Scînteia, august 1985 (Anul 54, nr. 13356-13381)

1985-08-01 / nr. 13356

PAGINA 2 D­in fiecare ton de­­ produse cu valoare superioară Prin specificul său de fabricaţie, întreprinderea mecanică din Vaslui este un mare consumator de metal. De la bun început se cuvine relevat că prin pasiune şi­ ingeniozitate teh­nică,, aplicînd în­­ producţie soluţii noi, avansate, oamenii muncii de aici au reuşit să obţină an de an impor­tante economii de metal. Edificator în acest sens este faptul că, de la un dintr-o tonă de metal : Cum anume s-a ajuns la obţinerea acestor rezultate ? Tînărul colectiv al acestei întreprinderi, care a îm­plinit de curînd un deceniu de ac­tivitate, a avut în vedere în primul rînd folosirea raţională şi gospodă­rirea judicioasă a metalului, ceea ce a avut consecinţe pozitive asupra reducerii cheltuielilor materiale şi, implicit, a costurilor de producţie. „Suntem un mare consumator de me­tal , ne spune tovarăşul Mihai Că­rare, secretarul comitetului de partid din întreprindere. De aceea, concomi­tent cu sporirea productivităţii mun­cii şi îndeplinirea zi de zi a planu­lui la producţia fizică la toate sorti-­ mentele, organizaţia de partid şi consiliul oamenilor muncii au urmă­rit şi urmăresc îndeaproape încadra­rea strictă în normele de consum şi identificarea unor noi căi de dimi­nuare a acestora“. Caracterul bine organizat şi per­manent al acestei activităţi este re­levat de faptul că, faţă de primul an al cincinalului, cînd coeficientul de utilizare a metalului a fost de 73,6 la sută, in prezent s-a ajuns la un coeficient de 78,1 la sută. Cu alte cuvinte, an de an, tot mai mult din metalul introdus în procesul de fa­bricaţie se regăseşte în produsele fi­nite, în ce direcţii s-a acţionat concret pentru sporirea indicelui de utilizare a metalului ? „Deşi suntem o între­prindere tânără — menţiona Gheor­­ghe Popa, inginerul-şef al întreprin­derii — gradul de înnoire şi mo­dernizare a produselor este destul de înalt. Pe această cale sunt­ dimi­nuate consumurile specifice şi, im­plicit, creşte coeficientul de utilizare a metalului, orice produs nou asimi­lat avînd întotdeauna o greutate mai mică decît produsul pe care l-a în­locuit. Totodată, la fabricarea aces­tor produse se aplică tehnologii mo­derne, avantajoase din punct de ve­dere al coeficientului de utilizare a metalului. Este de relevat faptul că, dacă în ,1983, gradul de înnoire a produselor a fost de 52,6 la sută, în 1985 aproape 98 la sută din produc­ţie este reproiectată sau înnoită. Practic, de la începutul acestui cin­cinal a fost modernizată şi înnoită aproape întreaga producţie, ceea ce a determinat şi importante economii de metal. Prin asimilarea unor noi produse în fabricaţie şi prin repro­­iectarea tehnologică şi constructivă, anul trecut am economisit 729 tone de metal, în cea mai mare parte la­an la altul această materie primă de bază a fost tot mai bine valori­ficată, reuşindu-se ca producţia­­marfă industrială obţinută dintr-o tonă de metal aproape să se dubleze în cursul actualului cincinal. Iată, de altfel, cum arată dinamica valorii producţiei-marf­ă realizate minute din oţel, iar în acest an — peste 300 tone de metal“. în acelaşi timp, se cuvine remar­cată consecvenţa cu care conducerea întreprinderii urmăreşte înfăptuirea planului de măsuri tehnice şi orga­nizatorice întocmit în colaborare cu Institutul de cercetări şi proiectări utilaj petrolier Ploieşti. „Tocmai ca La întreprinderea mecanică din Vaslui urmare a acestei colaborări, au fost introduse în fabricaţie o serie de noi tehnologii care au avut ca rezultat, printre altele, folosirea mai judi­cioasă a metalului — ne spune Marcel Ivanov, şeful compartimen­tului pregătirea fabricaţiei. Iată un singur exemplu : modificarea­­ tehno­logiei de execuţie a lagărelor reduc­­toarelor prin folosirea semifabricate­lor turnate, în locul semifabricatelor din tablă sudată, determină reducerea consumului de metal cu 30 la sută la o singură piesă. De asemenea, prin introducerea unei noi tehnologii de forjare a butucului cuplajelor hi­draulice , realizăm anual economii de peste 60 tone metal“. De la in­ginerul Marin Marinache, şeful ate­lierului proiectare tehnologică, am aflat că în acest an au fost şi vor fi aplicate şi alte măsuri de econo­misire a metalului. Bunăoară, la executarea electroventilatoarelor