Scînteia, martie 1984 (Anul 53, nr. 12914-12940)

1984-03-01 / nr. 12914

! Taptul] DIVERS! Bărbăţie­­ muncitorească Pe la mijlocul lunii februarie,­­ o puternică furtună de zăpadă a dus la avarierea, pe raza jude- • tului Vilcea, a nu mai puţin de 1 22 de linii electrice, scoaterea de­­ sub tensiune a peste 500 posturi de transformare şi întreruperea­­­alimentării cu energie electrică I a 33 de localităţi, în ciuda con­diţiilor vitrege, a gerului şi a ză­­­­pezii spulberate, muncitorii din­­ echipele de intervenţie conduse­­ de maiştrii Ion Mihalcea, Ion Dobre şi Gheorghe Panait au lu­crat, cu abnegaţie şi dăruire I exemplară, trei zile şi trei nopţi, pină au înlăturat orice urmă de I avarie. O muncă aspră, bărbă-­­ tească, in care s-au înregistrat peste program 1 500 ore r om. . Acţionind cu toată energia, elec- I tridenti vilieni s-au ridicat la I înalta tensiune a conştiinţei muncitoreşti. Şcoala părinţilor . In cartierul Zencani din ora- | şul Topliţa se afla o şcoală veche, sortită demolării. Edilii­­ oraşului hotăriseră să înalţe in­­ locul ei o şcoală nouă in centrul * civic. Auzind că a şi fost emisă autorizaţia de demolare, cetă-­­ teanul Gheorghe Ulici s-a dus­­ pe la vecinii săi, au tăifăsuit şi au chibzuit cum e bine să fie ...mai ■ bine. Apoi, s-a dus la primarul oraşului şi i-a spus : „Ştiţi ce ? " Eu şi cu alţi vecini din cartier socotim că nu e bine să dăr'­măm I şcoala veche. De ce să alerge I copiii pină in centrul oraşului, cină pot învăţa in cartierul lor ? I Dacă ne daţi pe mină şcoala I veche, noi o facem ca... nouă". La rindul său, primarul s-a­­ sfătuit cu colaboratorii lui şi au­­ dat şcoala veche pe mina pă- I rinţilor cu copii din cartierul lor Acum, să vezi şi să nu crezi , I şcoala veche arată tot atlt de­­ bine ca orice şcoală nouă. Des­pre isprava oamenilor de aici ■ s-a dus vestea in toată Harghita, iar acum şi in toată ţara. O me- * rttă cu prisosinţă ! PAGINA 2 Omenie Deunăzi, în timpul unui trans- I port la Baia Mare, rulind pe­­ strada Trenului, a zărit, la fe­reastra unei case, o flacără sus-­­ pectă. A frinat, a luat stingăto- I rul camionului a pătruns in casă ’ şi n-a mai ieşit până nu s-a con­vins că începutul de incendiu I fusese stins şi cele două fetiţe I ale gazdei se află in siguranţă. Apoi, şi-a văzut de drumul lui... I Cină s-au intors părinţii, au văzut citeva obiecte arse şi cele­­lalte răvăşită, dar au răsuflat , uşuraţi găsindu­-şi fetiţele in I i viaţă, le salvase un om. Nume- I­­­le lui­ Vasile Moraru de la Ex­ploatarea minieră Baia Sprie. Mereu fruntaşi Daniel Necula, Gigi Rotaru şi­­ Ferenc Vaida sunt numai ciţiva din membrii atelierului de crea-­i­ţie tehnică a Casei pionierilor şi I şoimilor patriei din Tirgu Mureş. • Cei trei, foarte pricepuţi şi foar­te buni prieteni, au conceput şi I realizat, in premieră, o „Trusă­­ de montaje pentru electronică“. O creaţie originală, cu care au­­ obţinut premiul intii pe ţară la concursul „Start spre viitor“. ’ Tot la casa pionierilor şi­­ şoimilor patriei de aici, prin pa- I siunea lui Otto Hincs, fost cam-­­ pion naţional la aeromodelism, funcţionează un atelier de aero- I modele unic in felul său. Cu­­ macheta avionului românesc I.A.R.-813, cu cea a unui camion , comandat prin radio şi cu alte I zece proiecte tehnice, unul mai I ingenios decit altul, pionierii tirgmureşeni aşteaptă cu mare I încredere concursurile anului­­ 1954, la care aspiră să ocupe din nou un loc fruntaș. Succes !­­ ! Din muguri de conifere Surpriză plăcută pentru vil­ . ceni , între băuturile răcoritoare „consacrate“, au intilnit una­­ nouă, cu denumirea „Bradola". După cercetări şi experimen- I ţări, specialiştii de la Trustul­­ I.A.S. Vilcea au reuşit să pună in valoare mugurii de brad, de s­pin şi molid. Din aceşti mu­guri se obţine o băutură răcori- • toare pe cit de aromată, pe atlt de tonică şi chiar cu proprietăţi I» terapeutice în unele afecţiuni.