Scînteia, ianuarie 1984 (Anul 53, nr. 12864-12888)

1984-01-15 / nr. 12875

ÎN AGRICULTURĂ. ZILELE DE IARNĂ - INTENS FOLOSITE PENTRU OBŢINEREA UNEI RECOLTE RECORD IN 1984! PE AGENDA URGENŢELOR: • Repararea tractoarelor şi maşinilor agricole • Fertilizarea terenurilor • Asigurarea seminţelor Intrăm în a doua jumătate a lu­nii ianuarie, ceea ce arată că ne apropiem tot mai mult de momen­tul începerii campaniei agricole de primăvară. Deşi în cea mai mare parte a ţării pămîntul este acoperit de zăpadă, iar în unele zone se înregistrează temperaturi destul de scăzute, fiecare zi de iarnă trebuie folosită din plin de oamenii mun­cii de la sate pentru efectuarea lu­crărilor de sezon, pentru pregătirea temeinică, gospodărească a campa­niei de primăvară. .După cum a subliniat tovarăşul Nrecolae Ceaușescu la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. pe problemele agriculturii din decem­brie, anul 1984 trebuie să fie un an al recoltelor record. Este o sarcină de mare răspundere pentru toţi oamenii muncii din agricultură, o sarcină pe deplin realizabilă. Şi pentru înfăptuirea ei, hotărîtor este modul in care se respectă teh­nologiile fiecărei culturi, se aplică recomandările ştiinţei agricole şi se execută la ţiiup şi in bune con® diţii toate lucrările agricole. Temeliile recoltelor record din acest an se pun de pe acum. Pe lista urgenţelor din această perioa­dă se află un şir de acţiuni şi lu­crări de mare importanţă în acest sens. Iată de ce acum, analizînd stadiul lucrărilor din acest sezon, organele şi organizaţiile de partid, conducerile unităţilor agricole, di­recţiile agricole au datoria să sta­bilească cu exactitate ce mai este de făcut şi să acţioneze cu fermi­tate pentru ca toate lucrările şi pregătirile necesare să se încheie la termenele prevăzute şi de bună calitate. Repararea tractoarelor şi maşini­lor agricole care vor fi folosite la lucrările agricole de primăvară constituie o acţiune prioritară de cea mai mare însemnătate, întru­­cît de buna funcţionare a acestora depinde încadrarea lucrărilor de primăvară în termenele optime sta­bilite. Care este stadiul acestor lucrări ? Grapele cu discuri au fost reparate în proporţie de 95 la sută, staţiuni­le pentru mecanizarea agriculturii din 20 de judeţe au încheiat aceas­tă lucrare. De asemenea, în pro­porţie de 90 la sută au fost repa­rate maşinile de aplicat amenda­mente şi Îngrăşăminte organice şi, după cum se apreciază la direcţia, de­ specialitate din minister, există toate condiţiile ca lucrările la aceste utilaje să se încheie înainte de termenul prevăzut. In schimb, tractoarele au fost reparate doar în proporţie de 61 la sută. Peste media pe ţară — la repararea trac­toarelor — se situează judeţele Alba, Arad, Covasna, Mureş, Olt, Sibiu, Suceava şi Vrancea. Lucră­rile sunt întirziate mai ales în ju­deţele Constanţa, Gorj, Iaşi, Me­hedinţi, Sălaj, Timiş, Tulcea şi al­tele. Pentru încheierea la termenul prevăzut a reparării tractoarelor este necesar să fie organizată te­meinic munca în atelierele staţiu­nilor pentru mecanizarea agricul­turii, să continue acţiunea de re­­condiţionare a pieselor de schimb refolosibile, iar unităţile industria­le să-şi îndeplinească prevederile contractuale la livrarea unor repe­re la care există mari restanţe. Ne referim îndeosebi la I.M. Codlea, care nu respectă graficele de livra­re la arborii motor, şi I.M. Sinaia, care, în luna decembrie, din cele 80 000 elemente de pompe de in­jecţie a livrat doar 39 000, lipsa acestora făcînd ca multe motoare, aşa-zis reparate, să nu poată fi montate pe tractor. Cu toată răs­punderea trebuie să se înţe­leagă că repararea utilajelor a­­gricole este o acţiune la care trebuie să concure atît oamenii muncii din staţiunile pentru meca­nizarea agriculturii