Scînteia, septembrie 1983 (Anul 52, nr. 12759-12784)
1983-09-01 / nr. 12759
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Mecanicul de pe 61074 Trenul de marfă 61 074, care venea dinspre laţi, trecuse de staţia Buhăieşti. Mergea cu viteză maximă. Deodată, la kilometrul 360+500, ochiul ager al mecanicului Emiliu Vasiliu a observat in depărtare, pe linie, o mogildeaţă care semăna a om. Cu toată puterea a frinat brusc şi locomotiva colosului, scrişnind din toate încheieturile, s-a oprit greu, dar absolut milimetric lingă timpla unui copil. Speriat, acesta a luat-o la fugă peste cimp. Ce se intimplase ? Obosit de joacă şi de căldura toropitoare, Vasilică din Birzeşti, in virstă de zece ani, adormise chiar pe linia ferată. Numai atenţia trează şi rapiditatea cu care a acţionat mecanicul au făcut ca băieţelul să mai fie şi acum in viaţă. Croazieră pe Dunăre Patru sute de pensionari, foşti muncitori in marile întreprinderi ale Galaţiului, s-au îmbarcat pe navele „Tudor Vladimirescu“ şi „Tomis“ intr-o croazieră pe Dunăre. Pentru a vedea cummai arată oraşul privit de pe apă. Pentru a-şi împărtăşi amintiri comune ,Iniţiativa a aparţinut Casei de ajutor reciproc a pensionarilor din Galaţi, iar reuşita acţiunii — unanim apreciată — ne determină s-o facem publică, prin aceste rinduri, pentru a fi preluată şi de alţii. Isprava lui Pămătuf Pămătuf este numele unul din frumos şi ager. Intr-o seară, Pămătuf avea să devină „eroul“ unei isprăvi demne de toată admiraţia. Cum stătea el, Pămătuf, ca de obicei, lingă stăpinul său, Iosif Petkas, din Satu Mare, a început, deodată, să se agite, aţintind ochii cină spre uşă, cind spre fereastră. Nu s-a lăsat pină nu l-a făcut pe stăpin să iasă afară. Apoi, Pămătuf s-a îndreptat spre o grădină şi stăpinul l-a urmat. Acolo, in mijlocul grădinii, era o femeie căzută în iarbă. I se făcuse rău şi se afla in stare foarte gravă. Medicii au recunoscut că dacă viaţa femeii a putut fi salvată, aceasta s-a datorat faptului că a fost adusă la timp la spital. Şi aceasta datorită lui Pămă tuf. De necrezut! Ce o fi avut de gînd să facă Vasile Grădinaru din Roznov, judeţul Neamţ, cu ditamai staţia de radioamplificare pe care a furat-o de la căminul cultural, numai el ştie. Pină la urmă, ce credeţi că a făcut cu ea ? I-a făcut-o cadou consăteanului său Constantin Petcu. Acesta, mai practic, in loc s-o ducă înapoi de unde fusese luată sau să anunţe autorităţile, i-a dat-o lui Nicolae Pancu pe un aparat de radio şi un ceas. Dar cum nici Pancu nu avea ce face cu ea, i-a dat-o lui Gheorghe Adochiţei, pe un televizor. Cine ştie prin cite mîini ar mai fi trecut staţia de amplificare, dacă oamenii legii n-ar fi „amplificat“ cercetările, şi nu ar fi dat de urma făptaşului, care l-a ...urmat. Cîte popice, atitea sticle... La popicăria amenajată in apropierea bufetului ,din Coşeiu, judeţul Sălaj, s-a desfăşurat o spectaculoasă partidă. Fireşte, de popice. „Meciul“ a avut loc intre Gheorghe Ardelean şi Grigore Bogdan, consătean şi verişor cu primul. Meci de zile mari, in care cei doi au „doborit“ cam tot atitea sticle cite popice au nimerit să stea in calea bilelor aruncate alandala, in echilibrul lor precar. Cind să se tragă linie şi să se adune popicele şisticlele, nici unul nu mai era in stare să spună cit fac doi şi cu doi, necum să-şi mai pună mintea la contribuţie, învăluită de aburii alcoolului. Aşa că, neieşindu-le socoteala, au început un scandal de pomină. A fost stopat doar de organele de miliţie, care le-au acordat „performerilor“ cite un „premiu“ de 2 000 lei la fiecare. Să nu-ncapă supărare ! Mica publicitate Comerţ stradal, improvizind in piaţa din Drobeta-Turnu Severin o tarabă, Gheorghe Bucur n-a apucat să se... bucure prea mult de marfa pe care o vindea la preţ de speculă. I s-a „preţuit“ şi lui isprava, după