Scînteia, octombrie 1985 (Anul 54, nr. 13407-13433)
1985-10-01 / nr. 13407
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN Al COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul LV Nr. 13 407 Mărfi 1 octombrie 1985 4 PAGINI - 50 BANI MI mm S1CINIIBE SUBLINIATE DE IWUBUSIME CLISESCU Pe întreg cuprinsul ţării - puternică angajare pentru înfăptuirea sarcinilor economice! TRIMESTRU DECISIV PENTRU REALIZAREA PLANULUI PE ACEST AN! Am intrat in ultimul trimestru a! acestui an — perioadă dominată de sarcini şi obiective majore, complexe, vizînd îndeplinirea exemplară, la toţi indicatorii, a planului pe 1985, încheierea cu succes a întregului cincinal, buna pregătire a producţiei, din anul viitor — primul din noul cincinal 1981—1990. Este un moment in care se cuvine, pornind de la analiza exigentă a rezultatelor de pînă acum în înfăptuirea prevederilor de plan la producţia fizică, export, investiţii, la indicatorii de eficienţă să privim cu toată răspunderea perspectiva imediată a acestor luni, în această lumină, pentru toate colectivele de întreprinderi, pentru oamenii muncii din toate ramurile economiei nu există sarcină mai importantă decit aceea de a realiza integral planul pe acest an, asigurînd astfel temelii trainice trecerii la înfăptuirea, din primele zile ale anului 1986, a marilor obiective ale dezvoltării economice și sociale a țării stabilite de Congresul al XIII-lea al partidului pentru cincinalul, viitor. Zilele și săptăminile următoare constituie o perioadă cu adevărat decisivă pentru a încheia cu rezultate cit mai bune planul pe acest ultim an al actualului cincinal. Cu alte cuvinte, este o perioadă care trebuie să se caracterizeze printr-o activitate intensă, bine organizată, astfel încit în următoarele trei luni de muncă fiecare zi să fie tot mai rodnică, tot mai bogată în împliniri față die ziuaprecedentă, să se concretizeze în rezultate superioare în creşterea producţiei fizice şi exportului, în accelerarea ritmului de lucru pe şantierele de investiţii, în ridicarea pe toate căile a eficienţei economice. Pretutindeni, răstimpul care a mai rămas pînă la sfîrşitul anului trebuie să marcheze o îmbunătăţire radicală a întregii activităţi productive. Răspunzind îndemnurilor mobilizatoare adresate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de la înalta tribună a Congresului al III-lea al consiliilor populare, oamenii muncii din toate unităţile şi ramurile economiei nationale sunt chemaţi să-si examineze cu exigentă rezultatele de pină acum, să-si concentreze si mai puternic energiile si iniţiativa lor creatoare spre identificarea si valorificarea operativă a noi posibilităţi pentru creşterea mai substanţială a producţiei si eficienţei economice, pentru realizarea riguroasă a planului pe acest an, în această energică şi cuprinzătoare activitate productivă din ultimul trimestru al anului, permanent trebuie să se ţină seama că planul este un tot unitar — şi de aici cerinţa ca el să fie îndeplinit la toţi indicatorii, atit cantitativi, cit şi calitativi, de eficienţă. Sub nici un motiv nu se poate considera că dacă centrala, ministerul, municipiul sau judeţul işi îndeplinesc pe ansamblu sarcinile stabilite, se pot compensa rămînerile în urmă din unele unităţi prin depăşirile ce le obţin alte întreprinderi. Planul este lege şi el trebuie îndeplinit integral, la toţi indicatorii, de către fiecare unitate economică ! Pornind de la înţelegerea clară a acestor necesităţi, de la exigenţele acestei perioade de sfîrşit de an şi cincinal trebuie organizată şi activitatea colectivelor de întreprinderi, a organelor şi organizaţiilor de