de fontă cu subansarplele din bronz şi alamă, prin îmbunătăţirea tehnolo­giei de execuţie, în perioada care a trecut din acest an s-a diminuat consumul de bronz cu circa 80 de tone. O întrebare totuşi se impune ? Cu toate rezultatele bune obţinute în economisirea metalului, s-a făcut în acest domeniu tot ce se putea şi tre­buia să se facă pentru gospodărirea şi utilizarea raţională a acestei re­surse materiale ? Ne răspunde tova­răşul Adrian Juverdeanu, şeful com­partimentului control stocuri al Ba­zei judeţene de aprovizionare teh­­nico-materială Vaslui : „întreprin­derea mecanică, deşi a obţinut în­semnate economii de metal, mai are destule rezerve nevalorificate. Aşa, de pildă, coeficientul de utilizare a metalului la cuplaje hidraulice şi servomecanisme nu a fost încă în­deplinit. Aceasta deoarece nu s-au aplicat toate măsurile cuprinse în programele tehnice. De ce ? Pe de­­o parte, nu s-a realizat reproiectarea tehnologică a ventilatoarelor CAS, SUP, OPR, MST, MPS­T. Pe de altă parte, nu se aplică forjarea prin la­minare sau matriţare a manşoanelor cuplajelor dinţate, care ar fi dimi­nuat şi mai mult consumurile“. Depăşirea consumurilor la cupla­je are şi alte cauze, deloc de negli­jat. De aflum­ din discuţiile cu fac­tori de răspundere din întreprin­dere, din dările de seamă prezentate în ultima plenară de comitetul de partid şi în adunarea generală a oa­menilor muncii. Astfel, pentru exe­cutarea cuplajelor dinţate şi a re­­ductoarelor­­se utilizează semifabri­cate forjate la întreprinderea de utilaj chimic şi forje Rîmnicu Vîl­­cea. Toate acestea (reprezentînd aproximativ 18 la sută din materia primă a întreprinderii) au adaosuri exagerat de mari şi o duritate mai accentuată decit cea normală, ceea ce generează nu numai cheltuieli suplimentare la tratament şi prelu­crare, ci şi pierderi de metal, prin această din urmă operaţie, în pro­porţie de 45—50 la sută. De bună seamă, toate aceste dificultăţi, care ţin de adaosurile mari de prelucrare a semifabricatelor forjate, trebuie rezolvate cu maximă operativitate de întreprinderea furnizoare. Ce anume se cuvine subliniat în concluzie ? Chiar dacă­­ au obţinut rezultate bune în economisirea me­talului, muncitorii şi specialiştii din întreprindere sunt convinşi că rezer­vele interne de reducere a consumu­lui de metal nu sunt nici pe departe epuizate. Iată doar cîteva probleme care soluţionate operativ, prin mă­suri tehnice şi organizatorice, ar permite reducerea şi mai accentuată a consumurilor de metal. • Deşi în întreprindere procentul de rebut a scăzut simţitor in ultimul timp, el se menţine totuşi ridicat în atelierul de prelucrare a semifabri­catelor turnate din aluminiu. Este limpede că în acest atelier este ne­voie să fie luate măsuri ferme pen­tru întărirea asistenţei tehnice, ridi­carea nivelului profesional al mun­citorilor şi respectarea disciplinei tehnologice. • Aplicarea grabnică în fabricaţie a noii tehnologii de forjare prin ma­triţare a manşoanelor de la cuplajele roţilor dinţate, care ar permite să se economisească anual cel puţin 40 de tone de metal. • Stabilirea neîntirziată a spaţiu­lui destinat depozitului de materiale refolosibile, în vederea centralizării acestei activităţi, ceea ce ar duce la reintroducerea unor însemnate can­tităţi de metal în circuitul productiv. Mari sau mici, cu gramul sau cu tona, economiile de metal, în spe­cial de metale neferoase, au­ o va­loare tot mai însemnată în bugetul întreprinderii. Esenţial este acum ca la acţiunea de economisire şi gos­podărire judicioasă a metalului să participe toţi oamenii muncii din unitate, indiferent de sectoarele in care lucrează. Gheorgghe IONIŢA Petru NECULA corespondentul „Scînteii* Anul ____________________________1981 1982 1983 1984 1985 Valoarea producţiei- Plan 26,7 28,7 32,5 39,0 54,9 marfă obţinute din­tr-o tonă de metal Realizat 29,7 39,2 40,4 51,8 56,3 (in mii lei)______________________ (6 luni) i­a­­­n? ■ • ■ I li **.