­­ Cu atlt mai mult cu cit esenţa de muguri este obţinută nu prin ■ fierbere, ci prin presare, ceea ce I face să se păstreze intacte pro­prietăţile naturale ale vitamine-­­ lor pe care le conţin. Cum păduri de conifere ai­e muguri există şi in alte zone ale ţării, bine-ar fi ca şi acolo I „Bradola“ să... înmugurească. I Pasiune şi iscusinta Despre grupul de cimpoieri­­ din Perieni, judeţul Vaslui, s-a dus vestea nu numai in ţară, ci­­ ţi peste hotare, laureat al tutu­ror ediţiilor Festivalului naţio- I nal „Cintarea României“ şi par­ticipant la mai multe concursuri I internaţionale de folclor, de unde­­ s-a intors cu tot at­itea trofee, grupul de cimpoieri este condus ■ de ţăranul cooperator Aurel But- I naru, care a fost şi „profesor“ * la Şcoala populară de artă. Dar Aurel Butnaru nu este I numai un virtuoz interpret al I străvechiului instrument popu­lar, ci şi unul din cei mai iscu- • siţi meşteri in confecţionarea a­­cestuia. In momentul de faţă, a­­proape toate cimpoaiele forma­ţiei, ca si cele ale şcolarilor, I sunt făcute de el. In afară de • calităţile muzicale, fiecare in parte se constituie intr-o adevă- I rată lucrare de artă. Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor­­ „Scînteii" L SCRISORI ALE OAMENILOR MUNCII ADRESATE CONDUCERII PARTIDULUI analizate şi soluţionate în concordanţă cu legile ţării, cu principiile eticii şi echităţii socialiste, în spiritul grijii faţă de om Cu înaltă răspundere pentru apărarea avutului obştesc Intr-o scrisoare adresată to­varăşului Nicolae Ceauşescu, rela­­tind că in ce priveşte întreţinerea şi folosirea utilajelor sa manifestă unele neajunsuri, că se risipesc materiale de construcţii şi se plă­tesc mari sume de bani pentru penalizări, Nicolae Barbu, contabil la Trustul de construcţii şi mon­taje Călăraşi, încheia : „V-am scris despre toate acestea avînd convingerea că aşa cum în alte situaţii similare dumneavoastră aţi dispus analizarea in profunzime şi revenirea la normal a unor stări de lucruri, tot astfel ne veţi ajuta ca şi la întreprinderea noastră să se restaureze legalitatea şi ordinea in gospodărirea avutului obştesc“. La indicaţia secretarului general al partidului, scrisoarea a fost dată spre examinare preşedintelui Curţii Superioare de Control Financiar şi viceprim-ministrului de resort al guvernului. Din amplul raport al cercetărilor făcute de specialişti a rezultat că, în cea mai mare parte, afirmaţiile scrisorii corespundeau realităţii. Pe şantiere existau, la data controlu­lui, 67 de utilaje, in valoare de peste 3 milioane lei, în stare de nefuncţionare, supuse degradării. S-au adoptat imediat măsuri pentru ca acestea să fie aduse intr-un depozit special amenajat, s-au întocmit acte de constatare pri­vind starea lor tehnică şi cauzele care au dus la scoaterea din func­ţiune, au fost stabilite responsabi­lităţi şi s-a elaborat un grafic de reparaţii. S-a hotărit ca mijloacele fixe să fie date în primire tehni­cienilor responsabili cu mecaniza­rea pe şantiere. Ţinîndu-se seama de valoarea pieselor de schimb lipsă, s-a hotărit urgentarea cerce­tării cazului de către organele in drept, astfel incit vinovaţii să fie traşi la răspundere potrivit legii. S-a mai constatat că nu sa asigu­rau o urmărire și un control efici­ente privind consumurile de mate­riale și cheltuielile de retribu­ție, stabilindu-se ca organele fi­nanciare și tehnice de specialitate să efectueze un control aprofundat vizînd folosirea materialelor de construcţii şi a fondului de retri­buire a muncii pe anul trecut. Totodată, consiliul popular jude­ţean va urmări imputarea pagube­lor provocate prin lucrări execu­tate, necorespunzător. Pentru re­dresarea activităţii economico­­financiare a trustului, a fost în­tocmit un program de măsuri a cărui aplicare este urmărită de Comitetul executiv al Consiliului popular judeţean Călăraşi. Au fost sancţionaţi pe linie administrativă directorul trustului, directorul teh­nic, directorul adjunct şi contabi­lul şef. Concluziile