Scînteia, ianuarie 1985 (Anul 54, nr. 13176-13200)

1985-01-03 / nr. 13176

PAGINA 2 (Urmare din pag. 1)­ceasta mare Întreprindere a ţării se Îndreaptă către secretarul general al partidului, căruia — pentru grija permanentă pe care o poartă dez­voltării industriei noastre socialis­te — ii urăm din toată inima viaţă lungă şi sănătate. „Griviţa roşie“ nu-i singurul loc din ţară unde a „Intirziat“ plugu­­şorul. Corespondenţi aflaţi la faţa locului au consemnat şi altele. Sec­venţă din nord-estul ţării . —* Hai noroc! Iar revelionul lul '88 să-l facem tot pe 3 decembrie! In noaptea Anului nou, această urare am auzit-o de zeci de ori la Întreprinderea filatura de fire „Me­ Iana“ din Botoşani. — De ce pe 3 decembrie? l-am întrebat pe ing. Mihai peremet, di­rectorul Întreprinderii. — Ca să ne asigurăm şi în anul viitor măcar depăşirile de plan din acest an. — Mari ? — Importante : 171 tone de fire livrate suplimentar economiei na­ţionale, din care peste două treimi la export. Ceea ce ne bucură este că, intimplător, depăşirea coincide cu diferenţa dintre planul de pro­ducţie pe '84 şi cel pe '83. Prin ur­mare dublînd cantitatea pe care v-am spus-o rezultă 342 tone. Spor datorat exclusiv creşterii producti­vităţii muncii. Altă secvenţă. De astă­ dată în marea şi frumoasa sală a cantinei nou construite a Combinatului de utilaj greu din Cluj-Napoca, ctito­rie a Epocii Ceauşescu. La re­velion sunt prezenţi sute de mun­citori, Ingineri şi tehnicieni — ro­mâni şi maghiari — din toate sec­ţiile şi sectoarele. Aici l-am întilnit şi pe tovarăşul Jakab Bela, inginer­­şef al Fabricii de maşini grele. Ne spune că se află la această sărbă­toare cu soţia sa, programator la oficiul de calcul al combinatului. — Cum aţi încheiat anul 1984?, l-am Întrebat pe interlocutorul nostru. — Combinatul are realizată o producţie-marfă industrială în va­loare de 22 milioane lei. Gradul de înnoire şi modernizare a produse­lor a ajuns la peste 78 la sută. A fost depăşit cu 23 la sută planul de investiţii. Deci şi aici au „intirziat" colin­dătorii... AU colţ de ţară. Pe Emilian Krutsch, preşedintele consiliului oamenilor muncii din Combinatul petrochimic Timişoara, l-am intîlnit intr-una din instalaţii. E un bărbat tlnăr, voinic, cu privire deschisă, cu o vorbă bună pentru fiecare. — Sînteţi de serviciu ? — Nu, dar la noi e obiceiul ca In noaptea Anului nou să fim măcar citeva clipe printre cei aflaţi la datorie. Mai ales cind anul se În­cheie cu realizări deosebite. Pentru că, aflaţi acum, noi am asimilat in 1984 Încă 15 noi produse in pre­mieră şi am atins cotele celei mai înalte productivităţi a muncii. — Adică ? — Sarcina planificată am depă­şit-o cu 25 000 lei pe fiecare lu­crător. ...Despre astfel de pluguşoare „In­­tirziate“ au mai relatat corespon­denţii noştri şi de la întreprinde­rea minieră Voivozi, şi de pe plat­formele de foraj marin „Gloria“, „Orizont“ şi „Prometeu“, şi de la sonda 260 a schelei „Ghelinţa“, de sub piscul înzăpezit al Zarnei din Covasna, şi de la nodul feroviar Teiuş, de la alte zeci şi zeci de În­treprinderi din toate judeţele ţării. ACASĂ LA REALIZATO­RII MARILOR RECOLTE. Cei ce pregătesc plinea acestui an au ridicat paharul pentru plinăta­tea hambarului ţării, pentru viaţa mereu mai bună a lor şi a Întregu­lui popor. In casa cooperatorilor Maria şi Oprea Coman, din comuna Urzica, judeţul Olt, bucuria roa­delor din anul ce a trecut, gindul pentru rodul anului acesta sunt Îm­părtăşite cu altă familie — Floarea şi Marin Straie. Împreună cu cei doi copţi, Cornelia şi Florea. Bel­şugul de pe masă — belşugul rodu­lui din cîmp, pentru care coopera­tiva agricolă a fost distinsă cu inar*­tul titlu de Erou al Muncii Socia­liste. Ginduri exprimate: „la anul ce trece am lucrat in acord patru pogoane. Venituri — 26 000 lei. Anul acesta putem mai mult“, îşi zice Oprea Coman. „Eu cu familia, că suntem­ patru. 