••• în confruntare creatoare cu Cerinţele economiei In repetate rînduri secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a insistat asupra necesităţii promovării susţinute în toate domeniile activităţii economice a celor mai de seamă realizări ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, in­troducerea unor tehnologii de virf, de mare eficienţă economică. Acţio­­nînd­ în acest spirit şi avînd în ve­dere că noul cincinal trebuie să de­termine o schimbare radicală a acti­vităţii în toate unităţile economice, idee fundamentală desprinsă din cuvîntarea secretarului general al partidului la recentul forum demo­cratic al autoconducerii muncitoreşti, Comitetul judeţean de partid Galaţi a organizat o dezbatere, în cadrul căreia s-a analizat, cu înalt spirit de răspundere, modul cum sunt asi­milate în unităţile productive ale ju­deţului cele mai noi tehnologii, felul cum se acţionează pentru introduce­rea progresului tehnic în toate sec­toarele economice. Ce trebuie întreprins acum — rapid şi eficient — pentru a consuma mai puţine materii prime, materiale şi energie pentru realizarea aceloraşi valori materiale ? Cum s-ar putea produce în unităţile industriale mai multe produse fizice folosind actuala dotare tehnică şi umană ? Care sunt căile de a creşte nivelul tehnic şi ca­litativ al produselor realizate, pentru ca acestea să devină competitive cu produsele similare de pe piaţa mon­dială ? Acestea ar fi, exprimate succint, ideile de bază, problematica pe care şi-au propus-o spre analiză participanţii la această dezbatere. Dialogul direct, şi mai cu seamă la obiect, desfăşurat între cercetători ştiinţifici, cadre didactice ale Univer­sităţii gălăţene, conducători de uni­tăţi industriale a scos in evidenţă rezerve de incontestabilă valoare privind creşterea productivităţii muncii, reducerea consumurilor de materii prime, materiale şi energie, îmbunătăţirea calităţii produselor la Combinatul siderurgic, la Şantierul naval, întreprinderea de navigaţia fluvială, întreprinderea laminorul de tablă, întreprinderea mecanică nava­lă şi cea pentru echipamente hidra­ulice, în unele unităţi de construcţii, transporturi, industria alimentară Industria judeţului Galaţi asigură în prezent economiei naţionale o mare parte din produsele siderurgice de calitate, construieşte nave fluviale şi maritime într-o gamă diversifica­tă, platforme de foraj marin, cu înalt grad de integrare şi performan­ţe tehnice apropiate de nivelul rea­lizărilor unor ţări cu tradiţie în do­meniu. Toate aceste rezultate au fost posibile ca urmare a unor măsuri şi acţiuni ale organelor şi organizaţi­ilor de partid, a căror muncă a fost orientată spre valorificarea potenţia­lului de inteligenţă şi creaţie tehnică existent în unităţile de cercetare şi învăţămînt superior, spre­ atragerea în activitatea de concepţie a unui număr cit mai mare de specialişti din industrie, dezvoltarea mişcării de invenţii, inovaţii şi raţionalizări. Astfel, numai în anii actualului cin­cinal in industria gălăţeană au fost aplicate peste 150 de tehnologii noi şi au fost create 380 de produse noi şi reproiectate. în 1984 au fost re­zolvate, spre exemplu, peste 3 600 de teme de cercetare şi progres tehnic cu o eficienţă economică de peste 296 milioane lei, iar în prima parte a acestui an alte 773 de teme cu efecte economice de peste 62 mi­lioane lei. In momentul de faţă sarcinile deo­sebit de mari ale judeţului — reali­zarea pînă in 1990 a unei producţii industriale anuale de 63 miliarde lei, creşterea substanţială a productivi­tăţii muncii, diminuarea costurilor de producţie cu 120 lei la o mie de lei producţie-marfă etc. — nu pot fi realizate decât printr-o valorificare susţinută a întregului potenţial teh­nic şi uman al industriei judeţului. Fireşte, buna organizare a muncii, evitarea risipei de orice fel, respec­tarea strictă a disciplinei tehnologice sunt căile imediat acceptabile şi efi­ciente. Dar aceste măsuri nu sunt singurele. Experienţa multor între­prinderi arată că principalul izvor al consumurilor reduse, al creşterii pro­ductivităţii muncii, al sporirii nive­lului tehnic şi calitativ al produselor îl constituie promovarea pe scară largă a progresului tehnic, în special în ceea ce priveşte tehnologiile mo­derne, de virf şi de cea mai înaltă eficienţă economică. Fiecare unitate industrială îşi are aici sursele şi re­sursele sale, unde se poate acţiona şi se pot găsi rezolvări pentru fiecare caz în parte. Soluţiile concrete pre­zentate de cercetare au stîrnit inte­res mai ales prin efectele practice evaluate în însemnate sporuri de productivitate, în milioane de ki­­lowaţi/oră sau zeci de mii de tone de combustibil convenţional sau