controlului şi măsurile adoptate au fost dezbă­tute de către C.O.M. al trustului, in scopul întăririi disciplinei în muncă şi creşterii răspunderii în aplicarea legii. De asemenea, defi­cienţele şi neajunsurile constatate au fost dezbătute în adunările ge­nerale ale organizaţiilor de partid şi ale oamenilor muncii din cadrul trustului. Utilizarea fondului funciar d in conformitate cu normele legale Este ştiut că dobindirea de tere­nuri agricole se poate face, aşa cum prevede legea (nr. 59/1974), numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau cumpă­rarea prin acte juridice. In primul rind primarii, ca şi ceilalţi factori de răspundere de la consiliile populare au datoria să asigure stricta respectare a acestor preve­deri. Dar la Moroeni, comună ne­­cooperativizată din judeţul Dîmbo­viţa, se încalcă legalitatea in acest domeniu, chiar cu ştirea şi apro­barea primăriţei — se afirma intr-o scrisoare adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu. De asemenea, se mai relatau şi alte ilegalităţi comise de cadre de conducere ale comunei. Secretarul general al partidului a indicat ca scrisoarea să fie dată spre rezolvare secretarilor de re­­sort ai C.C. al P.C.R. Cu prilejul verificărilor efectuate la faţa locu­lui a rezultat că, intr-adevăr, la un număr însemnat de cetăţeni s-au modificat, in registrul agricol, su­prafeţele de teren deţinute. Bunăoară, cetăţeanul Asan Z. Ioan a fost înscris in 1931 în re­gistrul agricol cu suprafaţa de 5,58 ha, iar in 1982 cu 6,58 ha. Suprafaţa de 1 ha înregistrată in plus a fost diminuată, fără nici o bază legală, de la pensionarul Popescu Valeriu. Cazul nu este singular şi, indiferent de argumen­tele invocate de Cei în cauză, este evident că in comună S-a practicat vinzarea-cumpărarea ilegală de pămint. După cum s-a constatat, aceste aprobări le dădea tovarăşa Ţeposu Maria, primarul comunei. Referindu-se şi la alte probleme din scrisoare, în raportul de cerce­tare se precizează că, abuzînd de funcţia lor, primarul, şeful ocolului silvic, alte cadre de la consiliul popular au cumpărat tablă din co­mună fără să predea produse la achiziţii , s-a constatat că de la şantierul căminului cultural, nou construit, lipsea o cantitate de aproape 700 kg tablă zincată, vi­novat fiind Ciobanu Petre, vice­preşedintele consiliului popular comunal. Secretariatul Comitetului jude­ţean Dîmboviţa al P.C.R, care a fost informat de concluziile rezul­tate în urma verificării scrisorii, a destituit din funcţii pe primarul şi pe secretarul consiliului popular comunal pentru abuzurile comise şi i-a sancţionat cu vot de blam ; vicepreşedintele consiliului popu­lar comunal a fost sancţionat cu vot de blam şi i s-a imputat con­travaloarea tablei lipsă. S-a mai stabilit ca să fie chemaţi la consiliul popular toţi cetăţenii care deţin terenuri agricole pentru a prezenta actele legale de atestare a proprietăţii asupra terenurilor respective. Potrivit legii, terenuri­le care sunt deţinute fără acte le­gale sau care nu sunt folosite co­respunzător vor fi trecute în folo­sinţă organizaţiilor socialiste de­semnate de consiliul popular jude­ţean. Pentru cunoaşterea exactă a fondului funciar al comunei Mo­roeni și al cetățenilor s-a stabilit ca să se treacă la efectuarea ca­dastrului funciar. Reclamaţiile nu pot acoperi încălcarea disciplinei... Eugenia Garvăn de la întreprin­derea de maşini agricole „Semă­nătoarea“ Bucureşti care lucra în cadrul serviciului desfacere, a adre­sat o scrisoare conducerii partidului afirmind că i s-ar fi desfăcut ilegal contractul de muncă, pentru că ar fi sesizat diferite nereguli şi preju­dicii aduse avutului obştesc. Au­toarea afirma că sesizările ei nu ar fi fost cercetate temeinic şi că s-ar fi încercat absolvirea de răs­pundere a celor vinovaţi. Potrivit indicaţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, scrisoarea­ a fost verificată de activiști ai Comi­tetului Central sub îndrumarea secretarilor