partid, care au datoria de a-şi intensifica acţiunile politico-organizatorice în vederea mobilizării şi concentrării energiilor şi capacităţilor creatoare ale comuniştilor, ale tuturor oamenilor muzicii spre obiectivele prioritare, spre pîrghiire cu rol defcisiv pentru realizarea lor. Cit priveşte sarcinile majore ale acestui ultim trimestru al anului, ele vizează, deopotrivă, îndeplinirea integrală a planului la producţia fizică, la toate sortimentele, acordindu-se o atenţie deosebită realizării programului energetic şi de materii prime ; înfăptuirea exemplară, în condiţii de înaltă calitate şi eficienţă, a prevederilor de plan la export, iniţiindu-se noi acţiuni pentru creşterea suplimentară a acestuia ; punerea în funcţiune La file ŞTEFAN (Continuare în pag. a II-a) Municipiul Satu Mare se remarcă printr-o arhitectură modernă ce conferă frumosului oraș o notă aparte Foto : Sandu Cristian CONSTANŢA : Un nou mineralier de 65 000 tdw La întreprinderea de construcţii navale Constanţa a fost lansată o nouă navă de mare tonaj. Este vorba de mineralierul „Borcea“, de 65 000 tdw, al 13-lea din această serie. Nava este înzestrată cu un motor de 17 400 CP, construit la Reşiţa, şi are un înalt grad de saturare cu instalaţii şi aparatură de navigaţie, ceea ce va permite scurtarea termenului de începere a probelor de mare. (George Mihăescu, corespondentul „Scînteii“). MUREŞ : Suplimentar — 225 milioane kWh energie electrică Colectivele de energeticieni de pe cele trei mari platforme ale întreprinderii „Electrocentrale“ Mureş, unitate fruntaşă pe ramură în întrecerea socialistă, raportează că, în perioada care a trecut din acest an, au pulsat in sistemul energetic national, in plus faţă de sarcinile de plan, 225 milioane kWh energie electrică. Cu această cantitate, energia electrică produsă aici, in actualul cincinal, se ridică la peste 35 miliarde kWh energie electrică — mai mult cu 2,2 mi ’liarde kWh față de sarcinile de plan. (Gheorghe Giurgiu, corespondentul „Scînteii“). Pentru a face cunoştinţă cu prefacerile înnoitoare din ultimii douăzeci de ani survenite pe meleagurile gorjene, călătorul care n-a ajuns niciodată prin aceste locuri sau n-a mai fost de mult este tentat să facă primul popas la Tirgu Jiu, capitala judeţului. Il cheamă aici Poarta sărutului, Masa tăcerii şi Coloana infinitului, capodopere dăltuite în piatră şi lăsate moştenire locurilor din care s-a-ntrupat şi a vegheat, peste timp, titanul sculpturii româneşti, Brâncuşi. Nemuritoarele opere de aici te îndeamnă să mergi şi la Hobiţa, loc de naştere a marelui sculptor. Casa în care a văzut lumina zilei Brâncuşi a devenit casă muzeu. Profesorul muzeograf Ion Blendea ştie să te poarte cu măiestrie în urmă cu ani, timp în care sculptorul a trăit şi creat pentru universalitate. Apoi... te îndrepţi spre o primă „cetate de cărbune“ din Rovinari, unde oameni şi maşini sculptează straturile de rocă pentru a da ţării cu mai mult cărbune, cu mai multă lumină, întreprinderea minieră a apărut pe harta judeţului în urmă cu 20 de ani, la iniţiativa secretarului general al partidului. Aici, cit cuprinzi cu ochii, pe zeci de kilometri pătraţi, in adine, „cimpia de cărbune“, în căutarea ei nu obosesc o clipă mamuţii gigant (33 excavatoare), construiţi cu harnice miini româneşti. De aici, din cimpia de cărbune a Rovinarilor, îşi iau hrana zilnică puternicele termocentrala Rogojelu şi Turceni. Numai in anul 1985 minerii vor excava din aceste locuri peste 42 milioane tone de masă minieră, fată de 34 000 tone in 1965. De aici, lăsînd în urmă cele 5 turnuri de răcire ale termocentralei Rogojelu, care te urmăresc cale de