Scînteia, ianuarie 1984 (Anul 53, nr. 12864-12888)

1984-01-03 / nr. 12864

PAGINA 2 SCINTEIA — marţi 3 ianuarie 1984 1984-UN AN DE MUNCĂ ŞI MAI SPORNICĂ, UN AN DE PACE PE PĂMlNT! (tfrm-re di'­ pag. I) '34, CU SUCCESE SI MAI MARI. De la­ Filipeştii de Pădure la Braşov. Interlocutor de revelion : ing. Ion Stanciu, de la Centrul de cercetare şi inginerie tehnologică pentru tractoare. Ii propunem : — To­varăşe inginer, vreţi să stră­bateţi cu privirea 1934 ? — De ce cu privirea şi nu cu fapta, cum am înţeles fiecare din Mesajul de An nou ? ! In ’84, de pildă, finalizăm o premieră pentru economia naţio­nală : săpătorul de canale pentru irigaţii. Pentru a aprecia gradul de tehnicitate al aces­tui utilaj, doar o singură remarcă : săpătorul de tanare va fi dotat şi cu o instalaţie laser. Parametrii ri­dicaţi de dezvoltare a patriei pe care ni-i propunem pentru anul în care am intrat, pentru anii ce vor veni, nu pot fi atinşi fără tehnică de vîrf, fără o muncă, o gindire novatoare care să vizeze viitorul, nu numai prezentul. In­ prezentul clipei de revelion, la gura cuptoarelor cu oţel fierbinte, de Ua Combinatul de utilaj greu — Iaşi. Sanda Viorel, oţelar în ultimul schimb al anului 1933, are o eşarfă pe care scrie : „An vechi“. „Vechi, dar bun, precizează cineva din apro­piere. S-au elaborat peste 2 000 de şarje cu aproape 100 033 tone oţel lichid in 1933“. Lişei Vasile, oţelar ’ * ’ şi ei, işi pune eşarfa cu „An nou“. Ilisei adresează urarea ortacilor ■ăi : „In ’84, numai oţel de calitate. Un an de succese şi tr­ai mari“.­­Noua calitate a muncii şi a vieţii poate deveni realitate, poate fi înfăptuită numai prin eforturile con­jugate, unite, ale tuturor producăto­rilor de bunuri materiale şi spiri­tuale, nuu­mai prin munca de cali­tate, sub­ semnul marilor răspunderi, a fiecărui cetăţean al patriei. Este ideea la care in noaptea re­velionului a ţinut să se refere şi inginerul Orosz Gergely, directorul întreprinderii judeţene de construcţii­­montaj din Sfintu Gheorghe, judeţul Covasna. „Planul nostru de construc­­ţii-montaj pentru anul care a început este cu 18,5 la sută mai mare decit în 1933. Vom construi obiective energetice, case, ferme zootehnice, hoteluri, cămine cultu­rale etc. Vrem să construim un ter­men obiectivele încredințate, de un înalt nivel calitativ, cu o producti­vitate şi eficienţă economică cit­ mai ridicate. Este răspunsul nostru demn, muncitoresc, la înflăcărată chemare cuprinsă in Mesajul de An nou rostit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu“. „UN AN AL PRODUC­ŢIILOR MARI IN AGRICUL­TURA — iată ce ne dorim Pentru 1934, ne declară Anghel Mircea Dan, Erou al Muncii Socialiste, preşedin­tele C.A.P. Grindu, judeţul Ialomiţa. Iar asta depinde numai de noi, ne-a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In septembrie, anul trecut, cînd a fost in mijlocul nostru. Şi am înţe­les că a repetat acest îndemn şi in Mesajul de An nou“. „Ce înseamnă, concret, pentru cooperatorii din Grindu, producţii mari ?