30 000 de lei pe 3 hectare. De ce n-ar fi anul ăsta patru hectare, iar cişti­­gul de 50 000 lei? Căci, uite, timpul ne ajută“. „La mulţi ani“ Închină gazdele pentru anul ce colindă sub ferestre. „La mulţi ani“ răspund oaspeţii. Şi intră Anul nou in casa bănăţeană din comuna Peciu Nou, a inginerei Ana Mureşan, preşedin­ta consiliului de conducere al C.A.P.-ului. Aceeaşi voie bună ce face casă bună cu hărnicia. Anul ce trece a însemnat pentru coopera­torii din Peciu Nou recolte medii la hectar de 5 670 kg griu, 7 130 kg orz, 14 045 kg porumb. Paharul ri­dicat In cumpăna de ani de pre­şedintă, alături de soţul ei, Ion Mu­­reşan, inginer la I.A.S., alături de oaspeţii casei. Ioana Răduţ, Maria Suciu, Elena Constantin . Însoţit de acelaşi gind : „anul care vine să fie bogat In bucate, aşa cum ne-am angajat In faţa iubitului conducă­tor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu : 20 000 kg ştiuleţi şi peste 55 000 kg sfeclă de zahăr la hectar, mai bine de 3 000 litri de lapte pe vacă fura­jată". Dorinţe pentru noul an ? „Multe, mai ales că Împlinirea lor depinde de munca noastră. Şi bucurii legate de copii : Codruţa — studentă, Mihai — mecanic, Liliana şi Dana eleve, il dorim mai bune ca noi“. Un „La mulţi ani şi mai bogaţi!“ a răsunat şi in casa lui Iulian Dinu, preşedinte la C.A.P. din satul Maia, comuna Brazii din Ialomiţa. Spune: „Anul acesta a fost al recoltelor mari. Am obţinut 45 tone de roşii la hectar, 37 — de gogoşari, 33 — de vinete. Se poate mai mult“. De­altfel, unul din oaspeţii casei, Con­stantin Mavrodin, afirmă că el şi-a „pus la cale grădina“ din ferma a 2-a, aşa ca să sară... peste anul 1985 şi să intre direct in 1986!“. Cum? „Realizind recoltele prevăzu­te pentru acel an : 60 tone roşii la hectar, 40 tone de gogoşari, 39 tone de vinete şi 70 tone de varză. Dv. ştiţi că unele familii care au lucrat In această fermă au obţinut veni­turi de peste 100 000 lei?!“. Iar oaspeţii Intre ei refac dialoguri ce altădată puneau pe ginduri : „Cum e cîmpul?“. „Bun“. „Cum e omul?“. „Bun“. „Cum e timpul ?“. „Bun". SĂRBĂTOARE IN CASE NOI. An nou sărbătorit de zeci de mii de familii ale ţării In blocuri luminoase, construite in ul­timele 365 de zile. Edificii abia eli­berate din strînsoarea schelelor. Dovezi statornice ale grijii pentru omul muncii in România. La reve­lionul trecut, cartierul „Traian“ din Vaslui era doar o... machetă. Și iată-i acum pe colindători sunind la uşa apartamentului 6, pe scara B, in blocul 321: „Sorcova-vesela...“ Gazda, tinărul Adrian Grădinaru, muncitor la C.F.R., îi intimpină zimbind. Se află-n jurul mesei cu soţia, tot muncitoare, şi cu cei doi copii, Marian şi Iulia, cu părinţii, Olga şi Vasile, sosiţi dintr-o co­mună, cu cumnaţii Mariana şi Va­sile Savin, tot muncitori. „Să vă fie casa casă, să vă fie masa masă“ urează colindătorii. Reporterul aflat de faţă consemnează lapidar : Le este. La Rîmnicu Vîlcea, In cartierul Rimnic-Sud, care nici el nu exista acum un an decit pe... ozalid, repor­terul in chip de „colindător“ sună la Intimplare la unul din cele 300 de apartamente. In cadrul uşii apare capul familiei. Constantin Ciuhu, tehnician la întreprinderea de utilaj chimic şi forjă. „An nou in casă nouă ! La mulţi ani !