Scînteia, ianuarie 1986 (Anul 55, nr. 13487-13512)

1986-01-15 / nr. 13497

PAGINA 2 CREŞTEREA CALITĂŢII MUNCII DE PARTID- la baza creşterii eficienţei activităţii economice Sîntem la începutul unui an nou, primul din cel de-al 8-lea cinci­nal. Anul unei perioade de muncă avîntată în care dezvoltarea eco­­nomico-socială a patriei continuă pe o nouă treaptă, calitativ supe­­­rioară, însufleţiţi de vibrantele chemări adresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, comuniştii, toţi oa­menii muncii acţionează cu hotărîre şi abnegaţie, cu însufleţire şi răspundere muncitorească pentru realizarea ritmică, integrală, la un inait nivel calitativ a tuturor indicatorilor de plan şi, cu deosebire, pen­tru depăşirea planului la toate produsele necesare şi solicitate de eco­nomia naţională. În această amplă acţiune un rol deosebit revine, aşa cum subli­niază tovarăşul Nicolae Ceauşescu, organelor şi organizaţiilor de partid care, prin creşterea calităţii şi eficienţei întregii activităţi poli­­tico-organizatorice, trebuie să asigure mobilizarea comuniştilor, a tutu­ror oamenilor muncii la îndeplinirea exemplară, zi de zi, decadă de decadă, lună de lună, a sarcinilor de plan. Cum acţionează, ce îşi propun să întreprindă în această privinţă organele şi organizaţiile de partid ? In scopul facilitării schimbului de experienţă, redacţia a orga­nizat, cu ajutorul corespondenţilor judeţeni ai „Scinteii", o largă anchetă. ' * . PREOCUPĂRI CONVERGENTE PENTRU SPORIREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII 1) CE EXPERIENŢE DIN STILUL ŞI METODELE DE MUNCĂ ALE COMITETULUI DE PARTID, ALE ORGANIZA­ŢIILOR DE BAZA SI-AU DOVEDIT EFICIENTA IN ANUL TRECUT ? 2) CE VA PROPUNEŢI PENTRU PERFECŢIONAREA SI GENERALIZAREA LOR IN ACEST AN, ÎN VEDEREA CREŞTE­RII CONTINUE A CALITĂŢII ŞI EFICIENŢEI MUNCII POLI­­TICO-ORGANIZATORICE ÎN MOBILIZAREA COMUNIŞTI­LOR, A TUTUROR OAMENILOR MUNCII LA ÎNFĂPTUIREA EXEMPLARĂ A SARCINILOR ECONOMICE ? La aceste întrebări au fost şi sunt invitaţi să răspundă prim-secretari şi secretari ai comitetelor municipale şi orăşeneşti de partid, secretari de comitete de partid din întreprinderi industriale, şantiere de construcţii, organizatori de partid ai consiliilor unice agroindustriale, secretari ai comitetelor de partid comunale, alţi activişti de partid. Publicăm primele răspunsuri primite. 1. Colectivul întreprinderii „Unio“ Satu Mare a încheiat anul 1985 şi în­tregul cincinal cu un bilanţ bogat, îndeplinind încă la 20 iulie 1985 pre­vederile cincinalului, colectivul nos­tru a realizat suplimentar peste sar­cinile de plan ale perioadei 1981— 1985 o producţie industrială marfă in valoare de 1,5 miliarde lei. Pu­tem afirma cu îndreptăţit temei că aceste realizări au fost posibile, in primul rind, datorită afirmării pu­ternice a capacităţii politico-organi­­zatorice a comuniştilor in mobili­zarea întregului colectiv la realizarea sarcinilor mari ce i-au revenit din planul de producţie, din programele prioritare pentru construcţia de uti­laj minier şi energetic. Din expe­rienţele bune statornicite în munca de partid, aş releva acţiunile între­prinse în vederea creşterii producti­vităţii muncii, în conformitate cu obiectivele reieşite din hotărârile Congresului al XIII-lea al partidu­lui. Comitetul de partid s-a îngrijit, pe de o parte, de asigurarea cunoaş­terii posibilităţilor reale de creştere a productivităţii muncii, existente la fiecare loc de muncă, iar pe de altă parte, a întreprins acţiuni sus­ţinute pentru aplicarea măsurilor stabilite in vederea realizării acestui scop. Dar să precizez : in 1985 pro­ductivitatea muncii a crescut în întreprinderea noastră cu 20,2 la sută faţă de anul 1984. Concret, cum am acţionat ? Membrii comitetului de partid şi ai consiliului oamenilor muncii au fost repartizaţi pentru o perioadă mai îndelungată, pe subuni­tăţi de producţie, şi organizaţii de bază, pentru a urmări zilnic modul cum se realizează sarcinile de pro­ducţie şi pentru identificarea opera­tivă a resurselor de creştere a pro­ductivităţii muncii, în vederea valo­rificării lor imediate. Paralel au fost întreprinse, cu ajutorul activu­lui