de resort ai C.C. al P.C.R. S-a confirmat că, intr-ade­văr, autoarei scrisorii i s-a desfă­cut contractul de muncă, dar aceasta s-a făcut nu ilegal, ci ca urmare a unei hotăriri a adunării generale a oamenilor muncii din compartimentul comercial — şi nu ca „sancţiune pentru critică“, ci datorită discutării abaterilor ei de la disciplina la locul de muncă, incorectitudinilor săvirşite de către E. Garvăn. Deşi fusese convocată, E. G. a lipsit nemotivat de la serviciu chiar şi in ziua cînd a avut loc adunarea generală. Dealt­­minteri, autoarea scrisorii a făcut contestaţie la Judecătoria sectoru­lui 6, care i-a respins acţiunea ca neîntemeiată, ceea ce a făcut la recurs şi tribunalul municipiului. Referindu-se la sesizările depuse de autoarea scrisorii în perioada 1978—1983 se precizează că aces­tea au fost verificate și, drept urmare, s-a imputat suma de 99 000 lei persoanelor care au manipulat sculele și accesoriile din magazia compartimentului desfacere. De a­­semenea, s-a constatat că in 1981 au fost facturate și s-a incasat contra­valoarea a 122 lăzi cu scule şi ac­cesorii, in valoare de 200 000 lei, de la trusturile S.M.A. din judeţele Harghita, Bacău, Iaşi şi Sibiu fără ca respectivele lăzi să fi fost ex­pediate. S-a hotărit ca sumele în­casate necuvenit de întreprinderea „Semănătoarea“ să fie vărsate la bugetul statului, conform legisla­ţiei, şi să se continue cercetările de către organele de stat, în ve­derea tragerii la răspundere a per­soanelor care au dispus facturarea unor produse nelivrate. Pentru preintâmpinarea unor lipsuri în magazia de scule şi accesorii, s-a introdus o evidenţă tehnico-opera­­tivă şi s-a stabilit calitatea de ges­tionari celor care le manipulează, împreună cu Oficiul de recruta­re şi repartizare a forţei de mun­că din sectorul 6, autoarei scrisorii i s-au oferit 7 locuri de muncă, ea prezentindu-se pentru angajare la întreprinderea de fabricat ţesături şi fire din sticlă Bucureşti. în încheierea raportului de cer­cetare se precizează că problemele reieşite cu prilejul verificării au fost discutate cu autoarea scrisorii, atit pe parcurs, cit şi la terminarea cercetărilor, recomandindu-i-se să respecte in viitor cerinţele de con­duită muncitorească şi normele de disciplină a muncii. Neculai ROȘCA AUTOAPROVIZIONAREA (Urmare din pag. I) Celalte categorii de legume există toate condiţiile necesare. Intr-ade­văr, suprafaţa cultivată cu legume şi cartofi a fost mărită în 1933 cu peste 200 ha. Dar nu extinderea suprafeţelor, ci cultivarea lor inten­sivă trebuie să se afle în atenţia legumicultorilor. Pentru că, atit la cartofi, cit şi la legume, producţiile realizate au fost anul trecut sub posibilităţi. Se cuvine totuşi menţionat faptul pozitiv că s-au extins supra­feţele cultivate cu legume in grădinile cetăţenilor, inclusiv in zona de munte. Ca atare, din sectorul gos­podăriilor populaţiei au fost con­tractate în 1983 pentru valorificare la fondul de stat o­­cantitate de peste 2 000 tone legume. în plus, în toate cooperativele agricole din judeţ — inclusiv în cele care dis­pun de ferme specializate — a fost inclusă în planul de cultură o su­prafaţă de legume cuprinsă între 5 şi 15 hectare, pentru crearea de noi surse de autoaprovizionare pentru populaţia rurală. O interesantă iniţiativă locală, pornită de la cetăţeni, priveşte plan­tarea de către fiecare gospodar in grădina proprie a cel puţin doi pomi fructiferi. Anul trecut, 60 000 de familii au răspuns pozitiv la această iniţiativă. Unele unităţi economice au plantat şi ele in incinte său pe marginea aleilor pomi fructiferi. Dealtfel, pentru un pom care să dea roade se găseşte oriunde un colţ însorit , de aceea acţiunea nu se consideră încheiată. — In acest an — ne-a spus to­varăşul Aurel Duca, prim-vicepre­­şedinte al comitetului executiv al consiliului popular judeţean — prin­cipalele obiective pe care le urmă­rim decurg din cerinţa de a îmbo­găţi şi experienţa acumulată, îndeo­sebi