“ Fe­tiţa, Lavinia, e „mare“ din două motive : a) la toamnă merge la şcoală ; b) are camera ei. Unde e şi pomul de iarnă, sclipind, lingă care va trăi „o clipă cu­ un an“. Doina, soţia. Îşi împarte bucuria pentru noul apartament cu nerăbdarea pentru a-şi muta „mai aşa“ noua mobilă, noile covoare, noile... Iar el, Constantin Ciuhu, a fost iertat că a intirziat un ceas la pregătirile de An nou. A trebuit „să le vadă plecate“ spre Moineşti două utilaje ce trebuiau expediate... la anul. „Rămii gazdă sănătoasă, căci ne-aşteaptă altă casă“. Care din cele peste 300 de apartamente din Rimnic-Sud ? Care din cele 25 000 din Rimnicu Vilcea, cite s-au înăl­ţat In ultimii 20 de ani ? In toate­­ bucuriile Împlinirii. Dar parcă doar In Rîmnicu-Vilcea ? De ce nu şi in oricare altă localitate a ţării? De pildă, in Zalău, pe fostul teren viran unde macaralele de-acum un an au înălţat cartierul Dumbrava- Nord (aproape 1 000 apartamente). $i aici colindătorii vin prima dată, cîntind cristalin : „Slobozi-ne gazdă-n casă...“. Şi ii primeşte fa­milia strungarului Vasile Iancău, de la „Armătura". Cu colăcei, cu bunătăţi, cu zimbete şi-mbrăţişări. „Ştim că sintem­ an de an mai pu­ternici, am trăit de la bun Început devenirea întreprinderii mele «Ar­mătura», de la desenul de pe planşă, pinâ la faima de care se bucură acum in ţară şi peste ho­tare. Dar că-n locul scormonit de excavatoare parcă ieri se vor Înălţa blocuri cu aproape 1000 apartamente, intre care unul al meu, parcă nu-mi venea să cred. Şi totuşi, iată-l. E apartamentul meu, al familiei mele. Da, puternici suntem­. Şi vom fi şi mai puternici“. Printre blocurile cu ferestre lu­minate, pe locurile „parcă ieri“ scormonite de excavatoare se aud glasuri argintii : „Slobozî-ne gazdă-n casă...". Iar stăpinul mari­lor case noi ti întimpină zimbind. An nou, case noi, oameni noi, În­nobilaţi de propria creaţie in pro­pria ţară. „LA MULŢI ANI !“ ANUL UNU PE „MAGIS­TRALA ALBASTRĂ". Primul revelion in turnul de comandă al ecluzei de la Agigea, una din cele două porţi care asigură navigaţia pe Canalul Dunăre — Marea Nea­gră, întregul personal (alcătuit din dispeceri de navigaţie, operatori, mecanici şi electricieni) se află la posturi, supraveghează de la pupi­trele electronice de comandă intra­rea, parcursul în bune condiţii şi ieşirea navelor prin canal. Stăm de vorbă cu ing. Ion Caloianu, şeful de tură. — Anul 1984 înseamnă primul bilanţ de trafic prin Canalul Du­năre — Marea Neagră. De la 26 mai 1984, cind tovarăşul Nicolae Ceauşescu a inaugurat acest nou drum de ape al Dunării către mare, şi pină la 31 decembrie prin cele două ecluze de la Cernavodă şi Agigea au trecut peste 4 IOD de nave de diferite mărimi şi tipuri, care au transportat 5 725 000 tone mărfuri şi 16 500 pasageri români şi străini aflaţi în tranzit sau in excursie pentru a cunoaşte această mare realizare a poporului român. — Ce vă doriţi pentru anul 1985 ? — Ceea ce-şi doresc toţi mari­narii : „Drum bun şi vint din pupa". „TINEREŢE, LA MULŢI ANI ! “ Revelionul tineretului din capitala României a fost Însăşi