şi centrele spe­cializate, cit şi acele întreprinderi industriale care au contractat şi, deci, au obligaţia de a livra piesele de schimb şi materialele necesare bunei desfăşurări a acestei impor­tante activităţi. Asigurarea seminţelor constituie o acţiune care trebuie încheiată din vreme, astfel incit în momentul declanşării lucrărilor în cîmp să se poată lucra cu toate forţele, iar însăminţările să fie efectuate in termenele stabilite. După cum am fost informaţi la ministerul de resort, repartiţiile de semin­ţe eu -li­st date cu cîteva zile mai devreme decât în alţi ani, ceea ce permite unităţilor agricole să intre mai repede în posesia lor. Important este ca acum, fără în­târziere, să se efectueze transferul de seminţe între judeţe, iar unită­ţile agricole să le preia potrivit programărilor făcute de organele de specialitate. Procurarea seminţe­lor constituie o sarcină de mare răspundere a specialiştilor din u­­nităţile agricole. Tot atît de im­portant este ca seminţele procu­rate să fie depozitate şi păstrate cu cea mai mare grijă, astfel in­cit însuşirile lor de germinaţie să nu fie diminuate în nici un fel. Fertilizarea terenurilor, lucrare de sezon de care depinde în mod hotărîtor nivelul recoltelor la mul­te din culturile care se însămin­­tează primăvara, a fost intensifi­cată in multe judete. Astfel, în primele 12 zile ale acestei luni au fost transportate la cîmp aproape 700 000 tone îngrăşăminte organi­ce, reprezentând şapte la sută din cantităţile prevăzute pe primul trimestru. Continuă insă să se menţină decalaje mai mari între judeţe in ce priveşte ritmul de executare a acestei lucrări. Ast­fel, in unităţile agricole din jude­ţele Călăraşi, Tulcea, Mehedinţi, Satu Mare, Vâlcea, Caraş-Severin, Galaţi, Vaslui, Iaşi, Neamţ, Cluj, Hunedoara, Bistriţa-Năsăud, Ma­ramureş şi Suceava realizările sunt cuprinse între 10 şi 20 la sută. Cantităţ mici de îngrăşăminte na­turale — pînă la trei la sută faţă de prevederile trimestrului — au fost transportate la cîmp, în pe­rioada respectivă, în unităţile a­­gricole din judeţele Olt, Giurgiu, Constanţa, Arad, Argeş, Bacău, Si­biu şi Covasna. Acum, în cea mai mare parte a ţării, solul este îngheţat, astfel in­cit se poate intra cu mai multă uşurinţă în cîmp. Important este ca la executarea acestei lucrări să fie folosite toate atelajele exis­tente, precum şi un număr spo­rit de tractoare, iar la descărca­rea lor să fie mobilizaţi cu­ mai mulţi cooperatori şi alţi locuitori ai satelor. Lucrările de sezon în legumicul­tura, pomicultură şi viticultură tre­buie să asigure condiţiile materia­le necesare obţinerii producţiilor (Continuare în pag. a II-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LI­I Nr. 12 875 Duminică 15 ianuarie 1984 6 PAGINI - 50 BANI Cu fiecare zi, în bazinul minier al Mehedinţiului se amplifică ritmul lu­crărilor de construcţii-montaj. In imagine, aspecte de muncă de la viitoarea carieră de extracţie la su­prafaţă a cărbunelui de la Husnicioa­­ra, unde se află în montaj un mare excavator cu rotor de fabricaţie ro­mânească Foto : Sandu Cristian CONSTANŢA: Lansarea unui nou mineralier de 65 000 tdw La Şantierul naval Constanţa a avut loc lansarea primu­lui mineralier de 65 000 tdw din programul de construcţii navale din acest an. Ca de fie­care dată, şi la această lansare consemnăm două recorduri de lucru : montajul motorului prin­cipal de 17 400 CP s-a realizat în 7 zile, timp în care s-a în­registrat un ritm de lucru care a ridicat productivitatea muncii la cele mai înalte cote. De ase­menea, noua navă la lansare are cel mai înalt grad de satu­rare cu maşini, instalaţii şi apa­ratură, în procent de 98 la sută. In sfîrşit, toate instalaţiile mon­tate au probele mecanice exe­cutate, incit nava va putea să