Scînteia, septembrie 1983 (Anul 52, nr. 12759-12784)

1983-09-01 / nr. 12759

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Mecanicul de pe 61074 Trenul de marfă 61 074, care venea dinspre laţi, trecuse de staţia Buhăieşti. Mergea cu vi­teză maximă. Deodată, la kilo­metrul 360+500, ochiul ager al mecanicului Emiliu Vasiliu a ob­servat in depărtare, pe linie, o mogildeaţă care semăna a om. Cu toată puterea a frinat brusc şi locomotiva colosului, scrişnind din toate încheieturile, s-a oprit greu, dar absolut milimetric lin­gă timpla unui copil. Speriat, acesta a luat-o la fugă peste cimp. Ce se intimplase ? Obosit de joacă şi de căldura toropitoare, Vasilică din Birzeşti, in virstă de zece ani, adormise chiar pe linia ferată. Numai atenţia trează şi rapi­ditatea cu care a acţionat meca­nicul au făcut ca băieţelul să mai fie şi acum in viaţă. Croazieră pe Dunăre Patru sute de pensionari, foşti muncitori in marile întreprin­deri ale Galaţiului, s-au îmbar­cat pe navele „Tudor Vladimi­­rescu“ şi „Tomis“ intr-o croa­zieră pe Dunăre. Pentru a vedea cum­­mai ara­tă oraşul privit de pe apă. Pentru a-şi împărtăşi amintiri comune­ ,Iniţiativa a aparţinut Casei de ajutor reciproc a pensionarilor din Galaţi, iar reuşita acţiunii — unanim apreciată — ne de­termină s-o facem publică, prin aceste rinduri, pentru a fi pre­luată şi de alţii. Isprava lui Pămătuf Pămătuf este numele unul din­ frumos şi ager. Intr-o sea­ră, Pămătuf avea să devină „eroul“ unei isprăvi demne de toată admiraţia. Cum stătea el, Pămătuf, ca de obicei, lingă stăpinul său, Iosif Petkas, din Satu Mare, a în­ceput, deodată, să se agite, aţintind ochii cină spre uşă, cind spre fereastră. Nu s-a lăsat pină nu l-a făcut pe stăpin să iasă afară. Apoi, Pămătuf s-a îndreptat spre o grădină şi stă­pinul l-a urmat. Acolo, in mij­locul grădinii, era o femeie că­zută în iarbă. I se făcuse rău şi se afla in stare foarte gravă. Medicii au recunoscut că dacă viaţa femeii a putut fi salvată, aceasta s-a datorat faptului că a fost adusă la timp la spital. Şi aceasta datorită lui Pămă­­ tuf. De necrezut! Ce o fi avut de gînd să facă Vasile Grădinaru din Roznov, judeţul Neamţ, cu ditamai sta­ţia de radioamplificare pe care a furat-o de la căminul cultural, numai el ştie. Pină la urmă, ce credeţi că a făcut cu ea ? I-a făcut-o cadou consăteanului său Constantin Petcu. Acesta, mai practic, in loc s-o ducă înapoi de unde fusese luată sau să anunţe autorităţile, i-a dat-o lui Nicolae Pancu pe un aparat de radio şi un ceas. Dar cum nici Pancu nu avea ce face cu ea, i-a dat-o lui Gheorghe Adochi­­ţei, pe un televizor. Cine ştie prin cite mîini ar mai fi trecut staţia de amplificare, dacă oamenii legii n-ar fi „amplificat“ cerce­tările, şi nu ar fi dat de urma făptaşului, care l-a ...urmat. Cîte popice, atitea sticle... La popicăria amenajată in a­­propierea bufetului ,din Coşeiu, judeţul Sălaj, s-a desfăşurat o spectaculoasă partidă. Fireşte, de popice. „Meciul“ a avut loc intre Gheorghe Ardelean şi Gri­­gore Bogdan, consătean şi veri­şor cu primul. Meci de zile mari, in care cei doi au „doborit“ cam tot atitea sticle cite popice au ni­merit să stea in calea bilelor aruncate alandala, in echilibrul lor precar. Cind să se tragă li­nie şi să se adune popicele şi­­sticlele, nici unul nu mai era in stare să spună cit fac doi şi cu doi, necum să-şi mai pună min­tea la contribuţie, învăluită de aburii alcoolului. Aşa că, neie­­şindu-le socoteala, au început un scandal de pomină. A fost sto­pat doar de organele de miliţie, care le-au acordat „performeri­lor“ cite un „premiu“ de 2 000 lei la fiecare. Să nu-ncapă supărare ! Mica publicitate Comerţ stradal, improvizind in piaţa din Drobeta-Turnu Se­verin o tarabă, Gheorghe Bucur n-a apucat să se... bucure prea mult de marfa pe care o vindea la preţ de speculă. I s-a „preţuit“ şi lui