lege. Vinzări, „înarmaţi“ cu 87 de cartuşe de ţigări străine, N. Ardeleanu şi I. Erimescu au descins in gara Timişoara-Nord spre a le vinde amatorilor de chilipir. N-au mai apucat. Au fost imediat „dezarmaţi“ pină la... ultimul cartuş. Prestări servicii. Amatorii de nunţi se pot adresa cu toată... neîncrederea restaurantului „Mureşul“ din Luduş. Cu încredere s-a adresat un localnic şi a păţit-o. Văzind că i s-a „umflat“ nota de plată, a anunţat miliţia, intre prima şi a doua notă, diferenţa era de „numai“ 17 950 lei (şaptesprezece mii nouă sute cincizeci lei). Incredibil, dar adevărat ! Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scinteii” SCRISORI ALE OAMENILOR MUNCII ADRESATE CONDUCERII PARTIDULUI analizate şi soluţionate în concordanţă cu legile ţării, cu principiile eticii şi echităţii socialiste, în spiritul grijii faţă de om Cu fermitate pentru reinstaurarea climatului de corectitudine in întreprindere Intr-o scrisoare adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, unul dintre lucrătorii unităţii de vinificaţie Olteneşti, aparţinînd întreprinderii viei şi vinului Vaslui, Ion Bulaga, sesiza că şeful unităţii comite abuzuri şi ilegalităţi, sustrageri din avutul obştesc. El mai informa că a anunţat organele locale de partid despre aceste nereguli, însă şeful unităţii a aflat şi i-a schimbat mai întîi locul de muncă, iar apoi a dat dispoziţie să nu mai fie primit la lucru. Secretarul general al partidului a hotărît ca scrisoarea să fie dată spre rezolvare secretarilor de resort ai C.C. al P.C.R. Din cercetările efectuate a rezultat că, intr-adevăr, Mihai Ghiban, şeful unităţii de vinificaţie Olteneşti, prin nerespectarea normelor tehnologice de vinificaţie şi intocmirea necorespunzătoare a documentelor de evidenţă primară, a creat însemnate plusuri de vinuri şi alcool în gestiune, din care a sustras pentru sine ori în folosul altor persoane. Din calculele preliminare, a rezultat un plus în gestiune de 45 000 litri vin. In campaniile de recoltare a strugurilor, a pontat fictiv unele persoane, de la care a pretins şi primit o parte din sumele înscrise în statele de retribuire. A crescut in incinta unităţii viţei, porci şi păsări, proprietate personală, pe care le-au îngrijit muncitorii din subordine, cu furaje obţinute de la C.A.P. Tîrzii. Pentru infracţiunile săvirşite, Mihai Ghiban este cercetat in stare de arest. S-a confirmat şi cel de-al doilea aspect al sesizării. Astfel, în noiembrie anul trecut, Ion Bulagu, a sesizat comitetul judeţean de partid despre unele aspecte cuprinse în scrisoare. Cele semnalate au fost însă verificate superficial de către Gheorghe Mungiu, organizator de partid, motiv pentru care acesta a fost scos din muncă. Problemele sesizate, precum şi rezultatele cercetării au fost discutate in secretariatul comitetului judeţean de partid, care a hotărît măsuri corespunzătoare. Pentru lipsa unui control sistematic privind organizarea şi conducerea activităţii economice şi financiar-contabile din unitatea de la Olteneşti, directorul întreprinderii viei şi vinului Vaslui, Ciimbei Paraschiv, a fost sancţionat cu vot de blam, directorul adjunct comercial, Alexandru Raicu, scos din funcţie şi sancţionat cu vot de blam cu avertisment, contabilur-şef, Vasile Munteanu, sancţionat cu vot de blam, iar preşedintele C.A.P. Tîrzii, Petru Mihalache, sancţionat cu vot de blam cu avertisment. S-a hotărît prelucrarea concluziilor desprinse de la unitatea Olteneşti în toate unităţile întreprinderii viei şi vinului, cu întreg personalul muncitor. De asemenea, s-a organizat verificarea gestionară in toate subunităţile întreprinderii. Grijă neslăbită pentru păstrarea avutului obştesc Plecind de la ideea că legalitatea presupune nu numai obligaţia fiecăruia de a respecta legea, ci şi de a veghea ca nimeni