Scînteia, august 1985 (Anul 54, nr. 13356-13381)
1985-08-01 / nr. 13356
PAGINA 2 Din fiecare ton de produse cu valoare superioară Prin specificul său de fabricaţie, întreprinderea mecanică din Vaslui este un mare consumator de metal. De la bun început se cuvine relevat că prin pasiune şi ingeniozitate tehnică,, aplicînd în producţie soluţii noi, avansate, oamenii muncii de aici au reuşit să obţină an de an importante economii de metal. Edificator în acest sens este faptul că, de la un dintr-o tonă de metal : Cum anume s-a ajuns la obţinerea acestor rezultate ? Tînărul colectiv al acestei întreprinderi, care a împlinit de curînd un deceniu de activitate, a avut în vedere în primul rînd folosirea raţională şi gospodărirea judicioasă a metalului, ceea ce a avut consecinţe pozitive asupra reducerii cheltuielilor materiale şi, implicit, a costurilor de producţie. „Suntem un mare consumator de metal , ne spune tovarăşul Mihai Cărare, secretarul comitetului de partid din întreprindere. De aceea, concomitent cu sporirea productivităţii muncii şi îndeplinirea zi de zi a planului la producţia fizică la toate sorti- mentele, organizaţia de partid şi consiliul oamenilor muncii au urmărit şi urmăresc îndeaproape încadrarea strictă în normele de consum şi identificarea unor noi căi de diminuare a acestora“. Caracterul bine organizat şi permanent al acestei activităţi este relevat de faptul că, faţă de primul an al cincinalului, cînd coeficientul de utilizare a metalului a fost de 73,6 la sută, in prezent s-a ajuns la un coeficient de 78,1 la sută. Cu alte cuvinte, an de an, tot mai mult din metalul introdus în procesul de fabricaţie se regăseşte în produsele finite, în ce direcţii s-a acţionat concret pentru sporirea indicelui de utilizare a metalului ? „Deşi suntem o întreprindere tânără — menţiona Gheorghe Popa, inginerul-şef al întreprinderii — gradul de înnoire şi modernizare a produselor este destul de înalt. Pe această cale sunt diminuate consumurile specifice şi, implicit, creşte coeficientul de utilizare a metalului, orice produs nou asimilat avînd întotdeauna o greutate mai mică decît produsul pe care l-a înlocuit. Totodată, la fabricarea acestor produse se aplică tehnologii moderne, avantajoase din punct de vedere al coeficientului de utilizare a metalului. Este de relevat faptul că, dacă în ,1983, gradul de înnoire a produselor a fost de 52,6 la sută, în 1985 aproape 98 la sută din producţie este reproiectată sau înnoită. Practic, de la începutul acestui cincinal a fost modernizată şi înnoită aproape întreaga producţie, ceea ce a determinat şi importante economii de metal. Prin asimilarea unor noi produse în fabricaţie şi prin reproiectarea tehnologică şi constructivă, anul trecut am economisit 729 tone de metal, în cea mai mare parte laan la altul această materie primă de bază a fost tot mai bine valorificată, reuşindu-se ca producţiamarfă industrială obţinută dintr-o tonă de metal aproape să se dubleze în cursul actualului cincinal. Iată, de altfel, cum arată dinamica valorii producţiei-marfă realizate minute din oţel, iar în acest an — peste 300 tone de metal“. în acelaşi timp, se cuvine remarcată consecvenţa cu care conducerea întreprinderii urmăreşte înfăptuirea planului de măsuri tehnice şi organizatorice întocmit în colaborare cu Institutul de cercetări şi proiectări utilaj petrolier Ploieşti. „Tocmai ca La întreprinderea mecanică din Vaslui urmare a acestei colaborări, au fost introduse în fabricaţie o serie de noi tehnologii care au avut ca rezultat, printre altele, folosirea mai judicioasă a metalului — ne spune Marcel Ivanov, şeful compartimentului pregătirea fabricaţiei. Iată un singur exemplu : modificarea tehnologiei de execuţie a lagărelor reductoarelor prin folosirea semifabricatelor turnate, în locul semifabricatelor din tablă sudată, determină reducerea consumului de metal cu 30 la sută la o singură piesă. De asemenea, prin introducerea unei noi tehnologii de forjare a butucului cuplajelor hidraulice , realizăm anual economii de peste 60 tone metal“. De la inginerul Marin Marinache, şeful atelierului proiectare tehnologică, am aflat că în acest an au fost şi vor fi aplicate şi alte măsuri de economisire a metalului. Bunăoară, la executarea electroventilatoarelor