Scînteia, decembrie 1984 (Anul 53, nr. 13149-13175)

1984-12-01 / nr. 13149

O cerinţa esenţială: LIVRAREA A UTILAJELOR TEHNOLOGICE Noile capacităţi — reali­zate cu tehnologii şi utilaje moderne, de înalt randa­ment platf°rmele petrochimice de la Midia, Borzeşti, Brazi, Timişoara, Piteşti, combinatele chimice de la Slobozia, Giurgiu, Rîmnicu Vilcea, Drobeta Turnu-Severin — iată cîteva din locurile unde se desfăşoară, pe un front larg, ample lucrări de con­strucţii şi montaj pentru finalizarea unor noi şi importante capacităţi de producţie ale industriei chimice. — Practic, atit pentru acest cinci­nal, cit şi pentru perioada 1986—1990 s-a prevăzut, în multe unităţi ale in­dustriei chimice,­retilizsar­ea­ unor­ im­­portante investiţii, precizează to­varăşul Constantin Stănescu, direc­tor în Ministerul Industriei Chimice. Fondurile de investiţii sunt alocate cu prioritate, aşa cum se prevede în actualul plan cincinal şi în docu­mentele adoptate de Congresul al XIII-lea al partidului, pentru con­struirea sau dezvoltarea unor capa­cităţi de producţie moderne, care asigură creşterea gradului de prelu­crare şi valorificare a materiilor prime. Se cuvine să menţionez că amplul program de investiţii din in­dustria chimică se bazează, în cea mai mare măsură, pe tehnologiile de mare complexitate şi înalt randa­ment elaborate în cadrul Institutului Central de Chimie şi pe utilajele şi echipamentele moderne proiectate şi fabricate de industria din ţara noas­tră. Unităţile specializate din indus­tria constructoare de maşini şi cele din industria chimică au asimilat în ultima perioadă o serie de utilaje de mare complexitate şi tehnicitate necesare noilor obiective şi capacităţi de producţie. — Se poate spune deci că sunt asigurate condiţiile de bază pentru realizarea programului de investiţii pe acest an şi pe intregul cincinal ? — Principala problemă de care de­pinde punerea în funcţiune la ter­menele planificate a obiectivelor aflate in construcţie pe şantierele chimiei o constituie onorarea la ter­menele stabilite, de către furnizorii de utilaje tehnologice, a obligaţiilor ce le revin faţă de beneficiarii din industria chimică. La începutul lunii noiembrie erau scadente cîteva mii de tone de utilaje, din care mai bine de jumătate sunt necesare unor ca­pacităţi cu termen de punere în funcţiune în acest an. Din discuţiile Ancheta „Scînteii" în în­treprinderi producătoare de instalaţii pentru obiec­tive de investiţii din indus­tria chimică avute cu cadre de conducere din unităţile producătoare a reieşit că multe din problemele de aprovizio­nare care au dus la întîrzieri în fa­bricaţia unor utilaje s-au soluţionat. Aşteptăm deci sosirea neîntirziată a utilajelor pe şantiere. Prioritate cerinţelor şan­tierelor, recuperării grabni­ce a restanţelor. La Centrala de utilaj tehnologic şi rafinării, care reuneşte principalii furnizori de uti­laje ai industriei chimice, discuţia purtată cu tovarăşul Mihai Marti­­nescu, directorul tehnic al centralei, se concentrează asupra măsurilor în­treprinse în vederea impulsionării ritmului de fabricaţie, corespunzător cerinţelor de pe şantiere. „ Am livrat în acest an şantiere­lor industriei chimice peste 14 500 tone utilaje tehnologice, realizînd totodată o serie de importante co­menzi la export — a precizat to­varăşul director. Multe din utilajele executate, de o complexitate tehnică deosebită, s-au fabricat pentru prima dată în ţară. Deoarece tehnicitatea utilajelor pe care le realizăm va creşte în continuare, ca urmare a participării unităţilor centralei la în­făptuirea unor programe de interes naţional din domeniul energetic şi al industriei