisfăcătoare. Nu spun foarte bune şi nici măcar bune. In primul semestru — datele pe şapte luni nu au fost incă centralizate — s-a realizat o producţie peste plan de circa 30 milioane lei, concretizată în produse solicitate de piaţa internă şi la export : utilaj minier, confecţii, piese auto, ţesături. Numai şapte întreprin­deri din judeţ — „Unio“, „Mondiala“, întreprinderea textilă „Ardeleana“, Întreprinderea de piese auto ş.a. — au realizat o producţie suplimentară de aproape 55 milioane lei. Altfel spus, prin depăşirea planului în numai şapte întreprinderi, judeţul Satu Mare poate considera că şi-a onorat sarcina ce îi revine — 52 milioane Iei — in efortul naţional de realizare a unei producţii industriale suplimen­tare de cel puţin 12 miliarde lei în acest an. — Şi totuşi, pe ansamblul judeţu­lui depăşirea efectivă a planului la producţia-marfă este de numai 30 milioane lei. — Acesta este şi unul din motivele pentru care rezultatele de pînă acum le apreciem ca fiind numai satisfă­cătoare. Pentru că alte întreprinderi „au mincat“ din ce au agonisit uni­tăţile noastre fruntaşe, prin nereali­­zările înregistrate diminuind simţi­tor şi rezultatele pe ansamblul jude­ţului. Am in vedere, în principal, în­treprinderea de prelucrare a lemnu­lui, Întreprinderea de materiale de construcţii, unităţi din industria ali­mentară. Apreciez că posibilităţile in­dustriei judeţului nostru de depă­şire a planului pe acest an nu tre­buie numărate in zeci de milioane lei, ci nu sute de milioane lei. Avem o excelentă dotare tehnică, avem co­lective de oameni închegate, cu expe­rienţă. Esenţială pentru valorificarea potenţialului nostru productiv este acum buna conlucrare cu toate uni­tăţile furnizoare şi beneficiare din ţară. Suntem­ legaţi de zeci şi zeci de întreprinderi din ţară prin relaţii de cooperare şi este suficient ca una singură să manifeste superficialitate sau nepunctualitate pentru ca planul unei întregi întreprinderi să fie dat peste cap. Iată de ce consider că in condiţiile actuale, avind in vedere şi măsurile recente de perfecţionare a sistemului de retribuire a muncii, onorarea integrală a angajamentelor contractuale devine nu numai o obli­gaţie profesională, legală, ci mai ales una morală. Ce vină au, de pildă, lu­crătorii de la întreprinderea de piese auto, care au realizat 99 la sută din­ producţia de servo­ frîne, dar care nu pot expedia produsele pentru că o în­treprindere furnizoare nu-i livrează o banală garnitură de cauciuc in va­loare de ciţiva bani . Consider că la ora actuală soluţionarea problemelor realizării şi depăşirii planului de­pinde de buna funcţionare a meca­nismului cooperării interuzinale. — Ce a făcut comitetul judeţean pentru sprijinirea întreprinderilor care se confruntă cu probleme de felul celor enunţate­­! — Dar ce nu am făcut ! De la tri­miterea de delegaţi în asemenea în­treprinderi pînă la telefoane, tele­xuri, scrisori şi chiar deplasarea unor activişti in judeţele unde există În­treprinderi furnizoare nepunctuale. In plus, trimitem delegaţi şi scrisori pe diverse căi şi la ministerele de re­sort. Ce ar mai fi de făcut ? Doar să trimitem oameni de aici să lucreze in întreprinderile furnizoare ! Şi oricît ar fi de necrezut, cind a fost cazul am recurs chiar şi la această măsură. Socotesc că este momentul să se în­treprindă măsuri pe multiple planuri, şi la nivelul ministerelor şi al centra­lelor, şi la nivelul comitetelor jude­ţene de partid şi al organizaţiilor de partid din întreprinderi pentru a schimba mentalitatea ingust-departa­­mentală de a ignora cu uşurinţă inte­resele altor unităţi. Nu înseamnă că dacă in sistemul nostru socialist nu există concurenţă