de fontă cu subansarplele din bronz şi alamă, prin îmbunătăţirea tehnologiei de execuţie, în perioada care a trecut din acest an s-a diminuat consumul de bronz cu circa 80 de tone. O întrebare totuşi se impune ? Cu toate rezultatele bune obţinute în economisirea metalului, s-a făcut în acest domeniu tot ce se putea şi trebuia să se facă pentru gospodărirea şi utilizarea raţională a acestei resurse materiale ? Ne răspunde tovarăşul Adrian Juverdeanu, şeful compartimentului control stocuri al Bazei judeţene de aprovizionare tehnico-materială Vaslui : „întreprinderea mecanică, deşi a obţinut însemnate economii de metal, mai are destule rezerve nevalorificate. Aşa, de pildă, coeficientul de utilizare a metalului la cuplaje hidraulice şi servomecanisme nu a fost încă îndeplinit. Aceasta deoarece nu s-au aplicat toate măsurile cuprinse în programele tehnice. De ce ? Pe deo parte, nu s-a realizat reproiectarea tehnologică a ventilatoarelor CAS, SUP, OPR, MST, MPST. Pe de altă parte, nu se aplică forjarea prin laminare sau matriţare a manşoanelor cuplajelor dinţate, care ar fi diminuat şi mai mult consumurile“. Depăşirea consumurilor la cuplaje are şi alte cauze, deloc de neglijat. De aflum din discuţiile cu factori de răspundere din întreprindere, din dările de seamă prezentate în ultima plenară de comitetul de partid şi în adunarea generală a oamenilor muncii. Astfel, pentru executarea cuplajelor dinţate şi a reductoarelorse utilizează semifabricate forjate la întreprinderea de utilaj chimic şi forje Rîmnicu Vîlcea. Toate acestea (reprezentînd aproximativ 18 la sută din materia primă a întreprinderii) au adaosuri exagerat de mari şi o duritate mai accentuată decit cea normală, ceea ce generează nu numai cheltuieli suplimentare la tratament şi prelucrare, ci şi pierderi de metal, prin această din urmă operaţie, în proporţie de 45—50 la sută. De bună seamă, toate aceste dificultăţi, care ţin de adaosurile mari de prelucrare a semifabricatelor forjate, trebuie rezolvate cu maximă operativitate de întreprinderea furnizoare. Ce anume se cuvine subliniat în concluzie ? Chiar dacă au obţinut rezultate bune în economisirea metalului, muncitorii şi specialiştii din întreprindere sunt convinşi că rezervele interne de reducere a consumului de metal nu sunt nici pe departe epuizate. Iată doar cîteva probleme care soluţionate operativ, prin măsuri tehnice şi organizatorice, ar permite reducerea şi mai accentuată a consumurilor de metal. • Deşi în întreprindere procentul de rebut a scăzut simţitor in ultimul timp, el se menţine totuşi ridicat în atelierul de prelucrare a semifabricatelor turnate din aluminiu. Este limpede că în acest atelier este nevoie să fie luate măsuri ferme pentru întărirea asistenţei tehnice, ridicarea nivelului profesional al muncitorilor şi respectarea disciplinei tehnologice. • Aplicarea grabnică în fabricaţie a noii tehnologii de forjare prin matriţare a manşoanelor de la cuplajele roţilor dinţate, care ar permite să se economisească anual cel puţin 40 de tone de metal. • Stabilirea neîntirziată a spaţiului destinat depozitului de materiale refolosibile, în vederea centralizării acestei activităţi, ceea ce ar duce la reintroducerea unor însemnate cantităţi de metal în circuitul productiv. Mari sau mici, cu gramul sau cu tona, economiile de metal, în special de metale neferoase, au o valoare tot mai însemnată în bugetul întreprinderii. Esenţial este acum ca la acţiunea de economisire şi gospodărire judicioasă a metalului să participe toţi oamenii muncii din unitate, indiferent de sectoarele in care lucrează. Gheorgghe IONIŢA Petru NECULA corespondentul „Scînteii* Anul ____________________________1981 1982 1983 1984 1985 Valoarea producţiei- Plan 26,7 28,7 32,5 39,0 54,9 marfă obţinute dintr-o tonă de metal Realizat 29,7 39,2 40,4 51,8 56,3 (in mii lei)______________________ (6 luni) ian? ■ • ■ I li **.