in domeniul ridicării calităţii şi eficienţei, al creşterii producţiilor agricole. Fără a modifica structura suprafeţelor cultivate, ne propunem să obţinem cantităţi sporite de ce­reale pentru a asigura consumul judeţean şi a livra cantităţi supli­mentare la fondul centralizat al sta­tului. In acest sens, vom acorda o atenţie deosebită culturilor intensi­ve. Numai pe această bază vom realiza, în plus faţă de anul trecut, 5 000 tone grîu, 16 000 tone porumb ştiuleţi, 14 000 tone cartofi. Pe baza Programului unic, consiliile popu­lare au verificat situaţia suprafeţe­lor de teren arabil deţinut de cetă­ţeni, stabilindu-se planurile de cul­tură. Pentru zona necooperativizată au fost luate măsuri de asigurare a seminţelor necesare de griu de pri­măvară, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi. In sprijinul gospodăriilor populaţiei vom veni şi pe altă cale, punînd la dispoziţia acestora, prin unităţile socialiste, răsadurile nece­sare in această primăvară, încurajăm preocuparea cetăţenilor pentru a înfăptui prevederile Pro­gramului unic de a creşte, în gos­podăriile personale, un număr spo­rit de animale. Acţiunile pe care le-am iniţiat in anii precedenţi au dat rezultate pozitive, fapt evi­denţiat şi de datele rezultate din recensământul anim­alelor efec­tuat recent ; pe ansamblul jude­ţului, efectivele au crescut, com­parativ cu recensămintul din 1933, cu 15 000 bovine, 30 600 porcine, 23 300 ovine şi 70 000 păsări. Da re­marcat este faptul că se înregistrea­ză creşteri importante la gospodăriile populaţiei : 6 500 bovine, 12 400 ovi­ne. La porcine, creşterea menţiona­tă pe judeţ provine aproape in totalitate, din sectorul gospodăriilor populaţiei. Pornind de la aceste date, am putut organiza mai bine înche­ierea de contracte pentru animale şi produse animaliere cu cetăţenii. Până în prezent, obiectivele care au fost stabilite s-au realizat la bovine şi porcine. Acţiunea este însă în curs de desfăşurare. Faţă de anii precedenţi vom acorda o mai mare atenţie creşterii iepu­rilor de casă, înfiinţării de ciuper­­cării. Există deja in judeţ citeva nuclee pe care le vom dezvolta sprijinind, in acelaşi timp, reali­zarea pe plan local a amenajărilor necesare : cuşti, salubrizarea unor subsoluri etc. Fără îndoială, anul acesta repre­zintă pentru judeţul nostru un im­portant pas înainte in domeniul autoaprovizionării, garantat de baza materială mult extinsă de la care pornim, de învăţămintele desprinse in anii anteriori. Din cele peste 3 600 specii de plan­te superioare cite au fost identificate pe teritoriul întregii ţări şi cărora strămoşii noştri le-au dat peste 5 000 denumiri populare, marea lor majo­ritate se intîlnesc pe pămintul Mol­dovei, de la obcinele bucovinene la şesul Dunării. Aşa se şi explică aici bogata medicină populară, casnică, tradiţională, care a acumulat de-a lungul veacurilor un imens tezaur de cunoştinţe, in bună parte verificate şi confirmate ştiinţific. Pornind de la această realitate, ca şi de la noile imperative ale in­tegrării învăţămîntului superior cu cercetarea şi producţia. Institutul a­­gronomic din Iaşi a luat iniţiativa de a pune din ce în ce mai mult şi mai­­bine în valoare acest bogat po­tenţial ştiinţific şi economic. Iniţia­tiva aparţine catedrei de fiziologie vegetală, dar după scurtă vreme, în această amplă acţiune s-au înscris şi alte colective de catedră. O bună co­laborare pe această temă se realizea­ză, de asemenea, cu Facultatea de farmacie din Iaşi. Fitoterapia modernă „redescoperă“ de fiecare dată plantele medicinale, identificind în ele noi şi noi proprie­tăţi, ca tot atâtea argumente în fa­voarea limitării tendinţei de medi­care întemeiată exclusiv pe baza compuşilor chimici de sinteză. Pen­tru această concluzie pledează studii temeinice ale universitarilor, consa­crate fitochimiei, farmacodinamiei, microbiologiei, virusologiei sau far­­macocineticii moleculare. Aşa, bună­oară, studiul unei plante