de partid, o serie de studii şi analize, controale în diferite compar­timente vizînd organizarea superioa­ră a producţiei şi a muncii, datele, propunerile şi constatările făcute fiind valorificate într-o analiză des­făşurată, la sfirşitul semestrului I, in plenară comitetului de partid cu activul. Una dintre măsurile stabi­lite atunci, şi care la noi a dat re­zultate foarte bune, a fost aceea ca specialiştii de la atelierele de pro­iectare tehnologică să fie detaşaţi, o bună parte a zilei lor de muncă, în secţiile de producţie, pentru a ur­mări şi sprijini nemijlocit reali­zarea, împreună­ cu oamenii muncii din ateliere şi secţii, a acţiunilor hotărî­te în direcţia îmbunătăţirii fluxurilor tehnologice, a normelor de muncă, optimizarea exploatării utilajelor etc., adică a aplicării tutu­ror măsurilor ce conduc la creşterea productivităţii muncii. Rezultatul cel mai revelator al acestei acţiuni a fost, pe lingă volumul important de măsuri transpuse în practică, timpul scurt în care acestea au fost apli­cate. Viaţa, experienţa au validat astfel acele măsuri politico-organiza­­torice care au determinat stimularea conlucrării mai directe a specialişti­lor din sectoarele de concepţie şi proiectare cu muncitorii a căror ex­perinţă creatoare este astfel mult mai rapid şi eficient pusă in valoare, fiind eliminaţi­­-în cea mai mare parte acei „timpi morţi“ care s-ar fi pierdut cu prilejul discuţiilor, al vizelor şi aprobărilor pentru apli­carea unor propuneri cum ar fi, de pildă, remedierile la unele documen­taţii tehnice vizind creşterea nivelu­lui tehnic şi funcţional al produselor, reducerea consumului de materii prime, energie, a manoperei. Printre noile tehnologii introduse ca urmare a acestei colaborări directe dintre specialişti şi muncitori la locul de producţie, menţionez doar matriţarea roţilor dinţate şi de acţionare la lo­comotivele de mină, care, spre deo­sebire de cea utilizată anterior (for­jare liberă), determină reducerea substanţială a timpului de execuţie, aduce importante economii de ma­terii prime şi diminuarea adaosului mare de prelucrare prin aşchiere, dar conduce şi la creşterea importantă a calităţii produselor. 2. Aş vrea să relev că, în spiritul cuvîntării tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul gene­ral al partidului nostru, la Plenara C.C. al P.C.R., din 13—14 noiembrie 1985, comitetul de partid, organiza­ţiile de bază şi-au concentrat cu şi mai multă hotărîre atenţia în direc­ţia mobilizării tuturor forţelor co­lectivului la creşterea în continuare a productivităţii muncii, pentru respectarea riguroasă a disciplinei tehnologice şi a muncii, în di­recţia reducerii cheltuielilor ma­teriale de producţie, a îmbună­tăţirii calităţii produselor şi ri­dicării nivelului lor tehnic. In acest sens, în adunările generale, în cadrul invăţămintului politico-ideo­logic, prin toate formele şi mijloa­cele muncii politice de masă acţio­nam in direcţia unei largi şi atot­cuprinzătoare cunoaşteri şi însuşiri de către comunişti, de către toţi oa­menii muncii, a hotăririlor de partid şi legilor ţării, a orientărilor şi in­dicaţiilor secretarului general al partidului. Avem deplina convingere că astfel va creşte continuu con­ştiinţa revoluţionară a comuniştilor, a întregului colectiv, ceea ce se va reflecta in întărirea disciplinei, ordi­nii, in preluarea şi generalizarea o­­perativă a experienţei pozitive. In acelaşi context, ţin să subliniez că ne propunem, de fapt acţionăm, pen­tru a asigura din primele zile ale anului aplicarea măsurilor vizînd creşterea productivităţii muncii in 1986 cu 6,5 la sută in comparaţie cu anul recent încheiat. Pentru aceasta, aş aminti doar două direcţii mai im­portante ale activităţii politico-or­­ganizatorice. In primul rind măsu­rile stabilite pentru creşterea con­siderabilă a gradului de perfecţio­nare şi policalificare profesională a tuturor membrilor colectivului — de la cadrele de conducere şi ingineri pînă la ultimul lucrător. In al doilea rind este vorba de mobilizarea co­muniştilor, a specialiştilor, a tuturor oamenilor muncii la perfecţionarea organizării muncii, a producţiei. Ne preocupă, spre