••• în confruntare creatoare cu Cerinţele economiei In repetate rînduri secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a insistat asupra necesităţii promovării susţinute în toate domeniile activităţii economice a celor mai de seamă realizări ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, introducerea unor tehnologii de virf, de mare eficienţă economică. Acţionînd în acest spirit şi avînd în vedere că noul cincinal trebuie să determine o schimbare radicală a activităţii în toate unităţile economice, idee fundamentală desprinsă din cuvîntarea secretarului general al partidului la recentul forum democratic al autoconducerii muncitoreşti, Comitetul judeţean de partid Galaţi a organizat o dezbatere, în cadrul căreia s-a analizat, cu înalt spirit de răspundere, modul cum sunt asimilate în unităţile productive ale judeţului cele mai noi tehnologii, felul cum se acţionează pentru introducerea progresului tehnic în toate sectoarele economice. Ce trebuie întreprins acum — rapid şi eficient — pentru a consuma mai puţine materii prime, materiale şi energie pentru realizarea aceloraşi valori materiale ? Cum s-ar putea produce în unităţile industriale mai multe produse fizice folosind actuala dotare tehnică şi umană ? Care sunt căile de a creşte nivelul tehnic şi calitativ al produselor realizate, pentru ca acestea să devină competitive cu produsele similare de pe piaţa mondială ? Acestea ar fi, exprimate succint, ideile de bază, problematica pe care şi-au propus-o spre analiză participanţii la această dezbatere. Dialogul direct, şi mai cu seamă la obiect, desfăşurat între cercetători ştiinţifici, cadre didactice ale Universităţii gălăţene, conducători de unităţi industriale a scos in evidenţă rezerve de incontestabilă valoare privind creşterea productivităţii muncii, reducerea consumurilor de materii prime, materiale şi energie, îmbunătăţirea calităţii produselor la Combinatul siderurgic, la Şantierul naval, întreprinderea de navigaţia fluvială, întreprinderea laminorul de tablă, întreprinderea mecanică navală şi cea pentru echipamente hidraulice, în unele unităţi de construcţii, transporturi, industria alimentară Industria judeţului Galaţi asigură în prezent economiei naţionale o mare parte din produsele siderurgice de calitate, construieşte nave fluviale şi maritime într-o gamă diversificată, platforme de foraj marin, cu înalt grad de integrare şi performanţe tehnice apropiate de nivelul realizărilor unor ţări cu tradiţie în domeniu. Toate aceste rezultate au fost posibile ca urmare a unor măsuri şi acţiuni ale organelor şi organizaţiilor de partid, a căror muncă a fost orientată spre valorificarea potenţialului de inteligenţă şi creaţie tehnică existent în unităţile de cercetare şi învăţămînt superior, spre atragerea în activitatea de concepţie a unui număr cit mai mare de specialişti din industrie, dezvoltarea mişcării de invenţii, inovaţii şi raţionalizări. Astfel, numai în anii actualului cincinal in industria gălăţeană au fost aplicate peste 150 de tehnologii noi şi au fost create 380 de produse noi şi reproiectate. în 1984 au fost rezolvate, spre exemplu, peste 3 600 de teme de cercetare şi progres tehnic cu o eficienţă economică de peste 296 milioane lei, iar în prima parte a acestui an alte 773 de teme cu efecte economice de peste 62 milioane lei. In momentul de faţă sarcinile deosebit de mari ale judeţului — realizarea pînă in 1990 a unei producţii industriale anuale de 63 miliarde lei, creşterea substanţială a productivităţii muncii, diminuarea costurilor de producţie cu 120 lei la o mie de lei producţie-marfă etc. — nu pot fi realizate decât printr-o valorificare susţinută a întregului potenţial tehnic şi uman al industriei judeţului. Fireşte, buna organizare a muncii, evitarea risipei de orice fel, respectarea strictă a disciplinei tehnologice sunt căile imediat acceptabile şi eficiente. Dar aceste măsuri nu sunt singurele. Experienţa multor întreprinderi arată că principalul izvor al consumurilor reduse, al creşterii productivităţii muncii, al sporirii nivelului tehnic şi calitativ al produselor îl constituie promovarea pe scară largă a progresului tehnic, în special în ceea ce priveşte tehnologiile moderne, de virf şi de cea mai înaltă eficienţă economică. Fiecare unitate industrială îşi are aici sursele şi resursele sale, unde se poate acţiona şi se pot găsi rezolvări pentru fiecare caz în parte. Soluţiile concrete prezentate de cercetare au stîrnit interes mai ales prin efectele practice evaluate în însemnate sporuri de productivitate, în milioane de kilowaţi/oră sau zeci de mii de tone de combustibil convenţional