Scînteia, aprilie 1985 (Anul 54, nr. 13253-13277)

1985-04-02 / nr. 13253

Aniversarea a 40 de ani de la vic­toria asupra fascismului prilejuieşte relevarea tradiţiilor luptei antifas­ciste a forţelor democratice, progre­siste din ţara noastră, pune in evi­denţă prin înseşi datele înscrise în istorie faptul că poporul român nici­odată, în multimilenara sa existenţă, nu a avut nimic comun cu acţiunile agresive, cu războaiele de jaf şi co­tropire. Pagini minunate în cronica luptei pentru libertatea, independen­ţa şi suveranitatea patriei s-au în­scris în anii 1940—1944. La 6 septembrie 1940, în condiţiile intensificării acţiunilor agresive ale Germaniei hitleriste, ale cedării vîr­­furilor claselor exploatatoare în faţa presiunii forţelor de extremă dreap­tă, în România a fost instaurată dictatura militară fascistă. La scurt timp, în ţară au intrat trupele hitle­riste. Generalul Ion Antonescu, schimbind cursul politicii externe a României, la 23 noiembrie 1940 a aderat la Pactul tripartit, iar la 22 iunie 1941, împotriva voinţei poporu­lui român, a împins ţara alături de Germania hitleristă în războiul con­tra Uniunii Sovietice. Perioada dictaturii antonesciene şi a războiului dus alături de Germa­nia hitleristă constituie ani dintre cei mai grei din istoria modernă a patriei noastre. Subordonarea politi­că, economică şi militară a Româ­niei de către Reichul nazist a avut drept rezultat acapararea şi exploa­tarea prădalnică a resurselor natu­rale, a bogăţiilor ţării, înrăutăţirea situaţiei maselor populare, fiind afectate grav interesele vitale ale întregului popor român. Toate aces­tea, arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au generat „un puternic val de nemulţumire generală împo­triva guvernului lui Antonescu şi a hitlerismului. Se cristaliza tot mai puternic în conştiinţa maselor popu­lare necesitatea imperioasă a ridi­cării la luptă pentru oprirea cursu­lui nefast al evenimentelor istorice în care fusese antrenată România, împotriva adevăratului vrăjmaş al intereselor noastre naţionale — Ger­mania fascistă“. Apărător al intereselor vitale, ge­nerale ale întregului popor, expo­nent fidel al sentimentelor patriotice ale maselor populare, în acele mo­mente de grea cumpănă pentru po­porul nostru, Partidul Comunist Român s-a ridicat cu toate forţele la luptă împotriva politicii regimului dictatorial, a dominaţiei Germaniei naziste, organizînd mişcarea de re­zistenţă, lupta pentru sabotarea ma­şinii de război şi alungarea trupelor germane din ţară, pentru răsturnarea guvernului Antonescu, pentru alătu­rarea României la coaliţia antihitle­ristă şi eliberarea ţării de sub do­minaţia fascistă, în timpul războiu­lui, lupta antifascistă şi antihitleristă a poporului român a căpătat carac­terul unei adevărate mişcări de re­zistenţă populară, naţională. Obiectivele mişcării de rezistenţă din România au reflectat aspiraţiile fundamentale ale poporului in lupta pentru restabilirea şi consolidarea independenţei şi suveranităţii naţio­nale, pentru progres social. In Plat­forma C.C. al P.C.R. din 6 septem­brie 1941 se arăta : „P.C.R. propune lupta comună a tuturor partidelor, grupărilor, persoanelor politice şi a tuturor patrioţilor români pentru re­alizarea Frontului Unic Naţional al poporului român, contra ocupanţilor hitlerişti, pentru cucerirea cerinţe­lor din Platformă care sunt cerinţele cele mai arzătoare şi comune ale poporului român“. Catalizatorul a­­lianţelor antifasciste trebuia să-l constituie