extractive de materii pri­me, în toate întreprinderile s-au­ luat o serie de măsuri tehnice şi organiza­torice menite să asigure, pe de o parte, o calitate superioară a utilaje­lor, iar pe de altă parte, respectarea termenelor solicitate de montori pe şantiere. Un şir de întreprinderi cu mare pondere in producţia de utilaje, cum sunt „Griviţa roşie“ şi între­prinderea mecanică de utilaj chimic din Bucureşti, întreprinderea de uti­laj chimic şi forjă din Pimnivu Vil­­cea, şi-au respectat obligaţiile ce le-au revenit pentru dotarea noilor capacităţi programate să intre în funcţiune în 1984.­­ Totuşi, anumite utilaje nu sunt încă realizate la termenele contrac­tate. Cînd vor fi recuperate restan­tele ? — In acest an, programarea fa­bricaţiei a ţinut seama, cu priori­tate, de cerinţele beneficiarilor. O serie de greutăţi in aprovizionarea cu materiale, la care s-au adăugat unele neajunsuri din propria noas­tră activitate, au dus la anumite în­târzieri în livrarea unor utilaje. Re­cent, conducerea ministerului şi a centralei a analizat, împreună cu be­neficiarii, situaţia livrării utilajelor pentru obiectivele de investiţii care au termen de punere in funcţiune în acest an şi s-au stabilit măsuri con­crete pentru recuperarea restanţelor. Ca urmare, în luna noiembrie am li­vrat unităţilor chimiei 1 400 tone uti­laje, cu peste 250 tone mai mult decit în luna precedentă. în luna decem­brie vom recupera restanţele la toate utilajele pentru care avem asigurată baza tehnico-materială. Specialişti şi cadrele de conducere din centrală vor fi prezenţi în întreprinderile din (Continuare în pag. a IV-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul LIV Nr. 13 149 Sîmbătă 1 decembrie 1984 6 PAGINI - 50 BANI In spiritul orientărilor formulate de tovarășul Harie Ceausescu , Congresul al XIII-lea al partidului TOATE INVESTIŢIILE­­ IN FUNCŢIUNE LA TERMEN! Construirea şi punerea in funcţiune la termen şi chiar mai devreme a noilor capacităţi de producţie, asigu­rarea unui ritm susţinut de lucru pe toate şantierele de investiţii constituie, aşa cum a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Raportul prezentat la Congresul al XIII-lea al partidului, o sarcină majoră a tuturor factorilor cu răspunderi în realizarea programului de investiţii. In mecanismul echilibrat al planului, econo­mia naţională contează pe producţia fiecăreia dintre noile capacităţi şi, ca atare, în aceste zile se impune o amplă mobilizare a tuturor­ acestor factori pentru a se asigura terminarea lucrărilor şi intrarea grabnică in funcţiune a obiectivelor cu termene scadente în acest an. Un rol de primă importanţă în această acţiune re­vine, alături de constructori, montori şi beneficiarii de investiţii, producătorilor de utilaje tehnologice. In ancheta de astăzi a „Scînteii“ ne-am propus să urmărim, pornind de la cerinţele reale ale şantierelor şi de la termenele prevăzute în contracte, cum îşi res­pectă o serie de unităţi producătoare sarcinile privind livrarea utilajelor tehnologice destinate unor investiții din industria chimică. ROMÂNIA DE AZI, ROMÂNIA DE MÎINE In perspectiva viitorului cincinal - o puternică dezvoltare a automatizării si robotizării producţiei Directivele celui de-al XIII-lea Congres al partidu­lui, trasind liniile directoare ale dezvoltării economico­­sociale a ţării noastre pentru următoarea etapă istorică, pun un deosebit accent pe intensificarea factorilor ca­litativi ai dezvoltării. Intre aceştia, un loc de prim plan ii este rezervat progresului tehnic şi tehnologic ca prin­cipal mijloc de realizare a unei înalte productivităţi. „Un obiectiv principal al cincinalului 