sau sute şi mii de tone de metal, materii prime sau materiale economisite. Este vorba, printre altele, de unele tehnologii elaborate de Institutul de cercetări şi proiectări pentru produse plate şi acoperiri metalice şi de alte unităţi de cercetare de profil din ţară, aplicate la Combinatul siderurgic, cum ar fi cele care au condus la mărirea densităţii şarjei de cocsificare, fapt ce a determinat o economie anuală de 533 MWh energie electrică şi 23 mii tone de cocs metalurgic ; tehnologiile care au permis creşterea coeficientului de scoatere a oţelului silicios cu 21 la sută faţă de anul 1984 ; noile procedee privind laminarea la toleranţe negative a tablelor şi benzilor de oţel, ceea ce determină o economie anuală de metal evaluată la 180 milioane lei ; la fel Invenţia privind injectarea gazului metan la gurile de vînt ale furnalelor, care a condus, în ultimul an, la o diminuare a consumului de cocs metalurgic cu 27,8 kg pe tona de fontă, economia relativă de cocs fiind de circa 164 mii tone. Multe din invenţiile şi soluţiile constructive din domeniul producţiei de nave româneşti sunt legate de numele institutului de cercetări şi proiectări navale — ICEPRONAV. Eforturile permanente ale specialiştilor institutului şi ale celor din Şantierul naval privind optimizarea formei şi dinamicii navelor maritime au condus la reducerea consumului de carburant pe unitatea de putere şi oră la vitezele economice de marş. Astfel, la cargoul universal de 15 000 tdw, indicele de economicitate în exploatare s-a îmbunătăţit cu peste 30 la sută. Totodată, se aplică procedee dintre cele m mai moderne privind debitarea laminatelor prin utilizarea calculatorului electronic , prin soluţiile moderne adoptate s-a ajuns ca mecanizarea operaţiilor de sudură a corpurilor de navă să deţină o pondere de 40 la sută din întregul volum de lucrări de acest gen şi o proporţie de 52 la sută pentru operaţiile de vopsire. Se cuvine, de asemenea, eviden-ţiată preocuparea specialiştilor de la ntreprinderea mecanică pentru echipamente hidraulice pentru aplicarea de noi procedee tehnice şi tehnologice în crearea unor dispozitive complexe pentru efectuarea prelucrărilor mecanice. Astfel, la unele componente ale produselor de bază productivitatea muncii la operaţiile de frezare, găurire, debitare etc. a crescut de 3,5 ori. Sunt rezultate meritorii care reflectă puternica forţă de creaţie tehnico-ştiinţifică existentă în judeţul Galaţi, gradul ridicat de integrare a activităţii de cercetare cu producţia de bunuri materiale. Este insă acest mare potenţial de inteligenţă şi creaţie tehnică, care numără aproape 14 000 de cadre tehnico-inginereşti, insuficientă măsură valorificat? Pe bună dreptate acest important aspect a fost analizat cu deosebit spirit critic. Nu totdeauna în planurile proprii ale întreprinderilor sunt incluse teme de strictă actualitate impuse de nevoile producţiei ; nu de puţine ori se neglijează termenele de finalizare ale cercetărilor, aplicarea rezultatelor şi perfecţionarea lor pentru obţinerea, cel puţin, a eficienţei economice prevăzute ; deşi în toate unităţile s-a încredinţat cadrelor tehnice cu pregătire superioară rezolvarea cel puţin a unei teme din problematica fundamentală a producţiei, de multe ori această acţiune se desfăşoară in mod formal şi nici măcar soluţiile bune nu sunt finalizate. O mare răspundere pentru înlăturarea acestor neajunsuri revine organizaţiilor de partid, consiliilor oamenilor muncii, organizaţiilor de sindicat şi de tineret, numeroaselor comisii ale inginerilor şi tehnicienilor existente în întreprinderi. In multe locuri, aceste probleme, fiind tratate superficial, nu fac decît să perpetueze unele neajunsuri in marile unităţi industriale ale judeţului. La Combinatul siderurgic, de exemplu, mai există şi astăzi un volum de resurse energetice secundare apreciat la peste un milion de tone combustibil convenţional, pentru care încă nu există soluţiile eficiente de valorificare, iar multe din soluţiile elaborate nu au dat rezultatele preconizate prin proiect. Totodată, nu insuficientă măsură s-au generalizat procedeele care conduc la reducerea consumului de fontă la oţelării sau a cocsului metalurgic, care în anul 1984 a fost cu 17 kg mai mare pe tona de fontă