Scînteia, octombrie 1985 (Anul 54, nr. 13407-13433)

1985-10-01 / nr. 13407

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN Al COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul LV Nr. 13 407 Mărfi 1 octombrie 1985 4 PAGINI - 50 BANI MI mm S1CINIIBE SUBLINIATE DE IWUBUSI­­ME CLISESCU Pe întreg cuprinsul ţării - puternică angajare pentru înfăptuirea sarcinilor economice! TRIMESTRU DECISIV PENTRU REALIZAREA PLANULUI PE ACEST AN! Am intrat in ultimul trimestru a! acestui an — perioadă dominată de sarcini şi obiective majore, complexe, vizînd îndepli­nirea exemplară, la toţi indicatorii, a pla­nului pe 1985, încheierea cu succes a în­tregului cincinal, buna pregătire a pro­ducţiei, din anul viitor — primul din noul cincinal 1981­—1990. Este un moment in care se cuvine, pornind de la analiza exigentă a rezultatelor de pînă acum în înfăptuirea prevederilor de plan la producţia fizică, export, investiţii, la indicatorii de eficien­ţă să privim cu toată răspunderea per­spectiva imediată a acestor luni, în aceas­tă lumină, pentru toate colectivele de în­treprinderi, pentru oamenii muncii din toate ramurile economiei nu există sar­cină mai importantă decit aceea de a realiza integral planul pe acest an, asigu­­rînd astfel temelii trainice trecerii la în­făptuirea, din primele zile ale anului 1986, a marilor obiective ale dezvoltării econo­mice și sociale a țării stabilite de Con­gresul al XIII-lea al partidului pentru cincinalul, viitor. Zilele și săptăminile următoare consti­tuie o perioadă cu adevărat decisivă pen­tru a încheia cu rezultate cit mai bune planul pe acest ultim an al actualului cin­cinal. Cu alte cuvinte, este o perioadă care trebuie să se caracterizeze printr-o activitate intensă, bine organizată, astfel încit în următoarele trei luni de muncă fiecare zi să fie tot mai rodnică, tot mai bogată în împliniri față die ziua­­prece­dentă, să se concretizeze în rezultate su­perioare în creşterea producţiei fizice şi exportului, în accelerarea ritmului de lu­cru pe şantierele de investiţii, în ridica­rea pe toate căile a eficienţei economice. Pretutindeni, răstimpul care a mai ră­mas pînă la sfîrşitul anului trebuie să marcheze o îmbunătăţire radicală a între­gii activităţi productive. Răspunzind în­demnurilor mobilizatoare adresate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de la înalta tribună a Congresului al III-lea al consiliilor popu­lare, oamenii muncii din toate unităţile şi ramurile economiei nationale sunt chemaţi să-si examineze cu exigentă rezultatele de pină acum, să-si concentreze si mai pu­ternic energiile si iniţiativa lor creatoare spre identificarea si valorificarea operati­vă a noi posibilităţi pentru creşterea mai substanţială a producţiei si eficienţei eco­nomice, pentru realizarea riguroasă a pla­nului pe acest an, în această energică şi cuprinzătoare activitate productivă din ul­timul trimestru al anului, permanent tre­buie să se ţină seama că planul este un tot unitar — şi de aici cerinţa ca el să fie îndeplinit la toţi indicatorii, atit can­titativi, cit şi calitativi, de eficienţă. Sub nici un motiv nu se poate considera că dacă centrala, ministerul, municipiul sau judeţul işi îndeplinesc pe ansamblu sarcinile stabilite, se pot compensa rămî­­nerile în urmă din unele unităţi prin de­păşirile ce le obţin alte întreprinderi. Pla­nul este lege şi el trebuie îndeplinit inte­gral, la toţi indicatorii, de către fiecare unitate economică ! Pornind de la înţelegerea clară a aces­tor necesităţi, de la exigenţele acestei pe­rioade de sfîrşit de an şi cincinal trebuie organizată şi activitatea colectivelor de întreprinderi, a organelor şi organizaţiilor de