înceapă, în scurt timp, probele de mare pentru a fi livrată flo­tei maritime româneşti la ju­mătatea lunii viitoare. Conco­mitent cu această lansare mai consemnăm un eveniment de lucru : întoarcerea cu succes din probele pe mare a minera­lierului de 65 000 tdw „Bănea­­sa“, lansat la sfîrşitul anu­lui trecut şi care va fi primul din acest an care intră în dotarea flotei comerciale mari­time româneşti. (George Mihă­­escu, corespondentul „Scînteii“). TURNU MĂGURELE: Succese ale chimiştilor Prin buna folosire a complexe­lor instalaţii din dotare şi res­pectarea disciplinei tehnologice, muncitorii şi specialiştii de la Combinatul de îngrăşăminte chimice din municipiul Turnu Măgurele au înscris în graficele întrecerii socialiste primele succese din acest an. Astfel, ei au produs şi livrat peste sarcinile de plan la zi 960 tone de în­grăşăminte complexe şi 110 tone amoniac. Totodată, aici au fost asimilate în fabricaţie n­oi pro­duse, prin punerea in valoare a unor materii prime indigene. (Stan Ştefan, corespondentul „Scînteii“). Gîndind la rodnicia cîmpiei Aureliu Cioc a fost şi a rămas ţăran. Ţăran care de aproape două decenii este preşedintele unei coopera­tive agricole de producţie cu oameni harnici şi buni gospodari. Viaţa lui este romanul milioanelor de oa­meni ai gliei care au trăit războiul şi seceta din ’46. El ştie cu precizie că de la ce a fost la ce s-a ajuns e un drum, un drum lung, în care bucuriile au fost mult mai mari decit încercările. Cind un om are ceva de spus, fiecare cuvint ţi se întipăreşte. Iar Aureliu Cioc are intr-adevăr ceva de spus : — Ai mei au venit de la _______________________ munte, de pe valea Telea­jenului şi au primit pogoanele de aici din Bărăgan pe singele vărsat pentru Unirea din decembrie 1918. Pină la Miloşeşti ai mei făceau o săptămină. Străbă­­teau Prahova, o bună parte din Buzău pînă ajungeau aici, in Ialomiţa. Se făcea o săptămină. O săptămină de drum in care dormeai mergind. Ani la rind am stat în bordeie. Bordeie din care ieşeai pe brânci şi in care rogojina era saltea, iar sariea invelitoare. Am iubit însă pămîntul. L-am iubit ca pe părinţii noştri care şi-au dat singele pentru el. Poate de aici şi felul nostru de a-l munci, de a-l îngriji. Eu am prins din plin seceta lui ’46 şi pot să spun tot ce a fost atunci, de parcă s-ar fi întimplat ieri. Şi atunci am semănat primăvara, dar toamna n-am adunat nimic. Nimic, ni­mic. Şi seceta aceea îmi pare că n-a­ fost mai mare decit cea din ’83. Anul trecut însă ,am făcut 6 000 kg porumb boabe la hectar şi 2 500 kg floarea-soarelui, fără irigaţii. Din ce s-au făcut atunci porumbul, floa­rea-soarelui ? Din arătura adincă de toamnă, făcută cu tractorul, nu cu ■ caii piele şi os ca odinioară, din semănatul la timp, din mai multe praştie ce au ţinut loc de ploi. Eu zic că din cită sudoare am pus noi la _____________________________ rădăcina plantelor s-ar fi adunat apă pentru o ploaie bună. In 1983 ne-am convins că şi natura poate fi învinsă. Acum e iarnă. Dar nu mai e iarna de acum 20 de ani, cind ţăranul stătea mai mult la gura sobei. Acum cărăm şi împrăştiem în cîmp gunoiul de grajd, să facem pămîntul mai gras. Curăţăm tarlalele de res­turi vegetale şi alegem seminţele de floarea-soarelui cum alegem bobul de orez pentru pilaf. Vrem si pu­nem la primăvară sub brazdă doar săminţă care ro­deşte. Să obţinem in 1984 recolte mai mari decit oricind ! Mihai VIŞOIU PICĂTURĂ DE CERNEALĂ IAŞI. Oraşul Unirii de acum 125 de ani înfăţişează astăzi ţării un chip nou, modern, înfloritor Foto : Gh. Vintilă Intr-o memorabilă zi de decembrie a anului 1973, cind se elabora prima şarjă de oţel la Tirgovişte, în pre­zenţa secretarului general al partidului, se împlinea un vis şi se deschidea un drum. Cu patru ani înain­tea