acerbă intre Întreprinderi, unităţile furnizoare — multe dintre ele unice pe întreaga economie — să promoveze arbitrariul in relaţiile cu alte întreprinderi. — Observăm că puneţi mult suflet In soluţionarea unor probleme care de fapt n-ar trebui să existe. Amin­teaţi de legăturile judeţului cu mi­nisterele. Să fie aceste legături lip­site de eficienţă In unele cazuri ? — In destule cazuri ! Există şi tn ministere oameni care s-au obişnuit să nuanţeze soluţiile — mai bine zis răspunsurile la sesizările noastre — incit după „asigurările“ date lucrurile nu se mişcă din loc. Ce vă spune dumneavoastră un răspuns de tipul acesta primit din partea Ministerului Industriei Uşoare : „Vă informăm că s-au iniţiat o serie de delegaţii spe­ciale şi pe măsură ce se vor concre­tiza comenzile, vor fi avute in vedere şi Întreprinderile sătmărene...“ Cui foloseşte un asemenea răspuns care iţi „scapă printre degete“. Prea sună a birocraţie, o fugă de răspundere ! Aşa nu se poate face producţie pe baze ştiinţifice. In loc să răspundă clar că sunt sau nu sunt contracte, că există sau nu materie primă, în aşa fel ca să ştim dacă nu cumva e ca­zul să renunţăm la unele produse, se umblă cu formule sofisticate, ca nici măcar să nu poată spune cineva că ministerul nu e receptiv la sesizările trimise din judeţ. O atitudine care nu generează altceva decit pagubă, lă­­sînd întreprinderile să producă da multe ori pentru... stoc ! — Ştim că şi întreprinderea „Unio“ s-a confruntat cu citva timp in urmă cu greutăţi in privinţa relaţiilor de cooperare. Cum stau lucrurile acum ? — Nici acum nu s-a înregistrat o schimbare in bine. Dar pentru că a venit vorba de această unitate, să vă înfăţişez un alt tip de răspuns din partea unui minister — cel al indus­triei de maşini-unelte, electronicii şi electrotehnicii. In luna mai a.c. s-a cerut acestui minister să soluţioneze problemele privind repartizarea, con­tractarea şi livrarea eşalonată a mo­toarelor electrice necesare realizării utilajului minier, potrivit programu­lui prioritar pe economie. Priviţi cum sună răspunsul : „S-au asigurat integral motoarele pentru obiectivele prioritare din economie cu termen de punere in funcţiune imediat“. Un răspuns nu numai evaziv, dar şi fără acoperire in fapte, care, de asemenea, nu face altceva decit să ne Încurce. Pentru că iată, realitatea arată că Întreprinderea „Unio“ nu a fost asigurată cu motoarele solicitate. Mai precis, de la „Electroputere" Craiova nu s-a primit nimic din ne­cesarul pentru semestrul II de 93 de motoare de tipul MIP-2, X 630 kilo­wați, din care 83 nici nu au asigurată repartiţie. In luna iulie aveam cea mai mare nevoie de 50 bucăţi, in lipsa cărora nu poate fi vorba de o livrare la termen a utilajelor priori­tare. De asemenea, in semestrul I, întreprinderea de motoare electrice Bucureşti, din 181 motoare n-a livrat decit 29 ; întreprinderea de trans­formatori şi motoare electrice din Filiaşi, din 82 bucăţi motoare a livrat doar 25. Sau ce am putea spune despre „ajutorul" Ministerului Industriali­zării Lemnului şi Materialelor de Construcţii, care stabileşte sarcini de plan, la întreprinderea de prelu­crare I a lemnului, mai mici in tri­mestrul IV a.c. faţă de primul tri­mestru. De fapt, menţinerea unei neconcordanţe între­­ indicatorii fi­zici şi valorici se pare că e o „lege“ mai nouă a planificării, descoperită de unii specialişti din acest mi­nister. S-ar putea ca unii tovarăşi din ministerele respective să se supere de darea in vileag a unor asemenea mostre de superficialitate şi lipsă de concordanţă dintre vorbe şi fapte. Dar in spiritul înaltelor exigenţe for­mulate de secretarul