Scînteia, septembrie 1985 (Anul 54, nr. 13382-13406)
1985-09-01 / nr. 13382
In strînsă concordanţă cu hotărîrile Congresului al XIII-lea al partidului, cu indicaţiile şi orientările formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îndeplinirea integrală, la nivelul stabilit, a prevederilor privind exportul constituie problema esenţială a realizării planului pe acest ultim şi hotăritor an al actualului cincinal. Tocmai de aceea, realizarea şi livrarea la termen şi în cele mai bune condiţii de calitate a produselor destinate exportului trebuie să preocupe permanent şi în cel mai înalt grad conducerile ministerelor, centralelor şi întreprinderilor, pe toţi oamenii muncii. Este pozitiv că, în perioada care a trecut de la începutul anului, numeroase colective muncitoreşti au obţinut rezultate bune în îndeplinirea planului la export, ceea ce demonstrează realismul prevederilor de plan, faptul că unităţile economice dispun de baza tehnică şi experienţa necesare pentru înfăptuirea integrală a obiectivelor stabilite în acest domeniu prin planul pe anul 1985. Bunăoară, colectivele de oameni ai muncii din 22 de unităţi economice ale judeţului Argeş dintre care Combinatul petrochimic. Combinatul de articole tehnice din cauciuc şi întreprinderea de textile şi stofe au realizat şi livrat la export, în răstimpul care a trecut din acest an, o producţie suplimentară în valoare de 150 milioane lei. La rîndul lor, 15 unităţi economice din judeţul Mureş au livrat partenerilor externi, in plus faţă de prevederile planului, însemnate cantităţi de produse, a căror valoare totală se ridică la peste 50 milioane lei. Rezultate de seamă a obţinut şi colectivul întreprinderii de utilaj chimic „Griviţa roşie“ din Bucureşti, care în primele 7 luni ale anului a depăşit cu 10 milioane lei prevederile de plan la export, iar sarcinile pe luna august le-a realizat cu cinci zile mai devreme. Şi lista unor asemenea exemple ar putea continua. Experienţa multor unităţi pune în evidenţă că acolo unde există o preocupare susţinută din partea întregului colectiv — de la consiliul de conducere, cadrele tehnice şi pînă la muncitori — pentru organizarea exemplară a producţiei şi a muncii, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, pentru onorarea cu promptitudine a tuturor contractelor, manifestindu-se solicitudine faţă de comenzile urgente ale partarnerilor externi, unde se depun eforturi stăruitoare pentru prospectarea din timp a pieţei externe şi încheierea unor contracte riguros fundamentate, pe o durată mai mare, sarcinile de plan la export pot fi îndeplinite integral şi chiar depăşite substanţial. Facem aceste precizări deoarece ele au o însemnătate deosebită pentru colectivele de oameni, ai muncii, mai ales acum, cînd toate problemele care privesc exportul trebuie să fie soluţionate cu maximă operativitate şi deplină răspundere, fiecare zi fiind hotărîtoare pentru îndeplinirea exemplară, In condiţii de înaltă calitate şi eficienţă, a planului la export pe întreg anul. De bună seamă, sarcinile ce au mai rămas de înfăptuit în lunile următoare în domeniul exportului sunt de mare răspundere, deosebit de complexe şi mobilizatoare. Tocmai de aceea, este absolut necesar ca în fiecare unitate economică să se asigure o organizare riguroasă a producţiei şi a muncii, sub numeroasele sale aspecte — de la aprovizionarea la timp şi în condiţii corespunzătoare cu materii prime, materiale şi semifabricate, programarea raţională a producţiei pe zile, decade şi luni, pînă la repartizarea precisă a sarcinilor pe oameni şi formaţii de lucru , pentru ca fondul de marfă destinat exportului să fie realizat ( livrat ritmic şi integral, în concordanţă cu clauzele înscrise in contractele încheiate cu partenerii externi. Măsurile tehnice şi organizatorice ce se întreprind în prezent în fiecare întreprindere trebuie să vizeze lansarea cu prioritate în fabricaţie a producţiei destinate exportului, iar la realizarea acesteia să fie repartizaţi cei mai buni muncitori şi specialişti. Deosebit de eficientă s-a dovedit organizarea de secţii, linii de fabricaţie şi formaţii de lucru specializate pe producţia de export ; de aceea, experienţa dobîndită în acest sens se cere consolidată şi extinsă în toate întreprinderile. De asemenea, în toate unitățile economice. file ȘTEFAN (Continuare in pag. a V-a) PROLITARI DIN TOATS UNITI-VI! