Scînteia, septembrie 1985 (Anul 54, nr. 13382-13406)

1985-09-01 / nr. 13382

In strînsă concordanţă cu hotărîrile Congresului al XIII-lea al partidului, cu indicaţiile şi orientările formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îndeplini­rea integrală, la nivelul stabilit, a prevederilor privind exportul constituie problema esenţială a realizării planului pe acest ultim şi hotăritor an al actualului cincinal. Tocmai de aceea, realizarea şi livrarea la termen şi în cele mai bune condiţii de calitate a pro­duselor destinate exportului trebuie să preocupe per­manent şi în cel mai înalt grad conducerile ministe­relor, centralelor şi întreprinderilor, pe toţi oamenii muncii. Este pozitiv că, în perioada care a trecut de la în­ceputul anului, numeroase colective muncitoreşti au obţinut rezultate bune în îndeplinirea planului la export, ceea ce demonstrează realismul prevederilor de plan, faptul că unităţile economice dispun de baza tehnică şi experienţa necesare pentru înfăptuirea in­tegrală a obiectivelor stabilite în acest domeniu prin planul pe anul 1985. Bunăoară, colectivele de oameni ai muncii din 22 de unităţi economice ale judeţului Argeş d­intre care Combinatul petrochimic. Combi­natul de articole tehnice din cauciuc şi întreprinderea de textile şi stofe­­ au realizat şi livrat la export, în răstimpul care a trecut din acest an, o producţie suplimentară în valoare de 150 milioane lei. La rîndul lor, 15 unităţi economice din judeţul Mureş au livrat partenerilor externi, in plus faţă de prevederile pla­nului, însemnate cantităţi de produse, a căror valoare totală se ridică la peste 50 milioane lei. Rezultate de seamă a obţinut şi colectivul întreprinderii de utilaj chimic „Griviţa roşie“ din Bucureşti, care în primele 7 luni ale anului a depăşit cu 10 milioane lei preve­derile de plan la export, iar sarcinile pe luna august le-a realizat cu cinci zile mai devreme. Şi lista unor asemenea exemple ar putea continua. Experienţa multor unităţi pune în evidenţă că acolo unde există o preocupare susţinută din partea între­gului colectiv — de la consiliul de conducere, cadrele tehnice şi pînă la muncitori — pentru organizarea exemplară a producţiei şi a muncii, ridicarea nivelu­lui tehnic şi calitativ al produselor, pentru onorarea cu promptitudine a tuturor contractelor, manifestin­­du-se solicitudine faţă de comenzile urgente ale par­tar­nerilor externi, unde se depun eforturi stăruitoare pentru prospectarea din timp a pieţei externe şi în­cheierea unor contracte riguros fundamentate, pe o durată mai mare, sarcinile de plan la export pot fi îndeplinite integral şi chiar depăşite substanţial. Facem aceste precizări deoarece ele au o însemnătate deose­bită pentru colectivele de oameni, ai muncii, mai ales acum, cînd toate problemele care privesc exportul tre­buie să fie soluţionate cu maximă operativitate şi deplină răspundere, fiecare zi fiind hotărîtoare pen­tru îndeplinirea exemplară, In condiţii de înaltă cali­tate şi eficienţă, a planului la export pe întreg anul. De bună seamă, sarcinile ce au mai rămas de în­făptuit în lunile următoare în domeniul exportului sunt de mare răspundere, deosebit de complexe şi mo­bilizatoare. Tocmai de aceea, este absolut necesar ca în fiecare unitate economică să se asigure o organi­zare riguroasă a producţiei şi a muncii, sub numeroa­sele sale aspecte — de la aprovizionarea la timp şi în condiţii corespunzătoare cu materii prime, materiale şi semifabricate, programarea raţională a producţiei pe zile, decade şi luni, pînă la repartizarea precisă a sarcinilor pe