imaginea exuberanţei şi bucuriei, a încrederii in perspectivele noului an. Abia se lăsase seara, cind peste 5 000 de tineri îmbrăcaţi in haine de sărbătoare începuseră să se adune pe esplanada complexu­lui expoziţional de lingă Casa Scinteii. Un timp au admirat copa­cii, Înfloriţi parcă de scinteierile zăpezii şi de explozia lunginilor multicolore. Apoi au trecut pe sub monumentalul arc de triumf — si năbol al marilor izbinzi ale po­porului nostru in cele patru decenii de viaţă liberă. „Tinereţe, la mulţi ani !“ — se putea citi la intrarea pavilionului central al întreprinde­rii de târguri şi expoziţii Bucureşti, gazdă şi in acest an a tradiţionalei intilniri cu Anul nou. Urare fi­rească , se ştie — mai ales pentru tineri — anii nu trec, anii vin... Ora 21. „Revelionul tineretului“ a Început. Pe un ecran imens se proiectează filmul „La noi toţi tinerii visează pacea-n lume“. Prin Intermediul peliculei sunt înfăţişate imagini de la marile evenimente politice, economice şi social-cultu­­rale ale anului 1984. Sub imensa cupolă a pavilionului sărbătoresc împreună noul an metalurgişti de la „Republica“, constructori de utilaje de la „Griviţa roşie“, textiliste de la I.C.T.B., electronişti de pe moderna platformă a electro­nicii Pipera. O atmosferă tonifiantă domneşte in acest palat al tinereţii, veseliei şi bucuriei. Organizatorii „Reve­lionului tineretului“ din acest an — C.C. al U.T.C., Comitetul mu­nicipal Bucureşti al U.T C. — au asigurat participanţilor o ambianţă deosebit de plăcută. Ora 23:15 Pe marele ring din mijlocul sălii apar colindătorii. Pluguşorul tineretului, rostit de glasurile pline de vigoare urează pentru partid, pentru secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In Întreaga sală răsună cintecul „Ceauşescu — La mulţi ani", piesă corală in primă audiţie interpretată de corul „Pre­ludiu“ al Ansamblului artistic al U.T.C. Printre participanţi, la una din mese îi întîlnim pe tinerii Lupu Tudoriţă şi Radu Slin, sudori la întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa roşie" din Capitală, care sărbătoresc Împreună cu soţiile Revelionul. — Noi lucrăm într-un domeniu cu totul şi cu totul deosebit. Con­struim echipamente pentru cen­trala nucleară. Munca noastră este o muncă plină da răspundere. Noi ştim acest lucru şi tocmai de aceea ne vom face datoria cit mai bine. Cu atomul nu te joci. Ii imblinzeşti şi atunci el te ajută. Dar altceva vreau să zic, ne spune Radu Miu. Poporul nostru e un popor iubitor de PACE. Noi vrem să trăim şi să muncim în pace. De aceea, noi, tinerii din Întreaga lume, in anul 1985, Anul Interna­ţional al Tineretului, trebuie să facem totul pentru ca pe planeta albastră să fie veşnic pace. „Cine munceşte bine ştie să şe petreacă bine“ — spune proverbul. Tinerii bucureşteni, şi alături de ei toţi tinerii României socialiste — dimineaţa de suflet a viitorului — au întimpinat Anul nou cu încre­dere neclintită in viitorul comu­nist al patriei şi cu hotârirea de a face totul, sub conducerea parti­dului, pentru ca peste tot in lum­e să triumfe pacea. Să nu uităm : 1985 este Anul Internaţional al Tineretului. Şi este aşa dintr-o iniţiativă românească ! MEDALII OLIMPICE ŞI UN TORT PENTRU... MAI TÎRZIU Pe strada Gruiu Arge­şului, din cartierul bucureştean Balta Albă, la nr. 3, bloc 31 B, etajul III, ii vizităm in aparta­mentul 47 pe soţii Pauca. Sunt îm­preună cu cei trei