1986—1990 — se spune în Raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Congres —­ii constituie creşterea productivităţii muncii pe baza organizării mai bune a producţiei şi a muncii, precum şi a automatizării, cibernetizării şi robotizării producţiei“. Iar Directivele fac precizarea că „Se va trece la realizarea pe scară largă de linii, secţii şi sec­toare complet automatizate şi robotizate... Se va pune accentul pe dezvoltarea industriei de mecanică fină, a producţiei de roboţi şi manipulatoare“. Nu o dată, în ultimii ani, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat necesitatea de a fi concepuţi şi realizaţi in România roboţi industriali care să satisfacă cerinţele creşterii productivităţii muncii şi ale unui înalt nivel calitativ al produselor. Urmînd această indicaţie, cerce­tătorii şi proiectanţii din domeniile maşinilor-unelte, ale automaticii şi electronicii s-au pus pe treabă şi iată că acum ne aflăm în faţa unor remarcabile reali­zări. Roboţii industriali construiţi la Timişoara, la In­stitutul „Titan“ din Bucureşti şi de către un colectiv al întreprinderii „Automatica“ şi al Institutului de pro­iectări pentru automatizări din Bucureşti sunt o probă elocventă a capacităţii gîndirii tehnice româneşti de a crea maşini de performanţă în acest domeniu. Sunt realizări prefigurînd realităţile de mîine ale dezvoltării industriei româneşti, sunt idei şi performanţe tehnice smulse viitorului de către mintea iscoditoare şi stă­ruinţa inventivă a oamenilor acestui prezent fierbinte. România de mîine îşi are temeiul în realizările Româ­niei de azi. Ce este un robot indus­trial ? Mergeţi la uzina „Autobuzul“ şi-l veţi ve­dea lucrînd. Mai sunt şi alţii, prin alte uzine, dar noi ne vom ocupa acum de cel de aici, realizare­a unui colectiv de entuziaşti de la uzina „Automatica“ şi de la Institutul de proiectări pentru automatizări. In toamna trecută, robotul în cauză a fost obiectul pre­miului „Aurel Vlaicu“ al Academiei Republicii So­cialiste România. Deci o obişnuită hală de uzină. Intre maşinile şi agregatele ei, una pare şi chiar este cu totul aparte. Un trunchi de statura unui om, un braţ, cîteva tije şi articulaţii, apoi ca­bluri, cordoane, dulapurile cu centrele de comandă şi acţionare. In capătul bra­ţului, duza unui aparat de sudură autogenă. Alături, pe un suport, o ramă me­talică, îndeajuns de com­plicată. Va trebui sudată. Trunchiul maşinii se ră­suceşte în jurul propriului ax, se opreşte, braţul co­boară şi începe operaţia de sudură cu o uimitoare precizie şi supleţe, urmă­rind curbe şi denivelări, planuri în unghiuri accen­tuate, răsucindu-şi arti­culaţiile asemănător omu­lui, dar cu o mult mai mare precizie şi constanţă, fără pauze şi fără să oboseas­că... Se numeşte „RIP-6.2“ (Robot industrial în coor­donate polare cu sarcina utilă de 6,2 kg) şi este al­cătuit din trei subsisteme : cel mecanic (pe care l-am văzut in mişcare), cel de acţionare şi cel de co­mandă. Dealtfel, robotul in cauză a putut fi văzut de către sutele de mii de vi­zitatori ai expoziţiei „Dez­voltarea economică şi so­cială a României“. Ne interesează aici po­vestea lui. Care este, în fapt, povestea omenească a unei creaţii tehnice, po­vestea unor frumoase am­biţii tinereşti. Nu, repor­terul n-ar greşi deloc dacă, umanizindu-le, ar tradu­ce şi altfel iniţialele RIP : Romantism, Inventivitate, Perseverență... Intr-o încăpere largă cu un perete de sticlă, un al doilea (sau un al treilea ?) exemplar al robotului „RIP-6,2“ era, în ziua aceea, înconjurat de un grup nu­meros de tineri (poate doar doi sau trei să fi trecut de 30 de ani). „RIP“ era pre­gătit pentru un