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LV Nr. 13 382 Duminică 1 septembrie 1985 6 PAGINI-50 BANI OBIECTIVE ŞI SARCINI ECONOMICE PRIORITARE ÎN INDUSTRIE EXPORTUL problema esenţială a realizării planului pe 1985! • Pretutindeni trebuie urgentată încheierea recoltării florii-soarelui, spre a se evita pierderile de producţie • în judeţele din sudul şi vestul ţării porumbul s-a copt pe mari suprafeţe, ceea ce impune extinderea ariei de recoltare şi intensificarea puternică a culesului • Este nevoie de o maximă concentrare de forţe în grădinile de legume, astfel încît să se asigure strîngerea şi valorificarea în stare proaspătă sau prin industrializarea tuturor produselor • în scopul echilibrării balanţei furajere este necesar să fie strînse şi depozitate capitulele de floareasoarelui, vrejii de fasole şi soia, coletele de la sfecla de zahăr, să fie însilozaţi cocenii de porumb la o umiditate mai ridicată • Organele şi organizaţiile de partid, consiliile populare şi conducerile unităţilor agricole au datoria să asigure pretutindeni desfăşurarea în ritm susţinut a recoltării, prin mobilizarea puternică a tuturor locuitorilor de la sate ÎN PAGINA A III-A Corespondenţă transmisă ieri din judeţul Călăraşi de echipa de reporteri a „Scînteii“ ÎN AGRICULTURĂ ROADELE TOAMNEI din cîmp în magazii, cit mai repede şi fără pierderi! Piatra de hotar Idealul secular de libertate II infăptuim noi, oamenii de azi, Şi fapta se inalţă spre tărie Cum suie-n munţi pădurile de brazi. Din August noi trăim in ţară liberi Şi ne-am croit un nou şi demn destin, Am ctitorit o altă lume, dreaptă, Iar cerul e de-a pururea senin De-atunci e liber gîndul şi cuvîntul, Statornică şi liberă e viaţa. Urcăm spre culmi cîndva abia visate Iar soarele-i mai vesel dimineaţa De-atunci, în lanuri, spicele-s mai grele Şi-n snopii mari temeinic se adună. Iar roadele-s mai spornice-n livezi Şi piinea e mai coaptă şi mai bună. Slăvită fie-această zi măreaţă, Zori de istorii, piatră de hotar, Pe care o-mbrâcam cu Tricolorul Şi o-nsemnăm cu roşu-n calendar. Sorin TEODORESCU ii IITIMFiaHEI CINGRESUIUI CONSUM POFOUIE LEGĂTURA NEMIJLOCITĂ CU CETĂŢENII - CERINŢĂ ŞI CONDIŢIA ESENŢIALĂ A UNEI RODNICE ACTIVITĂŢI EDILITARE • O interesantă modalitate de lucru utilizată de Consiliul popular al municipiului Cluj-Napoca • Prin participarea largă a locuitorilor, în primele şapte luni ale anului au fost realizate lucrări de îngrijire şi înfrumuseţare a oraşului în valoare de peste 200 milioane lei Măsurile preconizate prin Legea privind autoconducerea, autogestiunea economico-financiară şi autofinanţarea unităţilor administrativ-teritoriale, al cărei proiect este supus in prezent dezbaterii publice, sunt menite să imprime un curs nou, tot mai eficient, activităţii consiliilor populare, participării cetăţenilor la gospodărirea şi înflorirea localităţilor în care trăiesc, întregii vieţi economice şi sociale din judeţe şi localităţi. Desprindem din bogata experienţă a organelor locale democratice ale puterii de stat cîteva interesante aspecte ale metodelor de muncă folosite de Consiliul popular al municipiului Cluj-Napoca, de mare actualitate în perspectiva aplicării noilor reglementări legale. In puţine cuvinte, experienţa clujeană constă în folosirea circumscripţiilor electorale ca o structură permanentă şi operativă pentru cunoaşterea şi rezolvarea problemelor gospodăreşti. S-a pornit de la raţionamentul, foarte simplu şi adevărat, că un municipiu cu peste 300 000 de locuitori impune alte soluţii de captare, circulaţie şi valorificare a ideilor de interes edilitar-gospodăresc, precum şi de antrenare a cetăţenilor decit, spre exemplu, un oraş cu 30 000 sau cu 40 000 de locuitori, chiar dacă structura consiliului popular este, in linii mari, aceeaşi. Fără îndoială, consiliul popular nu acţionează singur în cuprinderea şi orientarea gospodărească a locuitorilor, ci beneficiază, pe lingă sprijinul deputaţilor, de aportul unui larg activ obştesc. Dar într-o localitate foarte mare, însuşi activul obştesc capătă, numericeşte, o asemenea amploare incit reclamă soluţii eficiente de coordonare şi