oameni şi formaţii de lucru , pentru ca fondul de marfă destinat exportului să fie realizat (­ livrat ritmic şi integral, în concordanţă cu clauzele înscrise in contractele încheiate cu partenerii externi. Măsurile tehnice şi organizatorice ce se întreprind în prezent în fiecare întreprindere trebuie să vizeze lansarea cu prioritate în fabricaţie a producţiei desti­nate exportului, iar la realizarea acesteia să fie repar­tizaţi cei mai buni muncitori şi specialişti. Deosebit de eficientă s-a dovedit organizarea de secţii, linii de fabricaţie şi formaţii de lucru specializate pe produc­ţia de export ; de aceea, experienţa dobîndită în acest sens se cere consolidată şi extinsă în toate întreprin­derile. De asemenea, în toate unitățile economice. file ȘTEFAN (Continuare in pag. a V-a) PROLIT­ARI DIN TO­ATS UNITI-VI! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LV Nr. 13 382 Duminică 1 septembrie 1985 6 PAGINI-50 BANI OBIECTIVE ŞI SARCINI ECONOMICE PRIORITARE ÎN INDUSTRIE EXPORTUL problema esenţială a realizării planului pe 1985! • Pretutindeni trebuie urgentată încheierea re­coltării florii-soarelui, spre a se evita pierderile de producţie­­ • în judeţele din sudul şi vestul ţării porumbul s-a copt pe mari suprafeţe, ceea ce impune extinderea ariei de recoltare şi intensificarea puternică a culesului • Este nevoie de o maximă concentrare de forţe în grădinile de legume, astfel încît să se asigure strîngerea şi valorificarea în stare proaspătă sau prin industriali­zare­a tuturor produselor • în scopul echilibrării balanţei furajere este ne­cesar să fie strînse şi depozitate capitulele de floarea­­soarelui, vrejii de fasole şi soia, coletele de la sfecla de zahăr, să fie însilozaţi cocenii de porumb la o umiditate mai ridicată • Organele şi organizaţiile de partid, consiliile populare şi conducerile unităţilor agricole au datoria să asigure pretutindeni desfăşurarea în ritm susţinut a re­coltării, prin mobilizarea puternică a tuturor locuitorilor de la sate ÎN PAGINA A III-A Corespondenţă transmisă ieri din judeţul Călăraşi de echipa de reporteri a „Scînteii“ ÎN AGRICULTURĂ ROADELE TOAMNEI din cîmp în magazii, cit mai repede şi fără pierderi! Piatra de hotar Idealul secular de libertate II infăptuim noi, oamenii de azi, Şi fapta se inalţă spre tărie Cum suie-n munţi pădurile de brazi. Din August noi trăim in ţară liberi Şi ne-am croit un nou şi demn destin, Am ctitorit o altă lume, dreaptă, Iar cerul e de-a pururea senin De-atunci e liber gîndul şi cuvîntul, Statornică şi liberă e viaţa. Urcăm spre culmi cîndva abia visate Iar soarele-i mai vesel dimineaţa De-atunci, în lanuri, spicele-s mai grele Şi-n snopii mari temeinic se adună. Iar roadele-s mai spornice-n livezi Şi piinea e mai coaptă şi mai bună. Slăvită fie-această zi măreaţă, Zori de istorii, piatră de hotar, Pe care o-mbrâcam cu Tricolorul Şi o-nsemnăm cu roşu-n calendar. Sorin TEODORESCU ii IITIMFiaHEI CINGRESUIUI CONSUM POFOUIE LEGĂTURA NEMIJLOCITĂ CU CETĂŢENII - CERINŢĂ ŞI CONDIŢIA ESENŢIALĂ A UNEI RODNICE ACTIVITĂŢI EDILITARE • O interesantă modalitate de lucru utilizată de Consiliul popular al municipiului Cluj-Napoca • Prin participarea largă a locuitorilor, în primele şapte luni ale anului au fost realizate lucrări de îngrijire şi înfrumuseţare a oraşului în valoare de peste 200 milioane lei Măsurile preconizate prin Legea privind autoconducerea, autogestiu­­nea economico-financiară şi autofinanţarea unităţilor administrativ-terito­­riale, al cărei proiect este supus in prezent dezbaterii publice, sunt menite să imprime un curs nou, tot mai