ierbacee, Mentha piperita (studiu desfăşurat metodic şi cu continuitate inclusiv în lucrările de diplomă ale studenţilor) a evidenţiat în conţinutul acestei plante multiple proprietăţi medici­nale stimulente, tonice, calmante, an­­tispasmatice, antiseptice, carminati­ve, excitante, anestezice, coagulante. De aceea este recomandată în com­­baterea şi, mai ales, în profilaxia bo­lilor de stomac, de ficat, de nervi, a reumatismului şi gutei, a bronşitelor şi astmului bronşic, a catarurilor pulmonare etc. Produsul recoltat se poate utiliza, de asemenea, in par­­fumerie şi cosmetică, la fabricarea pastelor de dinţi, in industria ali­mentară pentru aromatizarea băutu­rilor alcoolice şi nealcoolice, in pre­gătirea ţigărilor antiasmatice, la fa­bricarea săpunurilor etc. Şi este im­presionant să vezi în lucrările stu­denţilor cum calcule riguroase, înte­meiate pe cercetări de ani şi ani de zile, pledează nu numai pentru re­considerarea terapeutică a acestor plante, ci şi pentru evaluarea lor ca o preţioasă materie primă, capabilă să înlocuiască importuri costisitoare şi, totodată, să contribuie la rentabi­lizarea multor unităţi agricole. „A­vem mari posibilităţi — citim intr-o asemenea lucrare — ca România so­cialistă să devină in scurt timp o mare exportatoare intr-o gamă cit mai largă de medicamente de origi­ne vegetală, de produse semiindus­­trializate şi de materii prime din flora noastră cultivată şi spontană. Ar fi condamnabil să importăm, in continuare, pe valută, o gamă largă de medicamente de origine vegetală sau chiar materii prime, din ţări ve­cine sau mai îndepărtate, cu o floră incomparabil mai săracă decit cea românească“. După cunoaşterea amănunţită a tu­turor proprietăţilor specifice plante­lor medicinale, universitarii ieşeni şi-au propus aclimatizarea cut mai multora dintre cele 1 000 specii obţi­nute, prin schimburi reciproce de plante, din diferite ţări. Speciile aclimatizate se introduc apoi in culturi speciale, 12 hectare a­­parţinînd Institutului agronomic şi alte sute de hectare amenajate pe te­renurile diferitelor cooperative agri­cole de producţie, diferenţiate sub ra­port pedologic şi climatologie, dau astfel o producţie apreciabilă, valo­rificată prin centrele „Plafar“ sau prelucrate în laboratorul institutului agronomic. Spre a oferi o idee des­pre economicitatea acestor plante, să amintim că unele specii pot produce in jur de 200 000 lei la hectar, iar sumele obţinute prin prelucrare în laboratorul de microproducţie al in­stitutului agronomic sunt, fireşte, mult mai mari în comparaţie cu va­lorificarea neprelucrată a plantelor. O seamă de uleiuri astf­el obţinute au mare căutare în producţia farmaceu­tică şi aduc venituri substanţiale : un kilogram ulei de coriandru costă 4 950 lei , isopul produs pe un hectar poate ajunge la 55—69 kilograme, iar costul unui singur kilogram este de 3 970 lei. „Noi producem cantităţi a­­preciabile de asemenea substanţe, pe care le expediem industriei farma­ceutice,­­ ne spune prof. univ. dr. ing. Constantin Milică, de la catedra de fiziologie vegetală a institutului agronomic. Cu toate acestea, consi­derăm că plantele medicinale, stu­diul şi valorificarea lor la noi sunt încă departe de a fi privite aşa cum se cuvine , ca o mare sursă de ma­terie primă, cu o întrebuinţare din ce in ce mai largă şi mai necesară. A o valorifica superior mi se pare a fi printre cele dinţii sarcini ale în­­văţămintului agronomic şi farmaceu­tic. O concluzie la care subscriem, cu speranţa că ea îşi va găsi cit mai curind posibil aplicarea deplină in practică. Mihai IORDANESCU Manole CORCACI PLANTELE MEDICINALE - superior valorificate în industria farmaceutică SCINTEIA - joi 1 martie 1984 Noi construcţii de locuinţe in municipiul Rimnicu Vilcea DEVOTAMENTUL FAŢĂ DE OAMENI - răspunsul cel­ui de preţ la încrederea oamenilor . Cind plec de acasă mama îmi spune : „să ai grijă Săndino, să ai grijă“... Povaţa pe care ALEXANDRINA