să nu se abată de la litera acesteia, Ilie Ghiţulescu, revizor contabil la întreprinderea de medicamente şi coloranţi „Sinterom“ Bucureşti, a trimis o scrisoare tovarăşului Nicolae Ceauşescu. El sesiza că la această întreprindere s-ar fi comis abateri grave, în special în domeniul apărării avutului obştesc. Secretarul general al partidului a hotărît ca scrisoarea să fie repartizată pentru examinare preşedintelui Curţii Superioare de Control Financiar. In amplul raport de cercetare se precizează că din controlul efectuat, la care au participat şi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, a rezultat că majoritatea faptelor sesizate erau cunoscute în unitate, faţă de aspectele negative constatate luîndu-se măsurile corespunzătoare de către factorii de răspundere competenţi. Se dă ca exemplu cazul în care au fost surprinşi doi oameni ai muncii în momentul cînd încercau să sustragă o cantitate de alcool etilic. Problema a fost soluţionată de conducerea întreprinderii, care a înaintat dosarul respectiv organelor de cercetare penală. In timpul controlului s-a constatat însă că în cadrul unităţii nu s-au statornicit ordinea şi disciplina riguroase, necesare mai ales in legătură cu utilizarea materiilor prime, dezordinea creînd condiţii favorabile actelor de incorectitudine. Faţă de abaterile constatate, s-au luat măsuri pentru sancţionarea persoanelor vinovate, inclusiv cadre din conducerea întreprinderii. Cind sunt nesocotite interesele colectivului Cooperatorul Molnar Florian, din comuna Ineu — judeţul Bihor — s-a adresat tovarăşului Nicolae Ceauşescu, sesizind că primarul comunei şi preşedintele C.A.P. din localitate se interesează mai mult de problemele personale decît de ale obştii, neglijează dezvoltarea cooperativei agricole de producţie şi îndeplinirea indicatorilor de plan la producţia vegetală şi animală, manifestă insuficientă grijă faţă de avutul obştesc, au manifestări de favoritism faţă de rudele lor, tolerîndu-le acte de necinste. In raportul de cercetare, Comitetul judeţean Bihor al P.C.R. răspunde că, într-adevăr, la C.A.P. Ineu s-au manifestat o seamă de nereguli şi abateri de care se fac vinovaţi in primul rînd primarul comunei şi preşedintele cooperativei agricole de producţie. In ultimii doi ani nu au fost realizaţi indicatorii de plan, producţiile vegetale şi animale fiind cu mult sub posibilităţi. Printre cauzele principale sunt enumerate folosirea in mod nejudicios a terenului arabil, dezordinea in organizarea muncii şi a producţiei, lipsa de grijă faţă de depozitarea producţiei agricole. La toate acestea s-au mai adăugat abateri de natură penală , cu înstrăinarea unor produse şi bunuri din proprietatea C.A.P. De pildă, preşedintele C.A.P., Trifan Gheorghe, a vindut un cal al cooperativei cu 14 000 lei fără forme legale, depunînd la casieria unităţii doar 4 000 lei , brigadiera Buciu Viorica a dispus „depozitarea pentru o noapte“ a 52 saci cu grîu de sămînţă In curtea cumnatei sale, grîu despre care nu se mai ştie precis ce cale a luat etc. In răspuns se precizează că pentru asemenea fapte, preşedintele C.A.P., brigadiera Buciu Viorica şi brigadierul Dancoş Gheorghe au fost destituiţi din funcţii, fiind sancţionaţi şi de organizaţia de partid. Toţi cei vinovaţi de fapte penale vor fi trimişi în faţa justiţiei. De asemenea, s-a stabilit ca primarul Varga Gheorghe să fie schimbat din funcţia de secretar al comitetului comunal de partid şi infirmat din funcţia de primar. Evident, s-a stabilit să fie pus şi în discuţia organizaţiei de partid şi sancţionat potrivit faptelor săvirşite. Neculai ROŞCA Unităţi turistice în judeţul Buzău Celor ce doresc să-şi petreacă tot concediul sau numai cîteva zile pe frumoasele plaiuri ale judeţului Buzău le stau la dispoziţie, în locuri pitoreşti, atrăgătoare unităţi