isprava, după lege. Vinzări, „înarmaţi“ cu 87 de cartuşe de ţigări străine, N. Ar­deleanu şi I. Erimescu au des­cins in gara Timişoara-Nord spre a le vinde amatorilor de chilipir. N-au mai apucat. Au fost imediat „dezarmaţi“ pină la... ultimul cartuş. Prestări servicii. Amatorii de nunţi se pot adresa cu toată... neîncrederea restaurantului „Mureşul“ din Luduş. Cu în­credere s-a adresat un localnic şi a păţit-o. Văzind că i s-a „umflat“ nota de plată, a anunţat miliţia, intre prima şi a doua notă, diferenţa era de „numai“ 17 950 lei (şaptespre­zece mii nouă sute cincizeci lei). Incredibil, dar adevărat ! Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scinteii” SCRISORI ALE OAMENILOR MUNCII ADRESATE CONDUCERII PARTIDULUI analizate şi soluţionate în concordanţă cu legile ţării, cu principiile eticii şi echităţii socialiste, în spiritul grijii faţă de om Cu fermitate pentru reinstaurarea climatului de corectitudine in întreprindere Intr-o scrisoare adresată tovară­şului Nicolae Ceauşescu, unul din­tre lucrătorii unităţii de vinificaţie Olteneşti, aparţinînd întreprinderii viei şi vinului Vaslui, Ion Bulaga, sesiza că şeful unităţii comite abu­zuri şi ilegalităţi, sustrageri din avutul obştesc. El mai informa că a anunţat organele locale de partid despre aceste nereguli, însă şeful unităţii a aflat şi i-a schimbat mai întîi locul de muncă, iar apoi a dat dispoziţie să nu mai fie primit la lucru. Secretarul general al partidului a hotărît ca scrisoarea să fie dată spre rezolvare secretarilor de resort ai C.C. al P.C.R. Din cercetările efectuate a re­zultat că, intr-adevăr, Mihai Ghi­­ban, şeful unităţii de vinificaţie Olteneşti, prin nerespectarea nor­melor tehnologice de vinificaţie şi­ intocmirea necorespunzătoare a do­cumentelor de evidenţă primară, a creat însemnate plusuri de vinuri şi alcool în gestiune, din care a sustras pentru sine ori în folosul altor persoane. Din calculele preli­minare, a rezultat un plus în ges­tiune de 45 000 litri vin. In campa­niile de recoltare a strugurilor, a pontat fictiv unele persoane, de la care a pretins şi primit o parte din sumele înscrise în statele de retri­buire. A crescut in incinta unităţii viţei, porci şi păsări, proprietate personală, pe care le-au îngrijit muncitorii din subordine, cu furaje obţinute de la C.A.P. Tîrzii. Pentru infracţiunile săvirşite, Mihai Ghi­­ban este cercetat in stare de arest. S-a confirmat şi cel de-al doilea aspect al sesizării. Astfel, în no­iembrie anul trecut, Ion Bulagu, a sesizat comitetul judeţean de partid despre unele aspecte cuprinse în scrisoare. Cele semnalate au fost însă verificate superficial de către Gheorghe Mungiu, organizator de partid, motiv pentru care acesta a fost scos din muncă. Problemele sesizate, precum şi rezultatele cercetării au fost discu­tate in secretariatul comitetului ju­deţean de partid, care a hotărît mă­suri corespunzătoare. Pentru lipsa unui control sistematic privind or­ganizarea şi conducerea activităţii economice şi financiar-contabile din unitatea de la Olteneşti, directorul întreprinderii viei şi vinului Vaslui, Ci­imbei Paraschiv, a fost sancţio­nat cu vot de blam, directorul adjunct comercial, Alexandru Raicu, scos din funcţie şi sancţionat cu vot de blam cu avertisment, con­­tabilu­r-şef, Vasile Munteanu, sanc­ţionat cu vot de blam, iar pre­şedintele C.A.P. Tîrzii, Petru Mi­­halache, sancţionat cu vot de blam cu avertisment. S-a hotărît prelucrarea concluzii­lor desprinse de la unitatea Olte­neşti în toate unităţile întreprinde­rii viei şi vinului, cu întreg per­sonalul muncitor. De asemenea, s-a organizat verificarea gestionară in toate subunităţile întreprinderii. Grijă neslăbită pentru păstrarea avutului obştesc Plecind de la ideea că legalitatea presupune nu numai obligaţia fie­căruia de a respecta legea, ci şi de a veghea ca nimeni să nu se abată