exemplu, părerile, propunerile, observaţiile oamenilor muncii pentru o mai bună profilare a formaţiilor de lucru în realizarea unor produse şi subansamble, mă­sură impusă de necesitatea de a se elimina risipa destul de mare de timp care se înregistrează încă prin de­sele schimbări de produse executate. Gavril COSTEA secretar al comitetului de partid din întreprinderea „Unio" — Satu Mare unele mentalităţi care dovedeau co­moditate. Dar am considerat că a­­ceasta acţiune are un rol hotăritor în asigurarea energiei necesare­­bu­­nei funcţionări a instalaţiilor şi uti­lajelor, implicit pentru asigurarea îndeplinirii sarcinilor de plan. Mă­surile tehnico-organizatorice între­prinse, dar şi munca politico-orga­­nizatorica desfăşurată, dezbaterile­­ din cadrul adunărilor generale ale organizaţiilor de bază, propaganda vizuală, discuţiile individuale au a­­sigurat recuperarea a circa 40 800 tone combustibil convenţional, ceea ce echivalează cu consumul de e­­nergie al unităţii pe timp de 80 de zile. Este numai un exemplu, din atitea altele, în care comitetul de partid, organizaţiile de bază au ac­ţionat cu perseverenţă şi au dobin­­dit o bună experienţă in cursul anu­lui trecut. 2. Bineînţeles, in acest an, primul din cincinalul 1986—1990, ne aşteap­tă sarcini mult mai mari. Fiind to­tuşi una din unităţile economice mu­reşene care in 1985 nu şi-a îndepli­nit planul la unii indicatori, am a­­nalizat la sfirşitul anului trecut, in­tr-un puternic spirit critic şi auto­critic, intrea­ga noastră activitate. Concluzia principală desprinsă in urma analizei, la fiecare loc de muncă, atît a cauzelor care au gene­rat anumite nerealizări, cit şi a căilor prin care vom acţiona pentru încadrarea strictă in normele de consum a fost aceea că avem po­sibilităţi pentru realizarea tuturor sarcinilor de plan. In acest scop, măsurile luate au pus accentul pe valorificarea posibilităţilor teh­nico-organizatorice interne de care dispunem. Propria experienţă ne-a demonstrat că implicarea mai pro­fundă, creşterea calităţii muncii politico-organizatorice a organiza­ţiei de partid determină in mod nemijlocit creşterea, eficienţei,, ac­tivităţii economice. Că este aşa, că avem încă numeroase posibilităţi care, printr-o mai largă mobilizare a întregului colectiv la valorificarea lor, pot­­ asigura prevenirea neajun­surilor manifestate in anul prece­dent, o dovedeşte şi următorul fapt. In urma intensificării controlu­lui organizaţiilor de partid asu­pra cauzelor care au determinat neincadrarea în consumurile de energie riguros stabilite, au fost depistate nu numai anumite „su­pape“ ale risipei, ci au fost identificate noi rezerve de eco­nomisire a energiei şi combusti­bilului care vor fi puse in valoare în cel mai scurt timp. Aşa sunt căl­dura topiturii de carbid (care pără­seşte cuptorul o dată cu şarja la tem­peratura de 1 700—1 300” Celsius), uti­lizarea pe scară mai largă a gaze­lor reziduale — oxidul de carbon — arse la faclă, termoficarea în grad sporit, cu resurse proprii, a combi­natului şi chiar încălzirea in per­spectivă a blocurilor de locuinţe din zona combinatului cu gazele rezi­duale din unitatea noastră. Iată, aşa­dar, ce rezerve importante există, rezerve care printr-o mai eficientă muncă politico-organizatorică a or­ganizaţiei de partid pot fi valorifi­cate prompt în scopul sporirii efi­cienţei întregii activităţi economice a colectivului nostru. Tudor SPINEANU secretar al comitetului de partid din Combinatul chimic Tîrnăveni Insuşindu-şi aprecierea tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind necesita­tea dezvoltării mult mai puternice a micii industrii alimentare, Congresul al III-lea al consiliilor populare a cerut organelor locale ale puterii de stat să dezvolte amplu producţia de preparate şi semipreparate culinare, sectoarele de conserve, de industria­lizare a produselor agricole, să or­ganizeze pe scară largă centre de pregătire a hranei pentru popu­laţie. Materializînd aceste prevederi, Programul privind dezvoltarea pro­ducţiei de preparate culinare în pe­rioada 1986—1990 vine să precizeze modul în care să se asigure valori­ficarea superioară a