acestui eveniment, cu prilejul unei alte vizite de lucru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu le aducea local­nicilor la cunoştinţă că ve­chea cetate de scaun a Tîrgoviştei va dobîndi în scurt timp un destin nou, de cetate a oţelului şi con­strucţiilor de maşini, iar din acel moment sute şi mii de oameni din aceste locuri nu şi-au mai imagi­nat viitorul decit în strînsă asociere cu combinatul că­ruia riglele proiectanţilor abia îi trasau conturul. Şi iată că, mai repede decit speraseră, acesta a devenit o realitate pregnantă. De curînd, cîţiva oameni ai oţelului cu simţul fapte­lor esenţiale au întocmit o succintă monografie a combinatului, înfăptuind un bilanţ in cifre şi date tehnice, dar mai cu seamă bilanţul a ceea ce au­ acu­mulat timp de un deceniu muncitorii şi specialiştii de aici pe plan profesional, moral şi al răspunderii muncitoreşti. Este povestea pasionantă a devenirii unui colectiv foarte tînăr care s-a străduit din răs­puteri, sfidind parcă legile trecerii timpului, să înveţe rapid a stăpîni tehnica cea mai avansată, a aspira la performanţe calitative şi, înainte de toate, să uite a spune, indiferent de situa­ţie, „nu se poate“. In ce măsură au reuşit să iasă victorioşi din această luptă aspră ? Combinatul este astăzi, în multe privinţe, aşa cum ne spunea ing. Emil Iones­­cu, director tehnic, altceva decit exprima destinaţia lui iniţială. Complexitatea şi diversificarea producţiei au întrecut toate previziu­nile, în schimb personalul muncitor este de aproape două ori mai restrîns. Ju­decind din­­perspectiva in­tereselor majore ale econo­miei noastre, preciza in­terlocutorul, combinatul şi-a asumat misiunea de a produce o mare parte a oţelurilor pe care industria constructoare de maşini le aducea din import, aşa in­cit, în momentul de faţă, livrează „specialităţi“ ce se cumpărau, pînă acum ciţiva ani, de la 60 de fir­me străine, majoritatea acestora avind faimă şi prestigiu ciştigate in de­cenii de experienţă. Cuvin­­tul urgent a intrat în lim­bajul curent al oţelarilor, anumite mărci de oţel asi­­milîndu-se în mai puţin de două luni faţă de un an şi chiar doi, cit durează în mod obişnuit o astfel de operaţie ; şi nu este vorba de materiale oarecare, ci de oţeluri din care se con­fecţionează părţile cele mai fine şi mai rezistente din trupul maşinilor şi in­stalaţiilor. S-a realizat, în fapt, o amplă lucrare colectivă, întemeiată pe competenţă şi dăruire, pe încrederea in puterile proprii şi pe curajul de a aborda pro­bleme tehnice încărcate de necunoscute. Otelurile înalt aliate trebuie să se înca­dreze exact in norme teh­nice ferme. Aşa stînd lu­crurile, un maistru otelar ca Ioan Bara, sau un mais­tru, lamina­tor ca Ion Pir­­van nu-şi propun nici­odată, cind intră pe poarta combinatului, să-şi facă datoria, şi atît, pentru că la locurile lor de muncă se cere deseori mai mult. Despre ei se spune că nu îşi fac meseria, ci o tră­iesc , că nu-şi consideră ziua de muncă încheiată decit seara, tirziu, când au convingerea că activitatea celor pe care îi conduc are toate condiţiile pentru a se desfăşura normal, adică foarte bine. Evident, ase­menea conduite exempla­re, care se­ pun cu întreaga lor fiinţă în slujba intere­selor generale, înnobilează G­heorghe MANEA (Continuare în pag. a V-a) Oameni care nu se mulţumesc să-şi facă doar datoria 125 DE ANI DE IA FORMAREA STATULUI NAŢIONAL­­ ROMÂN PRIN UNIREA MOLDOVA CU MUNTENIA O măreaţă operă pregătită de istorie, o operă măreaţă pentru istorie PAGINA A III-A Legămînt solemn „Sâ facem legămînt solemn" : Pe viaţă, -n dreapta ei măsură in timpul din obirşii demn Prin stema omeniei pură, Cînd munca noastrâ-ntîia oară-i Fundamentală înspre fruct, Anticipînd destinul ţârii Spre comunistul viaduct, Sâ dăm voinţelor