eficient, activităţii consiliilor populare, participării cetăţenilor la gospodărirea şi înflorirea localităţilor în care trăiesc, întregii vieţi economice şi sociale din judeţe şi localităţi. Desprindem din bogata experienţă a organelor locale democratice ale puterii de stat cîteva interesante aspecte ale metodelor de muncă folosite de Consiliul popular al municipiului Cluj-Napoca, de mare actua­litate în perspectiva aplicării noilor reglementări legale. In puţine cuvinte, experienţa clu­jeană constă în folosirea circum­scripţiilor electorale ca o structură permanentă şi operativă pentru cu­noaşterea şi rezolvarea problemelor gospodăreşti. S-a pornit de la raţionamentul, foarte simplu şi adevărat, că un mu­nicipiu cu peste 300 000 de locuitori impune alte soluţii de captare, cir­culaţie şi valorificare a ideilor de interes edilitar-gospodăresc, pre­cum şi de antrenare a cetăţenilor decit, spre exemplu, un oraş cu 30 000 sau cu 40 000 de locuitori, chiar dacă structura consiliului popu­lar este, in linii mari, aceeaşi. Fără îndoială, consiliul popular nu acţio­nează singur în cuprinderea şi orien­tarea gospodărească a locuitorilor, ci beneficiază, pe lingă sprijinul depu­taţilor, de aportul unui larg activ obştesc. Dar într-o localitate foarte mare, însuşi activul obştesc capătă, numericeşte, o asemenea amploare incit reclamă soluţii eficiente de coordonare şi conlucrare. — In Cluj-Napoca fiinţează peste­­ 300 de asociaţii de locatari, iar nu­mărul lor creşte în ritm cu con­strucţia de locuinţe — ne spunea tovarăşul Constantin Crişan, prim­­secretar al comitetului municipal de partid, primarul localităţii. Dacă ar fi să ne referim numai la preşedinţii comitetelor acestor asociaţii, în­seamnă că dispunem de un activ de peste 1 300 de oameni cu care, in mod firesc si necesar, reprezentanţii consiliului popular trebuie să se în­tâlnească şi să se consulte frecvent. In plus, mai există comitetele de cetăţeni, organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste şi, '^bineînţeles, cu un rol deosebit — organizaţiile de partid din cartiere. Pentru ca întreg acest sistem de Sergiu ANDON (Continuare in pag. a II-a) Un nou volum în colecţia: „Din gîndirea social-politică a preşedintelui României" O concepţie novatoare, revoluţionară asupra solidarităţii internaţionale în epoca noastră Solidaritatea cu toate forţele so­ciale şi politice ale lumii animate de năzuinţele de pace, libertate şi progres constituie o trăsătură ce a caracterizat întotdeauna mişcarea re­voluţionară românească, partidul clasei muncitoare din România. Constantă permanentă a istoriei poporului nostru, ancorată pu­ternic într-o luminoasă şi de generoasă tradiţie de luptă comună şi sprijin reciproc cu celelalte forţe înaintate din lume, îndeosebi după afirma­rea clasei muncitoare şi a partidului său ca principală promotoare a înnoirii revolu­ţionare a naţiunii române, solidaritatea pentru care mili­tează partidul şi statul nostru exprimă astăzi trăsăturile o­­rinduirii noastre socialiste, ma­rile realizări ale poporului nos­tru, este marcată în mod esen­ţial de gîndirea şi activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Tezele, ideile şi orientările de bază care caracterizează concepţia secretarului general al partidului, preşedintele Re­publicii, în această direcţie sunt strălucit reliefate în volu­mul recent apărut : „SOLI­DARITATE MILITANTA CU TOATE FORŢELE DEMO­CRATICE ŞI PROGRESISTE PENTRU O LUME MAI BUNA, MAI DREAPTA", întemeiată pe analiza mate­­rialist-dialectică a evoluţiei societăţii omeneşti în cadrul existenţei sale