resurselor agro­­alimentare de care dispune econo­mia naţională, pentru realizarea unor condiţii tot mai bune de satisfacere a cerinţelor de consum ale popu­laţiei. Cum îşi găsesc materializare aceste preocupări în judeţul Arad ? — Pentru aplicarea acestor preve­deri — ne spune tovarăşul Trifon Darie, prim-vicepreşedinte al Consi­liului popular judeţean Arad — in prezent se definitivează în judeţul nostru programe riguroase pe fieca­re sector de activitate şi pe fiecare localitate — înscrise în cadrul pro­gramelor teritoriale de autocondu­­cere şi autoaprovizionare — astfel incit în 1990 să se ajungă la dublarea volum­ului micii industrii alimenta­re. Se are în vedere in acest scop ca toate unităţile arădene din cadrul industriei alimentare, comerţului şi cooperaţiei să-şi dezvolte baza mate­rială destinată prelucrării şi desfa­cerii produselor alimentare, o dată cu îmbunătăţirea calităţii şi diver­sificarea meniurilor oferite. In mod deosebit, a ţinut să releve interlocu­torul, se urmăreşte orientarea micii industrii alimentare către valorifica­rea posibilităţilor locale, domeniu care oferă largi posibilităţi de ac­ţiune. O RESURSĂ INEPUIZABILĂ. CAPACITATEA COLECTIVULUI DE A VALORIFICA REZERVELE EXISTENTE LA FIECARE LOC DE MUNCĂ 1. Sîntem o unitate economică pu­ternică, unda, ca și în alte între­prinderi, succesul sau insuccesul în îndeplinirea sarcinilor de plan depind în mod hotăritor de modul in care fiecare membru al colectivului, în frunte cu comuniştii, işi îndeplineş­te sarcina încredinţată la locul de muncă. Cind afirm aceasta, am în vedere că la noi, în Combinatul chi­mic din Tîrnăveni, cele 36 organi­zaţii de bază cuprind nu mai pu­ţin de 2 450 membri de partid, o for­ţă puternică a cărei capacitate poa­te, dacă este bine organizată şi pusă în valoare, să soluţioneze numeroa­se probleme considerate­­ la un mo­ment dat chiar insolubile. Aş vrea să mă refer la un singur exemplu care demonstrează cît de eficientă poate fi munca politico-organizatori­­că în mobilizarea forţelor colectivu­lui la valorificarea tuturor resurse­lor, a tuturor posibilităţilor existen­te în vederea îndeplinirii cu efi­cienţă sporită a sarcinilor economi­ce. Prin specificul său tehnologic, combinatul nostru este un mare con­sumator de energie şi combustibil — circa 130 MW energie electrică in fiecare oră. Or, pentru a depăşi in parte greutăţile ivite in cursul anului 1985 din cauza deselor între­ruperi de curent, comitetul de partid, organizaţiile de bază si-au axat în­treaga activitate politico-organizato­­rică spre mobilizarea eforturilor în­tregului colectiv­­ în direcţia, econo­misirii, a identificării şi valorifică­rii tuturor resurselor energetice re­­folosibile existente in combinat. Şi studiile întreprinse la fiecare loc de muncă cu ajutorul activu­lui de partid ne-au demonstrat, la o evaluare chiar aproximativă a acestor rezerve, că există posi­bilitatea de economisire, anual, a circa 65 000 de tone combustibil convențional. Acesta a fost primul pas. Al doilea, și cel mai important, a fost mobilizarea concretă a for­țelor colectivului la valorificarea a­­cestor posibilităţi. Adică a aplicării propunerilor şi sugestiilor oamenilor muncii, a măsurilor stabilite de că­tre comitetul de partid şi consiliul oamenilor muncii. Sigur, am avut de înfruntat şi unele greutăţi. Chiar şi Exigenţe ale autoaprovizionării în noul an In acest cadru general, răspun­deri importante revin unităţilor coo­peraţiei de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor. Un început pe care se pune bază : dezvoltarea bazei materiale. „Dez­voltarea producţiei industriei ali­mentare este una din preocupările de prim ordin ale cooperaţiei de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor, ne-a declarat tovarăşul Traian Neagu, preşedintele UJECOOP Arad. Ca urmare, acest sector a ajuns să reprezinte mai bine de o treime din totalul producţiei noas­tre de mică industrie. Unităţile res­pective desfac anual mărfuri alimen­tare, în special preparate din legu­me şi carne, semiconserve şi pro­duse semiindustrializate, in valoare de circa 100 de milioane de lei. Dar, dincolo de