copii : Dumitru Alexandru, Cornelia şi Simona, in jurul bradului împodobit, in cen­trul atenţiei, evident, Simona, dublă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice din 1984. — Cîţi ani ai acum, Simona Păuca ! — Am împlinit 15. — Ești cam îmbujorată, de ce ? — Abia m-am intors de la sta-f­­ionul „23 August“. Am parcurs­ citeva ture de pistă împreună cu tata, cu sora și cu fratele meu. încă de pe vremea cinci , eram mică, ei m-au ajutat ca să ajung... mare. — Deci, te-ai antrenat chiar și in noaptea Revelionului ? — Chiar şi ! Nu-mi pot permite nici o zi de răgaz. Nu zîmbiţi, nu este vorba de siluetă, ci de condi­ţia fizică de excepţie, obligatorie în echipa României, campioană olimpică. . — Cine a făcut tortul acesta frumos, de ciocolată, care ispiteşte din mijlocul mesei ? — Mama. A spus că-i pen­tru mine, dar eu n-am gustat decit un deget de cremă. îmi voi trata insă din plin familia,, invitaţii, pe Florea Ştefănescu, antrenorul meu de la Dinamo-Bucureşti, pe cei dragi. — Ce ginduri ai pentru ceea ce numim anul competiţional 1985? — Voi lupta din răsputeri pentru noi medalii strălucitoare, pentru gloria ţării mele. Cind ? în mii, la campionatele europene din Finlan­da, în noiembrie, la campionatele lumii din Canada. Mai ales, acolo. In Canada, ca să arătăm lumii gimnasticii că suntem­ demne ur­maşe ale inegalabilei noastre spor­tive Nadia Comăneci. Noi, tinerii României, suntem­ ca­pabili de recorduri şi performanţe superioare în toate ramurile spor­tive. Aceasta şi datorită grijii per­manente cu care sintem­ înconjuraţi de conducerea partidului şi statu­lui. In numele componentelor echi­pei naţionale de gimnastică do­resc să mulţumesc şi pe această cale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu pentru minunatele condiţii de învăţătură şi pregătire create, să le urăm „La mulţi ani cu sănătate !“, să ne an­gajăm că vom face totul pentru continua sporire a gloriei sportive a patriei. OAMENI PE „OMUL". In secunda clinchetului de pahar ce marca in fiece cămin păşirea în viaţă a noului an, sus, pe virful Omul, la cota 2 506, patru oameni înfăşuraţi in viscol porneau la da­torie : meteorologii Ana şi Ion Bobeş, Teodor Chiciu şi Gheorghe Forancea. Pentru prima dată in acest an au măsurat viteza şi di­recţia vintului, temperatura aeru­lui, gradul de umiditate, presiunea atmosferică... Deci acele date care, combinate, alcătuiesc conţinutul cunoscutei expresii „In următoare­le zile, vremea va fi...“. Date de a căror precizie depind „semnele zilei“, iar de acestea „semnele a­­nului“. Cei patru sunt oameni ai unei profesii aspre. Cum va fi timpul ? întrebăm prin radio. „Semne bune anul­are !“. După ce şi-au transmis „meteorul“ au adău­gat : „Tuturor oamenilor patriei «La mulţi ani !»“. La mulţi ani cu sănătate şi pentru dv. ! FELICITĂRI DIN LARG. De pe toate meridianele şi parale­lele „de apă“ ale globului, la sta­ţia de radio-coastă a portului Con­stanţa s-au primit sute de radio­grame. Echipajele navelor româ­neşti aflate in marş sau in diferite porturi şi-au felicitat familiile, prietenii, pe toţi cei de-acasă. Iată conţinutul radiogramei de pe cel mai tinăr mineralier de 65 000 tdw „Baia de Arieş“, operă a navaliş­­tilor întreprinderii de construcţii navale Constanţa, aflat acum in prima cursă : „De aici, din Oceanul Atlantic, unde vom intimpina so­sirea Anului nou, adresăm o caldă urare de «Mulţi