decit era prevăzut. La fel, deşi procedeul de recuperare a cilindrilor de laminor prin fretare, studiat şi experimentat de specialişti din învăţămîntul superior din Galaţi, a dat rezultate bune, nu s-a concretizat în organizarea unui sector specializat în cadrul Combinatului siderurgic, care să aplice şi să valorifice pe scară industrială rezultatele cercetării. O situaţie similară este întîlnită şi în unele unităţi constructoare de maşini. Există încă rezerve insuficient valorificate şi în ce priveşte reducerea greutăţii specifice a navelor, în creşterea gradului de integrare, perfecţionarea parametrilor şi calităţii unor maşini, utilaje şi echipamente executate în cooperare cu unele unităţi din ţară. De asemenea, utilizarea calculatoarelor electronice existente în raza judeţului este axată îndeosebi pe activităţi de calcul de rutină, în prelucrări de date financiar-contabile sau de gestiune a stocurilor, şi mai puţin in activităţi majore. Evidenţiind experienţa acumulată, fără însă a manifesta nici un fel de automulţumire în ceea ce priveşte rezultatele bune obţinute pînă în prezent, ampla şi profunda dezbatere de la Galaţi consacrată extinderii progresului tehnic în toate domeniile de activitate şi-a dovedit din plin caracterul său efectiv de lucru, utilitatea practică. Şi încă o concluzie, care merită semnalată, ce ne-a fost sugerată : atunci cînd forurile de conducere ale unui judeţ se preocupă îndeaproape ca între cercetare şi producţie să se statornicească relaţii de strînsă conlucrare, ca raportul dintre aceşti parteneri, inseparabili de altfel, în procesul producţiei materiale să se afle pe făgaşul atît de necesar al raţionalităţii şi eficienţei, ca potenţialul de creativitate tehnică la nivelul judeţului să fie deplin valorificat, rezultatele nu pot fi decît cu maximum de avantaj, în interesul economiei în ansamblu. Iată de ce dezbaterea organizată de Comitetul judeţean Galaţi al P.C.R. s-a dovedit a fi deopotrivă binevenită, utilă şi eficace. Vlaicu RADU Dan PLAIEŞU Cuvîntul decisiv tehnico -ştiinţifice în modernizarea . ÎN JUDEŢUL GALAŢI SCINZEIA — Joi 1 august 1985 IRIGAŢII, PE SUPRAFEŢE CÂT MAI MARI! Sunt zone în judeţul Dolj în care n-a plouat de aproape o lună. Pornind de la această situaţie, comitetul judeţean de partid a stabilit că prioritatea în agricultură o constituie udarea legumelor, porumbului, soiei, culturilor duble, lucemierelor şi pajiştilor. S-au stabilit operativ, şi măsuri în consecinţă. Paralel cu asigurarea funcţionării 24 de ore din 24 a celor 416 staţii de pompare, din cele 8 sisteme de irigaţii, sporirea numărului echipelor de intervenţii de la 8 la 16 şi asigurarea pieselor de schimb pentru depanare, toţi activiştii de partid şi de stat, specialiştii organelor agricole coordonează permanent şi nemijlocit bătălia împotriva secetei. In fiecare seară după ora 20 se transmit la comitetul judeţean de partid problemele deosebite ce au apărut. In cursul zilei şi al nopţii precedente, în vederea soluţionării lor operative. Se fac eforturi pentru folosirea oricărei surse de apă: rîuri, pirîuri, canale de desecări, fîntîni şi lacuri, de unde se ia apa fie prin sifonare, fie cu cisterne, butoaie şi chiar găleţi, întreaga suflare a satelor — în sprijinul cărora au venit muncitori și elevi, este mobilizată să participe la udarea culturilor. întrunit temperaturile sînt foarte ridicate, fapt ce face ca aproape 30 la sută din cantitatea de apă cu care se irigă ziua să se evapore. s-au stabilit măsuri speciale pentru creșterea ritmului de s udări îndeosebi noaptea. Fiecare organizator de partid, primar, preşedinte, director şi inginerşef al unităţilor agricole este mai multe ore în fiecare noapte pe cîmp pentru a controla modul cum se desfăşoară irigarea culturilor. Pe baza indicaţiilor date de comitetul judeţean de partid, întreprinderile industriale au executat foreze şi s-au realizat puţuri speciale pentru irigarea culturilor. Seara tîrziu, pe ogoarele C.A.P. Desa se uda din plin. Pe Ion Mitran, secretar adjunct al Comitetului comunal de partid Desa, l-am întîlnit pe tarlaua „Măgura Mică“, alături de udătorii Constantin Mustaţă, Ion Cristea, Constantin Subţirelu şi Constantin Pavel. „Noi am forat cu forţe proprii patru puţuri la adîncimea de 20 