general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cred că nu mai pot fi admise nici cele mai mici tendinţe de ignorare a problemelor serioase cu care se confruntă colectivele din Întreprin­deri. Indiferent că ne aflăm geogra­fic mai aproape sau mai­­ departe de Bucureşti, toţi muncitorii şi specialiş­tii din întreprinderi şi noi, activiştii de partid şi specialiştii din centrale şi ministere, trebuie să punem umă­rul efectiv pentru a asigura o valori­ficare deplină şi eficientă a potenţia­lului productiv de care dispunem. In ce ne priveşte, vom situa pe primul plan şi in continuare efortul propriu pentru realizarea unei producţii su­plimentare de 52 de milioane lei in acest an. Poate că sugestiv in acest sens este faptul că producţia supli­mentară va fi obţinută in exclusivi­tate prin creşterea productivităţii muncii şi pe baza economiilor de ma­terii prime, materiale şi energie. Convorbire realizată de Viorel SALAGEAN Octav GRUMEZA BĂTĂLIA PENTRU O PRODUCŢIE INDUSTRIALĂ DE CEL PUŢIN 12 MILIARDE LEU­ 1983 Efortul propriu este esenţial, dar contează mult şi buna conlucrare cu întreprinderile din alte judeţe Convorbire cu Carol FULÖP, secretar al Comitetului judeţean Satu Mare al P.C.R. Invitaţii turistice pe meleaguri vilcene Renumit prin frumuseţile natu­rii şi obiectivele sale turistice, ju­deţul Vilcea este vizitat de nume­roşi turişti, în locuri pitoreşti, ci­teva atrăgătoare unităţi oferă con­diţii de popas in orice anotimp. Pe malul Topologului, la 17 kilo­metri de Rm. Vilcea. In imediata apropiere a şoselei ce duce spre Piteşti, se află frumoasa unitate turistică hanul „Topologu“, care dispune de un restaurant, un bar de zi, o braserie şi camere cu cite două paturi, grupuri sanitare pro­prii, încălzire centrală. Un loc plăcut pentru odihnă, in­tr-un frumos peisaj montan, este şi hanul „Horezu“ din staţiunea cu acelaşi nume, de unde se pot face interesante excursii în împre­jurimi. In oraşul Drăgăşani, hotelul „Rusidava“ este, de asemenea, o gazdă ospitalieră, dispunind de 136 locuri in 64 de camere cu confort de categoria I si restaurant. In fotografie : hotelul „Rusida­va“. SANTEIA - mărfi 2 august 1983 CULESUL ŞI LIVRAREA LEGUMELOR Graficele nu sunt facultative, ele trebuie riguros respectate! Unităţile agricole din judeţul Călă­raşi au cultivat in acest an 17 000 hec­tare cu legume în ogor propriu şi 9 500 hectare în cultură dublă. In pri­mele două decade din luna iulie au fost livrate pe pieţe, la fabricile de conserve şi la export 12 861 tone de legume — 92 la sută din plan. Din analiza modului în care s-au reali­zat pe ansamblul judeţului graficele de livrări, la diferite sortimente re­zultă unele dereglări. In primul semestru al anului şi in primele două decade din luna iulie s-au livrat suplimentar 5 000 de tone de tomate, dar la rădăcinoase s-au dat mai puţin cu 265 tone. Dacă sur­plusul de tomate a fost dirijat la fabricile de conserve, deci producţia a fost valorificată, in schimb rădâci­­noasele nu s-au găsit în cantităţi suficiente pe piaţă. De asemenea, roşiile livrate în plus nu pot acoperi cantităţile de varză, castraveţi, ardei şi alte legume şi verdeţuri, sorti­mente la care n-au fost îndeplinite graficele de livrare. La Asociaţia economică de stat şi cooperatistă Cuza Vodă, restanţele pe primele şapte luni ale anului totalizează 2 869 tone legume, din care 400 tone tomate, 458 tone fasole păstăi, 40 tone ardei. Prima condiţie de care depinde livrarea legumelor potrivit graficelor întocmite o constituie obţinerea pro­ducţiei. Faptul că, în luna iulie, Asociaţia economică horticolă Jegă­­lia şi-a realizat cu regularitate grafi­cele la toate culturile de legume se datoreşte tocmai recoltelor