de la litera acesteia, Ilie Ghiţules­­cu, revizor contabil la întreprinde­rea de medicamente şi coloranţi „Sinterom“ Bucureşti, a trimis o scrisoare tovarăşului Nicolae Ceauşescu. El sesiza că la această întreprindere s-ar fi comis abateri grave, în special în domeniul apă­rării avutului obştesc. Secretarul general al partidului a hotărît ca scrisoarea să fie reparti­zată pentru examinare preşedinte­lui Curţii Superioare de Control Financiar. In amplul raport de cercetare se precizează că din controlul efectuat, la care au participat şi reprezen­tanţi ai Ministerului Finanţelor, a rezultat că majoritatea faptelor se­sizate erau cunoscute în unitate, faţă de aspectele negative consta­tate luîndu-se măsurile corespun­zătoare de către factorii de răspun­dere competenţi. Se dă ca exemplu cazul în care au fost surprinşi doi oameni ai muncii în momentul cînd încercau să sustragă o cantitate de alcool etilic. Problema a fost so­luţionată de conducerea întreprin­derii, care a înaintat dosarul res­pectiv organelor de cercetare pe­nală. In timpul controlului s-a consta­tat însă că în cadrul unităţii nu s-au statornicit ordinea şi discipli­na riguroase, necesare mai ales in legătură cu utilizarea materiilor prime, dezordinea creînd condiţii favorabile actelor de incorectitudi­ne. Faţă de abaterile constatate, s-au luat măsuri pentru sancţiona­rea persoanelor vinovate, inclusiv cadre din conducerea întreprinderii. Cind sunt nesocotite interesele colectivului Cooperatorul Molnar Florian, din comuna Ineu — judeţul Bihor — s-a adresat tovarăşului Nicolae Ceauşescu, sesizind că primarul co­munei şi preşedintele C.A.P. din localitate se interesează mai mult de problemele personale decît de ale obştii, neglijează dezvoltarea cooperativei agricole de producţie şi îndeplinirea indicatorilor de plan la producţia vegetală şi animală, manifestă insuficientă grijă faţă de avutul obştesc, au manifestări de favoritism faţă de rudele lor, tole­­rîndu-le acte de necinste. In raportul de cercetare, Comite­tul judeţean Bihor al P.C.R. răs­punde că, într-adevăr, la C.A.P. Ineu s-au manifestat o seamă­­ de nereguli şi abateri de care se fac vinovaţi in primul rînd primarul comunei şi preşedintele cooperati­vei agricole de producţie. In ultimii doi ani nu au fost realizaţi indica­torii de plan, producţiile vegetale şi animale fiind cu mult sub posibili­tăţi. Printre cauzele principale sunt enumerate folosirea in mod neju­­dicios a terenului arabil, dezordi­nea in organizarea muncii şi a pro­ducţiei, lipsa de grijă faţă de de­pozitarea producţiei agricole. La toate acestea s-au mai adăugat aba­teri de natură penală , cu înstrăi­narea unor produse şi bunuri din proprietatea C.A.P. De pildă, pre­şedintele C.A.P., Trifan Gheorghe, a vindut un cal al cooperativei cu 14 000 lei fără forme legale, depu­­nînd la casieria unităţii doar 4 000 lei , brigadiera Buciu Viorica a dispus „depozitarea pentru o noap­te“ a 52 saci cu grîu de sămînţă In curtea cumnatei sale, grîu despre care nu se mai ştie precis ce cale a luat etc. In răspuns se precizează că pen­tru asemenea fapte, preşedintele C.A.P., brigadiera Buciu Viorica şi brigadierul Dancoş Gheorghe au fost destituiţi din funcţii, fiind sancţionaţi şi de organizaţia de partid. Toţi cei vinovaţi de fapte penale vor fi trimişi în faţa justi­ţiei. De asemenea, s-a stabilit ca primarul Varga Gheorghe să fie schimbat din funcţia de secretar al comitetului comunal de partid şi infirmat din funcţia de primar. Evi­dent, s-a stabilit să fie pus şi în discuţia organizaţiei de partid şi sancţionat potrivit faptelor săvir­şite. Neculai ROŞCA Unităţi turistice în judeţul Buzău Celor ce doresc să-şi pe­treacă tot concediul sau nu­mai cîteva zile pe frumoa­sele plaiuri ale judeţului Buzău le stau la dispoziţie, în locuri pitoreşti, atrăgătoa­re unităţi turistice, gazde