atit naţionale, cit şi internaţionale, solidari­tatea militantă concepută şi înfăptuită de partidul şi sta­tul nostru porneşte de la lua­rea în considerare a creşterii complexităţii procesului trans­formator mondial, a contra­dicţiilor sale, ţine în mod ri­guros seama de continua sa îmbogăţire şi diversificare, sub influenţa creşterii inter­dependenţelor mondiale pe toate planurile vieţii sociale, a marilor transformări sociale, na­ţionale şi internaţionale ce au loc în lume. „Privim noţiunea de so­lidaritate internaţională — arată tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — in contextul uriaşelor schimbări re­voluţionare produse in lume, ce fac ca in ea să se înglobeze atit unita­tea ţărilor socialiste, a partidelor comuniste şi muncitoreşti, cit şi spri­jinul mişcărilor de eliberare naţio­nală, lupta împotriva imperialismu­lui şi neocolonialismului, împotriva subdezvoltării, pentru făurirea noii ordini economice internaţionale. În­făptuirea dezarmării, lupta pentru respectarea dreptului fiecărui popor de a fi stăpîn pe destinele sale“. Pentru partidul şi statul nostru, solidaritatea militantă cu celelalte forţe înnoitoare ale lumii este una din componentele principale, domi­nante ale unităţii organice dintre edificarea socialismului in propria ţară şi întregul proces înnoitor mon­dial, întemeiată pe adevărul că, in promovarea intereselor sale vitale de prosperitate, a idealurilor sale de libertate şi pace, poporul român se intilneşte azi, pe spaţii tot mai largi, cu aspiraţii şi năzuinţe similare, de bună convieţuire şi cooperare cu toate popoarele lumii, cu tot mai numeroase grupări şi categorii so­ciale, economice şi politice, concep­ţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu sintetizează, astfel, cu o deosebită forţă expresivă, drumul parcurs de exigenţele, valenţele şi dimensiunile solidarităţii, de la manifestarea ac­tivă a clasei muncitoare ca purtă­toare a ideilor şi năzuinţelor de li­bertate ale omenirii la evantaiul deosebit de amplu al forţelor impli­cate astăzi în realizarea unei lumi mai bune şi mai drepte. Despovărată astfel de servituţi dogmatice, simplificatoare, volunta­riste, solidaritatea internaţională se înfăţişează. în viziunea secre­tarului general al partidului nostru, ca o noţiune dinamică, suplă, capabilă să recepţione­ze cerinţele noi ale dezvoltă­rii forţelor progresului în so­cietatea de azi şi să pună în valoare resursele lor colective, bazate pe aspiraţii, pe năzuin­ţe comune. Sensul, dimensiu­nile şi conţinutul solidarităţii sunt fundamental îmbogăţite de nevoia rezolvării, prin efort comun, a­ tot mai grelelor pro­bleme, multe din ele globale, cu care sunt confruntate po­poarele. Se poate spune, cu deplin temei, că gîndirea românească aduce o contribuţie de deose­bită însemnătate la dezvolta­rea teoriei revoluţionare, prin elaborarea unui concept origi-' nar asupra unităţii dintre po­litica internă şi cea externă a partidului clasei muncitoare, devenit partid de guvernă­­mînt, dintre responsabilitatea naţională şi cea internaţiona­lă a clasei muncitoare şi parti­dului său, în condiţiile actua­le. Este precizat, astfel, sensul pe care epoca noastră îl con­feră internaţionalismului, ca latură inseparabilă a noii so­lidarităţi militante. „Noţiunea de internaţionalism — subli­niază secretarul general al partidului , presupune, în zi­lele noastre, participarea acti­vă la soluţionarea democrati­că, corespunzătoare intereselor fiecărui popor, a tuturor pro­blemelor complexe ale lumii de azi, precum şi întărirea so­lidarităţii militante cu toate forţele