“ „Un vagon de porumb boabe la hectar, la neirigat, peste 5 090 kg griu, 3 093 kg floarea-soarelui, 40 tone sfeclă de zahăr la ha. Vreau să mai adaug ceva : nu numai că ne dorim astfel de recolte in anul in care am intrat, ci am şi pregătit condiţiile să le obţinem“. Aşadar, la Grindu şi nu numai aici, semne bui de anul­are. Cum sunt aces­te semne la Peciu Nou, judeţul Ti­miş ? Un posibil răspuns primim de la ingrijitoarea­ mulgătoare Ecat­e­­rina Olach, de la ferma de vaci : „Anul trecut am realizat o pro­ducţie de lapte cu 350 litri mai mare decit în 1982. Anul in care am intrat ne-am propus să sporim producţia cu incă 500 de litri. Znotehniştii de la Peciu Nou — români şi germani­­ — işi cunosc meseria, se vor ţine de cuvînt“. Cum sunt semnele noului an şi pentru inginerul Gheorghe Dudu, şeful Şantierului de îmbunătăţiri funciare însurăţei, judeţul Brăila ? „Bine, ne confirmă acesta. Toate strădaniile noastre sunt concentrate in aducerea la îndeplinire a­ sarcini­lor reieşite din programul naţional de irigaţii, combaterea eroziunii so­­lului, desecări, ameliorarea terenuri­lor slab productive, pentru a obţine recolte mari, indiferent de condi­ţiile naturale. Un obiectiv concret pentru judeţul Brăila : pină la sfir­­şitul actualului cincinal, întreaga suprafaţă agricolă trebuie să fie iri-­­ gată. Veniţi să ciocnim un pahar pentru acest succes, la revelionul din 1933“. ■ Satele noastre, întinerite din te­­melii in cei aproape 49 de ani de viaţă liberă, au primit Anul nou după datină , cu ferestrele luminate. Este lumina din cugetul ţăranului de azi, eliberat de povara exploatării şi asupririi, a unei existenţe de mi­zerie. Este lumina tonică a optimis- 7 mului din cugete, optimism generat de împlinirile de pînă acum, in efor­tul statornic pentru realizarea obiec­tivel­or noii revoluţii agrare în România. Realizări obţinute sub con­ducerea plină de înţelepciune a Parti­dului Comunist Român, in frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Dru­mul de progres continuu străbătut de întreaga naţiune reprezintă în acelaşi timp sursa neclintitei încre­deri în obţinerea marilor izbinzi pe frontul paşnic al construcţiei socia­liste cu care şi ţărănimea, alături de întregul nostru popor, este hotă­­rită să cinstească memorabilele eve­nimente ale anului în care am intrat: a XXXll-a aniversare a revoluţiei de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă şi Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român. UN AN AL PĂCII PE PA­MÎNT. In noaptea dintre ani, Pavilionul central al întreprinderii de tîrguri şi expoziţii Bucureşti a fost inundat de tinereţe : peste 5 003 de tineri a­u venit aici să întimpine anul 1934. An de muncă. An de la care ei aşteaptă mult — şi an care aş­teaptă mult de la ei. ’84 — punte spre Anul Internaţional al Tineretu­lui — 1935. Organizatorii „Revelionului tinere­tului“ din acest an — C.C. al U.T.C., Comitetul municipal Bucureşti al U.T.C. şi Ansamblul artistic al U.T C. — au făcut risipă de fantezie pentru a asigura o ambianţă cit mai plăcută, mai antrenantă. Un portal sugestiv veghea intrarea în perimetrul expo­­zițional. Copacii parcă au înflorit peste noapte, intr-o explozie de cu­lori... Intre invitat! — fruntaşi In producţie, laureaţi ai concursurilor profesionale, de creaţie tehnico-ştiin­­ţifică, sportive, ai festivalurilor lite­­rar-artistice, brigadieri, elevi, stu­denţi... Sunt tineri care, prin munca lor consacrată înfloririi patriei, duc mai departe tradiţia revoluţionară de slujire fără preget a intereselor fun­damentale ale poporului, cauza partidului şi poporului. „Bine ai venit AN AL PĂCII !