sute şi mii de tone de metal, materii prime sau materiale economisite. Este vorba, printre altele, de unele teh­nologii elaborate de Institutul de cer­cetări şi proiectări pentru produse plate şi acoperiri metalice şi de alte unităţi de cercetare de profil din ţară, aplicate la Combinatul siderur­gic, cum ar fi cele care au condus la mărirea densităţii şarjei de cocsifi­care, fapt ce a determinat o economie anuală de 533 MWh energie electrică şi 23 mii tone de cocs metalurgic ; tehnologiile care au permis creşterea coeficientului de scoatere a oţelului silicios cu 21 la sută faţă de anul 1984 ; noile procedee privind lamina­rea la toleranţe negative a tablelor şi benzilor de oţel, ceea ce determi­nă o economie anuală de metal eva­luată la 180 milioane lei ; la fel In­venţia privind injectarea gazului metan la gurile de vînt ale furnale­lor, care a condus, în ultimul an, la o diminuare a consumului de cocs metalurgic cu 27,8 kg pe tona de fontă, economia relativă de cocs fiind de circa 164 mii tone. Multe din invenţiile şi soluţiile constructive din domeniul producţiei de nave româneşti sunt legate de numele institutului de cercetări şi proiectări navale — ICEPRONAV. Eforturile permanente ale specialişti­lor institutului şi ale celor din Şan­tierul naval privind optimizarea for­mei şi dinamicii navelor maritime au condus la reducerea consumului de carburant pe unitatea de putere şi oră la vitezele economice de marş. Astfel, la cargoul universal de 15 000 tdw, indicele de economicitate în ex­ploatare s-a îmbunătăţit cu peste 30 la sută. Totodată, se aplică procedee dintre cele m mai moderne privind de­bitarea laminatelor prin utilizarea calculatorului electronic , prin solu­ţiile moderne adoptate s-a ajuns ca mecanizarea operaţiilor de sudură a corpurilor de navă să deţină o pon­dere de 40 la sută din întregul volum de lucrări de acest gen şi o propor­ţie de 52 la sută pentru operaţiile de vopsire. Se cuvine, de asemenea, eviden-ţiată preocuparea specialiştilor de la ntreprinderea mecanică pentru echi­pamente hidraulice pentru aplicarea de noi procedee tehnice şi tehnolo­gice în crearea unor dispozitive complexe pentru efectuarea prelu­crărilor mecanice. Astfel, la unele componente ale produselor de bază productivitatea muncii la operaţiile de frezare, găurire, debitare etc. a crescut de 3,5 ori. Sunt rezultate meritorii care re­flectă puternica forţă de creaţie teh­­nico-ştiinţifică existentă în judeţul Galaţi, gradul ridicat de integrare a activităţii de cercetare cu producţia de bunuri materiale. Este insă acest mare potenţial de inteligenţă şi crea­ţie tehnică, care numără aproape 14 000 de cadre tehnico-inginereşti, in­suficientă măsură valorificat? Pe bună dreptate acest important aspect a fost analizat cu deosebit spirit critic. Nu totdeauna în planurile proprii ale în­treprinderilor sunt incluse teme de strictă actualitate impuse de nevoile producţiei ; nu de puţine ori se neglijează termenele de finalizare ale cercetărilor, aplicarea rezultate­lor şi perfecţionarea lor pentru ob­ţinerea, cel puţin, a eficienţei eco­nomice prevăzute ; deşi în toate unităţile s-a încredinţat cadrelor tehnice cu pregătire superioară re­zolvarea cel puţin a unei teme din problematica fundamentală a pro­ducţiei, de multe ori această acţiune se desfăşoară in mod formal şi nici măcar soluţiile bune nu sunt finali­zate. O mare răspundere pentru înlătu­rarea acestor neajunsuri revine or­ganizaţiilor de partid, consiliilor oamenilor muncii, organizaţiilor de sindicat şi de tineret, numeroaselor comisii ale inginerilor şi tehnicieni­lor existente în întreprinderi. In multe locuri, aceste probleme, fiind tratate superficial, nu fac decît să perpetueze unele neajunsuri in marile unităţi industriale ale jude­ţului. La Combinatul siderurgic, de exemplu, mai există şi astăzi un vo­lum de resurse energetice secundare apreciat la peste un milion de tone combustibil convenţional, pentru care încă nu există soluţiile eficiente de valorificare, iar multe din solu­ţiile elaborate nu au dat rezultatele preconizate prin proiect. Totodată, nu in­suficientă măsură s-au­ gene­ralizat procedeele care conduc la re­ducerea consumului de fontă la oţe­­lării sau a cocsului metalurgic, care în anul 1984 a fost cu 17 kg mai mare pe tona de fontă decit era pre­văzut. La