turistice, gazde ospitaliere în orice sezon. Astfel, pe drumul naţional 1 B, la circa 10 km de Buzău, in apropiere de localitatea Merei se află HANUL MEREI, o construcţie frumoasă, în stil rustic, oferind oaspeţilor posibilităţi de cazare şi masă pentru un popas agreabil. Pe acelaşi traseu, la 20 km de Buzău, în staţiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru, HANUL MONTEORU, care în anul trecut a fost complet renovat şi extins cu încă un corp de clădire, dispune de condiţii dintre cele mai bune pentru cei interesaţi de tratament balnear şi agrement (140 de locuri de cazare in camere confortabile, cu încălzire centrală şi un restaurant spaţios şi elegant). La 38 km de Buzău, pe şoseaua naţională spre Intorsura Buzăului, HANUL CIUTA este o altă unitate turistică de categoria I, care se bucură de aprecierea vizitatorilor, avînd camere cu confort modern, încălzire centrală, restaurant, loc de parcare auto, teren de volei. De aici se pot face agreabile excursii pentru a vizita cunoscuta tabără de sculptură de la Măgura, vulcanii noroioşi de la Pîclele Mari, ca şi numeroasele locuri pitoreşti din împrejurimi. In imagine : Hanul Monteoru. Pentru a face şi noi, temeinic, cei dinţii paşi, să ne adresăm definiţiei : PIETON ■ o persoană care umblă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule (Dicţionarul explicativ al limbii române — pag. 689). Cam limitativă definiţia, dacă ne gindim, de pildă, la pietonii din mediul rural, mergind, acolo unde nu-s trotuare, tot pe jos, dar... pierzindu-şi calitatea de pietoni ? In schimb, statistica se dovedeşte extrem de strictă : 38 la sută din totalul accidentelor grave se produc din vina pietonilor ! Mai mult chiar : in Bucureşti, din pricina aglomeraţiei, a numărului mare de flotanţi, pietonii răspunzători de provocarea accidentelor ajung să-i întreacă — procentual — pe conducătorii auto cu aceeaşi vină. Desigur, dintr-o asemenea confruntare — pieton-autovehicul — mai vulnerabil se dovedeşte, de regulă, omul, suportînd consecinţele majore, ceea ce însă nu-i poate diminua, în nici un fel, răspunderea, căci vinovăţia rămîne vinovăţie. Vinovăţie, în primul rînd, faţă de sine ! CONDUITELE SE ÎNVAŢĂ! Nu-i absolută nevoie să fii specialist pentru a băga de seamă o serie întreagă de incorecte deprinderi, ale fiecăruia dintre noi, cind suntem implicaţi, ca pietoni. In fluxul străzii, al şoselei , dacă de faţă nu-i un agent de circulaţie, ciţi găsesc de cuviinţă să treacă, totuşi, numai pe „zebră“ . Ciţi nu trec pe „roşu“ ! Ciţi nu încep traversarea în fugă, în ultima secundă înainte de schimbarea „galbenului“ în „roşu“ . Ciţi nu pun piciorul pe partea carosabilă şi abia pe urmă se asigură că nu există nici un pericol . Toate aceste deprinderi incorecte şi multe altele, înrudite, atentează direct la viaţa individului care le practică. Şi totuşi... Mi-a fost dat să aud, drept replică dată unui agent de circulaţie, de către un tînăr oprit după un slalom — din fericire reuşit — printre maşini şi tramvaie: — Dar lasă-mă, tovarăşe, e viaţa mea, fac ce vreau cu ea ! Ciudată mentalitate, mai ales dacă ne reamintim că, din start, omul este înzestrat şi cu instinctul de conservare, un fel de poliţă în alb pe care organismul ne-o semnează, tocmai, iniţial, pentru a ne spori, în orice împrejurare, şansele de supravieţuire. Şi noi ce facem ? Un singur pas neglijent, incorect, dezordonat, superficial, bătindu-ne joc, pur şi simplu, de ceea ce se află înscris, trainic, în propria fiinţă... Oamenii de ştiinţă precizează : „Concepţiile clasice admiteau că instinctul este imuabil. Se ştie astăzi că el este susceptibil de modificări. Cu cit urcăm pe scara zoologică, cu atît mai plastice devin conduitele, mai influenţabile prin învăţare... La om, comportamentele preformate sunt excepţionale (suptul) ; aproape toate conduitele sale sunt învăţate. Pină şi ceea ce numim instinct matern este inrâurit de condiţiile sociale“. Merită să repetăm : conduitele umane sunt învăţate ! Eforturi în această direcţie se depun, necontenit, începînd de la cea mai fragedă virstă, fireşte piatra de temelie o aşază tot familia, acolo unde copilul învaţă să meargă, să se deplaseze : exemplul tacit şi explicit al părinţilor, al bunicilor, al fraţilor şi surorilor mai mari, constituie o zestre de preţ — de aceea rămîi surprins cînd vezi un bărbat în toată firea, de mină cu un prichindel, strecurîndu-se printre autovehicule, absolut inconştient, neţinind seama atît de primejdia la care se expune, cu propria-i progenitură, cit şi la ceea ce depune tainic exemplul său negativ, in perspectiva timpului , deoarece nu va fi nevoie de prea multă vreme pentru ca prichindelul crescut mare să urmeze exemplul patern (sau matern) şi să treacă strada tot aşa... Ciţi dintre părinţii loviţi de nenorocirea cumplită de a-şi pierde astfel copilul, într-un accident de circulaţie provocat chiar de mica victimă, vor mai fi găsit puterea de a analiza, cu luciditate, răspunderea ce le incumbă fiindcă au fost, cineva, un rău exemplu ? De ce să ajungem, însă, aici, la tragedii care marchează pe viaţă familia, colectivitatea, cînd dispunem de toate condiţiile pentru a ne forma, prin învăţare, nouă şi progeniturilor noastre, conduite precise 7 Ce anume subminează, tocmai, strădania generală de a păzi echilibrul sufletesc al tuturor, de a apăra viaţa fiecăruia 7 Fără doar şi poate sucita idee că numai altora li se poate întîmpla nenorocirea de a fi surprinşi, pe carosabil, de o maşină, de un troleibuz... Şi-apoi, falsa idee că economiseşti timp, luînd-o de-a dreptul prin mijlocul bulevardului sau al şoselei, omiţind insă cite zile şi nopţi de chin te pot aştepta, pe un pat de spital, pentru c-ai vrut să cîştigi, zice-se, două secunde... Şi incă ceva : transferul de responsabilitate — pietonul vede maşina venind şi îşi zice „Lasă, frînează el, doar nu-i convine să mă calce“, iar conducătorul auto, văzindu-l pe pieton, îşi zice :„Lasă, se dă el la o parte, doar nu-i convine să-l accidentez“ , din ciocnirea fulgerătoare a acestor doi de „Lasă“, antagonişti, se naşte, nu de puţine ori, „evenimentul rutier“. După cum se va vedea numaidecit... CAZURI SI NECAZURI Toate sunt accidente produse din vina pietonului . • Pe bulevardul Republicii din Constanţa, în plină zi, Ştefan C., de 10 ani, ţîşneşte prin faţa unui troleibuz oprit în staţie, impact cu un autoturism, spital, dublă fractură ; • Pe strada 6 Martie din Tg. Mureş, Petru B., muncitor pe un şantier de construcţii-montaj, traversează la cinci metri distantă de locul marcat, unde ar fi avut prioritate, o motocicletă îl izbește, proiectîndu-1 pe pavaj ; în cele din urmă, moare . • Pe D.N. 67, pe raza comunei Slătioara, jud. Vîlcea, în dreptul km 178 -140, localnica Maria T. se angajează în traversarea șoselei fără să se încredinţeze că nu vine nici o maşină, însă un autoturism o surprinde şi o accidentează grav . 9 Pe Calea Rahovei din Bucureşti, autoturismul 6—B—4 270 îl surprinde pe Savu E„ din comuna Voluntari, traversînd prin loc nepermis, vinovatul scapă uşor, doar cu fractura antebraţului sting . • Pe strada 11 Iunie din Sibiu, Bogdan M., de 8 ani, traversează fără să se asigure şi prin loc nepermis, îl izbeşte cu aripa maşina 3—SB—1139, fractură gambă stingă. Exemplele pot fi înmulţite, din păcate, anual sute şi sute de pietoni îşi pierd viaţa din proprie culpă, alte sute şi sute sunt răniţi grav. Ar mai fi de subliniat faptul că, printre aceştia, se numără şi destui conducători auto care, atunci cînd devin... pietoni, se comportă cu totul altfel decît la volan, adică pierd subit ceea ce constituie dominanţa oricărui