ani, multă sănă­tate­­şi putere de muncă» tovară­şului Nicolae Ceauşescu şi tovară­şei Elena Ceauşescu, odată cu le­­gămintul nostru solemn de a fi mereu la datorie pentru a traduce in viaţă, oriunde ne-am afla, pe toate meridianele lumii, înţeleaptă politică de pace şi colaborare in­ternaţională a României socialis­te“. In numele echipajului sem­nează Ion Lungu, comandant de cursă lungă. Ca dragoste neţărmurită pentru patrie, cu încredere in viitorul ei comunist 1985 - AN DE NOI VICTORII IN DEZVOLTAREA ROMÂNIEI SOCIALISTE, IN ÎNDEPLINIREA ISTORICELOR HOTĂRIRI ALE CONGRESULUI Al XIX-LEA Al PARTIDULUI Inscripţie pentru noul an De fiecare dată, la răspund­a dintre ani, gindul ni se duce la cei dragi, ca o sanie de basm pe albul de zăpadă, unindu-le după datină ! viaţă lungă şi-mbelşuga­­tă, fericire şi sănă­tate „că-i mai bună decit toate“, implini­­rea tuturor dorinţe­lor $i omenosul Anul nou cu bine ! . Şi se ştie, in vi­ziunea etică si este­tică a poporului ro­mân, bine e incer­­cat de multiple în­ţelesuri. Aşa­­­urăm din adineul inimii con­ducătorului nostru iubit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ilustrului pater pa­triae, ctitorului României socialiste, omului intre oameni, care a dat cea mai mare strălucire isto­riei noastre contem­porane. Aşa ii spunem to­varăşei sale de viaţă şi de luptă, eminen­tului om de ştiinţă acad. dr. ing. Elena Ceauşescu, cu senti­mentul că avlndu-i In fruntea noastră ne vom îndeplini idealurile, ţara va fi înfloritoare şi Dinţa Ion Dodu BĂLAN poporului tot mai prosperă. Aşa ne urăm unii altora, aşa face În­tregul nostru popor, pentru care moşte­nirea din străbuni, marile datini „sunt mai sfinte ca o lege“. Anul care s-a scurs a fost, pentru poporul şi partidul nostru, marcat de semnificative aniver­sări şi de evenimen­te istorice decisive, precum Congresul al Xlll-lea, piatră de hotar in istoria noas­tră contemporană, care a demonstrat pe deplin justeţea poli­ticii partidului şi sta­tului, unitatea între­gului popor In jurul secretarului general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, mobili­­zlndu-ne toate ener­giile pentru înfăptui­rea directivelor ma­relui forum al co­muniştilor, pentru încheierea cu succes a cincinalului si pen­tru a Intimpina cu măreţe realizări săr­bătorirea a două de­cenii de la Congre­sul al IX-lea al partidului, care a deschis o epocă nouă In Diata poporului romăn, Epoca Nicolae Ceauşescu, ales tot acum două decenii de voinţa întregului popor in înalta func­ţie de secretar gene­ral al partidului. Creatorii din pa­­­­tria noastră sunt mindri că pot reflec­ta in operele lor o asemenea istorie, cu eroii ei de grandioa­să epopee. La cumpăna dintre ani, la întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa roşie", urâm­ pentru noi întreprinderea de confecţii şi tricotaje din Bucureşti — o cupă de şampanie pentru noul an, Revelion '85 la întreprinderea de mecanică fină din Bucureşti, cu bucurie şi încredere în împliniri in anul care a venit pe care oamenii muncii din această unitate şi-l doresc tot mai rodnic succesele viitoare Decorul tonifien­ oferit de zăpada căzută din abundenţă a prilejuit oamenilor muncii aflaţi la odihnă in aceste zile clipe de neuitat SCI­NT El A —­joi 3 ianuarie 1985 Privire spre viitor Ne-am aflat la cumpăna unui timp. Ceva s-a sfirşit, altceva s-a născut. In mie­zul nopţii de Revelion am trăit