unitatea de acţiune a cla­sei muncitoare : „Fără unitatea cla­sei muncitoare nu se poate organiza cu succes nici unitatea de luptă pen­tru dezrobirea naţională a poporului român“. Dezideratele de ordin naţional au constituit programul de luptă al Frontului Unic Naţional propus de P.C.R. tuturor partidelor, grupărilor şi personalităţilor politice nefascis­­te, tuturor forţelor patriotice, pentru organizarea luptei de eliberare a ţării. Partidul Comunist Român a acţionat cu toată fermitatea pentru unirea tuturor forţelor patriotice na­ţionale ; datorită acestei activităţi s-a realizat colaborarea tuturor celor care se pronunţau, într-o formă sau alta, pentru răsturnarea dictaturii fasciste, ieşirea din războiul antiso­­vietic şi alăturarea la coaliţia anti­hitleristă. O puternică stare de spirit anti­hitleristă s-a dezvoltat în rîndurile clasei muncitoare, ţărănimii, intelec­tualităţii, armatei, a întregului po­por român. Cu riscul libertăţii şi vieţii, patrioţii, antifasciştii au or­ganizat acţiuni de distrugere a ma­şinii de război fasciste, prin acte de sabotaj, au incendiat depozite de ar­mament, s-au opus rechiziţiilor şi concentrărilor. Formele de luptă şi acţiunile de împotrivire faţă de dic­tatura antonesciană au fost variate. In primele rinduri ale acestei lupte s-a aflat clasa muncitoare. Intre ac­ţiunile desfăşurate de muncitorimea noastră se înscriu acţiunile de pro­test la Direcţia Atelierelor C.F.R. Griviţa şi greva muncitorilor de la mina Muşariu, judeţul Hunedoara. în noiembrie 1941, grevele muncitorilor de la Şantierul conductei de petrol Constanţa—Cernavodă, de la Fabrica de sticlă" din Tomeşti, a celor 900 de muncitori de la fabrica „Arădana“ judeţul Arad, toate desfăşurate în mai 1942; rezistenţa pasivă a celor peste 500 de muncitori de la fabrica de sîrmă Boszăk din Timişoara, in iunie 1942, sau sabotajele sâvîrşite la sfirşitul anului 1942 — dintre care ziarul „România liberă“ consemna a­­runcarea în aer a Fabricii de arma­ment Avrig, explodarea în gara Plo­­ieşti-Triaj a mai multor vagoane de armament, deraierea unui tren cu soldaţi hitlerişti pe linia Bucureşti— Constanţa, incendierea unor sonde în regiunea petroliferă Prahova şi Dîmboviţa. Cu deosebită frecvenţă s-au ma­nifestat nemulţumirile şi acţiunile de luptă ale ţărănimii. în anul 1942, ţăranii din împrejurimile Curticiului, judeţul Arad,­­au atacat trenurile germane destinate frontului , circa 300 de femei, soţii ale mobilizaţilor de lingă Roşiorii de Vede, au de­monstrat, cerînd încetarea războiu­lui , s-au manifestat puternic ne­mulţumirile ţăranilor din regiunile Făgăraş şi Sibiu, iar ţăranii de la Polovragi au refuzat să se supună mobilizării. O mare intensitate au avut acţiunile de luptă împotriva unităţilor hitleriste, soldate, între altele, cu distrugerea barăcilor uni­tăţilor de la Feteşti—Cernavodă, sau de la Alexeni şi Ţigăneşti, judeţul Prahova. Reflectînd nemulţumirea şi revolta maselor muncitoare, în rîndurile sol­daţilor şi ale ofiţerilor se accentua starea de spirit antihitleristă. Nu­meroşi soldaţi refuzau să plece pe front. Cadre de comandă din armată, generali şi ofiţeri patrioţi îşi mani­festau deschis împotrivirea faţă de hitlerişti şi de dictatura antonescia­nă. Starea de nemulţumire şi mani­festarea spiritului antihitlerist in rîndurile armatei au fost exprimate Conf. univ. dr. I. ARDELEANU (Continuare in pag. a IV-a) 40 DE ANI DE LA VICTORIA ÎMPOTRIVA FASCISMULUI Mişcarea de rezistenţă antihitleristă - expresie elocventă a voinţei de dezvoltare liberă, democratică a poporului român PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LIV Nr. 13 253 Marți 2 aprilie 1985 — M———————n­­uhum WM—«UT—rra—ro 6 PAGINI-50 BANI TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU - OMAGIUL FIERBINTE AL POPORULUI Pagina a l­l-a Mesaje de felicitare de peste hotare adresate preşedintelui Nicolae Ceauşescu in pagina a V-a IN SPIRITUL SARCINILOR SUBLINIATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Puternică angajare muncitorească pentru realizarea integrală a planului pe 1985! Este necesar ca toate organele de partid şi de stat, comitetele judeţene, ministerele, consiliile oame­nilor muncii să treacă cu toată hotărîrea la organiza­rea în aşa fel a activităţii, incit, în toate domeniile, să îndeplinim în bune condiţii planul pe 1985. NICOLAE CEAUŞESCU A trecut un trimestru din acest ultim an al actualului cincinal, pe­rioadă bogată in împliniri, în eve­nimente de excepţională însemnă­tate pentru prezentul şi viitorul patriei, evenimente ce s-au desfă­şurat sub semnul afirmării plenare a sentimentelor de aleasă preţuire şi dragoste, de înaltă stimă şi profundă recunoştinţă cu care în­treaga ţară, toţi fiii săi au omagiat împlinirea a 20 de ani de cînd to­varăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales in fruntea partidului , eveni­mente al căror moment culminant l-a constituit realegerea, de către Marea Adunare Naţională, prin voinţa unanimă a naţiunii noastre, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia supremă de preşedinte al Republicii Socialista România. In spiritul unei frumoase tradiţii, ce îşi are izvorul in anii construc­ţiei socialiste, poporul nostru a întîmpinat aceste mari evenimente cu noi şi remarcabile fapte de muncă, cu succese de prestigiu in îndeplinirea planului şi angaja­mentelor asumate în întrecerea so­cial­istă, expresie­i», încrederii sale neclintite în partid şi în secretarul său general, a patriotismului său fierbinte, a hotărîrii sale ferme de a-şi­ consacra toate forţele, întrea­ga capacitate creatoare ridicării pa­triei pe noi culmi ale progresului şi civilizaţiei socialiste. De bună seamă, pentru Îndepli­nirea sarcinilor de plan pe primul trimestru al anului s-au depus eforturi stăruitoare, adeseori cu adevărat eroice. Dar, aşa cum de­monstrează realitatea, tot atît de adevărat este că rezultatele pe an­samblul economiei naţionale puteau fi în această perioadă mult mai bune dacă în toate unităţile econo­mice s-ar fi acţionat cu mai multă fermitate şi răspundere pentru înlăturarea unor neajunsuri orga­nizatorice, pentru ridicarea întregii activităţi la un nivel calitativ su­perior. Facem aceste precizări in­­trucît sarcinile din acest an sunt deosebit de complexe şi mobiliza­toare, realizarea integrală, la toţi indicatorii, a planului pe anul 1985 constituind o condiţie esenţială pentru înfăptuirea actualului cin­cinal şi crearea unei baze trainice pentru trecerea la transpunerea cu succes în viaţă a hotărârilor Con­gresului al XIII-lea al partidului privind dezvoltarea economico-so­­ cială a ţării in perioada 1983—1990, în cuvîntările rostite cu prilejul lucrărilor forurilor de partid şi de stat desfăşurate recent, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a înfăţişat cu o impresionantă claritate obiectivele esenţiale ale muncii şi luptei po­porului nostru în acest ultim an al cincinalului şi in cincinalul viitor, precum şi principalele direcţii