partid, care au datoria de a-şi intensi­fica­­ acţiunile politico-organizatorice în vederea mobilizării şi concentrării ener­giilor şi capacităţilor creatoare ale comu­niştilor, ale tuturor oamenilor muzicii spre obiectivele prioritare, spre pîrghiire cu rol defcisiv pentru­ realizarea lor. Cit priveşte sarcinile majore ale acestui ultim trimestru al anului, ele vizează, deopotrivă, îndeplinirea integrală a planu­lui la producţia fizică, la toate sortimen­tele, acordindu-se o atenţie deosebită rea­lizării programului energetic şi de mate­rii prime ; înfăptuirea exemplară, în con­diţii de înaltă calitate şi eficienţă, a pre­vederilor de plan la export, iniţiindu-se noi acţiuni pentru creşterea suplimentară a acestuia ; punerea în funcţiune La file ŞTEFAN (Continuare în pag. a II-a) Municipiul Satu Mare se remarcă printr-o arhitectură modernă ce conferă frumosului oraș o notă aparte Foto : Sandu Cristian CONSTANŢA : Un nou mineralier de 65 000 tdw La întreprinderea de con­strucţii navale Constanţa a fost lansată o nouă navă de mare tonaj. Este vorba de mineralie­rul „Borcea“, de 65 000 tdw, al 13-lea din această serie. Nava este înzestrată cu un motor de 17 400 CP, construit la Reşiţa, şi are un înalt grad de satu­rare cu instalaţii şi aparatură de navigaţie, ceea ce va permi­te scurtarea termenului de în­cepere a probelor de mare. (George Mihăescu, coresponden­tul „Scînteii“). MUREŞ : Suplimentar — 225 milioane kWh energie electrică Colectivele de energeticieni de pe cele­ trei mari platforme ale întreprinderii „Electrocentrale“ Mureş, unitate fruntaşă pe ra­mură în întrecerea socialistă, raportează că, în perioada care a trecut din acest an, au pulsat in sistemul energetic national, in plus faţă de sarcinile de plan, 225 milioane kWh energie electrică. Cu această cantitate, energia electrică produsă aici, in actualul cincinal, se ridică la peste 35 miliarde kWh energie electrică — mai mult cu 2,2 mi­ ’­liarde kWh față de sarcinile de plan. (Gheorghe Giurgiu, cores­pondentul „Scînteii“). Pentru a face cunoştinţă cu prefacerile înnoitoare din ultimii douăzeci de ani survenite pe meleagurile gorjene, călătorul care n-a ajuns niciodată prin aceste locuri sau n-a mai fost de mult este tentat să facă primul popas la Tirgu Jiu, capitala judeţului. Il chea­mă aici Poarta sărutului, Masa tăcerii şi Coloana in­finitului, capodopere dăl­tuite în piatră şi lăsate moştenire locurilor din care s-a-ntrupat şi a ve­gheat, peste timp, titanul sculpturii româneşti, Brân­­cuşi. Nemuritoarele opere de aici te îndeamnă să mergi şi la Hobiţa, loc de naştere a marelui sculptor. Casa în care a văzut lumi­na zilei Brâncuşi a devenit casă muzeu. Profesorul muzeograf Ion Blendea ştie să te poarte cu măiestrie în urmă cu ani, timp în care sculptorul a trăit şi creat pentru universalitate. Apoi... te îndrepţi spre o primă „cetate de cărbune“ din Rovinari, unde oameni şi maşini sculptează stratu­rile de rocă pentru a da ţării cu­ mai mult cărbune, cu­ mai multă lumină, întreprinderea minieră a apărut pe harta judeţului în urmă cu 20 de ani, la iniţiativa secretarului gene­ral al partidului. Aici, cit cuprinzi cu ochii, pe zeci de kilometri pătraţi, in adine, „cimpia de cărbune“, în căutarea ei nu obosesc o clipă mamuţii gigant (33 excavatoare), construiţi cu harnice miini româneşti. De aici, din cimpia de cărbune a Rovinarilor, îşi iau hrana zilnică puterni­cele termocentrala Rogoje­lu şi Turceni. Numai in anul 1985 minerii vor exca­va din aceste locuri peste 42 milioane tone de masă minieră, fată de 34 000 tone in 1965. De aici, lăsînd în urmă cele 5 turnuri de răcire ale termocentralei Rogojelu, care te urmăresc cale de cîţiva