conlucrare. — In Cluj-Napoca fiinţează peste 300 de asociaţii de locatari, iar numărul lor creşte în ritm cu construcţia de locuinţe — ne spunea tovarăşul Constantin Crişan, primsecretar al comitetului municipal de partid, primarul localităţii. Dacă ar fi să ne referim numai la preşedinţii comitetelor acestor asociaţii, înseamnă că dispunem de un activ de peste 1 300 de oameni cu care, in mod firesc si necesar, reprezentanţii consiliului popular trebuie să se întâlnească şi să se consulte frecvent. In plus, mai există comitetele de cetăţeni, organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste şi, '^bineînţeles, cu un rol deosebit — organizaţiile de partid din cartiere. Pentru ca întreg acest sistem de Sergiu ANDON (Continuare in pag. a II-a) Un nou volum în colecţia: „Din gîndirea social-politică a preşedintelui României" O concepţie novatoare, revoluţionară asupra solidarităţii internaţionale în epoca noastră Solidaritatea cu toate forţele sociale şi politice ale lumii animate de năzuinţele de pace, libertate şi progres constituie o trăsătură ce a caracterizat întotdeauna mişcarea revoluţionară românească, partidul clasei muncitoare din România. Constantă permanentă a istoriei poporului nostru, ancorată puternic într-o luminoasă şi de generoasă tradiţie de luptă comună şi sprijin reciproc cu celelalte forţe înaintate din lume, îndeosebi după afirmarea clasei muncitoare şi a partidului său ca principală promotoare a înnoirii revoluţionare a naţiunii române, solidaritatea pentru care militează partidul şi statul nostru exprimă astăzi trăsăturile orinduirii noastre socialiste, marile realizări ale poporului nostru, este marcată în mod esenţial de gîndirea şi activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Tezele, ideile şi orientările de bază care caracterizează concepţia secretarului general al partidului, preşedintele Republicii, în această direcţie sunt strălucit reliefate în volumul recent apărut : „SOLIDARITATE MILITANTA CU TOATE FORŢELE DEMOCRATICE ŞI PROGRESISTE PENTRU O LUME MAI BUNA, MAI DREAPTA", întemeiată pe analiza materialist-dialectică a evoluţiei societăţii omeneşti în cadrul existenţei sale atit naţionale, cit şi internaţionale, solidaritatea militantă concepută şi înfăptuită de partidul şi statul nostru porneşte de la luarea în considerare a creşterii complexităţii procesului transformator mondial, a contradicţiilor sale, ţine în mod riguros seama de continua sa îmbogăţire şi diversificare, sub influenţa creşterii interdependenţelor mondiale pe toate planurile vieţii sociale, a marilor transformări sociale, naţionale şi internaţionale ce au loc în lume. „Privim noţiunea de solidaritate internaţională — arată tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — in contextul uriaşelor schimbări revoluţionare produse in lume, ce fac ca in ea să se înglobeze atit unitatea ţărilor socialiste, a partidelor comuniste şi muncitoreşti, cit şi sprijinul mişcărilor de eliberare naţională, lupta împotriva imperialismului şi neocolonialismului, împotriva subdezvoltării, pentru făurirea noii ordini economice internaţionale. Înfăptuirea dezarmării, lupta pentru respectarea dreptului fiecărui popor de a fi stăpîn pe destinele sale“. Pentru partidul şi statul nostru, solidaritatea militantă cu celelalte forţe înnoitoare ale lumii este una din componentele principale, dominante ale unităţii organice dintre edificarea socialismului in propria ţară şi întregul proces înnoitor mondial, întemeiată pe adevărul că, in promovarea intereselor sale vitale de prosperitate, a idealurilor sale de libertate şi pace, poporul român se intilneşte azi, pe spaţii tot mai largi, cu aspiraţii şi năzuinţe similare, de bună convieţuire şi cooperare cu toate popoarele lumii, cu tot mai numeroase grupări şi categorii sociale, economice şi politice, concepţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu sintetizează, astfel, cu o deosebită forţă expresivă, drumul parcurs de exigenţele, valenţele şi dimensiunile solidarităţii, de la manifestarea activă a clasei muncitoare ca purtătoare a ideilor şi năzuinţelor de libertate ale omenirii la evantaiul deosebit de amplu al forţelor implicate astăzi în realizarea unei lumi mai bune şi mai drepte. Despovărată