rezultate, de creşterile înregistrate de la an la an, este de remarcat preocuparea unităţilor coo­peratiste de a adapta oferta de pro­duse la cerinţele cetăţenilor, ale clienţilor noştri. Mai sintetic, această adevărată concepţie s-ar putea for­mula astfel : reţete locale din re­surse locale potrivit cerinţelor lo­cale, deci cu mare eficienţă econo­mică şi socială“. Practic, s-a pornit de la consti­tuirea bazei materiale proprii de realizare a produselor agroalimen­­tare. Intrucît „materia primă“ pentru preparatele culinare ce se desfac prin reţeaua cooperaţiei provine, in cea mai mare parte, din gospodă­­riile-anexă şi microfermele proprii. In total, cooperaţia de producţie, achiziţie şi desfacere a mărfurilor are in judeţ 30 de asemenea unităţi agrozootehnice, cele mai dezvol­tate fiind cele din oraşele Pincota, Sebiş, Ineu, Nădlac, Curtici, Chi­­şineu-Criş. Cum arată, cum s-au înfiinţat şi dezvoltat aceste unităţi ? Un răs­puns îl oferă „istoria“ fermei coo­peraţiei din Pincota, una dintre cele mai mari şi mai bine gospodărite din judeţ. Totul a început în urmă cu ciţiva însemnări din judeţul Arad ani, când cooperaţia a solicitat să i se încredinţeze introducerea in cir­cuitul agricol a unor terenuri consi­derate improprii acestei utilizări. Apoi, toţi angajaţii cooperativei au muncit efectiv cîteva luni după orele de program: s-au curăţat terenurile de pietriş, s-a săpat la cazma întrea­ga suprafaţă, s-au făcut repetate fer­tilizări. Eforturile nu au fost in za­dar, cum se temeau unii. „Astăzi — ne spune preşedintele cooperativei de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor Pincota. Nicolae Stoian — acea suprafaţă reprezintă o puter­nică bază furajeră, cultivată in sis­tem intensiv, care asigură cea mai mare parte a hranei necesare unui şeptel apreciabil : 24 de vaci în lac­­taţie, 70 de scroafe de reproducţie, 100 de iepuri matcă, 2 000 de păsări. La care se adaugă in fiecare an circa 65 de tăuraşi şi 250 de porci la îngrăşat, sute de iepuri pentru carne şi blană, zeci de mii de pui“. Această veritabilă unitate zooteh­nică, avîrnd o producţie in valoare de 3 milioane lei pe an şi o foarte bună rentabilitate, este servită doar de 12 „permanenţi“, conduşi de in­ginera Elena Lazea (dar, conform obiceiului rămas incă de la amena­jarea fermei, toţi angajaţii coopera­tivei — 167 la număr — continuă să dea o mină de ajutor în timpul lor liber). Ce inseamnă această bază de pro­ducţie agroalimentară in peisajul oraşului Pincota o pot spune cel mai bine locuitorii săi, care se aprovi­zionează curent prin intermediul unităţii „Gospodina“ şi al celorlalte unităţi de consum colectiv ale coo­peraţiei. De notat că legumele folo­site pentru producerea preparatelor culinare se obţin tot prin autoapro­vizionare, deoarece ferma zooteh­nică se învecinează cu o seră de le­gume, aparţinind aceleiaşi coope­rative. Dar unde este specificul local al reţetelor ? Şi totuşi, in valorificarea produselor, producătorii din reţeaua micii industrii alimentare locale în­­timpină un neajuns. Atît cei din Pincota, cit şi cei din Chişineu-Criş sau din alte unităţi de acest fel din judeţ. Este vorba de faptul că re­ţetele lor (provenite din „resurse locale“) nu pot avea, deocamdată, decât în mică măsură şi un specific de preparare local. De ce ? „Pentru că ni se impun reţete „stas“, apli­cate de marea industrie alimentară, ne-a declarat preşedintele UJECOOP. Dar cetăţenii localnici, ca şi turiştii, caută şi secele preparate şi semipre­parate care ţin de tradiţia locală şi care fac şi ele faima acestor locuri. Pentru a le produce avem tot ce ne trebuie. Ne lipsesc însă aprobările necesare şi preţurile“. Cum se vede, lipsa aceasta ţine mai mult de un anume formalism, pînă acum reţetele locale fiind tra­tate... in general. Spunem aceasta deoarece la compartimentul de pre­turi al secţiei de planificare-dezvol­­tare a consiliului popular judeţean ni s-a spus ba că nu ar exista po­sibilitate legală, ba că nu ar exista solicitări. Ulterior insă, adjunctul şefului secţiei respective, tovarăşul Cornel Părăoan, ne-a declarat că există cîteva cereri mai vechi in acest sens, nesoluţionate