fel, deşi procedeul de re­cuperare a cilindrilor de laminor prin fretare, studiat şi experimentat de specialişti din învăţămîntul supe­rior din Galaţi, a dat rezultate bune, nu s-a concretizat în organizarea unui sector specializat în cadrul Com­binatului siderurgic, care să aplice şi să valorifice pe scară industrială rezultatele cercetării. O situaţie si­milară este întîlnită şi în unele uni­tăţi constructoare de maşini. Există încă rezerve insuficient valorificate şi în ce priveşte reducerea greutăţii specifice a navelor, în creşterea gra­dului de integrare, perfecţionarea parametrilor şi calităţii unor maşini, utilaje şi echipamente executate în cooperare cu unele unităţi din ţară. De asemenea, utilizarea calculatoa­relor electronice existente în raza judeţului este axată îndeosebi pe activităţi de calcul de rutină, în pre­lucrări de date financiar-contabile sau de gestiune a stocurilor, şi mai puţin in activităţi majore. Evidenţiind experienţa acumulată, fără însă a manifesta nici un fel de automulţumire în ceea ce priveşte rezultatele bune obţinute pînă în prezent, ampla şi profunda dezba­tere de la Galaţi consacrată extin­derii progresului tehnic în toate domeniile de activitate şi-a dove­dit din plin caracterul său efectiv de lucru, utilitatea practică. Şi încă o concluzie, care merită semnalată, ce ne-a fost sugerată : atunci cînd forurile de conducere ale unui judeţ se preocupă îndeaproape ca între cercetare şi producţie să se statorni­cească relaţii de strînsă conlucrare, ca raportul dintre aceşti parteneri, inseparabili de altfel, în procesul producţiei materiale să se afle pe făgaşul atît de necesar al raţionali­tăţii şi eficienţei, ca potenţialul de creativitate tehnică la nivelul ju­deţului să fie deplin valorificat, re­zultatele nu pot fi decît cu maxi­mum de avantaj, în interesul eco­nomiei în ansamblu. Iată de ce dez­baterea organizată de Comitetul ju­deţean Galaţi al P.C.R. s-a dovedit a fi deopotrivă binevenită, utilă şi eficace. Vlaicu RADU Dan PLAIEŞU Cuvîntul decisiv tehnico -ştiinţifice în modernizarea . ÎN JUDEŢUL GALAŢI SCINZEIA — Joi 1 august 1985 ­ IRIGAŢII, PE SUPRAFEŢE CÂT MAI MARI! Sunt zone în judeţul Dolj în care n-a plouat de a­­proape o lună. Pornind de la această situaţie, comitetul judeţean de par­tid a stabilit că prioritatea în agricultură o constituie udarea legumelor, porum­bului, soiei, culturilor du­ble, lucemierelor şi pajiş­tilor. S-au stabilit operativ, şi măsuri în consecinţă. Paralel cu asigurarea func­ţionării 24 de ore din 24 a celor 416 staţii de pom­pare, din cele 8­ sisteme de irigaţii, sporirea număru­lui echipelor de interven­ţii de la 8 la 16 şi asigu­rarea pieselor de schimb pentru depanare, toţi acti­viştii de partid şi de stat, specialiştii organelor agri­cole coordonează perma­nent şi nemijlocit bătălia împotriva secetei. In fie­care seară după ora 20 se transmit la comitetul jude­ţean de partid problemele deosebite ce au apărut. In cursul zilei şi al nopţii precedente, în vederea so­luţionării lor operative. Se fac eforturi pentru folosi­rea oricărei surse de apă: rîuri, pirîuri, canale de desecări, fîntîni şi lacuri, de unde se ia apa fie prin sifonare, fie cu cisterne, butoaie şi chiar găleţi, în­treaga suflare a satelor — în sprijinul cărora au ve­nit muncitori și elevi, este mobilizată să participe la udarea culturilor. întrunit temperaturile sînt foarte ridicate, fapt ce face ca a­­proape 30 la sută din can­titatea de apă cu care se irigă ziua să se evapore. s-au stabilit măsuri spe­ciale pentru creșterea rit­mului de s udări îndeosebi noaptea. Fiecare organiza­tor de partid, primar, pre­şedinte, director şi inginer­­şef al unităţilor agricole este mai multe ore în fie­care noapte pe cîmp pen­tru a controla modul cum se desfăşoară irigarea cul­turilor. Pe baza indicaţiilor date de comitetul judeţean de partid, întreprinderile in­dustriale au executat fo­reze şi s-au realizat puţuri speciale pentru irigarea culturilor. Seara tîrziu, pe ogoare­le C.A.P. Desa se uda din plin. Pe Ion Mitran, secre­tar adjunct al Comitetului comunal de partid Desa, l-a­m întîlnit pe tarlaua „Măgura Mică“, alături de udătorii Constantin Mus­taţă, Ion Cristea, Con­stantin Subţirelu şi Con­stantin Pavel. „Noi am fo­rat cu forţe proprii patru puţuri la adîncimea de 20 metri. Astfel avem