ospitaliere în orice sezon. Astfel, pe drumul naţional 1 B, la circa 10 km de Bu­zău, in apropiere de localita­tea Merei se află HANUL MEREI, o construcţie fru­moasă, în stil rustic, oferind oaspeţilor posibilităţi de ca­zare şi masă pentru un po­pas agreabil. Pe acelaşi traseu, la 20 km de Buzău, în staţiunea bal­neoclimaterică Sărata Mon­­teoru, HANUL MONTEORU, care în anul trecut a fost complet renovat şi extins cu încă un corp de clădire, dis­pune de condiţii dintre cele mai bune pentru cei intere­saţi de tratament balnear şi agrement (140 de locuri de cazare in camere conforta­bile, cu încălzire centrală şi un restaurant spaţios şi ele­gant). La 38 km de Buzău, pe şoseaua naţională spre In­­torsura Buzăului, HANUL CIUTA este o altă unitate turistică de categoria I, care se bucură de aprecierea vizi­tatorilor, avînd camere cu confort modern, încălzire centrală, restaurant, loc de parcare auto, teren de volei. De aici se pot face agreabile excursii pentru a vizita cu­noscuta tabără de sculptură de la Măgura, vulcanii no­roioşi de la Pîclele Mari, ca şi numeroasele locuri pito­reşti din împrejurimi. In imagine : Hanul Mon­­teoru. Pentru a face şi noi, te­meinic, cei dinţii paşi, să ne adresăm definiţiei : PIE­TON ■ o persoană care um­blă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de ve­hicule (Dicţionarul expli­cativ al limbii române — pag. 689). Cam limitativă definiţia, dacă ne gindim, de pildă, la pietonii din mediul rural, mergind, a­­colo unde nu-s trotuare, tot pe jos, dar... pierzin­­du-şi calitatea de pietoni ? In schimb, statistica se dovedeşte extrem de stric­tă : 38 la sută din totalul accidentelor grave se pro­duc din vina pietonilor ! Mai mult chiar : in Bucu­reşti, din pricina aglome­raţiei, a numărului mare de flotanţi, pietonii răs­punzători de provocarea accidentelor ajung să-i în­treacă — procentual — pe conducătorii auto cu a­­ceeaşi vină. Desigur, din­­tr-o asemenea confruntare — pieton-autovehicul — mai vulnerabil se dovedeş­te, de regulă, omul, supor­­tînd consecinţele majore, ceea ce însă nu-i poate diminua, în nici un fel, răspunderea, căci vinovă­ţia rămîne vinovăţie. Vi­novăţie, în primul rînd, faţă de sine ! CONDUITELE SE ÎNVAŢĂ! Nu-i absolută nevoie să fii specialist pentru a băga de seamă o serie întreagă de incorecte deprinderi, ale fiecăruia dintre noi, cind suntem­ implicaţi, ca pietoni. In fluxul străzii, al şoselei , dacă de faţă nu-i un agent de circula­ţie, ciţi găsesc de cuviinţă să treacă, totuşi, numai pe „zebră“ . Ciţi nu trec pe „roşu“ ! Ciţi nu încep tra­versarea în fugă, în ultima secundă înainte de schim­barea „galbenului“ în „roşu“ . Ciţi nu pun picio­rul pe partea carosabilă şi abia pe urmă se asigură că nu există nici un pericol . Toate aceste deprinderi in­corecte şi multe altele, în­rudite, atentează direct la viaţa individului care le practică. Şi totuşi... Mi-a fost dat să aud, drept re­plică dată unui agent de circulaţie, de către un tî­­năr oprit după un slalom — din fericire reuşit — printre maşini şi tramvaie: — Dar lasă-mă, tovară­şe, e viaţa mea, fac ce vreau cu ea ! Ciudată mentalitate, mai ales dacă ne reamintim că, din start, omul este înzes­trat şi cu instinctul de conservare, un fel de po­liţă în alb pe care organis­mul ne-o semnează, toc­mai, iniţial, pentru a ne spori, în orice împrejurare, şansele de supravieţuire. Şi noi ce facem ? Un sin­gur pas neglijent, inco­rect, dezordonat, superfi­cial, bătindu-ne joc, pur şi simplu, de ceea ce se află înscris, trainic, în propria fiinţă... Oamenii de ştiinţă precizează : „Con­cepţiile clasice admiteau că instinctul este imuabil. Se ştie astăzi că el este sus­ceptibil de modificări. Cu cit urcăm pe scara zoolo­gică, cu atît mai plastice devin conduitele, mai in­­fluenţabile prin învăţare... La om, comportamentele preformate sunt excepţio­nale (suptul) ; aproape