de acţiune pentru înfăptuirea acesto­ra. în acelaşi timp, în cadrul ple­narelor Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi Con­siliului Naţional al Frontului De­mocraţiei şi Unităţii Socialiste, precum şi ale sesiunii Marii Adu­nări Naţionale, evenimente care au avut loc­ săptăipîna trecută, s-au dezbătut şi adoptat măsuri de ţuare insemi­atate vizind launul mers al activităţii economice si so­ciale în acest an şi in cincinalul următor. In această privinţă, un rol important îl are Programul de măsuri privind sarcinile guvernu­lui, ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale de stat, centrale­lor industriale şi unităţilor socia­liste pentru îndeplinirea integrală a prevederilor Planului naţional unic de dezvoltare economico-so­­cială a ţării pe anul 1985 şi pregă­tirea înfăptuirii în bune condiţii a planului pe anul 1986. Elaborat în strînsă concordanţă cu indicaţiile şi orientările secre­tarului general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, programul concentrează eforturile creatoare ale oamenilor muncii din industrie, agricultură, construcţii, din institu­tele de cercetare ştiinţifică şi ingi­nerie tehnologică, din celelalte sec­toare ale economiei naţionale asu­pra obiectivelor majore, fundamen­tale ale îndeplinirii, planului pe acest­ an, stabilind cu rigurozitate sarcinile şi direcţiile de acţiune pentru fiecare domeniu de activi­tate în parte, în industrie, bunăoa­ră, în centrul preocupărilor orga­nelor şi organizaţiilor de partid, ale ministerelor, centralelor industria­le şi întreprinderilor trebuie să se situeze ferm realizarea integrală a producţiei fizice, la toate sortimen­tele planificate. O atenţie deose­bită se cere să fie acordată, în acest cadru, asigurării resurselor materiale şi energetice necesare dezvoltării în ritm susţinut a eco­nomiei naţionale. înfăptuirea exemplară a sarcinilor ce revin în lunile următoare industriei extrac­tive şi industriei energetice impu­ne, de bună seamă, acţiuni susţi­nute pentru realizarea tuturor mă­surilor cuprinse în programele aprobate de conducerea partidului cu privire, la lărgirea bazei de ma­terii prime, creşterea producţiei de cărbune, energie, ţiţei şi gaze na­turali­. Rămînem, în acest­­Sens, citea­za dintre prevederile de o deose­­­bită însemnătate ale programului, prevederi a căror înfăptuire tre­buie să se afle in centrul preocu­părilor organelor de conducere co­lectivă din ministerele, centralele industriale si unităţile economice chemate să asigure baza energeti­că si de materii prime a ţării; în­deplinirea planului de producţie în carierele de lignit, efectuarea până la finele lunii noiembrie 1985 a în­tregului volum de descopertă pro­gramat, îmbunătăţirea calităţii căr­bunelui, asigurarea şi pregătirea forţei de muncă necesare industriei miniere în anul 1985; repunerea ur­gentă în producție a tuturor son­ _______________file ȘTEFAN (Continuare în pag. a ll-a) Semănatul să fie extins în toate zonele tării! CREŞTEREA RITMULUI DE LUCRU PENTRU RECUPERAREA ÎNTÂRZIERILOR TREBUIE ÎNSOŢITĂ DE GRIJA DEOSEBITĂ PENTRU CALITA­TEA LUCRĂRILOR fmMPhNih tfiai­o­ă pQiuăuaoâ ms fSJffmm mmm» NSm Brwm & Timpul a devenit favorabil pentru insămînţările de primăvară, practic, în toate zonele ţării. De altfel, în vestul şi sudul ţării, unde solul s-a încălzit mai re­pede, au fost semănate suprafeţe apreciabile cu plante din prima epocă. In cea mai mare parte a ţării, temperatura solu­lui este cuprinsă intre 5 şi 8 grade, iar