mari pe care le realizează. De asemenea, in această mare unitate legumicolă sunt bine organizate recoltarea şi trans­portul produselor. „Noi ne străduim să obţinem recolte mari — ne spunea tovarăşul Dumitru Valeriu, ingine­rul şef al asociaţiei. De asemenea, respectăm întocmai sortimentele sta­bilite, graficele şi perioadele de livrare. Legumele sunt perisabile şi fiecare zi de întîrziere la recoltare sau livrare înseamnă deprecierea în unităţi din judeţul Călăraşi producţiei şi, in final, pierderi. Ca să evităm orice dereglare in circuitul legumelor, am organizat in aşa fel formaţiile de lucru şi transporturile incit drumul de la grădină la bene­ficiar să se facă în cel­ mai scurt timp posibil“. Ceea ce se remarcă de la bun început in grădinile acestei asociaţii, unde s-a înţeles foarte bine că grafi­cele de livrare a legumelor trebuie respectate întocmai, că ele n-au func­ţie facultativă, este participarea masivă la lucru. Zilnic, peste 1000 de cooperatori de la Dichiseni, Uni­rea, Gîldău şi Jegălia, dar şi din alte judeţe întreţin, irigă, recoltează, sortează şi încarcă legumele in ca­mioane, după un program riguros întocmit. Randamentul acestora e mare datorită bunei organizări a muncii, precum şi creării unor con­diţii corespunzătoare de cazare şi masă pe perioada lucrărilor. Aici, Cea mai mare parte din legume este transportată cu remorcile aparţinind asociaţiei. întrucit in zilele Urmă­toare cantităţile ce urmează să fie livrate vor fi mari, există propune­rea ca parcul I.T.A. de 150 tone să fie constituit intr-o coloană auto spe­cializată, destinată numai pentru a­­ceastă asociaţie. Se apreciază că prin integrarea şoferilor în ferme se vor reduce timpul de staţionare a maşi­nilor la încărcarea legumelor în cimp şi consumul de carburanţi. Restanţele faţă de grafice la livra­rea unor sortimente de legume se datoresc recoltelor slabe obţinute de unele unităţi agricole. Am arătat la început că Asociaţia legumicolă din comuna Cuza Vodă nu şi-a îndepli­nit graficele de livrări la aproape toate sortimentele. Şi nu-i întimplă­­tor ! Pe unele sale nu au fost res­pectate tehnologiile stabilite. Tere­nurile cu tomate, care au fost irigate la timp, au rodit bine şi au cite 15 şi chiar mai mult de 20 de fructe bine dezvoltate. Dar cele neirigate au fructe puţine şi chircite. „N-am putut iriga decit o parte din culturi, întrucit motorina n-a ve­nit la timp — ne-a spus inginerul Stamu Stamate, directorul asociaţiei. In luna iulie, cind seceta a fost pu­ternică, am primit numai 21 tone de motorină din 143 prevăzute“. Ca bună seamă, nu s-ar fi ajuns la a­­ceastă situaţie dacă s-ar fi acţionat la timp pentru grăbirea lucrărilor de modernizare a sistemului de iri­gaţii pe cele 1500 hectare ale aso­ciaţiei. In momentul de faţă o staţie de punere sub presiune este termi­nată şi o alta se află în lucru, con­ductele sunt montate pe întreaga su­prafaţă. Au mai rămas de executat un canal şi racordurile. Concomitent cu măsurile care se cer întreprinse acum pentru întreţi­nerea exemplară a culturilor de le­gume, o mare atenţie trebuie acor­dată recoltării şi transportului aces­tor produse foarte perisabile. Pe tra­seul legumelor din grădini la pieţe sau la fabricile de conserve am con­statat destule anomalii. Iată un caz oferit de ing. Floarea Bercenaru, şefă de fermă la C.A.P. Ulmu : „Li­vram roşii la Olteniţa. Camioanele au venit de la­ autobaza din Călăraşi la Ulmu, le-am încărcat şi le-am trimis la C.L.F. Călăraşi, după aviz. De acolo au plecat la Olteniţa pentru descărcare şi au revenit la Călăraşi“. Se vede clar de aici că circuitul este „umflat“ de un document, subliniem, necesar şi obligatoriu în raporturile dintre producător şi beneficiar. Dar documentele s-ar putea întocmi acolo unde se livrează marfa şi nu în bi­rourile C.L.F. Problema e clară şi poate fi soluţionată rapid, adică re­­cepţionarea producţiei livrate şi do­cumentul respectiv să se facă la ferma furnizoare, aşa cum este nor­mal. Se întimplă şi alte situaţii. La ferma nr.