şofer autentic : spiritul preventiv. Pesemne că, prin „contagiune“, ei ajung să creadă, , eronat, asemenea multor pietoni, că la viteza de deplasare cu pasul n-are ce să ți se intîmple, doar nu mergi decît cu aproximativ 5 km la oră, nu cu 40-50-60... Aici, in acest calcul, se ascunde — indiscutabil — un argument convingător, dar un sens contrar : dacă o maşină rulează cu 60 kilometri la oră înseamnă că ea parcurge 16,6 metri într-o secundă, pe cind pietonul, chiar în fugă, parcurge abia doi metri pe secundă. Este oare de mirare obsesiva prezenţă a cuvintului surprinde în toate ştirile privind astfel de accidente 7 UN „ANTIDOT" î MERSUL PE JOS ? Revenind la pretinsa „economie de timp“ a celui care se angajează în trecerea prin loc nepermis, și-n plus neasigurîndu-se, tot calculul matematic demontrează că, in deplasarea generală per pedes a individului, doar 5—10, maximum 15 la sută reprezintă traversarea, accesul pe partea carosabilă, imensa majoritate a deplasării efectuîndu-se pe trotuar. Aşadar, ce să „economiseşti“ într-un interval atît de redus, cînd, fără nici un risc, cit te afli pe trotuar, poţi să grăbeşti pasul şi să dobîndeşti, realmente, o economie de timp . Lipsa de logică, de judecată şi de spirit de prevedere îi orbeşte, parcă, pe pietonii în cauză : „Am greşit“ ; „Nu mi-am dat seama“ ; „Sunt grăbit“ (din „explicaţiile-tip“ date agenţilor de circulaţie). Adevârul adevărat este că ne-am deprins cu comoditatea, cu lipsa de mişcare, consecinţe ale existenţei moderne , printre măsurile educative pe care se cuvine să le mai luăm, ar trebui să fie ,şi aceea de a ne obişnui copiii, devreme, cu mersul pe jos, antidot eficient al viitoarei comodităţi care-l face pe pietonul adult să-şi pună la bătaie viaţa, numai ca să nu mai parcurgă 5—10 metri pină la trecerea marcată. Jumătate din victimele accidentelor de circulaţie sunt pietoni, desigur nu toate din vina lor. Faptul rămîne fapt ! Ignorarea regulilor, conduitele slab precizate prin neînvăţare şi prin lipsă de consecvenţă în practicarea lor ; absenţa, aşadar, a autodisciplinei şi a autocenzurii sporeşte şansele de producere a unui accident. Doar nu mai sintem copii, să ne ia cineva de mină şi să ne ducă, pe fiecare în parte, pină la „zebră“, să ne ţină mina strîns pină cînd apare culoarea verde !... Iar pe copii, tocmai fiindcă-s copii, să-i ţinem de mină, să-i îndrumăm în permanenţă, să le slujim de exemplu, ca să-i avem sănătoşi şi voioşi, luminîndu-ne zilele cu inegalabila lor prospeţime. ATENŢIE, PIETONI! ANCHETĂ SOCIALĂ de Mihai STOIAN SANTEIA - Joi 1 septembrie 1983 Aşa arată astăzi vechea stradă a Unirii din Focşani Foto : N. Moldoveanu Pentru asigurarea continuă a schimbului economic dintre oraş şi sat * * Contractări temeinic organizate, achiziţii ritmice de produse Ni se pare de prisos să insistăm asupra importanţei deosebite pe care o au contractările făcute de cooperativele de producţie, achiziţii şi desfacere săteşti. După cum se ştie, laptele, carnea, păsările, ouăle, fructele contractate contribuie intr-o bună măsură la aprovizionarea populaţiei de la oraşe, aşa după cum uneltele trimise de oraş în comune, îmbrăcămintea şi încălţămintea, materialele de construcţie ş.a. contribuie hotăritor la aprovizionarea magazinelor săteşti, la satisfacerea cerinţelor şi ridicarea nivelului de viaţă în mediul rural. Acest schimb reciproc dintre oraş şi sat, expresie economică a alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea, este - firesc - prezent in fiecare localitate din ţară, cu rezultate determinate de iniţiativa, priceperea şi mobilitatea fiecărei cooperative săteşti, de felul cum ştie activul ei să explice producătorilor interesele şi avantajele pe care le au contractind produse cu statul, livrînd la termen bunurile agroalimentare şi, totodată, să