toa­te conduitele sale sunt în­văţate. Pină şi ceea ce nu­mim instinct matern este inrâurit de condiţiile so­ciale“. Merită să repetăm : con­duitele umane sunt învă­ţate ! Eforturi în această di­recţie se depun, neconte­nit, începînd de la cea mai fragedă virstă, fireşte pia­tra de temelie o aşază tot familia, acolo unde copilul învaţă să meargă, să se deplaseze : exemplul tacit şi explicit al părinţilor, al bunicilor, al fraţilor şi su­rorilor mai mari, constituie o zestre de preţ — de a­­ceea rămîi surprins cînd vezi un bărbat în toată fi­rea, de mină cu un prichindel, strecurîndu-se printre autovehicule, abso­lut inconştient, neţinind seama atît de primejdia la care se expune, cu pro­­pria-i progenitură, cit şi la ceea ce depune tainic e­­xemplul său negativ, in perspectiva timpului , deoarece nu va fi nevoie de prea multă vreme pen­tru ca prichindelul crescut mare să urmeze exemplul patern (sau matern) şi să treacă strada tot aşa... Ciţi dintre părinţii loviţi de ne­norocirea cumplită de a-şi pierde astfel copilul, în­­tr-un accident de circulaţie provocat chiar de mica vic­timă, vor mai fi găsit pu­terea de a analiza, cu lu­ciditate, răspunderea ce le incumbă fiindcă au fost, cineva, un rău exemplu ? De ce să ajungem, însă, aici, la tragedii care mar­chează pe viaţă familia, colectivitatea, cînd dispu­nem de toate condiţiile pentru a ne forma, prin învăţare, nouă şi progeni­turilor noastre, conduite precise 7 Ce anume submi­nează, tocmai, strădania generală de a păzi echili­brul sufletesc al tuturor, de a apăra viaţa fiecă­ruia 7 Fără doar şi poate sucita idee că numai alto­ra li se poate întîmpla ne­norocirea de a fi surprinşi, pe carosabil, de o maşină, de un troleibuz... Şi-apoi, falsa idee că economiseşti timp, luînd-o de-a dreptul prin mijlocul bulevardului sau al şoselei, omiţind insă cite zile şi nopţi de chin te pot aştepta, pe un pat de spital, pentru c-ai vrut să cîştigi, zice-se, două se­cunde... Şi incă ceva : transferul de responsabili­tate — pietonul vede ma­şina venind şi îşi zice „Lasă, frînează el, doar nu-i convine să mă calce“, iar conducătorul auto, vă­­zindu-l pe pieton, îşi zice :„Lasă, se dă el la o parte, doar nu-i convine să-l ac­cidentez“ , din ciocnirea fulgerătoare a acestor doi de „Lasă“, antagonişti, se naşte, nu de puţine ori, „evenimentul rutier“. După cum se va vedea num­ai­­decit... CAZURI SI NECAZURI Toate sunt accidente pro­duse din vina pietonului . • Pe bulevardul Repu­blicii din Constanţa, în plină zi, Ştefan C., de 10 ani, ţîşneşte prin faţa unui troleibuz oprit în staţie, impact cu un autoturism, spital, dublă fractură ; • Pe strada 6 Martie din Tg. Mureş, Petru B., muncitor pe un şantier de construcţii-montaj, traver­sează la cinci metri dis­tantă de locul marcat, unde ar fi avut prioritate, o motocicletă îl izbește, proiectîndu-1 pe pavaj ; în cele din urmă, moare . • Pe D.N. 67, pe raza co­munei Slătioara, jud. Vîl­­cea, în dreptul km 178 -1­­40, localnica Maria T. se angajează în traversarea șoselei fără să se încre­dinţeze că nu vine nici o maşină, însă un autoturism o surprinde şi o acciden­tează grav . 9 Pe Calea Rahovei din Bucureşti, autoturismul 6—B—4 270 îl surprinde pe Savu E„ din comuna Vo­luntari, traversînd prin loc nepermis, vinovatul scapă uşor, doar cu fractura an­tebraţului sting . • Pe strada 11 Iunie din Sibiu, Bogdan M., de 8 ani, traversează fără să se asi­gure şi prin loc nepermis, îl izbeşte cu aripa maşina 3—SB—1139, fractură gam­bă stingă. Exemplele pot fi înmul­ţite, din păcate, anual sute şi sute de pietoni îşi pierd viaţa din proprie culpă, alte sute şi sute sunt ră­niţi grav. Ar mai fi de subliniat faptul că, printre aceştia, se numără şi des­tui conducători auto care, atunci cînd devin... pie­toni, se comportă cu totul altfel decît la volan, adică pierd subit ceea ce consti­tuie dominanţa