astfel de servituţi dogmatice, simplificatoare, voluntariste, solidaritatea internaţională se înfăţişează. în viziunea secretarului general al partidului nostru, ca o noţiune dinamică, suplă, capabilă să recepţioneze cerinţele noi ale dezvoltării forţelor progresului în societatea de azi şi să pună în valoare resursele lor colective, bazate pe aspiraţii, pe năzuinţe comune. Sensul, dimensiunile şi conţinutul solidarităţii sunt fundamental îmbogăţite de nevoia rezolvării, prin efort comun, a tot mai grelelor probleme, multe din ele globale, cu care sunt confruntate popoarele. Se poate spune, cu deplin temei, că gîndirea românească aduce o contribuţie de deosebită însemnătate la dezvoltarea teoriei revoluţionare, prin elaborarea unui concept origi-' nar asupra unităţii dintre politica internă şi cea externă a partidului clasei muncitoare, devenit partid de guvernămînt, dintre responsabilitatea naţională şi cea internaţională a clasei muncitoare şi partidului său, în condiţiile actuale. Este precizat, astfel, sensul pe care epoca noastră îl conferă internaţionalismului, ca latură inseparabilă a noii solidarităţi militante. „Noţiunea de internaţionalism — subliniază secretarul general al partidului , presupune, în zilele noastre, participarea activă la soluţionarea democratică, corespunzătoare intereselor fiecărui popor, a tuturor problemelor complexe ale lumii de azi, precum şi întărirea solidarităţii militante cu toate forţele progresiste, antiimperialiste, luarea in consideraţie şi salvgardarea intereselor fiecărei naţiuni şi, pe această bază, slujirea intereselor generale ale socialismului, progresului social şi păcii". Sesizind cu profundă perspicacitate faptul că astăzi năzuinţele spre socialism ale popoarelor se împletesc in mod firesc şi se intercondiţionează cu lupta pentru eliberare naţională, pentru pace, pentru Prof. univ. dr. Mircea NICOLAESCU (Continuare in pag. a IV-a) VITALITATEA SPIRITULUI CREATOR însemnări pe marginea expoziţiei prilejuite de etapa finală a celei de-a V-a ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“ Gradul de civilizaţie al unui popor se exprimă şi se măsoară în capacitatea sa de creaţie şi în calitatea valorilor pe care le făureşte spre propria lui folosinţă, bunăstare, progres. Expoziţia organizată cu prilejul finalei celei de a V-a ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“ capătă, de aceea, nu numai forma unui bilanţ, strălucit, al realizărilor din activitatea literar-artistică şi tehnico-ştiinţifică de pe tot cuprinsul ţării, ci şi, mai ales, valoarea unui indicator, de prim rang, al nivelului de civilizaţie şi al calităţii vieţii spirituale a naţiunii noastre socialiste in ultimii douăzeci de ani. Expoziţia configurează, pe rînd, un amplu tablou al multilateralităţii creatoare aşa cum se afirmă ea in prezent — de la ştiinţă şi artă la domeniile de vîrf ale industriei româneşti — un grafic extrem de sugestiv al ritmului de dezvoltare al diverselor sectoare de activitate creatoare, precum şi, în fine, un portret al tuturor zonelor ţării şi, prin aceasta, al omului de aici şi de acum — făuritorul tuturor acestor valori. Ea cuprinde şi exprimă într-o articulare strînsă, concentrată o întreagă strategie a dezvoltării României socialiste, politica umanistă a partidului consacrată in esenţă afirmării multilaterale a personalităţii umane, descătuşării tuturor energiilor creatoare, libere să se afirme şi să se împlinească prin muncă, prin exercitarea neîngrădită a talentului.Sunt roadele unei politici a continuităţii istoriei noastre, ale redescoperirii şi redefinirii, în această epocă inaugurată de Congresul al IX-lea, a unei solidarităţi de esenţă între valorile şi idealurile trecutului nostru şi realizările prezentului socialist — iată una dintre ideile pregnant ilustrate de această expoziţie ce merită şi trebuie văzută de cit mai mulţi oameni. Şi, poate, în primul rînd de cit mai mulţi tineri. Ei vor vedea şi vor sesiza, fără îndoială, inspirata alăturare simbolică dintre un volum monumental precum Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor şi Tineretul anilor 80, acest tineret care, preluînd, ca într-o veritabilă ştafetă a generaţiilor, flacăra spiritului creator de la înaintaşii îndepărtaţi