vîntul şi tem­peraturile in creştere de la o zi la alta zvîntă stratul arabil, creîndu-se astfel condiţii bune pentru insămînţarea tuturor culturilor, exceptînd cele care ne­cesită o temperatură mai ridicată în sol. Important este ca imediat, în toate unităţile agricole, în toate judeţele să se treacă la lucru, realizîndu-se viteze maxime la semănat, element de cea mai mare în­semnătate pentru recuperarea întîrzierilor determinate de condiţiile climatice din primăvara acestui an. Pentru ca din primele zile ale acestei săptămîni şi pînă la 20 aprilie, cînd urmează să se încheie se­mănatul principalelor culturi agricole, să fie reali­zate viteze sporite de lucru, este necesar ca toţi spe­cialiştii din agricultură să-şi mute centrul activităţii în cîmp, unde să identifice terenurile zvîntate. Acum, zilele sînt lungi şi chiar o oră cu timp frumos in­fluenţează foarte mult asupra stării solului. De aici decurge obligaţia specialiştilor de a cunoaşte cu exac­titate starea terenului, diferenţiat pe sole, pentru a putea decide unde să se lucreze cu prioritate. Desfăşurarea intr-un termen scurt a lucrărilor agri­cole de primăvară - insămînţarea in mai puţin de o lună a peste 4,7 milioane hectare - impune ca pre­tutindeni, in fiecare unitate agricolă, munca in cîmp sau în grădinile de legume să fie temeinic organi­zată, asigurîndu-se tot ce este necesar pentru reali­zarea unor viteze maxime de lucru. Posibilități exis­ta. Tractoarele și mașinile agricole au fost reparate și revizuite­ (din timp, au foit constituite numeroase agregate de utilaje care măresc mult randamentul de lucru, unităţile agricole au intrat in posesia tuturor seminţelor care se insămînţează în această perioa­dă. Realizarea unor viteze superioare la semănat de­pinde acum de buna organizare a muncii, astfel in­cit să se lucreze din zori şi pînă seara tîrziu şi chiar noaptea la pregătirea terenului. In această perioadă, concomitent cu insămînţările trebuie executate numeroase alte lucrări : fertilizarea semănăturilor de toamnă, întreţinerea pajiştilor şi fî­­neţelor naturale, plantarea legumelor în solarii şi în cîmp, efectuarea tăierilor în vii şi livezi, continuarea amenajărilor pentru irigaţii şi repararea sistemelor existente, combaterea eroziunii solului. Important este ca, printr-o temeinică organizare a muncii, toate lu­crările agricole de primăvară să fie făcute in termene scurte şi de cea mai bună calitate. Cărbune peste prevederi Faţă de producţia medie în­registrată in ianuarie şi februa­rie, in luna martie minerii ţării au extras cu aproape 1 milion tone mai mult cărbune. Este un succes care are la bază aplica­rea în practică a programului de măsuri privind realizarea in­tegrală a planului pe acest an la extracţia de cărbune stabilit de conducerea partidului, el constituind, totodată, o dovadă elocventă a felului cum fiecare om al muncii din acest impor­tant sector al economiei naţio­nale a înţeles să răspundă che­mării de a da ţării cu­ mai mult cărbune, de a face totul pentru asigurarea dezvoltării bazei de materii prime şi energetice a patriei. în primele rinduri ale acestui detaşament muncitoresc se si­tuează minerii întreprinderilor de la Voivozi, Horezu, Comă­­neşti, Sălaj, Mehedinţi, cei­­ai combinatelor de la Ploieşti şi Valea Jiului, care pe primul tri­mestru al anului au consemnat importante depăşiri ale planului la producţia fizică de cărbune. Succese remarcabile au înscris în cronica muncii şi minerii din cadrul combinatelor