oricărui şo­fer autentic : spiritul pre­ventiv. Pesemne că, prin „contagiune“, ei ajung să creadă, , eronat, asemenea multor pietoni, că la vi­teza de deplasare cu pasul n-are ce să ți se intîmple, doar nu mergi decît cu a­­proximativ 5 km la oră, nu cu 40-50-60... Aici, in acest calcul, se ascunde — indis­cutabil — un argument con­vingător, dar un sens con­trar : dacă o maşină ru­lează cu 60 kilometri la oră înseamnă că ea par­curge 16,6 metri într-o se­cundă, pe cind pietonul, chiar în fugă, parcurge abia doi metri pe secundă. Este oare de mirare obse­siva prezenţă a cuvintului surprinde în toate ştirile privind astfel de acciden­te 7 UN „ANTIDOT" î MERSUL PE JOS ? Revenind la pretinsa „e­­conomie de timp“ a celui care se angajează în trece­rea prin loc nepermis, și-n plus neasigurîndu-se, tot calculul matematic demon­­trează că, in deplasarea generală per pedes a indi­vidului, doar 5—10, ma­ximum 15 la sută repre­zintă traversarea, accesul pe partea carosabilă, imen­sa majoritate a deplasării efectuîndu-se pe trotuar. Aşadar, ce să „economi­seşti“ într-un interval atît de redus, cînd, fără nici un risc, cit te afli pe trotuar, poţi să grăbeşti pasul şi să dobîndeşti, realmente, o e­­conomie de timp . Lipsa de logică, de judecată şi de spirit de prevedere îi orbeşte, parcă, pe pietonii în cauză : „Am greşit“ ; „Nu mi-am dat seama“ ; „Sunt grăbit“ (din „ex­­plicaţiile-tip“ date agenţi­lor de circulaţie). Adevâ­­rul­ adevărat este că ne-am deprins cu comoditatea, cu lipsa de mişcare, consecin­ţe ale existenţei moderne , printre măsurile educative pe care se cuvine să le mai luăm, ar trebui să fie ,şi aceea de a ne obişnui copiii, devreme, cu mersul pe jos, antidot eficient al viitoarei comodităţi care-l face pe pietonul adult să-şi pună la bătaie viaţa, numai ca să nu mai par­curgă 5—10 metri pină la trecerea marcată. Jumătate din victimele accidentelor de circulaţie sunt pietoni, desigur nu toate din vina lor. Faptul rămîne fapt ! Ignorarea re­gulilor, conduitele slab precizate prin neînvăţare şi prin lipsă de consecvenţă în practicarea lor ; absen­ţa, aşadar, a autodiscipli­­nei şi a autocenzurii spo­reşte şansele de producere a unui accident. Doar nu mai sintem­ copii, să ne ia cineva de mină şi să ne ducă, pe fiecare în parte, pină la „zebră“, să ne ţină mina strîns pină cînd a­­pare culoarea verde !... Iar pe copii, tocmai fiindcă-s copii, să-i ţinem de mină, să-i îndrumăm în perma­nenţă, să le slujim de e­­xemplu, ca să-i avem să­nătoşi şi voioşi, luminîn­­du-ne zilele cu inegalabila lor prospeţime. ATENŢIE, PIETONI! ANCHETĂ SOCIALĂ de Mihai STOIAN SANTEIA - Joi 1 septembrie 1983 Aşa arată astăzi vechea stradă a Unirii din­ Focşani Foto : N. Moldoveanu Pentru asigurarea continuă a schimbului economic dintre oraş şi sat * * Contractări temeinic organizate, achiziţii ritmice de produse Ni se pare de prisos să insistăm asupra importanţei deosebite pe care o au contractările făcute de cooperativele de producţie, achiziţii şi desfacere săteşti. După cum se ştie, laptele, carnea, păsările, ouăle, fructele contractate contribuie intr-o bună măsură la aprovizionarea popu­laţiei de la oraşe, aşa după cum uneltele trimise de oraş în comune, îmbrăcămintea şi încălţămintea, materialele de construcţie ş.a. contribuie hotăritor la aprovizionarea magazinelor săteşti, la satisfacerea cerinţelor şi ridicarea nivelului de viaţă în mediul rural. Acest schimb reciproc dintre oraş şi sat, expresie economică a alian­ţei clasei muncitoare cu ţărănimea, este - firesc - prezent in fiecare localitate din ţară, cu rezultate determinate de iniţiativa, priceperea şi mobilitatea fiecărei cooperative săteşti, de felul cum ştie activul ei să explice producătorilor interesele şi avantajele pe care le au contractind produse cu statul, livrînd la termen bunurile agroalimentare şi, totodată, să