“ — cu această urare încărcată de spe­ranţe­ de încredere in Viitor, tinereţea a întimpiinat Anul nou. — La 12 noiembrie 1933 am fost unul din cei o sută de mii de tineri care şi-au ridicat glasu­rile pentru pace, pentru ca Eu­­ropa, continentul nostru, să fie ferită de primejdiile rachetelor, pen­tru o lume fără războaie, ne spune tovarăşul Ion Bucur, secretar cu probleme de propagandă la Co­mitetul municipal Bucureşti al U.T.C. Regăsesc aici atmosfera de atunci. Noi, tinerii, iubim mai mult decât orice viaţa. Ştim să ne bucurăm pen­tru un record de muncă înregistrat de tovarăşul­ nostru de alături, pentru un fir de iarbă, pentru o floare, pentru frumuseţea vieţii. Am avut un an de muncă, cu bune rezultate. Ne aş­teaptă un an de noi eforturi, un an pe care îl dorim mai bogat, mai rodnic, în munca din fabrici, şantie­re, pe ogoare, in munca din amfi­teatrele învăţăturii. Iar pentru asta, trebuie să ne bucurăm de pace, tre­buie să ne sporim contribuţia pentru încetarea cursei demenţiale a înar­mări­i­ nucleare. In această noapte, milioane de tineri din diferite ţări nutresc aceleaşi sentimente. In a­­ceasta clipă, cu gindul la familie, la prieteni, la tineretul României, al lumii întregi, intîmpinăm Anul nou cu încrederea niestrămutată în pre­zentul si viitorul comunist al patriei, cu încrederea nestrămutată in pu­terea tinerilor de pretutindeni de a milita mai dirz pentru apărarea păcii şi vieţii pe pămint. ROMÂNIA - CEAUŞESCU - PACE I". Anul nou, 1934, a venit şi... într-o ex­poziţie de desene ale copiilor, găz­duită de Capitală. Care sunt culorile copilăriei, gindurile ei străbătute de candoare ? Ne-o spun minunatele pa­jişti in care zburdă băieţi şi fete, împletind ghirlande din flori roşii cu care înscriu pe cerul senin cuvintul „Pace“. Pacea, spre mindria cetăţe­nilor României socialiste, este înscri­să cu litere de aur pe frontispiciul politicii externe a tării noastre. „M-am intors, de curind, din Malae­­zia si Singapore, ne spunea, in pre­ziua Anului nou, tovarăşul Voicu Matache, de la «Chimimportexport» — întreprindere de comerţ exterior cu parteneri in peste 90 de ţări ale lumii. Pretutindeni, numele ţării noastre este totdeauna asociat cu iniţiativele de pace ale preşedintelui ei. Era de ajuns să spun că vin din România, pentru ca interlocutorul să adauge «Ceauşescu — pace»“. „Păşim în 1984 cu certitudinea în­deplinirii tuturor aspiraţiilor, ne spu­nea Samson Boia, d rectorul Şcolii generale nr. 1 din Alba Iulia. Noi, dascălii şcolii româneşti, creştem oa­meni bine pregătiţi, de care patria are nevoie spre a da viaţă programe­­lor sale îndrăzneţe de dezvoltare multilaterală, socialistă. In clipa pri­mei bătăi de orologiu a Anului nou am închinat o cupă pentru viitorul luminos al tinerei generaţii ce se află acum pe băncile şcolii, pentru împlinirea tuturor visurilor de oa­meni ai acestui pămint pe care vie­ţuiesc laolaltă,­­ de secole, români, maghiari, germani şi de alte naţiona­lităţi. Orice dascăl care-şi iubeşte discipolii doreşte ca inteligenţa lor, entuziasmul anilor tineri să găsească făgaş de afirmare in munca paşni­că. Aceasta