mare exa­men : omologarea seriei Mihai CARA­NFI1 (Continuare în pag. a V-a) Povestea omenească a unui... robot PRODUCŢIE FIZICA PESTE PLAN VILCEA. Oamenii muncii din unităţile industriale ale judeţu­lui Vilcea au livrat suplimentar economiei naţionale, în acest an, 6100 tone PVC, 2 045 tone per­­cloretilenă, 11 179 mc lemn pen­tru industrializare, 2 250 mc cherestea, 900 tone piese forjate şi alte produse. Din rîndul co­lectivelor fruntaşe fac parte cele de la Combinatul chimic Rimni­­cu Vilcea, întreprinderea fo­restieră de exploatare şi trans­port, întreprinderea de utilaj chimic şi forjă, întreprinderea minieră Rîmnicu Vilcea şi al­tele. (Ion Stanciu, corespon­dentul „Scînteii“), SALA.T. De la începutul anu­lui şi pînă în prezent, au fost livrate suplimentar economiei naţionale, de unităţi industriale din judeţ, printre altele, 15 200 tone cărbune net, 32 000 MWh energie electrică, 1 659 tone oţel brut, 18 000 tone calcar, 35 tone conductoare de bobinaj şi con­fecţii în valoare de aproape 18,5 milioane lei. Cele mai mari de­păşiri au înregistrat întreprin­derea de armături industriale din fontă şi oţel Zalău, între­prinderea minieră Sărmăşag şi întreprinderea electrocentrale Zalău.­­Eugen Teglaş, corespon­dentul „Scînteii“), CONSTANŢA. Colectivele din 17 mari unităţi economice din judeţul Constanţa şi-au realizat integral prevederile la produc­­ţia-marfă industrială pe primii patru­ toni ai Cisternaru­lui.­­ Pină la sfirşitul anului, în aceste unităţi se va realiza o pro­ducţie suplimentară în va­loare de peste 3,6 miliarde lei, reprezentînd energie electrică, produse miniere, materiale de construcţii, produse din cauciuc şi material plastic, bunuri de larg consum şi altele. Printre unităţile fruntaşe se numără întreprinderea electrocentrale, întreprinderea minieră Dobro­­gea, întreprinderea „Energia“, întreprinderea de prefabricate din beton celular autoclavizat. (George Mihăescu, corespon­­dentul „Scînteii“). Din gîndirea economică a preşedintelui România O concepţie unitară, de largă perspectivă privind dezvoltarea şi modernizarea industriei româneşti în perioada desfăşurării lucrărilor celui de-al XIII-lea Congres al partidului — eveniment cu puternică rezonanţă în conştiinţa întregii na­ţiuni, cu implicaţii adinei în prefi­gurarea viitorului comunist al României — atmosfera de­­ înaltă efervescenţă politică a fost întregi­tă, prin apariţia, la Editura politi­că, a mai multor volume în seria culegerilor de texte din opera teoretică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, între care s-a aflat şi lucrarea „Dezvol­tarea şi modernizarea indus­triei româneşti". Volumul amintit oferă citi­torului posibilitatea să cunoas­că sub toate aspectele, în pro­funzime, concepţia revoluţio­narului, a marelui om politic, de înalt prestigiu care, în răs­timpul celor aproape două de­cenii de cînd se află în fruntea partidului şi a statului, a re­ţinuit într-un spirit novator, din perspectiva realităţilor economiei româneşti şi a con­cluziilor pe care le oferă în­treaga istorie a dezvoltării so­cietăţii moderne, conceptul de industrializare, de edificare a bazei tehnico-materiale a so­cialismului în condiţiile unei ţări aflate în curs de dezvol­tare. In volum sunt cuprinse ideile de mare valoare teore­tică şi practică, pătrunse de un puternic spirit revoluţionar, patriotic, de o înaltă responsa­bilitate comunistă pentru des­tinele poporului român expuse în cuvintările rostite de tovară­şul Nicolae Ceauşescu, după 1965, la congresele şi conferin­ţele naţionale ale partidului, la plenarele C.C. al P.C.R., la consfătuirile de lucru consa­crate problemelor activităm industriale, cit şi în alte îm­prejurări.