asigure aducerea de la oraş a acelor mărfuri de care au nevoie ţăranii. Şi totuşi, aceste principii de bază binecunoscute mai sunt însă cîteoda­­tă neglijate de către unele coopera­tive de producţie, achiziţii şi desfa­cere. Zilele trecute am cunoscut una dintre ele : cooperativa de profil din comuna Hărman, judeţul Braşov. Mai intîi trebuie precizat că, în privinţa contractărilor de bunuri alimentare, fiecare cooperativă are un tabel cu indicatori de plan. Privind tabelul unităţii din Hărman, citim printre altele , ci contractate — 32 capete. Oi achiziţionate — zero capete. Fin con­tractat — 60 tone. Fin achiziţionat — zero tone. Iar lingă această „cu­riozitate“, o alta , se cunoaşte proli­ficitatea iepurilor de casă (în me­die, într-un an, de la o singură pe­reche de iepuri se obţin între 25—45 de pui) ; cu toate acestea, la coope­rativa din Hărman, intr-un an, cei 50 de iepuri maturi din gospodăria cooperativei, in loc să se înmulţeas­că, au ajuns la... 48. Este adevărat, Braşovul e încon­jurat de 59 de cooperative, între care unele cu activitate bună şi foarte bună, care au predat UJECOOP-ului, pe prima , jumătate a anului, 7 300 porci, aproape 18 000 oi, 120 000 hl lapte, 5 milioane de ouă, 300 tone fructe, aproape 100 tone carne pasă­re ş.a.m.d. Cu atît mai mult se pune Între­barea : care sunt cauzele rămînerii în urmă a activităţii de achiziţii din co­muna Hărman ? Iată, de altfel, un ta­blou mai amplu al contractărilor şi achiziţiilor de produse la cooperativa în discuţie (pe primul semestru) : Denumirea Cantităţi Cit s-a achi­­produsului contractate­diţionat d­ 32 capete 0 capete lapte 337 hl 120 hl iepuri 900 kg 207 kg păsări 600 kg 120 kg ouă 46 000 buc. 17 000 buc. tffin 60 tone 0 tone După cum se vede, cooperativa de producţie, achiziţii şi desfacere nu şi-a realizat nici pe departe sarci­nile la indicatorii de bază ai planului. Cauza ? Preşedintele cooperativei, Vasile Găitan (despre care unii să­teni ne-au spus că stă tot timpul in birou), ne oferă cîteva „explicaţii“ din care reţinem că „nu se ştie de ce au murit iepurii“, că „la toamnă sau la anul va fi predat şi final“, oa­menii „au fost la muncă şi n-au avut timp“, că „nici alte cooperative din jur n-au rezultate mai bune...“. Pornind de la afirmaţia sătenilor cu care am discutat că pe preşedinte îl poţi găsi mai toată vremea în bi­rou, l-am întrebat dacă, singur sau însoţit de primarul comunei, a­dera pe la gospodăriile oamenilor (indica­ţiile organelor judeţene de partid şi de stat în această privinţă au fost foarte clare) să explice concret, cu cifre şi date, avantajele care decurg din reglementările în vigoare pri­vind contractările şi achiziţiile de animale, măsurile care încurajează creşterea acestora, acordind crescătorExperienţa comparata a două comune din judeţul Braşov uilor sporuri de preţ şi prime de pro­ducţie. — Am fost, de pildă, luna trecută pe la doi sau trei consăteni — a răs­puns interlocutorul.­­Ceea ce în­seamnă, după numărul familiilor din Hărman, că în aproximativ... 10 ani, preşedintele cooperativei de producţie, achiziţii şi desfacere ar­ ajunge să intre în fiecare gospodărie comunală !). Pe de altă parte, conducerea coo­perativei nici măcar la mijlocul anu­lui nu procurase încă întreg necesa­rul de purcei şi pui pentru populaţie in vederea încheierii contractelor pentru achiziţiile din 1984. Hotărît lucru, „munca“ de stat în birou in aşteptarea gospodarilor comunei pen­tru a veni să contracteze nu dă şi nu are cum să dea roade. Iată şi un fapt în aparenţă mai mărunt, dar care aruncă o lumină limpede asupra slabei activităţi a cooperativei din Hărman : crescătoria de iepuri, care trebuia să pre­dea animale matcă sătenilor, dar în loc să se extindă, a scăzut ca efectiv de animale. Nu e de mirare , pină nu de mult a fost lăsată în grija... Sifonatului comunal. De asemenea, în