este, fireşte, si dorinţa mea pentru anul care vine, pentru secolele care vin“. „AVEM NEVOIE DE PACE nu numai pentru a ne înfăptui pro­iectele, ci si pentru a ne bucura de ceea ce am clădit — declara reeo­­­terului operatorii Stefan Ivan, Ma­rian Brănescu si Gheorghe Bia, de serviciu in turnul de comandă al e­­cluzei de la Agigea. La ce altceva ar putea zbura acum gindul unor «paz­­nici de far», în variantă modernă, o­­peratori la poarta de beton prin care Marea pătrunde în Dunăre ? Magis­trala albastră tăiată de mina omu­lui acestui timp face din orașele de uscat ale Dobrogei — porturi, des­­chizindu-le orizonturi spre mările şi oceanele lumii. Cită sudoare ome­nească a curs pe frunţile noastre pentru ridicarea canalului Dunăre — Marea Neagră ! Această lucrare, de­ o amploare fără precedent in istoria României, este parte a patrimoniului nostru socialist de care vrem să ne bucurăm în deplină pace. Pe harta ţării sunt nenumărate acele edificii, in ale căror temelii ne-am turnat speranţa de mai bine şi pe care nu vrem să le vedem prefâcindu-se în ruine. Vocaţia paşnică a ponorului nostru îşi găseşte expresia cea mai elocventă în ardoarea cu care con­struieşte şi înalţă oraşe sau uzine, şcoli, palate de sănătate, toate pen­tru bucuria omului de azi şi de miine“. „SANATATE ŞI PACE!". Am auzit această urare de zeci de ori. De tot atîtea ori citi colindători au ajuns în noaptea Anului nou la fereastra casei Profirei Lazarim, din satul Dracşani, judeţul Botoşani. Ii asculta atentă pe fiecare, ii invita in casă. Ie oferea darurile pregătite. îi săruta pe amlndoi obrajii apoi, mîngiindu-i pe creştet, le spunea : „Sănătate şi pace, dragii bunicii“. „De ce le spuneţi aşa ?“, am între­bat-o către miezul nopţii. „Păi ce-aş putea să le spun mai frumos ? Nu asta ne dorim cu toţii ?“ S-a uitat către fiul mai mare, Emil, după care a continuat : „Am 7 copii, 12 nepoţi şi 10 strănepoţi. Eu, la cei 76 de ani ai mei, am trăit şi greul bolilor şi cel al războiului. Dar hai să nu mai vorbim de război. Să închinăm un pahar pentu viaţa liniştită a oame­­nilorr pentru ţară, pentru conducă­torul nostru drag care, iată, şi in noaptea de An nou s-a gîndit la pa­cea căminelor de pe pămint. Să in­­chinăm un pahar pentru noi toţi. «Sănătate şi pace, dragii bunicii»“. CU PLUGUŞORUL, LA FEREASTRA ŢÂRII. Ceata de urâto­i din satul cu nume izvorit din baladă — Pe Plai, comuna Jitia, ju­deţul Vrancea — s-a pregătit de luni de zile să întîmpine cum se cuvine Anul nou. Sint 12 flăcăi, unu’ și unu’, floarea satului, care de trei ani urează tot împreună de Anul nou la ferestrele oamenilor. La fereas­tra ţării. — Ce urezi satului în acest an ? — l-am întrebat pe Dumitru Colnicea­­nu, starostele echipei de urători. — Bucurii şi sănătate / Casa pli­nă de bucate / Şi tot omul munci­tor / Să aibă la lucru spor ! — Personal, ce vă doriţi în 1984 ? — Să ieşim la arat / Şi ,n-avem un an bogat... Sunt versuri din Pluguşorul lor. Un pluguşor „De la Traian împăra­­tul / Şi de cind s-a zidit satul“. O cronică din care nu lipseşte ctitorul vieţii noi a satului, a României so­cialiste — Partidul Comunist Român. Urările celor 12 flăcăi vrînceni sunt de fapt ecoul gîndurilor şi dorinţe­lor unui sat de oameni gospodari, ai ţării întregi. GÎND