tărie Urmînd Partidu-n evul nou. Zidind măreaţa ctitorie Unit popor, popor erou ! Sâ facem legămînt de gînd Pentru-mplinirile comune Chemînd prin ani mult mai curîn Aurul viu să se adune. „Să­ facem legămînt­­solemn" . Precum ne ştim, în demnitate, Că neamul românesc e-nsemn De pace şi de libertate. Sub tricolor triumfător Şi suverani deplin sub soare, Slnt patria şi-al său popor In comunista-ngemânare. „Să facem legămînt solemn" . Cu-ntîiu! Ţării Preşedinte Sâ ne urmăm destinul demn, Urcînd, uniţi, tot înainte ! Pavel PEREŞ Memoria muzeelor Poate că nicăieri mai bine decit intr-un muzeu nu putem avea o imagine mai com­plexă, mai sugestivă despre locuri şi eveni­mente petrecute cind­­va. Pentru că, in­tr-o secvenţă de mu­zeu, obiectele, docu­mentele, imaginile, cu­vintele, cifrele expuse reconstituie împreună modul de a fi şi de a trăi al oamenilor, momente din munca şi lupta unei colectivităţi umane in drumul ei spre noi trepte de în­florire materială şi spirituală, de progres şi civilizaţie. Craio­­venii, asemenea locui­torilor din celelalte aşezări de pe tot cu­prinsul ţării, au strins, cu grijă şi migală, in Muzeul de istorie a Olteniei, în­ Muzeul de artă din Craiova, in numeroase alte puncte muzeistice aflate in diferite instituţii din judeţul Dolj, bogate şi expresive urme de cultură materială, u­­nelte, obiecte, mate­rial folcloric şi etno­grafic, documente şi altele, unele realizate cu mii de ani in urmă, altele în zilele noastre. Această diversitate de exponate, tezaurizind valori inestimabile, ilu­minează expresiv con­tinuitatea neîntrerup­tă de vieţuire umană pe aceste­­ străvechi meleaguri, procesul de formare şi evoluţie a poporului român, mo­mentele însemnate din­­ lupta sa pentru drep­tate socială şi liber­tate naţională, pen­tru făurirea statului naţional unitar, pen­tru instaurarea şi edi­ficarea socialismului pe pămîntul românesc. Acum, cu puţin înaintea zilei de 24 ÎNSEMNĂRI de Ilarie HINOVEANU Ianuarie, cind vom sărbători împlinirea a 125 de ani de la uni­rea Moldovei cu Muntenia, vizitatorul are bucuria şi min­­dria patriotică să în­­tîlnească in muzeele craiovene valoroase exponate care oglin­desc etapele, de luptă pentru unirea tuturor românilor in graniţele lor fireşti, luptă care culminează cu unirea de la 1 Decembrie 1918, cind s-a desă­­vîrşit statul naţional unitar, rod al acţiunii şi voinţei întregului nostru popor. Astfel, o primă impresie do­­bîndită la parcurgerea tuturor sălilor de ex­poziţie ale Muzeului de istorie a Olteniei — incepind din cele mai vechi timpuri şi pînă astăzi — este aceea că actul­­unirii de la 24 Ianuarie 1859, precum şi cel al unirii de la 1­­Decembrie 1918 sint etape fireşti ale evoluţiei istorice obiective a poporului nostru, şi nu ,conse­cinţa unor conjuncturi efemere. Dovezi de netăgăduit grăiesc, de-a lungul şi de-a la­tul vechii Dacii, des­pre unitatea geogra­fică, economico-socia­­lă, de limbă şi obice­iuri, de aspiraţii a tu­turor românilor, pe fundalul căreia s-au constituit in evul me­diu — ca dealtfel in multe părţi ale Euro­pei — cele trei state româneşti : Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Pe fon­dul continuei tendinţe de convergenţă a ce­lor trei state româ­neşti feudale, marcată de numeroase acţiuni de reunificare a lor, desfăşurate de voie­vozi luminaţi de fla­căra nepieritoare a conştiinţei de neam, are loc cea din dii uni­re a românilor de pretutindeni sub scep­trul neînfricatului Mi­hai Viteazul, pagină de nemuritoare epopee (Continuare in pag. a IV-a) Contribuţie de esenţă la peisajul modern al Capitalei patriei noastre : metroul, realizare de prestigiu a tehnicii şi creaţiei româneşti, în aceşti 40 de ani de libertate Foto : Eugen Dichiseau« _ I DIN ACTUALIMEA SOCIALISTĂ A ȚĂRII ____

Next