insă, deşi posibilităţi de soluţionare există. In judeţul Arad, unităţile coopera­ţiei de producţie, achiziţii şi desfa­cere a mărfurilor, alături de cele­lalte unităţi cooperatiste, au un po­tenţial notabil de extindere a pro­ducţiei agroalimentare. Desigur, cu condiţia ca unităţile de mică indus­trie alimentară şi producţie culina­ră să fie sprijinite in valorificarea superioară a resurselor proprii, prin toate mijloacele, inclusiv prin reglementări locale. Cu atît mai mult cu cit aceasta este una din modalită­ţile importante prin care consiliul popular judeţean poate sprijini şi sti­mula diversificarea preparatelor cu­linare, satisfacerea în condiţii tot mai bune a cerinţelor de consum ale populaţiei. Ion MARIN Tristan MIHUŢA corespondentul „Scinteii" Dezvoltarea micii industrii alimentare locale SCINTEIA — miercuri 15 ianuarie 1986 Alba. lulia, străveche cetate pe coordonatele noilor dimensiuni edilitare Foto: Sandu Cristian Şi municipiul Alba lulia a cu­noscut in ultimii ani o puternică dezvoltare economică şi socială, care a conferit acestei străvechi­­aşezări o înfăţişare nouă, întineri­tă. Cartiere întregi şi ansambluri de locuinţe au fost înălţate pe Platoul Romanilor, în zona preuzi­­nală şi lingă riul Ampoi. Au în­ceput lucrările de sistematizare a zonei centrale şi de înălţare a centrului civic. Indiferent însă de perimetrul in care s-a construit în aceşti ani, edilii municipiului au avut mereu in vedere cetatea isto­rică a Albei Iulii. Obiectivul ur­mărit este acela de a asigura in­tegrarea cetăţii şi a incintei sale in organismul viu al oraşului. A­­dică evitarea situaţiei create la­­un moment dat ca această impunătoa­re amenajare să constituie un fel de pată albă pe harta municipiului sau numai un spaţiu de trecere. Realizările de pînă acum fac parte dintr-un program inclus, aşa cum am amintit, in preocupările edili­lor. Miile de turişti care vizitează Alba lulia şi poposesc la Muzeul Unirii, la Sala Unirii sau la Celula lui Horea au înregistrat cu siguran­ţă rezultatul acestor preocupări. La aceste realizări şi la preocu­pările actuale se referă tovarăşul Gheorghe Ilişiu, prim-vicepre­­şedinte al consiliului popular mu­nicipal . „ In­ primul rind, în atenţia or­ganelor locale judeţene şi munici­pale s-a situat problema valorifi­cării spaţiului, a unor clădiri din incinta cetăţii. In afara clădirilor care, prin tradiţie, au o destinaţie anume, au fost vizate edificiile care pot dobîndi o utilitate publi­că d­intr-un domeniu care să fie în armonie cu semnificaţia primită de aceste locuri datorită evenimente­lor istorice petrecute aici. Cea­ mai vie ilustrare a acestei orientări este înfiinţarea în 1968, la indica­ţia secretarului general al partidul­­ui, a Muzeului Unirii, într-o clă­dire cunoscută sub numele de Ba­bilon. Alte clădiri au fost renova­te, devenind sediile unor instituţii judeţene: Comitetul judeţean pen­tru cultură şi educaţie socialistă, Inspectoratul şcolar judeţean, Con­siliul judeţean al pionierilor, fi­liala judeţeană a Uniunii artişti­lor plastici. In prezent se execu­tă lucrări de reparaţii la palatul Apor, edificiu în care va fi ame­najată Casa pionierilor din muni­cipiul Alba lulia. O altă clădire, care intr-o anumită perioadă a servit ca sediu administrativ, a fost preluată de Liceul industrial nr. 4, lucrările de reparaţii şi renovare fiind in curs de execuţie. La bi­blioteca documentară Batthyaneum se lucrează la restaurarea Observa­torului astronomic. De asemenea, o serie de construcţii înălţate ulte­rior, fără nici o valoare practică sau arhitecturală, au fost demo­late, in locul lor fiind amenajate scuaruri. Dind unor clădiri desti­naţia menţionată, se înfăptuieşte, implicit, dezideratul restaurării şi conservării lor. De altfel, toate clădirile cu valoare arhitecturală au fost renovate, punîndu-se ast­fel în evidenţă elementele şi de­taliile caracteristice stilului şi epocii în care au fost construite. Au fost, de asemenea, executate importante lucrări edilitar-gospo­­dăreşti, extinderea reţelelor de apă şi canal, modernizarea străzi­lor. A fost oprită circulaţia auto în incinta cetăţii. Toate aceste