DE OSTAŞ. —* să mărturisesc acum, la început de an, gindul meu de ostaş — declară reporterului fruntaşul Marcel David. In noaptea revelionului m-am aflat de veghe, în post, la datorie. Anul care s-a scurs mi-a adus multe sa­tisfacţii şi bucurii. Am dobîndit titlul de «militar de frunte» — titlu al destoiniciei şi dăruirii patriotice a ostaşului României socialiste — şi am devenit specialist clasa a 3-a, ob­­ţinind calificative maxime la toate categoriile de pregătire. Acum, la jumătatea drumului în ostăşie, am dreptul, am datoria să mă gindesc la mai mult, la mai bine, astfel in­cit anul care va intra in istorie ca an al celui de-al XIII-lea Congres al Partidului Comunist Român să marcheze în biografia mea de ostaş şi de cetăţean al acestei ţări presti­gioase şi rodnice realizări. Sunt ferm hotărit ca în anul 1984 să ob in brevetul de operator radio specialist clasa a 2-a, să mă apropii tot mai mult de măiestria şi price­perea celor care, cu pasiune şi m­ alt profesionalism, se pregătesc să de­vină apărători de nădejde ai pariei. împlinirea acestei aspiraţii presupu­ne, în continuare, muncă însufleţită, efort, dăruire. Gindurile mele sunt de fapt gindurile tuturor ostaşilor din subunitate care s-au angajat să menţină in 1934 titlul de frunte, de a îndeplini întocmai prevederile Di­rectivei comandantului nostru su­prem“. LA ORA ZERO, PE MA­GISTRALELE DE OŢEL, mecanicul de locomotivă Ion Con­­tora, revelionul 1984 se aseamănă cu alte 10—15 revelioane din ulti­mele trei decenii de cînd, urmîndu-şi tatăl in meserie, a devenit ceferist şi de cînd viaţa lui se împarte intre locomotivă şi familie. In noaptea Anului nou trenul purtat de locomo­tiva lui, trenul 605, „România Ex­pres“ a plecat din Bucureşti, ca de obicei, la ora 20 şi 28 de minute. Reporterul îl prinde înainte de start. —­­Unde vă veţi afla la ora zero a Noului An ? — Intre Adjud şi Bacău. — Ştim că anul 1932 v-a adus titlul de fruntaş pe întreg Depoul Bucureşti-călători, că în anul care se încheie v-aţi menţinut lună de lună pe locul fruntaş. Ce vă doriţi pentru 1984 ? — Să-mi fac, ca şi pînă acum, datoria. De muncitor. De comunist. Adică de om. DOAR DE ASEMENEA COMPETIŢII AU OAMENII NEVOIE. Performerii sportivi ai­­ anului care s-a încheiat au petrecut revelionul ca o foarte scurtă vacanţă între două etape de pregătire aspră şi meticuloasă. Etapă firească pentru cei ce aspiră la trofeele viitoarelor Jocuri Olimpice. Despre citiva dintre aceşti repre­zentanţi de frunte ai sportului ro­mânesc, îndreptăţiţi candidaţi la medaliile turneelor de la Los Ange­les, in cele ce urmează : Anişoara Cuşmir-Stanciu, deţină­toarea acelui formidabil record mon­dial la săritura in lungime — 7.43, înfăptuit la 4 iunie 1933. A sărbăto­rit Anul nou intr-o familie de spor­tivi la Braşov, în cocheta locuinţă a pentatlonistei Corina Ţifrea. „Sunt fericită — ne-a spus Anişoara — că mă aflu pentru prima oară «în familie» cu soţul meu. Este un scurt răgaz, pentru că mă aşteaptă din zilele imediat următoare un pro­gram de antrenament aproape non­stop, pe care l-am pus la punct împreună cu antrenorul meu. Acest program vizează titlul olimpic și...