posibi­litatea să irigăm acum peste 100 hectare, îndeo­sebi legume, porumb, cul­turi duble şi păşune. Folo­sim pentru irigare chiar şi două sonde ale oficiului judeţean de gospodărire a apelor. Formaţiile de udă­tori sunt organizate în două schimburi. Am repartizat, cîte doi udători pentru fie­care aripă de ploaie, pe care le mută ziua şi noap­tea la intervale de timp bine determinate“ — a ţi­nut să ne spună Ion Mi­tran, în cel mai mare con­siliu agroindustrial din ju­deţ, consiliul Segarcea, care are întreaga supra­faţă agricolă de 30 000 ha în sistem irigat, udarea culturilor s-a transformat într-o preocupare de zi şi noapte a tuturor cetăţeni­lor apţi de­ muncă. „Pen­tru a salva culturile afec­tate de secetă am întărit echipele de udători cu 100 de elevi de la liceul a­­groindustrial din Segarcea, cu 70 de oameni ai mun­cii din unităţile econo­mice, precum şi peste 50 cooperatori de la fermele viticole , ne-a spus Iu­lian Marcu, organizatorul de partid al CUASC Se­garcea. în urma indica­ţiilor comitetului judeţean de partid am luat măsuri de a transporta din Jiu, care se află doar la cîţi­­va paşi, apă cu cisterne, butoaie şi sacale. Legume­le de la C.A.P. „16 Februa­rie" se udă chiar cu găle­ţile şi cănile. Desigur, se­ceta deosebit de accentua­tă impune luarea tu­turor măsurilor pentru a salva culturile agricole. Spunem aceasta întrucît mai sînt consilii agroin­dustriale unde, fie din lipsă de organizare a muncii, dar şi din cauza întreruperii e­­nergiei electrice, nu se rea­lizează programele de udări stabilite, aşa cum sunt con­siliile Vîrtop, Pleniţa, Bir­­ca şi Calafat. Aşa cum ne spunea ing. Ion Georgescu, director ad­junct al întreprinderii de execuţie şi exploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Dolj, marţi 30 iu­lie, bunăoară, nu s-au iri­gat datorită limitărilor de energie electrică sau de­conectării totale de la sis­tem 1 083 hectare. Să ape­lăm la un exemplu, care este departe de a fi sin­gular. Marţi, în sistemul de irigaţii Dăbuleni — zonă cu soluri preponde­rent nisipoase, unde în a­­ceste zile de adevărată ca­niculă temperatura la su­prafaţa solului ajunge pînă la 50 de grade Cel­sius — alimentarea cu e­­nergie electrică a staţiei de pompare L-1 a fost în­treruptă complet de la o­­rele 16,00 pînă la 24,00. E­­fectul ? Nu s-au putut iri­gă 300 hectare, în sistemul Măceşu, între orele 15 şi 18 a fost întreruptă alimenta­rea cu energie electrică a staţiei de pompare aduc­­ţiune­­, iar de la orele 18 la 24, energia electrică a fost limitată la jumătate din necesar, drept pentru care nu s-au irigat 285 hectare în unităţile agrico­le din sistemele Măceşu şi Segarcea. Nicolae BABALAU corespondentul „Scînteii” DOLJ: Cu toate forţele, cu toate mijloacele TULCEA: Se fac eforturi deosebite, dar nu curge suficientă apă pe canale La asociaţia legu­micolă Valea Nucari­­lor, judeţul Tulcea, în acest an s-au depus eforturi deosebite pentru obţinerea unor producţii record de le­gume. însămînţarea mazării s-a efectuat în perioada optimă şi de calitate corespunzătoa­re şi, ca urmare, pro­ducţiile planificate au fost depăşite cu a­­proape 20 la sută. De asemenea, plantarea tomatelor, ardeilor, vi­­netelor s-a efectuat la timp, iar culturile, în­treţinute corespunză­tor, s-au dezvoltat vi­guros. în aceste zile, legumicultorii din Va­lea Nucarilor au în­ceput să adune pri­mele cantităţi de re­coltă. „Pe unele su­prafeţe vom obţine producţii duble faţă de anul trecut, cu mult peste prevederi­le planulu­i , ne spu­nea inginerul Nicolae Simion, directorul u­­nităţii. Eforturile noas­tre sunt însă zădărni­cite din cauza imposi­bilităţii de a iriga o bună parte din supra­faţa cultivată. De a­­proape o lună nu a­­vem apă în canalele de irigaţii. Acolo unde a fost posibil, am irigat culturile, a­­ducând apa cu moto­­pompele direct din lac sau din bălţi şi am salvat producţia“. De ce nu ajunge apa în sistemul de irigaţii Mahmudia, din care face parte şi asociaţia Valea Nucarilor? Cum aveam să a­­flăm de la întreprin­derea de execuţie şi exploatarea lucrărilor de îmbunătăţiri fun­ciare Tulcea, faţă de 100 MWh energie e­­lectrică, cit ar fi ne­cesar pentru udarea culturilor agricole, în această perioadă, în­treprinderea tulceană are o cotă de energie de 25 MWh. Din a­­ceastă cotă, în ultime­le două săptămâni s-au asigurat