metri. Astfel avem posibilitatea să irigăm acum peste 100 hectare, îndeosebi legume, porumb, culturi duble şi păşune. Folosim pentru irigare chiar şi două sonde ale oficiului judeţean de gospodărire a apelor. Formaţiile de udători sunt organizate în două schimburi. Am repartizat, cîte doi udători pentru fiecare aripă de ploaie, pe care le mută ziua şi noaptea la intervale de timp bine determinate“ — a ţinut să ne spună Ion Mitran, în cel mai mare consiliu agroindustrial din judeţ, consiliul Segarcea, care are întreaga suprafaţă agricolă de 30 000 ha în sistem irigat, udarea culturilor s-a transformat într-o preocupare de zi şi noapte a tuturor cetăţenilor apţi de muncă. „Pentru a salva culturile afectate de secetă am întărit echipele de udători cu 100 de elevi de la liceul agroindustrial din Segarcea, cu 70 de oameni ai muncii din unităţile economice, precum şi peste 50 cooperatori de la fermele viticole , ne-a spus Iulian Marcu, organizatorul de partid al CUASC Segarcea. în urma indicaţiilor comitetului judeţean de partid am luat măsuri de a transporta din Jiu, care se află doar la cîţiva paşi, apă cu cisterne, butoaie şi sacale. Legumele de la C.A.P. „16 Februarie" se udă chiar cu găleţile şi cănile. Desigur, seceta deosebit de accentuată impune luarea tuturor măsurilor pentru a salva culturile agricole. Spunem aceasta întrucît mai sînt consilii agroindustriale unde, fie din lipsă de organizare a muncii, dar şi din cauza întreruperii energiei electrice, nu se realizează programele de udări stabilite, aşa cum sunt consiliile Vîrtop, Pleniţa, Birca şi Calafat. Aşa cum ne spunea ing. Ion Georgescu, director adjunct al întreprinderii de execuţie şi exploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Dolj, marţi 30 iulie, bunăoară, nu s-au irigat datorită limitărilor de energie electrică sau deconectării totale de la sistem 1 083 hectare. Să apelăm la un exemplu, care este departe de a fi singular. Marţi, în sistemul de irigaţii Dăbuleni — zonă cu soluri preponderent nisipoase, unde în aceste zile de adevărată caniculă temperatura la suprafaţa solului ajunge pînă la 50 de grade Celsius — alimentarea cu energie electrică a staţiei de pompare L-1 a fost întreruptă complet de la orele 16,00 pînă la 24,00. Efectul ? Nu s-au putut irigă 300 hectare, în sistemul Măceşu, între orele 15 şi 18 a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică a staţiei de pompare aducţiune, iar de la orele 18 la 24, energia electrică a fost limitată la jumătate din necesar, drept pentru care nu s-au irigat 285 hectare în unităţile agricole din sistemele Măceşu şi Segarcea. Nicolae BABALAU corespondentul „Scînteii” DOLJ: Cu toate forţele, cu toate mijloacele TULCEA: Se fac eforturi deosebite, dar nu curge suficientă apă pe canale La asociaţia legumicolă Valea Nucarilor, judeţul Tulcea, în acest an s-au depus eforturi deosebite pentru obţinerea unor producţii record de legume. însămînţarea mazării s-a efectuat în perioada optimă şi de calitate corespunzătoare şi, ca urmare, producţiile planificate au fost depăşite cu aproape 20 la sută. De asemenea, plantarea tomatelor, ardeilor, vinetelor s-a efectuat la timp, iar culturile, întreţinute corespunzător, s-au dezvoltat viguros. în aceste zile, legumicultorii din Valea Nucarilor au început să adune primele cantităţi de recoltă. „Pe unele suprafeţe vom obţine producţii duble faţă de anul trecut, cu mult peste prevederile planului , ne spunea inginerul Nicolae Simion, directorul unităţii. Eforturile noastre sunt însă zădărnicite din cauza imposibilităţii de a iriga o bună parte din suprafaţa cultivată. De aproape o lună nu avem apă în canalele de irigaţii. Acolo unde a fost posibil, am irigat culturile, aducând apa cu motopompele direct din lac sau din bălţi şi am salvat producţia“. De ce nu ajunge apa în sistemul de irigaţii Mahmudia, din care face parte şi asociaţia Valea Nucarilor? Cum aveam să aflăm de la întreprinderea de execuţie şi exploatarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Tulcea, faţă de 100 MWh energie electrică, cit ar fi necesar pentru udarea culturilor agricole, în această perioadă, întreprinderea tulceană are o cotă de energie de 25 MWh. Din această cotă, în ultimele două săptămâni s-au asigurat zilnic între 2 şi 10 