progresiste, antiimperialiste, luarea in consideraţie şi salvgar­darea intereselor fiecărei naţiuni şi, pe această bază, slujirea intereselor generale ale socialismului, progresu­lui social şi păcii". Sesizind cu profundă perspicacita­te faptul că astăzi năzuinţele spre socialism ale popoarelor se împle­tesc in mod firesc şi se intercondi­­ţionează cu lupta pentru eliberare naţională, pentru pace, pentru Prof. univ. dr. Mircea NICOLAESCU (Continuare in pag. a IV-a) VITALITATEA SPIRITULUI CREATOR însemnări pe marginea expoziţiei prilejuite de etapa finală a celei de-a V-a ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“ G­radul de civilizaţie al unui popor se exprimă şi se mă­soară în capacita­tea sa de creaţie şi în ca­litatea valorilor pe care le făureşte spre propria lui folosinţă, bunăstare, pro­gres. Expoziţia organizată cu prilejul finalei celei de a V-a ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea Româ­niei“ capătă, de aceea, nu numai forma unui bilanţ, strălucit, al realizărilor din activitatea literar-artistică şi tehnico-ştiinţifică de pe tot cuprinsul ţării, ci şi, mai ales, valoarea unui in­dicator, de prim rang, al nivelului de civilizaţie şi al calităţii vieţii spirituale a naţiunii noastre socialiste in ultimii douăzeci de ani. Expoziţia configurează, pe rînd, un amplu tablou al multilateralităţii creatoare aşa cum se afirmă ea in prezent — de la ştiinţă şi artă la domeniile de vîrf ale industriei româneşti — un grafic extrem de su­gestiv al ritmului de dez­voltare al diverselor sec­toare de activitate creatoa­re, precum şi, în fine, un portret al tuturor zonelor ţării şi, prin aceasta, al omului de aici şi de acum — făuritorul tuturor aces­tor valori. Ea cuprinde şi exprimă într-o articulare strînsă, concentrată o în­treagă strategie a dezvol­tării României socialiste, politica umanistă a parti­dului consacrată in esenţă afirmării multilaterale a personalităţii umane, des­cătuşării tuturor energiilor creatoare, libere să se afir­me şi să se împlinească prin muncă, prin exercita­rea neîngrădită a talentu­lui.S­unt roadele unei politici a continui­tăţii istoriei noas­tre, ale redescope­ririi şi redefinirii, în aceas­tă epocă inaugurată de Congresul al IX-lea, a unei solidarităţi de esenţă între valorile şi idealurile trecu­tului nostru şi realizările prezentului socialist — iată una dintre ideile pregnant ilustrate de această expo­ziţie ce merită şi trebuie văzută de cit mai mulţi oameni. Şi, poate, în pri­mul rînd de cit mai mulţi tineri. Ei vor vedea şi vor sesiza, fără îndoială, inspi­rata alăturare simbolică dintre un volum monu­mental precum Arhitectu­ra pe teritoriul României de-a lungul veacurilor şi Tineretul anilor 80, acest tineret care, preluînd, ca într-o veritabilă ştafetă a generaţiilor, flacăra spiri­tului creator de la înain­taşii îndepărtaţi sau mai apropiaţi, a contribuit şi contribuie la edificarea noii arhitecturi, socialiste, a ţării, participînd cu roman­tism revoluţionar la gran­dioasele realizări din aceşti ani. Sau, din nou, vor re­simţi profunda rezonanţă pe care simpla alăturare a unor , titluri cuprinse în rama aceluiaşi panou o poate avea în conştiinţa­­vizitatorilor, tineri şi vir­­stnici : Getica lui Pârvan, Istoria Românilor de Xe­­nopol, Independenţa Româ­niei, Epoca Ceaușescu — epocă de înfăptuiri istorice M. COSTEA (Continuare în pag. a IV-a) Constelaţia noului Bătrîna, dar repri­­menita tipografie ară­deană se mută in­tr-un sediu nou, vast, frumos d­intr-un a­­devărat palat al zia­relor şi cărţilor, dotat cu aparatură ultra­modernă, la care