clipa in care nădej­dile noastre au căpătat o nouă sevă, cum capătă ghio­ceii primăvara cind străpung pătura de zăpadă. Am fă­cut în ultimul minut al ve­chiului an un rapid bilanţ al celor trăite, ne-am intors spre viitor,­ proiectind cu ex­plozivă speranţă ce vom avea de înfăptuit pentru patria noastră. Ştim cu toţii că nimic nu se­ dobindeşte fără greutate. Şi mai ştim că nimeni in lu­mea asta nu deţine o bagn­e­­tă magică, cu care să ridice oraşe, clădiri, fabrici. Şi to­tuşi ţara noastră a realizat in timpul cel mai scurt obiec­tive diverse şi de importanţă capitală, ca şi cind poporul nostru ar fi deţinut o ase­menea baghetă fermecată. Ioana POSTELNICU încrederea ce-o avem in partid, in cel ce conduce pa­tria, încrederea in evoluţia pozitivă a fenomenelor, for­ţa de muncă, priceperea, ela­nul, calităţi intrinsece ale neamului nostru, au consti­tuit nu un miracol, ci o rea­litate care trezeşte admiraţia şi preţuirea celor ce au oste­nit a le ridica, stimulindu-i pentru realizări viitoare. In noaptea cind ceasul a anunţat naşterea noului an, după mesajul preşedintelui ţării, ne-am gindit la cele ce am lăsat in urmă. Dacă men­ţionăm uriaşa înfăptuire a Canalului Dunăre — Marea Neagră, a noilor tronsoane de metrou, a tot ceea ce cunoaş­tem prin mass-media şi ceea ce ştim prin nemijlocitul contact al nostru la locurile de muncă, in fabrici, pe o­­goare, in instituţiile de ştiinţă, in sectorul de cultură, tot nu am putea enumera inte­gral uriaşele realizări şi gi­ganticele eforturi ce s-au de­pus, fiind apoteozate de Con­gresul al Xlll-lea. Primul minut al noului an ne-a plasat in primul minut al ultimului an al acestui cincinal, minut pe care toa­tă suflarea ţării il va trans­forma in ceasuri, zile şi luni de muncă şi izbindă. Un e­­fort colectiv — nu uşor — la care suntem­ chemaţi pentru ca patria noastră să-şi spo­rească izbinzile şi să depă­şească greutăţile. Toate le facem cu tragere de inimă, pentru propăşirea ţării, pen­tru înfrumuseţarea ei, pentru o viaţă mai bună, pentru pace, pentru continua înăl­ţare a scumpei noastre pa­trii socialiste. DE GARDĂ LA DRAPEL. In cursul dimineţii de ieri am primit la redacţie o scrisoare din care reţinem : „Am întimpinat Noul an. 1985, in postul de santinelă la Drapelul de luptă al unităţii, simbolul onoarei, gloriei şi vitejiei ostăşeşti. In acest an voi trece in rezervă şi mă voi întoarce printre tovarăşii mei de muncă de la Fabrica de sticlă din Suceava. Pină atunci însă doresc să urc noi trepte pe drumul măiestriei ostăşeşti. Voi depune eforturi sus­ţinute pentru ca şi subordonaţii mei, cei care acum citeva zile, în preajma Zilei Republicii, au depus jurămîntul militar, supremul legă­­mint al iubirii de ţară, să devină ostaşi temeinic instruiţi, cu o înal­tă conştiinţă patriotică, împreună cu ei," cu ceilalţi ostaşi ai unităţii voi face totul pentru a transpune in viaţă sarcinile ce ne revin din istoricele documente ale celui de-al Xlll-lea Congres al partidului, prevederile Directivei Comandan­tului suprem privind pregătirea militară şi politică a armatei. Ani­maţi de perenul sentiment al da­toriei ostăşeşti, vom face totul pen­tru a răspunde prin noi fapte dem­ne marilor comandamente ale acestui timp de aur“. (Caporal Ioan Constantin Paraschi). Reportaj realizat de Mircea Bunea, Laurenţiu Duţă, reporterii şi cores­pondenţii „Scinteii“ Fotografii : Eugen Dichiseanu

Next