IUGA, organizatorul de partid al consiliului unic agroindustrial Cuza Vodă din judeţul Călăraşi, o pri­meşte in fiecare dimineaţă are două înţelesuri. Cel dinţii se leagă de faptul că nu trebuie să uite nici o clipă că este fiică a satului, şi din­colo de treburile grele şi compli­cate ale obştii are datoria să se aplece cu dragoste şi respect asu­pra tuturor problemelor care ţin­ de oameni, să fie dreaptă, înţeleaptă, să-şi facă timp pentru toate, să nu supere pe cineva... — Cel de-al doilea înţeles ţine de grija mamei pentru fata, ajunsă in fruntea satului, care munceşte din zori şi pină noap­tea tîrziu, şi uită uneori să vină să mănînce, pentru că­ tocmai a tre­buit să pleca la complexul de la Cuza Vodă sau la cooperativa de la Ceacu. „Îmi încep aşadar ziua cu grijile : dacă fiul meu şi-a rezolvat toate problemele la matematică, dacă so­ţul meu a obţinut comanda pentru atelier, dacă imi mai rămine timp să învăţ la economie politică (ştiţi, de anul acesta sunt studentă la Acade­mia „Ştefan Gheorghiu“) dacă...“ Alexandrina Iuga se opreşte şi unde. „Acestea sunt grijile din rindul doi , continuă ea. Celelalte,, care nu mă lasă să dorm au început din 1976, cinci secretarul comitetului comunal de partid, Stelian Simion, m-a încre­dinţat că munca unui activist nu poate fi cuprinsă intr-un program, că trebuie îmbogăţită, descoperită continu­u, consolidată cu elemente concrete, noi, aşa ca într-o minu­nată operă de­ artă. Mai precis,­­în munca de activist de partid nu în­cap jumătăţile de măsură. Asta însă am înţeles-o cu timpul, cu răbdare, pentru că am trecut prin etape ri­guroasa, care m-au pregătit şi m-au întărit, am cîştigat certitudini pe care mă sprijin acum şi-mi limpe­zesc personalitatea. Alfabetul aces­tei vocaţii nu se învaţă intimplă­­tor, nu se descifrează repetind si­tuaţii şi­ evenimente „unde s-a pro­cedat la fel“. Organizaţia de bază a fermei zootehnice, unde lucram ca tehnician şi al cărei secretar de par­tid am fost, a fost şcoala viitoarelor mele îndatoriri. Acolo am văzut şi am cunoscut, alături de şeful de fermă Vasile Victor, de Ion Chiţu, preşedintele C.A.P. Cuza Vodă, de brigadierul Nicolae Constantin, calea de a ajunge la inima omului. I-am cu­noscut generoşi şi cinstiţi ca oame­nii care trăiesc intr-o colectivitate cu legi frumoase şi drepte, doritori să-şi lege numele de înfăptuiri mă­reţe. In ziua cînd am fost numită secretarul adjunct cu probleme de propagandă al comunei, mi-au re­venit in minte discuţiile noastre, ale sătenilor, despre unii oameni cu funcţii de răspundere de la judeţ sau din comună, discuţii pe care le auzisem in diferite ocazii, cind ni se părea că n-au fost apropiaţi de noi... Discuţiile acelea, ale noastre, erau un fel de „note la purtare“ pentru cei ce aveau menirea să ne fie exemplu, să ne înveţe să ne cu­noaştem mai bine, să învingem. M-am gîndit deseori la lucrul aces­ta, la exemplul personal, la cit de importantă este conduita într-o ase­menea funcţie. Mă gîndesc şi acum şi tot ce fac, felul cum acţionez se raportează la relaţia, la colaborarea mea cu oamenii“. Cum muncesc ? Cum acţionez ? întrebări pe care Alexandrina Iuga şi le-a pus în ziua cind oame­nii au fost de acord să le fie primar, cînd au considerat că „tovarăşa Iuga“, pe care o întilneau zilnic in campanie, lingă tractoare şi­ com­bine, să știe, să vadă tot, să inter­vină atunci cînd sint necazuri, să stringă mina celui ce a făcut o trea­bă bună —este cu adevărat un gospodar de ispravă, un om de nă­dejde al satului.. Abia atunci au în­ceput grijile cu adevărat.