cîţiva kilometri, ajungi după mai bine de un ceas, cu autobuzul, la Motru. Oraş nou, apărut şi el pe harta ţării tot în urmă cu douăzeci de ani, în imediata apropiere a zăcămintelor subterane. — Dacă ar fi să facem o prezentare succintă a centrului industrial-agrar Motru la cota anului 1985 — preciza Ion Iorga, prim-secretar al comitetului de partid — aş incepe cu noile condiţii create minerilor stabiliţi in zonă, pină la aceasta dată. Toate aceste realizări au fost durate de mîini obişnuite cu cărbunele, pentru ei şi pentru generaţiile ce vor veni să înveţe la şcoala adîncului de la Motru aducerea la lumină a „plinii industriei“, care este cărbunele. Minerii şi constructorii de azi au ridicat pentru ei şi pentru schimbul de mîine un spital cu 400 paturi, dispensare medicale la fiecare mină, creşe, grădiniţe, mai multe şcoli generale, un liceu pentru 2 400 elevi (curs de zi şi seral), o casă a pionierilor, o bibliotecă cu citeva zeci de mii de volume, un club muncitoresc, cinema, un stadion olimpic, ştrand etc. La Liceul industrial minier din Motru, acolo unde se formează pentru viaţă şi muncă viitorii mineri, am zăbovit mai mult din dorinţa de a cunoaşte ce fac şi cum se pregătesc elevii sub îndrumarea cadrelor didactice şi a maiştrilor instructori pentru meseria aleasă. Am aflat de la ing. Ion Condurache, directorul liceului, că cei admişi pot opta pentru una din cele 7—8 profiluri de bază. Pentru asigurarea bazei materiale necesare desfăşurării în bune condiţii a procesului instructiv-educativ s-au alocat de la bugetul statului peste 40 milioane lei, din care s-au construit localul liceului cu 24 săli de clasă, o cantină, 4 cămine, 8 ateliere-şcoală, laboratoare bine dotate şi îmbogăţite treptat prin autodotare, o sală de sport şi una de spectacole, precum şi o... mină şcoală, prima de acest gen din ţară. Aici elevii sunt familiarizaţi cu toate operaţiunile de minerit (săpături, armături, cofraje, susţineri prin contrafort ş.a.) şi cu manevrarea utilajelor (staţie de pompe cu acţiune automată şi pompe de apă pentru subteran, transportoare cu racleţi şi benzi, combine de deschidere şi săpat galerii etc.). Am aflat că seriile de absolvenţi, după efectuarea unei practici în producţie, conform convenţiilor încheiate cu unităţile miniere şi pe baza unui examen de practică, obţin calificarea în profilul urmat şi sunt încadraţi direct in producţie sub deviza „Noroc bun !“. Este, de fapt, urarea pe care o facem şi noi celor peste 160 de noi absolvenţi din treapta a II-a care au optat pentru mină cu dorinţa tinerească de a scoate din măruntaiele pămintului, alături de ortacii mai vîrstnici, de părinţii lor, cărbunele atit de necesar pentru lumină şi furnalele ţării, pentru viitorul tot mai înfloritor al patriei. Dumitru MANOLE Prin cîmpiile de cărbune ale Gorjului STADIUL INSAMINTARILOR DE TOAMNĂ - total culturi - în procente pe judeţe, în seara zilei de 29 septembrie (date furnizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare) RECOLTAREA ŞI ÎNSĂMÎNŢĂRILEINTENSIFICATE LA MAXIMUM! Ne aflăm intr-o săptămînă de virf la executarea lucrărilor agricole de toamnă, întrucit am intrat în luna octombrie, iar volumul lucrărilor de executat continuă să fie încă foarte mare, este necesar ca pretutindeni, prin folosirea intensă a mijloacelor mecanice şi a forţei de muncă de la sate, să se muncească intens la strîngerea, transportul şi depozitarea recoltei, la executarea însămînţării griului. Ce evidenţiază situaţia generală pe ţară — acum la începutul lunii octombrie — şi spre ce lucrări trebuie concentrate eforturile oamenilor muncii din agricultură ? PORUMBUL. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, pînă în seara zilei de 29 septembrie recolta de porumb a fost strînsă de pe 1089 230 hectare, reprezentind 47 la sută din suprafaţa cultivată în unităţile agricole de stat şi cooperatiste. Desigur, stadiul de coacere a culturii diferă de la o zonă la alta. De aceea, vom prezenta o clasificare a judeţelor pe zone : ZONA I — 52 la sută. Peste media zonei, judeţele : Olt, Dolj, Călăraşi, Brăila şi sectorul agricol Ilfov. Sub media zonei, judeţele : Arad, Buzău, Timiş, Tulcea, Giurgiu şi Teleorman. ZONA II — 48 la sută. Peste media zonei. Judeţele : Mehedinţi, Argeş, Dîmboviţa, Gorj, Vîlcea, Iaşi, Jiu- Buclu, Vaslui. Sub media zonei, judeţele : Bihor, Satu Mare, Prahova, Caraş-Severin, Galaţi, Vrancea şi Neamţ. ZONA A III-A — 18 la sută. Peste media zonei, judeţele : Suceava, Maramureş, Alba. Sub media zonei, judeţele : Sălaj, Cluj, Hunedoara, Sibiu, Mureş, Braşov, Covasna, Harghita şi Bistriţa-Năsăud. Menţinerea timpului călduros şi uscat grăbeşte coacerea ştiuleţilor nu numai în sud, ci şi în judeţele situate in partea centrală şi de nord a ţării, astfel incit acum se poate lucra pe un front larg la culesul porumbului. De asemenea, prin depănuşare şi cîrnirea tulpinilor, poate fi grăbită uscarea, ştiuleţilor. Important este ca, în fiecare Unitate agricolă, prin participarea largă a cooperatorilor şi lucrătorilor din I.A.S., a celorlalţi locuitori ai satelor, să fie intensificat la maximum ritmul recoltării, transportului şi depozitării porumbului. CARTOFII se recoltează de pe ultimele suprafeţe. Potrivit aceloraşi date, pînă în seara zilei de 29 septembrie, recolta a fost strînsă de pe 112 887 hectare, reprezentind 90 la sută din suprafaţa cultivată. In unităţile agricole din judeţele Cluj şi Sălaj s-a încheiat această lucrare, iar în judeţele Alba, Hunedoara, Sibiu, Mureş, Braşov, Covasna, Harghita. Bistriţa-Năsăud se strînge recolta de pe ultimele suprafeţe. Recoltarea cartofilor trebuie grăbită mai ales în judeţele care se situează sub media zonei respective : Maramureş şi Harghita în zona a III-a , Bihor, Satu Mare, Dîmboviţa, Argeş, Vrancea şi Iaşi — zona a II-a , Dolj, Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi, Constanţa, Tulcea şi Arad din zona I. Concomitent cu grăbirea lucrărilor de recoltare, o atenţie aparte trebuie acordată transportării şi livrării cartofilor la centrele de recepţie, astfel incit, în cel mai scurt timp, producţia să ajungă la silozuri şi piaţă. SFECLA DE ZAHAR. Această valoroasă plantă tehnică se recoltează şi se livrează potrivit graficelor întocmite între unităţile de producţie şi fabricile de zahăr. Pînă în seara zilei de 29 septembrie, sfecla de zahăr a fost strînsă de pe 47 la sută din suprafaţa cultivată. Pentru a se asigura ritmic materia primă necesară bunei funcţionări a fabricilor, este necesar să se intensifice transportul sfeclei din cîmp la bazele de recepţie şi la fabrici. ÎNSĂMÎNŢĂRILE. Pînă în seara zilei de 29 septembrie au fost însămînţate 1 821 000 hectare, reprezentind 50 la sută din suprafaţa cultivată. De menţionat că (Continuare în pag. a II-a) ------------------------ I 1 ÎARI1 — DEMNITATEA EXPRESIEI ARTISTICE Laboratorul de creaţie al artistului este astăzi, mai mult ca oricînd, în atenţia criticului literar, în căutarea acelor argumente ultime care pot ajuta la producerea a ceea ce îşi doreşte mai viu cercetătorul — un punct nou de vedere, sintetizat din date ce scăpaseră ochiului grăbit. Urmărind modul in care Eugen Simion revine la persoana autorului, contestată ca străină operei acestuia și apoi din nou adulată, poate chiar ca