kilometri, ajungi după mai bine de un ceas, cu autobuzul, la Motru. Oraş nou, apărut şi el pe harta ţării tot în urmă cu douăzeci de ani, în imedia­ta apropiere a zăcămintelor subterane. — Dacă ar fi să facem o prezentare succintă a cen­trului industrial-agrar Mo­­tru la cota anului 1985 — preciza Ion Iorga, prim-se­­cretar al comitetului de partid — aş incepe cu noile condiţii create minerilor stabiliţi in zonă, pină la a­­ceasta dată. Toate aceste realizări au fost durate de mîini obiş­nuite cu cărbunele, pentru ei şi pentru generaţiile ce vor veni să înveţe la şcoala adîncului de la Motru adu­cerea la lumină a „plinii industriei“, care este cărbu­nele. Minerii şi constructo­rii de azi au ridicat pentru ei şi pentru schimbul de mîine un spital cu 400 pa­turi, dispensare medicale la fiecare mină, creşe, grădi­niţe, mai multe şcoli gene­rale, un liceu pentru 2 400 elevi (curs de zi şi seral), o casă a pionierilor, o biblio­tecă cu citeva zeci de mii de volume, un club munci­toresc, cinema, un stadion olimpic, ştrand etc. La Liceul industrial mi­nier din Motru, acolo unde se formează pentru viaţă şi muncă viitorii mineri, am zăbovit mai mult din do­rinţa de a cunoaşte ce fac şi cum se pregătesc elevii sub îndrumarea cadrelor didactice şi a maiştrilor in­structori pentru meseria aleasă. Am aflat de la ing. Ion Condurache, directorul liceului, că cei admişi pot opta pentru una din cele 7—8 profiluri de bază. Pen­tru asigurarea bazei mate­riale necesare desfăşurării în bune condiţii a proce­sului instructiv-educativ s-au alocat de la bugetul statului peste 40 milioane lei, din care s-au construit localul liceului cu 24 săli de clasă, o cantină, 4 cămi­ne, 8 ateliere-şcoală, labo­ratoare bine dotate şi îmbo­găţite treptat prin autodo­­tare, o sală de sport şi una de spectacole, precum şi o... mină şcoală, prima de acest gen din ţară. Aici ele­vii sunt familiarizaţi cu toa­te operaţiunile de minerit (săpături, armături, cofraje, susţineri prin contrafort ş.a.) şi cu manevrarea uti­lajelor (staţie de pompe cu acţiune automată şi pompe de apă pentru subteran, transportoare cu racleţi şi benzi, combine de deschi­dere şi săpat galerii etc.). Am aflat că seriile de ab­solvenţi, după efectuarea unei practici în producţie, conform convenţiilor înche­iate cu unităţile miniere şi pe baza unui examen de practică, obţin calificarea în profilul urmat şi sunt înca­draţi direct in producţie sub deviza „Noroc bun !“. Este, de fapt, urarea pe care o facem şi noi celor peste 160 de noi absolvenţi din treapta a II-a care au optat pentru mină cu do­rinţa tinerească de a scoate din măruntaiele pămintului, alături de ortacii mai vîrst­­nici, de părinţii lor, cărbu­nele atit de necesar pentru lumină şi furnalele ţării, pentru viitorul tot mai în­floritor al patriei. Dumitru MANOLE Prin cîmpiile de cărbune ale Gorjului STADIUL INSAMINTARILOR DE TOAMNĂ - total culturi - în procente pe judeţe, în seara zilei de 29 septembrie (date furnizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare) RECOLTAREA ŞI ÎNSĂMÎNŢĂRILE­­INTENSIFICATE LA MAXIMUM! Ne aflăm intr-o săptămînă de virf la executarea lucrărilor agricole de toamnă, întrucit am intrat în luna octombrie, iar volumul lucrărilor de executat continuă să fie încă foarte mare, este necesar ca pre­tutindeni, prin folosirea intensă a mijloa­celor mecanice şi a forţei de muncă de la sate, să se muncească intens la strîngerea, transportul şi depozitarea recoltei, la exe­cutarea însămînţării griului. Ce eviden­ţiază situaţia generală pe ţară — acum la începutul lunii octombrie — şi spre ce lu­crări trebuie concentrate eforturile oame­nilor muncii din agricultură ? PORUMBUL. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, pînă în seara zilei de 29 sep­tembrie recolta de porumb a fost strînsă de pe 1089 230 hectare, reprezentind 47 la sută din suprafaţa cultivată în unităţile agricole de stat şi cooperatiste. Desigur, stadiul de coacere a culturii diferă de la o zonă la alta. De aceea, vom prezenta o clasificare a judeţelor pe zone : ZONA I — 52 la sută. Peste media zonei, judeţele : Olt, Dolj, Călăraşi, Brăila şi sectorul agricol Ilfov. Sub media zonei, judeţele : Arad, Buzău, Timiş, Tulcea, Giurgiu şi Teleorman. ZONA II — 48 la sută. Peste media zonei. Judeţele : Mehedinţi, Argeş, Dîmboviţa, Gorj, Vîlcea, Iaşi, Jiu- Bucl­u, Vaslui.­­ Sub media zonei, judeţele : Bihor, Satu Mare, Prahova, Caraş-Severin, Galaţi, Vrancea şi Neamţ. ZONA A III-A — 18 la sută. Peste media zonei, judeţele : Suceava, Maramureş, Alba. Sub media zonei, judeţele : Sălaj, Cluj, Hunedoara, Sibiu, Mureş, Braşov, Covasna, Harghita şi Bistriţa-Năsăud. Menţinerea timpului călduros şi uscat grăbeşte coacerea ştiuleţilor nu numai în sud, ci şi în judeţele situate in partea cen­trală şi de nord a ţării, astfel incit acum se poate lucra pe un front larg la culesul porumbului. De asemenea, prin depănu­­şare şi cîrnirea tulpinilor, poate fi gră­bită uscarea­, ştiuleţilor. Important este ca, în fiecare Unitate agricolă, prin partici­parea largă a cooperatorilor şi lucrătorilor din I.A.S., a celorlalţi locuitori ai satelor, să fie intensificat la maximum ritmul re­coltării, transportului şi depozitării po­rumbului. CARTOFII se recoltează de pe ultimele suprafeţe. Potrivit aceloraşi date, pînă în seara zilei de 29 septembrie, recolta a fost strînsă de pe 112 887 hectare, reprezentind 90 la sută din suprafaţa cultivată. In uni­tăţile agricole din judeţele Cluj şi Sălaj s-a încheiat această lucrare, iar în jude­ţele Alba, Hunedoara, Sibiu, Mureş, Bra­şov, Covasna, Harghita. Bistriţa-Năsăud se strînge recolta de pe ultimele suprafeţe. Recoltarea cartofilor trebuie grăbită mai ales în judeţele care se situează sub media zonei respective : Maramureş şi Harghita în zona a III-a , Bihor, Satu Mare, Dîm­boviţa, A­rgeş, Vrancea şi Iaşi — zona a II-a , Dolj, Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi, Constanţa, Tulcea şi Arad din zona I. Concomitent cu grăbirea lucrări­lor de recoltare, o atenţie aparte trebuie acordată transportării şi livrării cartofilor la centrele de recepţie, astfel incit, în cel­ mai scurt timp, producţia să ajungă la silozuri şi piaţă. SFECLA DE ZAHAR. Această valoroasă plantă tehnică se recoltează şi se livrează­­ potrivit graficelor întocmite între unităţile de producţie şi fabricile de zahăr. Pînă în seara zilei de 29 septembrie, sfecla de za­hăr a fost strînsă de pe 47 la sută din suprafaţa cultivată. Pentru a se asigura ritmic materia primă necesară bunei func­ţionări a fabricilor, este necesar să se in­tensifice transportul sfeclei din cîmp la bazele de recepţie şi la fabrici. ÎNSĂMÎNŢĂRILE. Pînă în seara zilei de 29 septembrie au fost însămînţate 1 821 000 hectare, reprezentind 50 la sută din suprafaţa cultivată. De menţionat că (Continuare în pag. a II-a) ------------------------ I 1 ÎARI1 — DEMNITATEA EXPRESIEI ARTISTICE Laboratorul de crea­ţie al artistului este astăzi, mai mult ca oricînd, în atenţia cri­ticului literar, în cău­tarea acelor argumen­te ultime care pot ajuta la producerea a ceea ce îşi doreşte mai viu cercetătorul — un punct nou de vedere, sintetizat din date ce scăpaseră ochiului grăbit. Urmărind modul in care Eugen Simion revine la persoana autorului, contestată ca străină operei aces­tuia și apoi din nou adulată, poate chiar ca superioară operei, dacă