­ 1 a Asociaţiei legumicole din Cuza Vodă, două maşini speciale de cite 20 tope, venite de la Braşov, aşteptau de mai bine de cinci ore să fie încărcate. Cauza ? Nu era suficientă producţia etrînsă, deoarece nu erau destui oa­meni la recoltare şi încărcare. Aici a apărut şi un alt aspect : plimba­rea fără rost a celor două maşini. Ele au fost trimise de la Braşov la Fe­teşti. Negăsind producţie la desti­naţia stabilită, au plecat goale, la in­­timplare, după legume, in judeţul Călăraşi. Şeful fermei, Ion Dan, nu ştia că trebuie să livreze legume la Braşov, aşa că şi-a programat oame­nii la alte lucrări. Consecinţele sunt nefavorabile şi pentru furnizor şi pentru beneficiar. Se desprinde concluzia că în jude­ţul Călăraşi, unul din judeţele mari cultivatoare de legume din ţară, lu­crările din grădini trebuie executate cu mai multă responsabilitate pentru a creşte randamentul la hectar, iar prin organizarea temeinică a culesu­lui, preluării și transportului să se evite orice pierderi. Rodica SIMIONESCU Lucian CIUBOTARU Ialomiţa» Un izbutit spectacol artistic „SPICELE DE AUR“ A intrat in tradiţie ca în fiecare miez de vară, după încheierea secerişului, cele mai valoroase formaţii ar­tistice din judeţul Ia­lomiţa, distinse in ca­drul Festivalului na­ţional „Cintarea Româ­niei“, să­­prezinte bi­ci­nstea făurarilor de piine, mecanizatori şi cooperatori, tehnicieni şi specialişti, spectaco­lul intitulat „Spicele de aur“, aflat in aceas­tă vară la cea de-a 16-a ediţie. De această dată, lo­cul de desfăşurare a fost stadionul „1 Mai“ din municipiul Slobo­zia. In tribunele sta­dionului au fost pre­zenţi cooperatorii şi mecanizatorii din Grindu, Gîrbovi, Ro­şiori, Moviliţa, Drăgo­­eşti, Alexeni, Sineşti, Valea Măcrişului, Gri­­viţa, Smirna, Miloşeşti, Cosîmbeşti. Sudiţi, lu­crătorii şi specialiştii din întreprinderile a­­gricole de stat Bărăga­nu, Stelnica, Făcăeni, Balaciu, Boroneşti şi Vlădeni, care, în cam­pania de recoltare a orzului şi griului din acest an, au încheiat această importantă lu­crare printre primii din judeţ­ui din ţară. Peste 1 200 de artişti amatori de toate vir­­stele au răsplătit hăr­nicia lucrătorilor din agricultura ialomi­­ţeană. După semnalul trom­peţilor ce au anunţat începerea spectacolu­lui, rind pe rind au fost ovaţionaţi „la sce­nă deschisă“ artiştii din grupurile vocale de la întreprinderea jude­ţeană de transporturi locale, Centrul de calcul şi căminul cul­tural „Scînteia“, coru­rile reunite din muni­cipiul Slobozia, orches­tra „Bărăganul“, fluie­­raşii din Valea Ciorii, armonicele din Gîr­bovi, cimpoierii din Amara, cobzarii din Munteni Buzău, fanfa­ra Casei de cultură a sindicatelor din Slobo­zia, brigăzile artistice din Dridu, Fierbinţi şi IJU.L.F. Feteşti, şoi­mii patriei şi pionierii din Slobozia, formaţia de muzică uşoară a Ca­sei de cultură din Ur­­ziceni şi cei 120 de dansatori din ansam­blurile folclorice din Urziceni, Slobozia, Fe­teşti, Cocora, Ţăndă­­rei, Luciu, Perieţi, Ciochina şi Vlădeni, cei mai buni recitatori din­ Slobozia şi Feteşti. Cea de-a 16-a ediţie a festivalului „Spicele de aur“ a fost cu ade­vărat o sărbătoare a muncii şi creaţiei, oa­menii Bărăganului ia­­lomiţean, milenară va­tră de pâine şi istorie, demonstrind şi de a­­ceastă dată multiple valenţe artistice. Mihai VIŞOIU corespondentul „Scinteii"

Next