­­** Volumul oferă imaginea in­tensei activităţi ştiinţifice de- Iff­ puse în aceşti ani de secre­tarul general al partidului pentru a defini un nou făgaş edificării — in spiritul legităţilor obiective ale dezvoltării economico­­sociale — a unei industrii moderne, capabilă să susţină progresul multi­lateral al ţării, pentru a înlătura unele concepţii limitative, privind di­recţiile şi conţinutul industrializării socialiste. Astfel, a fost elaborată o strategie a dezvoltării ţării de lar­gă cuprindere şi clarviziune, în ca­drul căreia industrializarea rapidă constituie factorul determinant al marilor transformări economico-so­­ciale. în concepția secretarului general al partidului, caracterului de lungă durată al industrializării României îi este asociat caracterul de proces complex, multilateral. Industrializa­rea este înţeleasă nu doar ca o sim­plă dezvoltare a industriei in an­samblu sau ca o majorare, cu precă­dere, a ponderii industriei producă­toare de mijloace de producţie, ci ca un puternic factor de restructu­rare a economiei naţionale, de inte­grare şi de omogenizare a activită­ţilor economico-sociale în complexul economic naţional, ca un proces subordonat nevoilor societăţii, con­diţionat de volumul şi structura re­surselor economice ale ţării, de ni­velul şi exigenţele progresului celor­lalte ramuri şi activităţi economice. Marile orientări de politică indus­trială promovate consecvent de se­cretarul general al partidului, aşa cum o dovedesc cu prisosinţă nume­roasele referiri din cuprinsul volu­mului, au urmărit stabilirea unor ra­porturi corespunzătoare între ramu­rile producătoare de mijloace de producţie şi cele producă­toare de bunuri de consum ; asigurarea unui echilibru, în dinamică, între industrie şi agricultură, între acestea şi celelalte ramuri ale econo­miei ; promovarea progresului tehnic în consens cu revoluţia tehnico-ştiinţifică mondială ; creşterea rolului gîndirii şi cercetării ştiinţifice proprii ; dezvoltarea prioritară a ramu­rilor moderne, de vîrf ; am­plasarea industriei pe întreg teritoriul ţării şi dezvoltarea industrială a tuturor judeţelor şi localităţilor, pentru soluţio­narea decalajelor între judeţe, dezvoltarea bazei proprii de materii prime şi energie, uti­lizarea cu înaltă eficienţă a resurselor naturale, a combus­tibililor şi energiei. Această concepţie nouă a impus un nou curs politicii partidului nostru de indus­trializare, în ansamblul căreia accentul principal a fost pus pe efortul propriu al poporu­lui român, materializat în promovarea unei rate înalte de acumulare, în alocarea unei părţi importante din venitul naţional — circa, o treime — pentru fondul de dezvoltare, ca singura alternativă viabilă pentru ieşirea grabnică a României din starea de ţară in curs de dezvoltare. Concepţia revoluţionară pro­fil movată de secretarul general al partidului ilustrează înţe­legerea adîncă a acelei legităţi istorice — verificabilă la sca­ră universală — în virtutea căreia epocile de mare înflorire eco­nomică s-au grefat întotdeauna pe un intens proces de acumulare. Acui­tatea acestei probleme este şi mai mare în epoca contemporană, cînd revoluţia ştiinţifico-tehnică oferă atît şansa reală a comprimării eta­pelor de dezvoltare, a parcurgerii Ioan ER­HAN (Continuare în pag. a V-a) Din cărerea economia l a preşedintul Rom­âniei Dezvoltarea şi modernizarea industriei româneşti EDIlURAFOrmCA | REÎNVESTIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU | | ÎN SUPREMA FUNCŢIE DE SECRETAR GENERAL | I AL PARTIDULUI-EXPRESIA VOINŢEI UNANIME | 1 A COMUNIŞTILOR, A ÎNTREGULUI POPOR, 