­­un adaos de glorie sportivă culorilor scumpei mele patrii“. Ivan Patzaichin, mereu tinărul canoist de frunte al României, care, de la J.O. din Mexic, 1958, încoace a cucerit — aproape incredibil ! — 27 de medalii mondiale şi olimpice, dintre rare 13 de aur. Supercam­­pionul nostru s-a găsit la Piriul Rece, împreună cu familia, intr-un cerc de prieteni. „Un singur gînd mă domină in tot ce fac — declară Patzaichin. Ştiţi ce mindru se simte omul cind pe cel mai inait catarg al regalei se înalţă drapelul Româ­niei ? Vreau, şi o voi cuceri, pe cea de-a 14-a medalie tie aur la Los Angeles ! Apoi, liniştit — dacă voi putea să fiu — voi susţine in toamnă examenul pentru diploma de stat...“ Doi dintre handbaliştii echipei României, Nicolae Munteanu şi Vasile Stingă, împreună cu colegii de club ce furnizează un grup masiv de jucători formaţiei reprezentative, închină cite o tradiţională cupă de şampanie la cabana sportivă „Steaua“,­de lingă Predeal. Nicolae Munteanu : „Sintem­ aici pentru ci n-am întrerupt nici o zi antrenamentele ! In plin campionat nu ne putem îngădui aşa ceva. Din ianuarie şi pînă in vară, la Los Angeles, noi, handbaliştii, vom fi în priză continuă : pregătirea neîn­treruptă pentru cîştigarea trofeului olimpic“. Vasile Strngă : „Mă bucur că familiile noastre sunt alături de noi, la acest revelion. De miine chiar vom începe cursa contracronometru pentru marea performanţă româ­nească la Jocurile Olimpice. Ne an­gajăm solemn în faţa iubiţilor noştri concetăţeni !“ Adăugaţi la aceste gînduri pe cele ale fotbaliştilor, ale gimnastelor noastre de aur, ale tuturor sportivi­lor şi veţi avea, stimaţi cititori, di­mensiunea patriotismului acestor oa­meni minunaţi care apără in com­petiţiile celor mai buni sportivi ai lumii culorile României. Fie anul 1934, şi toţi anii care vor veni după el, numai anii unor astfel de paşnice competiţii. UN PAHAR PENTRU VII­TOR. Forjorul Augustin Matdian este unul din cei peste 82 000 de munci­tori. rtigiştri, ingineri care „fac­ in­dustrie“ în judeţul Bistriţa-Năsăud. Este o pasiune care „i-a intrat în pori“ , incit in noaptea de An nou primul lui pahar l-a închinat... noii forje care în 1984 va atinge capa­citatea finală. — Deci, aţi ridicat paharul pentru viitor ? — întocmai. Un viitor de muncă, pe care o aşezăm la temelia tuturor bucuriilor noastre. Un viitor mai bun pentru toţi oamenii ţării, aşa cum dorim un viitor mai bun pentru toţi oamenii pămîntului. Aceasta este de fapt ideea cen­trală: miezul fierbinte al Mesajului de An nou adresat întregului popor român de iubitul nostru conducă­tor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Speranţe, aspiraţiile să devină certitudine prin strădaniile tuturor şi pentru fericirea tuturor, iată esen­ţa generoasei urări la care subscrie întreaga ţară. REPORTERII ŞI CORESPONDENŢII „SCINTEII” Fotografii : SANDU CRISTIAN „­ ­ Tinereţe, voie bună, încrederea Intr-un an nou de muncă ,­ mai spornică şi la Revelionul tineretului din capitala României întreprinderea „23 August" din Bucureşti , după tradiţionalul Pluguşor, melodii nemuritoare din folclorul nostru / întreprinderea de confecţii şi tricotaje - Bucureşti : o cupă pentru noul an, cu bucurii clădite prin strădania tuturor Revelion '8A la întreprinderea „Vulcan" din Capitală . În noaptea­ nopţilor, veselia s-a aflat şi aici la ea acasă

Next