sau mai apropiaţi, a contribuit şi contribuie la edificarea noii arhitecturi, socialiste, a ţării, participînd cu romantism revoluţionar la grandioasele realizări din aceşti ani. Sau, din nou, vor resimţi profunda rezonanţă pe care simpla alăturare a unor , titluri cuprinse în rama aceluiaşi panou o poate avea în conştiinţavizitatorilor, tineri şi virstnici : Getica lui Pârvan, Istoria Românilor de Xenopol, Independenţa României, Epoca Ceaușescu — epocă de înfăptuiri istorice M. COSTEA (Continuare în pag. a IV-a) Constelaţia noului Bătrîna, dar reprimenita tipografie arădeană se mută intr-un sediu nou, vast, frumos dintr-un adevărat palat al ziarelor şi cărţilor, dotat cu aparatură ultramodernă, la care lucrează oameni cu specializarea la zi, capabili să realizeze operaţii poligrafice pretenţioase, pină la rafinamentul ofset-ului şi al folosirii literei caligrafice. In vechiul sediu se vor muta, prioritar, alte instituţii de cultură, fapt care mă face să mă gindesc: la această continuă alternanţă intre clădirile vechi şi noi, la aceste pendulări intre stilurile patinate de vreme şi cele proaspete de tot, prin care se armonizează intr-un tot unitar şi rotund destinele culturii şi civilizaţiei noastre socialiste. Căci tot noua zestrea recenţilor 20 de ani, se ridică in plin centrul Oradei „Palatul de cultură al sindicatelor“ cu belvedere către viitorul centru civic, după cum, nu departe, două muzee cu destinele gemene, in două lăcaşuri străvechi, permanentizează memoria a două personalităţi cu destine simetrice : Iosif Vulcan, în odăile fostei sale locuinţe şi totodată redacţia „Familiei“ — şi Ady Endre in micile saloane ale cafenelei la care scria sau discuta cu frumoasa Leda. Nouă este Sala polivalentă construită pe curburi de fier-beton, in spiritul arhitecturii total pragmatice, unde au loc spectacole culturale si sportive de anvergură — dar in drum spre ea, ochiul poposeşte odihnitor pe liniile arhitecturii in stilul secesiunii tirzii, ale clădirii frumos sofisticate in care Biblioteca regională tezaurizează cărţi de la incunabule la ultimele apariţii şi găzduieşte simpozioane pe temele educative ale literaturii şi artei contemporane. Se intimplă ca, pe Calea Republicii, recenta „Galerie de artă“ să fie găzduită de o clădire nouă, ridicată insă pe vatra veche a unei clădiri sordide, dar in sala de spectacole a căreia concertase, de cîteva ori, George Enescu. Așadar, destin renăscut, in firide noi, vecine cu firidele somptuoase, cu eleganţă de început de veac 20, ale Teatrului de stat. Drumul şi gîndul mă poartă apoi mai departe, spre unul din cartierele noi (de fapt primul din cartierele noi), unde un nou cinematograf, flancat de o adevărată constelaţie de şcoli noi, deschide drumul spre platforma industrială a oraşului. Dar in drum spre cartier, „Muzeul Ţării Crişurilor“, unul dintre cele mai de seamă muzee din ţară, fiinţează in „Palatul baroc" (al doilea palat baroc, ca lungime, din Europa). O statuie a lui Eminescu urmează să însoţească, in flancul dinspre răsărit, colina pe care se ridică muzeul — înlocuind-o pe cea doborită şi distrusă de horthyşti la intrarea lor in cetatea Oradei. Nimicită laolaltă cu celelalte statui româneşti. Lucru pe care românii nu l-au făcut cu statuile personalităţilor maghiare, la eliberarea Ardealului de nord. A trebuit deci să reîncepem, de la litera a, anevoiosul alfabet al statuilor şi monumentelor româneşti. Dar astăzi, Iosif Vulcan şi Nicolae Bălcescu, Dimitrie Cantemir şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, Monumentul Independenţei, Statuia soldatului român eliberator stau ■ in omenească vecinătate cu cea a lui Ady Endre. Szacsvay Imre şi altele, in ambianţa democraţiei socialiste proprie politicii noastre de partid şi de stat. Alternanţa noului şi vechiului în decor şi simbioza lor, in sensul socialist al noţiunii, ne intimpină pretutindeni unde zestrea venea din amindouă feţele de timp. Iar unde ea lipsea sau era nimicnicită, ca orice revoluţionari care se respectă a trebuit să o luăm de la început. Dar, oricum, a fost nu numai greu, ci şi frumos, chiar foarte frumos — greutatea şi frumuseţea din măreţie şi sens fiecărei file a istoriei noastre de ieri, de azi şi de totdeauna. Al. ANDRIŢOIU