zilnic între 2 şi 10 MWh, energie in­suficientă pentru pu­nerea în funcţiune a unui sistem de mări­mea celui din Mah­mudia, care asigură apa pentru 15 000 hec­tare, în judeţ sunt însă amenajate pentru irigaţii peste 130 000 hectare. „Din cauza deselor căderi de ten­siune şi a frecvenţei scăzute in reţeaua e­­lectrică — ne spu­nea inginerul Anghel Vasian, directorul IEELIF Tulcea — nici energia livrată nu poate fi folosită. Pa­rametrii necorespun­zători ai energiei e­­lectrice au determinat numeroase defecţiuni la instalaţii. Numai în ultimele 10 zile s-au ars 37 electromo­toare“. Neculai AMIHULESEI corespondentul „Scinteii” Irigarea porumbului - cultură dublă - la I.A.S. Alexandria, judeţul Teleorman LA ORGANIZAREA MUNCII — primul capitol al bunei colaborări— CALIFICATIVE MINIME La plenara comună a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii şi Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat din nou necesitatea ca factorii angajaţi in realizarea programului de inves­tiţii pe acest an să acţioneze cu toa­tă hotărârea şi răspunderea pentru lichidarea grabnică a stărilor de lu­cruri negative din acest domeniu, pentru punerea în funcţiune la ter­men a tuturor capacităţilor de pro­ducţie prevăzute prin plan. Această cerinţă este de maximă actualitate şi pe şantierul Combina­tului chimic din Giurgiu. Aici se construiesc o serie de obiective de importanţă deosebită : instalaţiile de intermediari, naftoli şi vulcacite, de parafenetidină şi paraaminofenol, de acid azotic concentrat şi azotat de sodiu, precum şi instalaţia pentru producerea de zirconiu şi titan, ulti­ma constituind o premieră naţională. Realizarea acestor obiective revine unor antreprize de construcţii, de montaj pentru utilaje chimice, de construcţii hidrotehnice, de instalaţii şi automatizări, de lucrări speciale şi izolaţii tehnologice — unităţi apar­­ţinînd Ministerului Construcţiilor Industriale. Care este stadiul şi ritmul lucră­rilor pe acest şantier ? O recentă analiză făcută la faţa locului de că­tre secretariatul comitetului jude­ţean de partid a pus în evidenţă faptul că forţele umane şi mijloa­cele tehnice existente pe şantier sunt insuficiente. De asemenea, ordinea şi disciplina lasă mult de dorit, iar aprovizionarea cu agregate in gama sortimentală şi cantităţile necesare nu se face la timp. Toate aceste neajunsuri au dus la neasigurarea fronturilor de lucru pentru montaj şi, în final, la realizarea, în primul semestru al anului, a unui volum re­dus de lucrări din planul de inves­tiţii pe 1985. Iată deci motivul pentru care secretariatul comitetului judeţean de partid a stabilit, împreună cu orga­nizaţiile de partid, consiliile oame­nilor muncii şi conducerile unităţilor subordonate Ministerului Construc­ţiilor Industriale care îşi desfăşoară activitatea aici, un amplu program de măsuri pentru întronarea ordinii şi disciplinei în muncă şi accelera­rea ritmului lucrărilor. Cum se acţionează în aceste zile pe şantierul din Giurgiu pentru ca toate obiectivele să poată fi finali­zate potrivit prevederilor planului ? „Trăgînd concluziile ce se impun din criticile întemeiate pe care secretarul general al partidului Ie-a formulat la recentul forum al democraţiei muncitoreşti, revoluţionare, la adre­sa factorilor răspunzători de înfăp­tuirea programului de investiţii din chimie, am luat măsuri pentru a asi­gura documentaţia şi proiectele res­tante, precum şi pentru a impulsiona realizarea, la furnizori, a utilajelor tehnologice necesare, ne-a spus ing. Ştefan Manea, directorul combinatu­lui. De asemenea, pornind de la prioritatea absolută pe care o are pentru economia naţională producţia de zirconiu şi titan, ne-am angajat şi acţionăm pentru ca această capa­citate de producţie să fie pusă în funcţiune cu un an mai devreme. Dar, o spun cu toată răspunderea, dacă Ministerul Construcţiilor In­dustriale nu va lua măsuri grabnice pentru a determina antreprizele din subordinea sa să-şi facă datoria, atunci îndeplinirea planului de in­vestiţii pe acest an va fi pusă sub semnul incertitudinii. Practic, la ora actuală, constructorii mai mult ne încurcă, în loc să coopereze cu noi pentru a soluţiona imediat proble­mele de care depinde accelerarea ritmului lucrărilor pe şantier. Mă refer, concret, la organizarea activi­tăţii de săpături pentru fundaţii, de montaj al cofrajelor, precum şi la prepararea, transportul şi turnarea pe şantierul Combinatului chimic din Giurgiu betoanelor în două schimburi de cîte 12 ore fiecare. De asemenea, sunt absolut necesare terminarea ba­zei proprii de producţie şi amplasa­rea acesteia în interiorul şantierului, precum şi schimbarea actualului traseu de transport al betoanelor“. De ce persistă asemenea neajun­suri ? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, am stat de vorbă cu tovarăşul Titu Cazan, inginer-şef, şi Ioan Iorga, secretar al comitetu­lui de partid la Antrepriza de con­strucţii industriale. Dar iată, scurt şi răspicat, punctul lor de vedere. — Ne descurcăm şi fără propune­rile altora. Curioasă optică privind conlucra­rea pe un şantier de asemenea di­mensiuni şi cu asemenea probleme ! Mai ales că lucrătorii antreprizei nu au reuşit să-şi termine la timp nici propria lor bază de producţie, la care lucrările sunt întîrziate cu 6 luni. Din această cauză, toate ma­terialele pentru obiectivele de pe platforma III, spre exemplu, sunt su­puse la cîte 2—3 manipulări, cu con­secinţe negative asupra folosirii mijloacelor mecanice­­şi a forţei de muncă. Aceeaşi inexplicabilă mani­festare de tărăgănare a lucrurilor demonstrează constructorii şi în alte situaţii. Bunăoară, li s-a propus ca, pînă la finalizarea bazei proprii de producţie, să pregătească o parte din betoane direct pe şantier, ceea ce ar reduce transportul de ciment şi apă in această perioadă de virf. Dar, în pofida evidenţelor, condu­cerea antreprizei a rămas inflexi­bilă. Ca urmare, transportul betoa­nelor şi al altor materiale se face cu un consum exagerat de combustibil ; practic, autobetonierele şi celelalte utilaje străbat un drum de 6 km in gol, iar în plus, staţionează in me­die 2—3 ore pe zi, aşteptind înche­ierea manevrelor, foarte frecvente de altfel, ale trenurilor de marfă din triajul por­tului. în aceste condiţii, comentariile ar părea de prisos. Nu este însă aşa, deoarece acest stil de muncă defec­tuos, care refuză conlucrarea cu be­neficiarul de investiţii, nu a dus pînă acum decit la acumularea unor însemnate rămîneri în urmă şi la scumpirea nejustificată a costului lucrărilor. Se poate declara cineva mulţumit de o asemenea situaţie ? Nicidecum. Atunci, de ce conducerea Centralei antrepriză de construcţii industriale din Bucureşti, ca şi aceea a Ministerului Construcţiilor Indus­triale tolerează asemenea metode de muncă antieconomice şi păgubi­toare ? Pe şantierul din Giurgiu trebuie luate, fără întîrziere, măsuri energi­ce pentru redresarea ritmului de lu­cru, pentru întronarea unei ferme discipline de plan. La toate punc­tele de lucru şi la toate categoriile de lucrări, fără excepţie. Bunăoară, potrivit programului zilnic trebuie să se asigure prepararea, transportul şi turnarea a 900 mc betoane. Or, foarte des nu se realizează preve­derile din acest program, ceea ce ilustrează in mod concludent in­suficienta organizare şi slaba rit­micitate a muncii pe şantier. Este nevoie, de asemenea, să fie luate măsuri ferme pentru întărirea ordinii şi disciplinei în producţie, c­are , aila cum a reieşit din ana­liza făcută de secretariatul comite­tului judeţean de partid — lasă mult de dorit, în fiecare săptămînă,­­de vineri seara şi pină marţi dimineaţa, există puţini oameni pe şantier. Consecinţele ? Fronturile de lucru necesare pentru montajul utilajelor nu au fost asigurate, cu toate de­mersurile făcute de brigăzile de montori şi de lucrători izolatori, iar stocul actual de utilaje nemontate depăşeşte 150 milioane lei. Nu mai e timp de pierdut cu dispute sterile sau justificări ! Vre­mea este excelentă şi pe şantier se poate lucra în ritm intens. Iată de ce, în spiritul sarcinilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este imperios necesar ca Ministerul Con­strucţiilor Industriale să ia măsuri urgente pentru a determina antre­prizele şi brigăzile specializate de pe şantierul Combinatului chimic din Giurgiu să manifeste maximum de răspundere faţă de realizarea sar­cinilor încredinţate, să întroneze peste tot o ordine şi o disciplină de­săvârşite, astfel incit să se asigure toate condiţiile pentru accelerarea ritmului lucrărilor, pentru realizarea la timp a tuturor capacităţilor de producţie prevăzute prin plan. Ion MANEA corespondentul „Scinteii"

Next