asigure aducerea de la oraş a acelor mărfuri de care au nevoie ţăranii. Şi totuşi, aceste principii de bază binecunoscute mai sunt însă cîteodată neglijate de către unele cooperative de producţie, achiziţii şi desfacere. Zilele trecute am cunoscut una dintre ele : cooperativa de profil din comuna Hărman, judeţul Braşov. Mai intîi trebuie precizat că, în privinţa contractărilor de bunuri alimentare, fiecare cooperativă are un tabel cu indicatori de plan. Privind tabelul unităţii din Hărman, citim printre altele , ci contractate — 32 capete. Oi achiziţionate — zero capete. Fin contractat — 60 tone. Fin achiziţionat — zero tone. Iar lingă această „curiozitate“, o alta , se cunoaşte prolificitatea iepurilor de casă (în medie, într-un an, de la o singură pereche de iepuri se obţin între 25—45 de pui) ; cu toate acestea, la cooperativa din Hărman, intr-un an, cei 50 de iepuri maturi din gospodăria cooperativei, in loc să se înmulţească, au ajuns la... 48. Este adevărat, Braşovul e înconjurat de 59 de cooperative, între care unele cu activitate bună şi foarte bună, care au predat UJECOOP-ului, pe prima , jumătate a anului, 7 300 porci, aproape 18 000 oi, 120 000 hl lapte, 5 milioane de ouă, 300 tone fructe, aproape 100 tone carne pasăre ş.a.m.d. Cu atît mai mult se pune Întrebarea : care sunt cauzele rămînerii în urmă a activităţii de achiziţii din comuna Hărman ? Iată, de altfel, un tablou mai amplu al contractărilor şi achiziţiilor de produse la cooperativa în discuţie (pe primul semestru) : Denumirea Cantităţi Cit s-a achiprodusului contractatediţionat d 32 capete 0 capete lapte 337 hl 120 hl iepuri 900 kg 207 kg păsări 600 kg 120 kg ouă 46 000 buc. 17 000 buc. tffin 60 tone 0 tone După cum se vede, cooperativa de producţie, achiziţii şi desfacere nu şi-a realizat nici pe departe sarcinile la indicatorii de bază ai planului. Cauza ? Preşedintele cooperativei, Vasile Găitan (despre care unii săteni ne-au spus că stă tot timpul in birou), ne oferă cîteva „explicaţii“ din care reţinem că „nu se ştie de ce au murit iepurii“, că „la toamnă sau la anul va fi predat şi final“, oamenii „au fost la muncă şi n-au avut timp“, că „nici alte cooperative din jur n-au rezultate mai bune...“. Pornind de la afirmaţia sătenilor cu care am discutat că pe preşedinte îl poţi găsi mai toată vremea în birou, l-am întrebat dacă, singur sau însoţit de primarul comunei, adera pe la gospodăriile oamenilor (indicaţiile organelor judeţene de partid şi de stat în această privinţă au fost foarte clare) să explice concret, cu cifre şi date, avantajele care decurg din reglementările în vigoare privind contractările şi achiziţiile de animale, măsurile care încurajează creşterea acestora, acordind crescătorExperienţa comparata a două comune din judeţul Braşov uilor sporuri de preţ şi prime de producţie. — Am fost, de pildă, luna trecută pe la doi sau trei consăteni — a răspuns interlocutorul.Ceea ce înseamnă, după numărul familiilor din Hărman, că în aproximativ... 10 ani, preşedintele cooperativei de producţie, achiziţii şi desfacere ar ajunge să intre în fiecare gospodărie comunală !). Pe de altă parte, conducerea cooperativei nici măcar la mijlocul anului nu procurase încă întreg necesarul de purcei şi pui pentru populaţie in vederea încheierii contractelor pentru achiziţiile din 1984. Hotărît lucru, „munca“ de stat în birou in aşteptarea gospodarilor comunei pentru a veni să contracteze nu dă şi nu are cum să dea roade. Iată şi un fapt în aparenţă mai mărunt, dar care aruncă o lumină limpede asupra slabei activităţi a cooperativei din Hărman : crescătoria de iepuri, care trebuia să predea animale matcă sătenilor, dar în loc să se extindă, a scăzut ca efectiv de animale. Nu e de mirare , pină nu de mult a fost lăsată în grija... Sifonatului comunal. De