lu­crări nu acoperă însă sfera pre­ocupărilor noastre. — Ce alte acţiuni au fost iniţia­te? Cu ce rezultate? — O construcţie de asemenea f invergură şi cu o asemenea va­­pare istorică, parte integrantă a municipiului, trebuie conservată şi­­valorificată în întregime, cu toate implicaţiile urbanistice. Pentru am­manarea şanţurilor exterioare de­­apărare ale cetăţii, cu sprijinul unor unităţi economice şi al cetă­ţenilor, prin muncă patriotică, au fost amenajate cinci terenuri spor­tive şi un teatru de vară în aer li­ber, un spaţiu cultural unic în fe­lul său. Tot pentru apropierea ce­tăţii de viaţa oraşului, de activi­tăţile sociale ale locuitorilor, in vecinătatea acesteia au fost con­struite ansamblul de locuinţe „Parc-Cetate“, hotelul turistic „Cetate“, Casa de cultură a sindi­catelor, sediul filialei judeţene a Arhivelor Statului, un parc. In ju­rul cetăţii au fost construite alte două ansambluri de locuinţe în­tr-o arhitectură specifică zonei: Muzeul Unirii, in cadrul căruia funcţionează şi Oficiul judeţean Alba al patrimoniului cultural na­ţional, este in fapt un veritabil custode al cetăţii. Iată de ce am notat şi opinia dr. Gheorghe An­gh­el, directorul muzeului, cu pri­vire la rezultatele şi cerinţele va­lorificării acestor vestigii : — Fără­­ îndoială că s-a pornit pe un drum bun şi s-a perseverat cu folos. De mai multă vreme ne gîndim la amenajarea în incinta cetăţii a unui parc şi a unei re­zervaţii arheologice. Săpăturile ar­heologice efectuate în acest an ne-au indicat şi locul cel mai ni­merit : zona monetăriei, situată în mijlocul cetăţii, deosebit de acce­sibilă turiştilor. Un spaţiu de a­­proximativ un hectar ne oferă o parte din zidul vechii cetăţi me­dievale a Albei Iulii in care a in­trat triumfal Mihai Viteazul, o parte din castrul roman de la P Apu­­lum şi un zid al vechii monetării a oraşului. Sondajele arheologice efectuate indică existenţa in aceas­tă zonă a unor vechi construcţii romane. Un­ obiectiv pe care edilii muni­cipiulu ’Şi­ l-ah 'trecut, cerutatori­­tate, pe agenda lor de lucru. Ştefan DUMICA corespondentul „Scinteii" DIN JUDEŢELE TĂRII ALBA IULIA Istorie nouâ într-o străveche cetate Fapte, iniţia­tice, preocupări BACĂU . Apartamente mai multe pentru oamenii muncii în centrul municipiului Bacău, ca şi în noile cartiere de lo­cuinţe, au fost­ înălţate şi pre­date „la cheie“ oamenilor mun­cii, în ultima vreme, blocuri însumind peste 1 800 de aparta­mente. Cu acestea, numărul a­­partamentelor nou construite in municipiul de pe Bistriţa a ajuns la 50 000. Locuinţe noi au fost înălţate şi în centrele muncitoreşti de pe văile Bistriţei şi­ Trotuşului, in staţiunea balneoclimaterică Slănic Moldova, ca şi in comu­nele judeţului. Numai in anul de curînd încheiat au fost cons­truite în județ şi predate bene­ficiarilor peste 3 300 de noi apartamente, iar pentru anul a­­cesta, primul din cel de-al VIII-lea cincinal, se prevăd a fi construite alte 2 800 de aparta­mente. (Gheorghe Baltă, cores­pondentul „Scinteii“). — 1B—M De la „Litoral“ la „Poarta Mării“ Ştiţi ciţi paşi sunt de la „Litoral“ la „Poar­ta Mării“ ? Exact 415. Este vorba de dis­tanţa dintre două uni­tăţi de alimentaţie pu­blică. Ambele pe fru­moasa magistrală Co­­lentina din Capitală. Dar are vreo im­portanţă distanţa din­tre ele ? Are, pentru că, deşi este mică, ea este totuşi... foarte mare. Sunt paşii pe care ii fac mulţi cetă­ţeni care doresc să ia masa. Dar numai în sens unic : de la „Li­toral“ la „Poarta Mă­rii“. Despre ce este vor­ba ? în localul auto­servirii „Litoral“, pe fiecare din stilpii in­teriori, ba şi pe pere­tele din fund, litere mari anunţă „Fumatul oprit“. Dar consuma­torii abia se văd, ca prin ceaţă, din cau­za... fumului de tutun. De unde întrebarea pe care şi-o pune cetă­ţeanul : a rămine sau a nu rămine ? Mai a­­les că în această îm­părăţie a fumatului, scrumul e rege , îl poţi găsi chiar şi dea­supra mămăliguţei cu brinză şi smintînă din vitrina deschisă. Pe peretele din spatele vitrinei — alte in­scripţii, în număr de cinci : două avertizind că „Berea se serveşte numai cu mincare“, două îndemnind la „Nici o bere fără min­care“, iar una averti­zind „Verificaţi gra­majul la bere“. (Cum?) Iar „obişnuiţii casei“ se... conformează. Unul ia un iaurt şi... şase halbe; altul — un măr şi... patru halbe, iar altul îşi manifes­tă „preferinţa“ pentru o „gustare“ la cele trei halbe, constînd din... „oţet cu ulei“ pe fun­dul unei farfurioare. La mese — 24 de clienţi, înecaţi în fum de tutun şi... bere. Nici urmă de mişcare. Gestionarul, Anton Răducanu, este de a­­cord că „nu-i cum ar trebui să fie“, dar in acelaşi timp ridică din umeri neputincios : „Ce să te fac ?