1 ! GARANŢIA FERMĂ A RIDICĂRII ROMÂNIEI | | PE NOI TREPTE DE PROGRES ŞI CIVILIZAŢIE \ | PAGINA A III-A I ü­n­. cucerire istorică a poporului nostru 66 DE ANI DE LA FĂURIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN ■ ' ' 5 început de decembrie 1984. Răsună iarăşi a­­dînc în inimi ecoul mulţimilor adunate, cu 66 de ani în urmă, pe Cîmpul lui Horea de la Alba Iulia spre a proclama, sub mindre fluturări de steaguri tricolore, unirea Transilvaniei cu România, spre a înscrie şi pe hărţile politice ceea ce era de mult scris în inimi şi în cugete — unitatea naţional-statală a românilor. Ne sunt vii în memorie emoţionantele mani­festări de anul trecut, consacrate jubileului ce­lor 65 de ani de la marea Unire, încununate prin impresionanta Adunare festivă la care a rostit o amplă cuvîntare secretarul general al partidului, preşedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — pilduitoare lecţie de patriotism so­cialist, revoluţionar, vibrant îndemn de a preţui şi cinsti trecutul, de a păstra mereu vii în ini­ma şi mintea generaţiilor de azi şi de mîine fap­tele eroice ale înaintaşilor, de a venera întot­deauna lupta şi jertfa celor care au dus spre împlinire marile idealuri de libertate şi unitate ale naţiunii. Căci, aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, nimic nu poate fi mai de preţ pentru un popor decit independenţa şi suveranitatea sa, unitatea sa naţională, aspiraţii supreme ce însufleţesc astăzi întreaga noastră naţiune, potenţînd angajarea acesteia în vasta activitate desfăşurată pentru înfăptuirea politi­cii partidului. O fericită coincidenţă face ca a 66-a aniversa­re a făuririi statului naţional unitar român să fie sărbătorită la puţine zile după ce şi-a în­cheiat rodnica-i lucrare cel de-al XIII-lea Con­gres al partidului, care, prin întreaga lui pre­gătire şi desfăşurare, a constituit o strălucită ilustrare a unităţii de gîndire şi aspiraţii, de voinţă şi de acţiune a poporului nostru, a dat expresie hotărîrii sale neabătute de a întări coeziunea tuturor cetăţenilor patriei, fără deo­sebire de naţionalitate, în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Această profundă unitate de cuget şi simţiri, atestată cu strălucire de cel de-al XIII-lea Congres, constituie supre­mul omagiu adus înaintaşilor, celor care prin lupta, munca şi jertfa lor au apropiat mă­reaţa biruinţă de la 1 Decembrie 1918, celor care au făcut atunci să triumfe încă o dată drepta­tea istoriei. Intr-adevăr, dreaptă a fost hotărirea de la Alba Iulia de acum 66 de ani. Căci, prin opţiu­nea poporului român se dărîma un hotar ne­drept, artificial ce despărţise fiii aceluiaşi po­por, Carpaţii fiind mereu pentru români nu un lanţ ce strînge, ci un brîu ce încinge, nu un perete de stîncă despărţitor, ci o punte de le­gătură. De-o parte şi de alta a Carpaţilor tră­iau, înfrăţiţi cu cîmpia, cu rîul şi cu codrul, fiii aceluiaşi popor, ce se ştiau aici din adîncuri de vreme, avînd aceeaşi strălucită obîrşie, a­­ceeaşi limbă ce-şi păstrase, prin vremi oricît de neprietene, pecetea de neconfundat a Daciei şi Romei. Fiii aceluiaşi popor, ce-şi aşezaseră si­giliul firii lor pe acest plai, împodobindu-i potrivit nevoilor lor de frumos, fiind la rîndu-le puternic înrîuriţi în felul lor de a fi, de a simţi şi a gîndi de armonia şi frumuseţea pă­mântului românesc. Dreaptă era iarăşi înfăptuirea istorică de la Alba Iulia pentru că era încununarea unei lup­te necurmate, cu rădăcini ce coborau adînc în vreme, fiind practic de o virstă cu însuşi po­porul român. Pentru că în inimile şi cugetele românilor trăise mereu şi se întărise cu fie­care an ce se adăuga la răbojul