Metru şi Rovinari, care, aplicînd nu prac­tică eficiente măsuri tehnice şi organizatorice, au reuşit ca în luna martie să­ sporească cu cir­ca 30— 40 la sută cantităţile me­dii zilnice de cărbune extras, comparativ cu cele înregistrate în primele două luni, fapt ce confirmă hotărîrea lor de a re­cupera restanţele, de a-şi înde­plini planul pe acest an la pro­ducţia fizică de cărbune. (Ager­­pres). Sporeşte zestrea social­­edilitară a judeţului Harghita Ca pretutindeni în ţară, şi a­­şezările de pe meleagurile Har­ghitei şi-au sporit în ultimii ani zestrea social-edilitară cu noi şi moderne construcţii. In oraşul Gheorgheni, de exemplu, s-a înălţat un nou cartier de lo­cuinţe, „Bucini“, cu peste 1700 de apartamente, s-au construit o autogară, un mare magazin co­mercial, un patinoar artificial acoperit. Poarte frumos, ca şi numele pe care II poartă, este şi „Bulevardul florilor“, cu patru benzi de circulaţie. Intr-un alt oraş­ al judeţului, la Topliţa, unde se conturează noul centru civic, au fost date in folosinţă un complex hote­lier şi un mare magazin comer­cial. In cunoscuta citadelă a metalurgiei — Vlăhiţa — au fost date în folosinţă peste 700 apartamente, o nouă cantină­­restaurant, precum şi unităţi comerciale şi de prestări servi­cii, în timp ce reţeaua sanitară a municipiului Odorheiu Secu­iesc s-a îmbogăţit cu un nou spital cuplat cu policlinică. (I.D. Kiss). Opţiune istorică, opţiunea întregii naţiuni Istoria s-a născut dintot­­deauna in învolburarea ac­ţiunii umane. Insă doar in momente cu totul excep­ţionale intre mersul inain­­te al istoriei, voinţa şi stră­dania constructivă a oame­nilor a existat o perfectă unitate, o coerenţă deplină. Avem, in aceşti ani, nu­­mărind din urmă cu două decenii, privilegiul rar, la scară istorică, de a fi eroii şi martorii unei asemenea epoci de excepţie, o epo­că de înflorire naţională şi de autoritate politică in­ternaţională a României, ce se impune exemplar in conştiinţa lumii contempo­rane şi, fără îndoială, in conştiinţa viitorimii. Preşedintele Nicolae Ceauşescu este întruchi­parea însăşi a acestei epoci, identificată tot mai mult cu visul de aur al nenumăratelor generaţii anterioare. Realegerea sa — concentrând solemna bucurie, dragostea şi ne­mărginita preţuire a între­gii naţiuni române — mai intii ca secretar general al partidului, apoi ca suprem conducător al ţării, fiind opţiunea unanimă a po­porului se identifică deci, integral, cu opţiunea obiec­tivă a istoriei inseşi. Dobindirea deplinei in­dependenţe, afirmarea ne­clintită a demnităţii naţio­nale, cucerirea respectului absolut faţă de dreptul su­veran al poporului de a de­cide singur, in virtutea in­tereselor şi năzuinţelor sale, politica internă şi formele de împlinire ale acesteia, relaţiile cu toa­te ţările lumii constituie fapte a căror densă semni­ficaţie definesc in istorie, prin ele insele, o epocă, îndrăzneala de a proiec­ta şi a duce la bun sfirşit, in condiţiile unei conjunc­turi internaţionale de mari dificultăţi şi frămintâri, prin puterile proprii ale unei naţiuni de doar 22 de milioane, a unor opere gi­gantice precum Canalul Dunăre — Marea Neagră, uriașe combinate industria­le și centrale electrice, un traseu de metrou dintre cele mai moderne justi­fică, de asemenea, prin ea singură doar, personalita­tea distinctă a unei epoci istorice. Urmărirea consecventă a progresului spiritual şi ma­terial al societăţii, in po­fida unor convulsii poli­tice de proporţii planetare, şi înfăptuirea