« „Răspun­derea pentru cei 5 369 de locuitori — îşi deapănă în continuare firul gindurilor interlocutoarea noastră — care aveau de înfăptuit un plan economic de peste o sută de milioa­ne de lei, c­­ar care aveau nevoie în primul rind de condiţii bune de trai pentru a putea munci şi a-i solicita în marile noastre acţiuni. A trebuit aşa­dar să ne gospodărim mai bine satele, să asigurăm bunul mers al dispensarului uman, al şcoli­lor, al căminului cultural. A tre­buit să realizăm indicatorii către stat, să livrăm animale, miere, go­goşi de mătase, fructe, cereale, le­gume. In toată această perioadă viaţa mea a avut ritmul şi cadenţa unei competiţii. Cele două coopera­tive agricole de producţie tre­buiau aduse la faima de milionare, cum au avut-o în anii trecuţi, re­ţeaua comercială trebuia pusă la punct potrivit exigenţei locuito­rilor acestei comune, aflată foarte aproape de oraş. A trebuit să mă lupt cu constructorii complexului de vite care nu s-au încadrat in ter­menele planificate, cu lipsa de fer­mitate a unor colaboratori... Au fost apoi şi anii secetoşi care ne-au fă­cut să uităm de odihnă şi să ne con­centrăm toate forţele spre îngriji­rea pamântului, a recoltelor. Ce ne-am fi făcut dacă în sectoarele cheie ale comunei n-am fi avut nu­mai oameni de nădejde , nu ştiu ! Ştiu insă cum şi-au făcut toţi, pină la unul, datoria, fără îndemnuri şi fără rugăminţi, ştiu că oamenii a­­cestei comune au disciplină în sin­ge, că inter­venţia mea, atunci şi acum se rezumă la explicaţii şi orientări izvorite din documentele de partid, pentru a fi la zi cu noul, cu revoluţionarul mers al timpului nostru“. „ Cum s-a făcut trecerea de la „primărie“ la noua muncă, de organizator de partid ? — In mare mă­sură s-au schim­bat problemele, dar lucrez cu a­­ceiaşi oameni. Iar grijile nu sunt mai puţine... Iată, ieri, a fost instruirea secretari­lor organizaţiilor de bază şi ai comitetelor de partid din uni­tăţi. Toată ziua ne-am ocupat da dezbateri practice privind primirea în partid, desfăşurarea adunărilor generale, planificarea muncii orga­nelor şi organizaţiilor de partid, evi­denţa membrilor de partid. Am par­ticipat şi la o dezbatere despre pro­blemele noi ale revoluţiei agrara în România. O zi plină, interesantă, prelungită astăzi de intilnirea cu primarii, secretarii adjuncţi cu pro­paganda, şefii de fermă. Timp de trei zile vom participa cu toţii la o acţiune iniţiată de comitetul jude­ţean de partid. Va trebui să ne ocu­păm de gospodărirea satului, să arăm pămintul din faţa curţilor, să îngrijim pomii, să reparăm gardu­rile. Peste citeva minute plecăm să facem mobilizarea, să spunem oa­menilor ce au de făcut. Sigur, nu tot ce am, spus pină acum nu este nimic spectaculos. Viaţa activistului de partid se constituie din fapte obişnuite. De aici echilibrul, de aici temeinicia realizărilor. Nu ostenta­ţia, nu festivismul ne caracterizează, ci munca temeinică, in egală măsu­ră de calitate. Ceea ce am ciştigat în toţi aceşti ani m-a îmbogăţit su­fleteşte, mi-a dat o nouă măsură a posibilităţilor mele. Din punctul meu de vedere, această muncă, so­cotind-o continuarea firească a for­mării mele ca activist de partid, este o experienţă de care nu trebuie să fie lipsit nici unul­­din cadrele chemate să înfăptuiască marile am­biţii ale epocii noastre. Rodica SIMIONESCU comunistul -o Al COMSTIimi ÎNAINTATE In judeţul Hunedoara au fost data In folosinţă, în ultimii ani, noi uni­tăţi turistice şi de alimentaţie pu­blică. Ele dispun de condiţii dintre cele mai bune de cazare şi masă pentru cei care doresc să petreacă un concediu sau numai citeva zile intr-un decor pitoresc şi reconfor­tant. Astfel, la Ilia, pe şoseaua Deva-Arad, a fost construit Com­plexul turistic „Mureşul“, care dis­pune de un hotel, restaurant, brase­rie, terasă de vară şi un bar de zi. Complexul şi-a organizat şi o gos­podărie anexă pentru creşterea de păsări, porci, iepuri, precum şi un solariu pentru legume. O unitate turistică foarte solicitată este Hanul Bucura din localitatea Haţeg. Hanul dispune de un restaurant, precum şi de 64 locuri de cazare in camere confortabile. Prin agenţia de turism „COOP“ din Bucureşti, strada 13 Decembrie nr. 26, tel. 14­52 09 se pot reţine locuri de cazare şi masă la aceste unităţi pentru serii complete sau numai pentru citeva zile, în fotografie : Hanul Bucura — Haţeg.

Next