asemenea, în loc să fie întemeiată o gospodărieanexă solidă pentru crescut scrofiţe, in scopul înmulţirii acestor animale şi predării de purcei cetăţenilor, pentru a avea o bază de contractare, cooperativa creşte de formă... doi porci care nu reuşesc să se mai înmulţească. Cit priveşte afirmaţia că „nici celelalte cooperative din jur nu au rezultate mai bune“ — ea este dezisă chiar de comuna imediat învecinată — Prejmer — aflată doar la 5 km distanţă de Hărman, deci exact in aceleaşi condiţii geografice, cu aceleaşi posibilităţi materiale (la fin acestea sunt chiar mai mici). Totuşi, cooperativa de producţie, achiziţii si desfacere de aici a contractat pe întregul an 1 500 kg carne de iepure şi au fost achiziţionate pină la 1 iulie 900 kg, deci aproape două treimi din cantitatea pe 1983 , faţă de 6 tone kg de pasăre contractate, au fost achiziţionate 20 tone, deci de peste trei ori mai mult, din 31 000 ouă — 23 000, faţă de 2 tone de fin — 4 tone, din 250 hl lapte — 180 hl. Intr-un cuvînt, un ritm foarte bun al achiziţiilor. Succesul rezultatelor obţinute ne-a fost explicat foarte pe scurt de contabilul-şef al cooperativei, tovarăşa Viorica Neacşu . „La noi, ni s-a explicat, perioada de contractări şi achiziţii ţine de la 1 ianuarie pină la 31 decembrie ale fiecărui an. In toată această perioadă, preşedintele, fiecare lucrător al cooperativei nu stau in birouri decît atît cit e nevoie să semneze condica de prezenţă. Restul timpului şi-l petrec in comună, printre oameni, în magazinele cooperativei săteşti, la crescătoriile de păsări şi animale. Cu ocazia contractărilor, amintim oamenilor şi avantajele pa care le au. Anume : că le vom vinde noi, la discreţie şi la preţuri accesibile de stat, pui de pasăre (40 000 anul acesta) şi purcei (200), că pentru fiecare hectolitru de lapte predat vor primi un plus de tăriţe, că primesc porumb pentru fiecare porc crescut, la contractare — avansuri băneşti, iar banca de credit le e tot timpul deschisă. Ne interesăm, de asemenea, care sunt mărfurile pe care contractanţii ar vrea să le aibă în magazinele comunale. Le-am procurat astfel ciment, țiglă, cherestea, var, alte articole trebuincioase în gospodărie. Pe deasupra, acordăm, cu prioritate crescătorilor de animale, pajişti pentru tot timpul verii, materiale necesare amenajării stupilor de albine, biostimulatori. Intr-un cuvînt, am căutat şi am reuşit să cointeresăm populaţia, să-i creăm toate condiţiile şi avantajele necesare pentru sporirea producţiei agroalimentare şi, pe această bază, a contractelor cu cooperativa noastră“. Intre avantajele oferite sătenilor de cooperativa din Prejmer am reţinut şi interesul acesteia pentru aprovizionarea magazinului, fapt care (chiar dacă localitatea se află doar la o distanţă de 15—20 km de Braşov) uşurează mult cetăţenilor cumpărăturile, îi scuteşte să umble pe mijloace de transport, de cheltuieli inutile, de pierdere de timp. E un lucru pe care nu l-am observat la Hărman. Starea de lincezeală din munca activului de bază al cooperativei se manifestă şi în aprovizionarea cu articole necesare sătenilor, ignorîndu-se şi această posibilitate în stimularea achiziţiilor. Iată, prin urmare, în două comune vecine, două stiluri de muncă diferite, cu rezultate diametral opuse. Asemenea discrepanţe pot fi întâlnite şi în cazul altor cooperative din ţară. De aceea, este necesar ca uniunile judeţene să determine fiecare cooperativă in parte să urmărească mult mai serios onorarea contractelor cu producătorii, să stăruie mai mult pentru a se realiza şi depăşi planul de achiziţii, să ia măsurile necesare incit să fie înlăturată din cooperaţie activitatea in manieră funcţionărească, de birou, inlocuind-o cu munca vie, pe teren, între oameni, ca adevăraţi organizatori ai producţiei în gospodăria ţărănească. Gh. GRAURE