MWh, energie insuficientă pentru punerea în funcţiune a unui sistem de mărimea celui din Mahmudia, care asigură apa pentru 15 000 hectare, în judeţ sunt însă amenajate pentru irigaţii peste 130 000 hectare. „Din cauza deselor căderi de tensiune şi a frecvenţei scăzute in reţeaua electrică — ne spunea inginerul Anghel Vasian, directorul IEELIF Tulcea — nici energia livrată nu poate fi folosită. Parametrii necorespunzători ai energiei electrice au determinat numeroase defecţiuni la instalaţii. Numai în ultimele 10 zile s-au ars 37 electromotoare“. Neculai AMIHULESEI corespondentul „Scinteii” Irigarea porumbului - cultură dublă - la I.A.S. Alexandria, judeţul Teleorman LA ORGANIZAREA MUNCII — primul capitol al bunei colaborări— CALIFICATIVE MINIME La plenara comună a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii şi Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat din nou necesitatea ca factorii angajaţi in realizarea programului de investiţii pe acest an să acţioneze cu toată hotărârea şi răspunderea pentru lichidarea grabnică a stărilor de lucruri negative din acest domeniu, pentru punerea în funcţiune la termen a tuturor capacităţilor de producţie prevăzute prin plan. Această cerinţă este de maximă actualitate şi pe şantierul Combinatului chimic din Giurgiu. Aici se construiesc o serie de obiective de importanţă deosebită : instalaţiile de intermediari, naftoli şi vulcacite, de parafenetidină şi paraaminofenol, de acid azotic concentrat şi azotat de sodiu, precum şi instalaţia pentru producerea de zirconiu şi titan, ultima constituind o premieră naţională. Realizarea acestor obiective revine unor antreprize de construcţii, de montaj pentru utilaje chimice, de construcţii hidrotehnice, de instalaţii şi automatizări, de lucrări speciale şi izolaţii tehnologice — unităţi aparţinînd Ministerului Construcţiilor Industriale. Care este stadiul şi ritmul lucrărilor pe acest şantier ? O recentă analiză făcută la faţa locului de către secretariatul comitetului judeţean de partid a pus în evidenţă faptul că forţele umane şi mijloacele tehnice existente pe şantier sunt insuficiente. De asemenea, ordinea şi disciplina lasă mult de dorit, iar aprovizionarea cu agregate in gama sortimentală şi cantităţile necesare nu se face la timp. Toate aceste neajunsuri au dus la neasigurarea fronturilor de lucru pentru montaj şi, în final, la realizarea, în primul semestru al anului, a unui volum redus de lucrări din planul de investiţii pe 1985. Iată deci motivul pentru care secretariatul comitetului judeţean de partid a stabilit, împreună cu organizaţiile de partid, consiliile oamenilor muncii şi conducerile unităţilor subordonate Ministerului Construcţiilor Industriale care îşi desfăşoară activitatea aici, un amplu program de măsuri pentru întronarea ordinii şi disciplinei în muncă şi accelerarea ritmului lucrărilor. Cum se acţionează în aceste zile pe şantierul din Giurgiu pentru ca toate obiectivele să poată fi finalizate potrivit prevederilor planului ? „Trăgînd concluziile ce se impun din criticile întemeiate pe care secretarul general al partidului Ie-a formulat la recentul forum al democraţiei muncitoreşti, revoluţionare, la adresa factorilor răspunzători de înfăptuirea programului de investiţii din chimie, am luat măsuri pentru a asigura documentaţia şi proiectele restante, precum şi pentru a impulsiona realizarea, la furnizori, a utilajelor tehnologice necesare, ne-a spus ing. Ştefan Manea, directorul combinatului. De asemenea, pornind de la prioritatea absolută pe care o are pentru economia naţională producţia de zirconiu şi titan, ne-am angajat şi acţionăm pentru ca această capacitate de producţie să fie pusă în funcţiune cu un an mai devreme. Dar, o spun cu toată răspunderea, dacă Ministerul Construcţiilor Industriale nu va lua măsuri grabnice pentru a determina antreprizele din subordinea sa să-şi facă datoria, atunci îndeplinirea planului de investiţii pe acest an va fi pusă sub semnul incertitudinii. Practic, la ora actuală, constructorii mai mult ne încurcă, în loc să coopereze cu noi pentru a soluţiona imediat problemele de care depinde accelerarea ritmului lucrărilor pe şantier. Mă refer, concret, la organizarea activităţii de săpături pentru fundaţii, de montaj al cofrajelor, precum şi la prepararea, transportul şi turnarea pe şantierul Combinatului chimic din Giurgiu betoanelor în două schimburi de cîte 12 ore fiecare. De asemenea, sunt absolut necesare terminarea bazei proprii de producţie şi amplasarea acesteia în interiorul şantierului, precum şi schimbarea actualului traseu de transport al betoanelor“. De ce persistă asemenea neajunsuri ? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, am stat de vorbă cu tovarăşul Titu Cazan, inginer-şef, şi Ioan Iorga, secretar al comitetului de partid la Antrepriza de construcţii industriale. Dar iată, scurt şi răspicat, punctul lor de vedere. — Ne descurcăm şi fără propunerile altora. Curioasă optică privind conlucrarea pe un şantier de asemenea dimensiuni şi cu asemenea probleme ! Mai ales că lucrătorii antreprizei nu au reuşit să-şi termine la timp nici propria lor bază de producţie, la care lucrările sunt întîrziate cu 6 luni. Din această cauză, toate materialele pentru obiectivele de pe platforma III, spre exemplu, sunt supuse la cîte 2—3 manipulări, cu consecinţe negative asupra folosirii mijloacelor mecaniceşi a forţei de muncă. Aceeaşi inexplicabilă manifestare de tărăgănare a lucrurilor demonstrează constructorii şi în alte situaţii. Bunăoară, li s-a propus ca, pînă la finalizarea bazei proprii de producţie, să pregătească o parte din betoane direct pe şantier, ceea ce ar reduce transportul de ciment şi apă in această perioadă de virf. Dar, în pofida evidenţelor, conducerea antreprizei a rămas inflexibilă. Ca urmare, transportul betoanelor şi al altor materiale se face cu un consum exagerat de combustibil ; practic, autobetonierele şi celelalte utilaje străbat un drum de 6 km in gol, iar în plus, staţionează in medie 2—3 ore pe zi, aşteptind încheierea manevrelor, foarte frecvente de altfel, ale trenurilor de marfă din triajul portului. în aceste condiţii, comentariile ar părea de prisos. Nu este însă aşa, deoarece acest stil de muncă defectuos, care refuză conlucrarea cu beneficiarul de investiţii, nu a dus pînă acum decit la acumularea unor însemnate rămîneri în urmă şi la scumpirea nejustificată a costului lucrărilor. Se poate declara cineva mulţumit de o asemenea situaţie ? Nicidecum. Atunci, de ce conducerea Centralei antrepriză de construcţii industriale din Bucureşti, ca şi aceea a Ministerului Construcţiilor Industriale tolerează asemenea metode de muncă antieconomice şi păgubitoare ? Pe şantierul din Giurgiu trebuie luate, fără întîrziere, măsuri energice pentru redresarea ritmului de lucru, pentru întronarea unei ferme discipline de plan. La toate punctele de lucru şi la toate categoriile de lucrări, fără excepţie. Bunăoară, potrivit programului zilnic trebuie să se asigure prepararea, transportul şi turnarea a 900 mc betoane. Or, foarte des nu se realizează prevederile din acest program, ceea ce ilustrează in mod concludent insuficienta organizare şi slaba ritmicitate a muncii pe şantier. Este nevoie, de asemenea, să fie luate măsuri ferme pentru întărirea ordinii şi disciplinei în producţie, care , aila cum a reieşit din analiza făcută de secretariatul comitetului judeţean de partid — lasă mult de dorit, în fiecare săptămînă,de vineri seara şi pină marţi dimineaţa, există puţini oameni pe şantier. Consecinţele ? Fronturile de lucru necesare pentru montajul utilajelor nu au fost asigurate, cu toate demersurile făcute de brigăzile de montori şi de lucrători izolatori, iar stocul actual de utilaje nemontate depăşeşte 150 milioane lei. Nu mai e timp de pierdut cu dispute sterile sau justificări ! Vremea este excelentă şi pe şantier se poate lucra în ritm intens. Iată de ce, în spiritul sarcinilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este imperios necesar ca Ministerul Construcţiilor Industriale să ia măsuri urgente pentru a determina antreprizele şi brigăzile specializate de pe şantierul Combinatului chimic din Giurgiu să manifeste maximum de răspundere faţă de realizarea sarcinilor încredinţate, să întroneze peste tot o ordine şi o disciplină desăvârşite, astfel incit să se asigure toate condiţiile pentru accelerarea ritmului lucrărilor, pentru realizarea la timp a tuturor capacităţilor de producţie prevăzute prin plan. Ion MANEA corespondentul „Scinteii"