neabătută a acestui progres fără a pre­judicia, ci susţinind dez­voltarea tuturor popoarelor lumii se impunea, la rin­­du-i, in istorie drept tră­sătură definitorie a unei epoci. Întrunirea tuturor acestor trăsături care, luate in parte chiar, pot da dimensiuni majore unei perioade is­torice şi, alături de ele, instituirea şi promovarea altor demersuri asupra că­rora istoria politică şi cul­tura, socială şi economică, işi concentrează, pe larg, atenţia definesc un mo­ment de rar dinamism creator, un ev simbolic pentru întregul curs al is­toriei naţionale. Un ev în­truchipat definitiv de an­vergura politică fără pre­cedent — de-a lungul mi­leniilor de civilizaţie uma­nă pe aceste meleaguri — a Primului Preşedinte al Republicii noastre socialis­te, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Iată de ce votul unanim pentru realegerea tovară­şului Nicolae Ceauşescu ca Preşedinte al Ţării, vot al înalţilor reprezentanţi ai naţiunii întruniţi in atmos­fera solemnă a Marii Adu­nări Naţionale, primordia­lă opţiune unanimă de conştiinţă a întregii na­ţiuni reprezintă o adeziune la o continuitate istorică de excepţie, un vot al istoriei inseşi, al afirmării depline a legităţilor progresului so­cial. Şi, iarăşi cu gindul la marile adevăruri ale isto­riei, confirmate pe intreg parcursul acesteia, efigia Primului Bărbat al Ţării se situează în galeria ace­lor mari conducători de popoare care şi-au dobin­­dit gloria nemuritoare fău­rind istoria in numele po­porului şi spre binele po­porului, spre binele gene­ral al umanităţii. Căci ma­rea Carte a Istoriei contu­rează in paginile ei atît fi­guri de conducători care au făurit istoria, cit si con­ducători a căror persona­litate răspunde pregnant unei necesităţi istorice. Rareori, dar atunci cu cer­titudinea că ne aflăm in fata unui conducător de excepţie, făuritorul de is­torie este, in substanţa gindirii şi acţiunii sale, simbolul deplin al Omului de care are in primul rind nevoie mersul ascen­dent al istoriei ţării şi po­porului. Sub conducerea unui asemenea Om, in a cărui fiinţă şi gindire se exprimă dialectica ideală a marelui conducător po­litic vizionar şi a persona­lităţii de adincă omenie, căreia nimic din ceea ce este real şi uman nu-i este străin, urmind, deci, cu ti­nenima încredere un ase­menea om, înfăptuim mă­­reaţa operă de transforma­re socialistă şi comunistă a ţării, de edificare a unei inalte conştiinţe la scara întregului popor şi a fie­căruia dintre noi in parte. Conducătorul eminent al României socialiste, tova­răşul Nicolae Ceauşescu este profund implicat in tot ceea ce se proiectează şi se împlineşte la scară naţională, dovedind o ui­mitoare cunoaştere a gene­ralului şi faptelor particu­lare, reuşind întotdeauna să se plaseze in unghiul ideal de perspectivă pen­tru a releva esenţele, pen­tru a analiza, cu realism şi luciditate, prezentul şi a prospecta viitorul ; diag­nostice de mare exactitate ale situaţiei internaţionale şi strategii corespunzătoa­re prompte şi aplicate con­secvent au făcut din Pre­şedintele României unul dintre conducătorii de stat cei mai respectaţi din isto­ria contemporană a pla­netei. Prin tot ceea ce a făcut, prin tot ceea ce reprezin­tă in această patrie româ­nă şi in lume, prin tot ceea ce, cu îndrăzneală, proiec­tează pentru viitor — Ma­rele Ales al Poporului, care prin toate acţiunile sale slujeşte cu m­art de­votament poporul, este cu strălucire Marele­­Ales al Istoriei prezente şi vii­toare. Mircea HERIVAN

Next