lu­crează oameni cu spe­cializarea la zi, capa­bili să realizeze ope­raţii poligrafice pre­tenţioase, pină la ra­finamentul ofset-ului şi al folosirii literei caligrafice. In vechiul sediu se vor muta, prioritar, alte instituţii de cultură, fapt care mă face să mă gindesc: la această continuă al­ternanţă intre clădiri­le vechi şi noi, la a­­ceste pendulări intre stilurile patinate de vreme şi cele proas­pete de tot, prin care se armonizează in­tr-un tot unitar şi ro­tund destinele cultu­rii şi civilizaţiei noas­tre socialiste. Căci tot noua zestre­a recenţilor 20 de ani, se ridică in plin cen­trul Oradei „Palatul de cultură al sindi­catelor“ cu belvedere către viitorul centru civic, după cum, nu departe, două muzee cu destinele gemene, in două lăcaşuri stră­vechi, permanentizea­ză memoria a două personalităţi cu desti­ne simetrice : Iosif Vulcan, în odăile fostei sale locuinţe şi tot­odată redacţia „Fami­liei“ — şi Ady Endre in micile saloane ale cafenelei la care scria sau discuta cu fru­moasa Leda. Nouă este Sala polivalentă construită pe curburi de fier-beton, in spi­ritul arhitecturii total pragmatice, unde au loc spectacole cultu­rale si sportive de anvergură — dar in drum spre ea, ochiul poposeşte odih­nitor pe liniile arhi­tecturii in stilul se­cesiunii tirzii, ale clădirii frumos sofis­ticate in care Biblio­teca regională tezau­rizează cărţi de la incunabule la ultime­le apariţii şi găzdu­ieşte simpozioane pe temele educative ale literaturii şi artei con­temporane. Se intim­­plă ca, pe Calea Re­publicii, recenta „Ga­lerie de artă“ să fie găzduită de o clădire nouă, ridicată insă pe vatra veche a unei clădiri sordide, dar in sala de spectacole a căreia concertase, de cîteva ori, George Enescu. Așadar, destin renăscut, in firide noi, vecine cu firidele somptuoase, cu ele­ganţă de început de veac 20, ale Teatru­lui de stat. Drumul şi gîndul mă poartă apoi mai departe, spre unul din cartierele noi (de fapt primul din cartierele noi), unde un nou ci­nematograf, flancat de o adevărată constela­ţie de şcoli noi, des­chide drumul spre platforma industrială a oraşului. Dar in drum spre cartier, „Muzeul Ţării Crişu­­rilor“, unul dintre cele mai de seamă muzee din ţară, fiin­ţează in „Palatul ba­roc" (al doilea palat baroc, ca lungime, din Europa). O statuie a lui Eminescu urmea­ză să însoţească, in flancul dinspre răsă­rit, colina pe care se ridică muzeul — în­­locuind-o pe cea doborită şi distrusă de horthyşti la intrarea lor in cetatea Oradei. Nimicită laolaltă cu celelalte statui româ­neşti. Lucru pe care românii nu l-au făcut cu statuile personali­tăţilor maghiare, la eliberarea Ardealu­lui de nord. A tre­buit deci să reînce­pem, de la litera a, anevoiosul alfabet al statuilor şi monumen­telor româneşti. Dar astăzi, Iosif Vulcan şi Nicolae Bălcescu, Di­­mitrie Cantemir şi Barbu Ştefănescu De­­lavrancea, Monumen­tul Independenţei, Statuia soldatului ro­mân eliberator stau ■ in omenească vecină­tate cu cea a lui Ady Endre. Szacsvay Imre şi altele, in ambianţa democraţiei socialiste proprie politicii noas­tre de partid şi de stat. Alternanţa noului şi vechiului în decor şi simbioza­ lor, in sen­sul socialist al noţiu­nii, ne intimpină pre­tutindeni unde zes­trea venea din amin­­două feţele de timp. Iar unde ea lipsea sau era nimicnicită, ca orice revoluţionari care se respectă a trebuit să o luăm de la început. Dar, oricum, a fost nu numai greu, ci şi frumos, chiar foarte frumos — greutatea şi frumuseţea din­ mă­reţie şi sens fiecărei file a istoriei noas­tre de ieri, de azi şi de totdeauna. Al. ANDRIŢOIU

Next