nu doar restituită acesteia, citind pasio­nante anchete ale lui Marian Papahagi pe materialul variantelor la opere, ale unor mari scriitori, martor la noua şi compacta reeditare a operei eminesciene ce-şi pro­pune, dar şi realizea­ză, punerea în lumină a fiecărui rînd aşter­nut pe hîrtie de ge­niul nostru naţional, atent prin împrejurări de anturaj la felul în care se reconstituie, cu aceeaşi arheologică minuţie, corpus-ul o­­perei blagiene sau al celei materne, nu pot să nu încerc un triplu sentiment de satisfac­ţie. Triplu, adică : ce­tăţenesc, profesional şi personal. Nu altele îmi sunt gîndurile cînd citesc, cu creionul în mină, numeroasele volume recente, de corespon­denţe, memorii, aduse în circuitul general de acribia unei noi gene­raţii de cercetători care înaintează cu­ curaj, bine înzestrată, pe o cale larg deschi­să. Dar toată această mirabilă pasiune a cercetării are ca fun­dament mari opere, mari creatori, mari personalităţi artistice, mai adesea, desigur, social-artistice, intru­cît, într-o viaţă de critic nu am întîlnit artist neimplicat în social. Eflorescenta critică de care vorbeam nu trebuie însă înregis­trată ca un reflex tehnicist în era infor­maticii, aşa cum in­formaţia însăşi, după cite ştiu, pleacă de la realitatea calităţii. Or, adevărul este că, astăzi, caracterul serios al scrisului li­terar este un loc co­mun al conştiinţei so­ciale, in măsura in care tot mai mult creatorul şi-a văzut ÎNSEMNĂRI condiţia sa respectată, glasul său ascultat, iniţiativa lui cetăţe­nească luată în consi­deraţie. Bineînţeles, demni­tatea expresiei artis­tice este o compo­nentă intimă a actu­lui creator, aş zice, dintotdeauna. Litera­tura noastră prezintă astfel un exemplu din­tre cele mai edifica­toare, ca una care s-a născut în focul luptei de eliberare naţională şi trăieşte acum in atmosfera înnoitoarei vitalităţi revoluţionare. Con­ştiinciozitatea, la cel mai inart nivel al muncii artistice, l-a caracterizat pe scrii­torul român de la în­ceputurile scrisului in slovă naţională. Unui atit de mare muncitor cum a fost Dimitrie Cantemir i-a răspuns un Hasdeu, aşa cum proza cea mai natu­rală, dar îndelung lu­crată, din literatura noastră clasică — l-am numit pe Ion Creangă — a emanat de la un autor de manuale pentru şco­lile elementare. Dar poate exemplul cel mai emoţionant ii aflu in acele pagini memorialistice ale lui Octavian Goga, unde poetul întemniţat la Seghedin (und­e se „re­făcea" in urma „ra­vagiilor libertăţii"), ascultă destăinuirile lui Caragiale (nici prim, nici ultim, ci acela al cărui nume de familie poate ■ fi scris şi fără adaosul celuilalt, aşa-zisul „prenume“). Să citez, fie şi numai un para­graf, din cunoscutul articol A murit Cara­giale (Precursori, 1933). Goga il st­rneş­­te pe Caragiale să vorbească despre scri­sul său şi acesta, sentimentalizat de greaua încercare prin care trecea prietenul mai tinăr, dar atit de promiţător, işi dezvă­luie tainele, instru­mentarul de lucru, pornind de la­ afirma­ţia că talentul e nu­mai un accident de naştere, iar în consecinţele lui cele mai acute, o boală grea. Meşteşugul ofe­ră celui talentat cheia. „Arta — spunea el — cere conştiinţă, fără un perfect simţ de onorabilitate literara nu se pot scrie lucrări de seamă. Ca in toate Si in literatură se pretinde o cinste pro­fesională, un prestigiu de atelier... Ce crezi tu, in cite ape n-am scăldat eu «Hanul lui­­ Minjeală» ? Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor... Iaca, numai inter­­puncţia... Ciţi nu în­ţeleg că interpuncţia e gesticularea gindirii... Vezi, pe mine mă fră­­minti astea, mă rod... Nu se poate artă fără Şerban CIOCULESCU (Continuare in pag. a III-a)

Next