superioară operei, dacă nu doar restituită acesteia, citind pasionante anchete ale lui Marian Papahagi pe materialul variantelor la opere, ale unor mari scriitori, martor la noua şi compacta reeditare a operei eminesciene ce-şi propune, dar şi realizează, punerea în lumină a fiecărui rînd aşternut pe hîrtie de geniul nostru naţional, atent prin împrejurări de anturaj la felul în care se reconstituie, cu aceeaşi arheologică minuţie, corpus-ul operei blagiene sau al celei materne, nu pot să nu încerc un triplu sentiment de satisfacţie. Triplu, adică : cetăţenesc, profesional şi personal. Nu altele îmi sunt gîndurile cînd citesc, cu creionul în mină, numeroasele volume recente, de corespondenţe, memorii, aduse în circuitul general de acribia unei noi generaţii de cercetători care înaintează cu curaj, bine înzestrată, pe o cale larg deschisă. Dar toată această mirabilă pasiune a cercetării are ca fundament mari opere, mari creatori, mari personalităţi artistice, mai adesea, desigur, social-artistice, intrucît, într-o viaţă de critic nu am întîlnit artist neimplicat în social. Eflorescenta critică de care vorbeam nu trebuie însă înregistrată ca un reflex tehnicist în era informaticii, aşa cum informaţia însăşi, după cite ştiu, pleacă de la realitatea calităţii. Or, adevărul este că, astăzi, caracterul serios al scrisului literar este un loc comun al conştiinţei sociale, in măsura in care tot mai mult creatorul şi-a văzut ÎNSEMNĂRI condiţia sa respectată, glasul său ascultat, iniţiativa lui cetăţenească luată în consideraţie. Bineînţeles, demnitatea expresiei artistice este o componentă intimă a actului creator, aş zice, dintotdeauna. Literatura noastră prezintă astfel un exemplu dintre cele mai edificatoare, ca una care s-a născut în focul luptei de eliberare naţională şi trăieşte acum in atmosfera înnoitoarei vitalităţi revoluţionare. Conştiinciozitatea, la cel mai inart nivel al muncii artistice, l-a caracterizat pe scriitorul român de la începuturile scrisului in slovă naţională. Unui atit de mare muncitor cum a fost Dimitrie Cantemir i-a răspuns un Hasdeu, aşa cum proza cea mai naturală, dar îndelung lucrată, din literatura noastră clasică — l-am numit pe Ion Creangă — a emanat de la un autor de manuale pentru şcolile elementare. Dar poate exemplul cel mai emoţionant ii aflu in acele pagini memorialistice ale lui Octavian Goga, unde poetul întemniţat la Seghedin (unde se „refăcea" in urma „ravagiilor libertăţii"), ascultă destăinuirile lui Caragiale (nici prim, nici ultim, ci acela al cărui nume de familie poate ■ fi scris şi fără adaosul celuilalt, aşa-zisul „prenume“). Să citez, fie şi numai un paragraf, din cunoscutul articol A murit Caragiale (Precursori, 1933). Goga il strneşte pe Caragiale să vorbească despre scrisul său şi acesta, sentimentalizat de greaua încercare prin care trecea prietenul mai tinăr, dar atit de promiţător, işi dezvăluie tainele, instrumentarul de lucru, pornind de la afirmaţia că talentul e numai un accident de naştere, iar în consecinţele lui cele mai acute, o boală grea. Meşteşugul oferă celui talentat cheia. „Arta — spunea el — cere conştiinţă, fără un perfect simţ de onorabilitate literara nu se pot scrie lucrări de seamă. Ca in toate Si in literatură se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier... Ce crezi tu, in cite ape n-am scăldat eu «Hanul lui Minjeală» ? Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor... Iaca, numai interpuncţia... Ciţi nu înţeleg că interpuncţia e gesticularea gindirii... Vezi, pe mine mă frăminti astea, mă rod... Nu se poate artă fără Şerban CIOCULESCU (Continuare in pag. a III-a)