vremii con­ştiinţa originii comune, a apartenenţei la acelaşi neam, încrederea într-un viitor mai bun făurit prin luptă şi străduinţă comună. Mai era dreaptă istorica înfăptuire de la Alba Iulia pentru că era emanaţia voinţei milioane­lor de inimi şi conştiinţe româneşti, ferm hotă­­rîte să realizeze idealul naţional. Pentru că muncitorii, ţăranii, intelectualii, soldaţii fuse­seră, în acea toamnă fără egal a lui 1918, forţa de nebiruit ce măturase pe întreg cuprinsul Transilvaniei vechile autorităţi habsburgice, arătînd astfel prin faptă că nu mai doreau, că nu mai puteau trăi în vechile cadre de stat. Pentru că ei, în ample şi însufleţite adunări, aleseseră delegaţi pentru slăvită Adunare Na­ţională de la Alba Iulia, încredinţîndu-le un unic mandat — să voteze numai şi numai pen­tru unirea cu România. Pentru că la 1 Decem­brie 1918, alături de cei 1 228 de delegaţi aleşi prin vot universal, de pe întregul cuprins al Transilvaniei, au fost prezenţi pe Cîmpul lui Horea peste o sută de mii de oameni, spre a arăta că voinţa lor, ca şi a celor rămaşi acasă, era una singură — unirea Transilvaniei cu România. Votul de la Alba Iulia era aşadar votul unui întreg popor, purta semnătura tuturor. Şi mai era dreaptă istorica înfăptuire de la Alba Iulia pentru că proclamînd dreptul ro­mânilor la viaţa naţională unitară şi suverană, cei prezenţi în cetatea istorică a neamului ro­mânesc au proclamat, deopotrivă, egala îndrep­tăţire a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, arătind lumii că poporul nostru a luptat şi a sîngerat pentru a trăi liber, stăpîn pe soarta sa, şi nu pentru a deveni din împilat împilator, din oprimat opresor, că voia ca să întemeieze noul stat pe egalitate şi frăţie, pe încredere şi conlucrare reciprocă, pe stimă şi respect. Actul istoric de acum 66 de ani a deschis un nou şi larg făgaş înaintării ţării pe calea pro­gresului social-economic, pe calea întregirii libertăţii şi unităţii naţionale prin libertatea şi dreptatea socială. Pe acest drum i-a fost po­porului nostru demn şi dirz conducător Parti­dul Comunist Român, care, prin întreaga sa ac­tivitate eroică, a dovedit că este fiinţă din fiinţa neamului, că este forţa politică destinată de istorie să conducă naţiunea spre împlinirea înaltelor sale aspiraţii. Pe drumul arătat de partid, avînd mereu în frunte partidul, poporul român a înlăturat orînduirea întemeiată pe inegalitate şi asuprire, edificînd cu succes pe pămintul patriei societatea socialistă, adăugind, astfel, noi şi trainice temeiuri unităţii naţio­­nal-statale. Cu deosebire în anii care au trecut de la istoricul Congres al IX-lea, de cind în fruntea destinelor naţiunii noastre se află marele revoluţionar patriot, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cutezătoarele programe de dezvoltare a ţării, de perfecţionare a raporturilor sociale, de modelare a conştiinţei noi, înaintate, şi-au aflat sensul lor cel mai înalt. Pe temelia aces­tor realităţi, unitatea statal-politică a României s-a întărit şi fundamentat prin unitatea de gîndire, de simţire şi voinţă a tuturor oamenilor muncii, care văd in patria socialistă mama bună a tuturor fiilor ei. Expresia cea mai grăi­toare a unităţii poporului o reprezintă unanimi-­­ tatea cu care au fost adoptate hotărîrile Con­gresului al XIII-lea şi istorica reînvestire a to­varăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia de secre­tar general al partidului nostru. Dedicăm PAGINA A II-A evocării istoricului moment al Unirii, aces­tei măreţe izbînzi a poporului, pre­gătită de întreaga noastră istorie, care a deschis un nou făgaş de existenţă naţiunii noastre.

Next