“. Întrebare ce-şi gă­seşte soluţia foarte simplu : făcind cei 415 paşi spre unitatea si­milară, „Poarta Mă­rii“. Unde, dinspre supermagazinul de vi­zavi, „Bucur-Obor“, sau, la ora prinzului, dinspre unităţile in­dustriale vecine, se scurg adevărate şu­voaie de oameni, în­­timpinaţi de ghivecele cu flori de la feres­tre, de vitrinele stră­lucind de curăţenie, din care îmbie prepa­ratele alimentare ade­menitoare. In ziua respectivă — 25 de fe­luri, dintre care 13 pe bază de peşte. Volu­mul vînzărilor zilnice — 25 000—30 000 lei. Intr-un cuvint, oame­nii au de ce să-şi spu­nă „poftă bună“ şi „să vă fie de bine“. Desigur, paşii amin­tiţi nu reprezintă o distanţă mare. Ce-ar fi ca cei de la „Litoral“ să-i parcurgă, pentru o vizită de informare la „Poarta Mării“ ? N-ar fi deloc obositor — şi cu cît mai curind, cu atît mai bine. Laurentiu DUŢA Prin ceaţă artificială Despre repercusiu­nile nefaste ale fuma­tului asupra sănătăţii oamenilor s-a scris mult in presă. Dar — din păcate — nu în­totdeauna încercări­le de convingere­ s-au soldat cu rezultatele scontate. Motiv pen­tru care a fost nevoie să se recurgă şi la unele măsuri organi­zatorice şi chiar admi­nistrative care să in­terzică fumatul în a­­numite locuri: în uni­tăţile economice cu grad sporit de pericu­lozitate, în unele uni­tăţi de alimentaţie publică, în vagoanele de nefumători ale C.F.R. etc. Cu toate acestea sunt încă multe alte locuri — mult prea multe — in care asemenea mă­suri ar fi la fel de ne­cesare. Bunăoară, şo­ferii autobuzelor de pe traseele transpor­tului in comun fu­mează în cabine, in timp ce maşinile sunt pline cu călători ; unii medici îşi consultă pacienţii — chiar şi atunci cînd consultă cardiaci, suferinzi de maladii pulmonare sau copil — trăgînd vîrtos din ţigară etc. Sunt doar citeva as­pecte despre care mai mulţi cititori ai „Scin­teii“ ne-au scris re­cent, prezentindu-ne diferite cazuri con­crete. Totodată citito­rii ne sesizează că nici măcar în locurile unde fumatul este interzis, dispoziţia nu se res­pectă întotdeauna. „Deşi s-au stabilit va­goane speciale pentru nefumători, organele de control C.F.R. nu intervin întotdeauna pentru a sancţiona pe cei care poluează ae­rul din aceste vagoane — ne sesizează într-o scrisoare ing. pensio­nar Ion Zlătescu din Bucureşti. Am călăto­rit mult şi mi-am pu­tut da seama cit îi este de greu unui ne­fumător să suporte fumul de ţigară. Dacă s-au introdus vagoane pentru nefumători, de ce nu se iau şi măsu­rile necesare pentru a se respecta regulile stabilite ?“ — se în­treabă in finalul scri­sorii corespondentul nostru, întrebare valabilă şi pentru alte sectoare de activitate , de pildă, in cofetării şi in restaurantele-pen­­siune. Coresponden­tul nostru voluntar Aurelian Tatomir din Bucureşti ne preci­zează in scrisoarea sa că ar fi o plăcere să serveşti meniurile de la restaurantul „Ciş­­migiu“, atit de gustos sunt preparate, dar plăcerea dispare şi se transformă in contra­riul ei deoarece in local domneşte o cea­ţă artificială, intr-atit este aerul imbicsit de fumul de ţigară al unor tineri care îşi sorb cafeaua sau co­niacul. Cu toate că nu sunt împotriva acestor tabieturi, continuă co­respondentul în scri­soarea sa, m-am în­trebat nu o dată: cum pot sta aceşti ti­neri care poluează ae­rul ore întregi in res­taurante fără ca şefii de sală să intervină ? Măcar în orele de prînz, de servire a abonaţilor, să se asi­gure puţin aer curat, un climat plăcut in unităţile de alimenta­ţie publică. O cerinţă legitimă, care trebuie — de fapt, trebuia de mult! — respectată şi înde­plinită. Cu fermitate şi consecvenţă, Dumitru MANOLE

Next