loc să fie întemeiată o gospodărie­­anexă solidă pentru crescut scrofiţe, in scopul înmulţirii acestor animale şi predării de purcei cetăţenilor, pen­tru a avea o bază de contractare, cooperativa creşte de formă... doi porci care nu reuşesc să se mai în­mulţească. Cit priveşte afirmaţia că „nici ce­lelalte cooperative din jur nu au re­zultate mai bune“ — ea este dezisă chiar de comuna imediat învecinată — Prejmer — aflată doar la 5 km distanţă de Hărman, deci exact in aceleaşi condiţii geografice, cu ace­leaşi posibilităţi materiale (la fin acestea sunt chiar mai mici). Totuşi, cooperativa de producţie, achiziţii si desfacere de aici a contractat pe în­tregul an 1 500 kg carne de iepure şi au fost achiziţionate pină la 1 iulie 900 kg, deci aproape două treimi din cantitatea pe 1983 , faţă de 6 tone kg de pasăre contractate, au fost achi­ziţionate 20 tone, deci de peste trei ori mai mult, din 31 000 ouă — 23 000, faţă de 2 tone de fin — 4 tone, din 250 hl lapte — 180 hl. Intr-un cuvînt, un ritm foarte bun al achiziţiilor. Succesul rezultatelor obţinute ne-a fost explicat foarte pe scurt de con­­tabilul-şef al cooperativei, tovarăşa Viorica Neacşu . „La noi, ni s-a ex­plicat, perioada de contractări şi a­­chiziţii ţine de la 1 ianuarie pină la 31 decembrie ale fiecărui an. In toa­tă această perioadă, preşedintele, fie­care lucrător al cooperativei nu stau in birouri decît atît cit e nevoie să semneze condica de prezenţă. Restul timpului şi-l petrec in comună, prin­tre oameni, în magazinele cooperati­vei săteşti, la crescătoriile de păsări şi animale. Cu ocazia contractărilor, amintim oamenilor şi avantajele pa care le au. Anume : că le vom vin­de noi, la discreţie şi la preţuri ac­cesibile de stat, pui de pasăre (40 000 anul acesta) şi purcei (200), că pen­tru fiecare hectolitru de lapte pre­dat vor primi un plus de tări­­ţe, că primesc porumb pentru fiecare porc crescut, la contrac­tare — avansuri băneşti, iar ban­ca de credit le e tot timpul deschisă. Ne interesăm, de asemenea, care sunt mărfurile pe care contractanţii ar vrea să le aibă în magazinele comu­nale. Le-am procurat­ astfel ciment, țiglă, cherestea, var, alte articole trebuincioase în gospodărie. Pe dea­supra, acordăm, cu prioritate cres­cătorilor de animale, pajişti pentru tot timpul verii, materiale necesare amenajării stupilor de albine, biosti­­mulatori. Intr-un cuvînt, am căutat şi am reuşit să cointeresăm popu­laţia, să-i creăm toate condiţiile şi avantajele necesare pentru sporirea producţiei agroalimentare şi, pe a­­ceastă bază, a contractelor cu coo­perativa noastră“. Intre avantajele oferite sătenilor de cooperativa din Prejmer am reţinut şi interesul acesteia pentru aprovi­zionarea magazinului, fapt care (chiar dacă localitatea se află doar la o dis­tanţă de 15—20 km de Braşov) uşu­rează mult cetăţenilor cumpărăturile, îi scuteşte să umble pe mijloace de transport, de cheltuieli inutile, de pierdere de timp. E un lucru pe care nu l-am observat la Hărman. Starea de lincezeală din munca activului de bază al cooperativei se manifestă şi în aprovizionarea cu articole necesare sătenilor, ignorîndu-se şi această po­sibilitate în stimularea achiziţiilor. Iată, prin urmare, în două comune vecine, două stiluri de muncă dife­rite, cu rezultate diametral opuse. Asemenea discrepanţe pot fi întâlnite şi în cazul altor cooperative din ţară. De aceea, este necesar ca uniunile judeţene să determine fiecare coo­perativă in parte să urmărească mult mai serios onorarea contractelor cu producătorii, să stăruie mai mult pentru a se realiza şi depăşi planul de achiziţii, să ia măsurile necesare incit să fie înlăturată din cooperaţie activitatea in manieră funcţionăreas­că, de birou, inlocuind-o cu munca vie, pe teren, între oameni, ca ade­văraţi organizatori ai producţiei în gospodăria ţărănească. Gh. GRAURE

Next