Scînteia, februarie 1986 (Anul 55, nr. 13513-13536)
1986-02-01 / nr. 13513
SCI NT El A —simbätä 1 februarie 1986 MAXIMĂ RĂSPUNDERE PENTRU REALIZAREA PLANULUI ŞI PRODUCŢIILOR SUPLIMENTARE In industria chimică rezultatele din luna ianuarie — îndemn pentru realizări şi mai mari Obiectivul principal - modernizarea instalaţiilor La Combinatul chimic din Giurgiu este în curs de aplicare un amplu program de măsuri menit să determine obţinerea unor rezultate superioare la toţi indicatorii de plan. Pe scurt, în paralel cu realizarea şi depăşirea producţiei fizice planificate, chimiştii din Giurgiu acordă în prezent atenţie executării lucrărilor de montare a încă 50 celule de electroliză, modernizării fazei de comprimare şi lichefiere a clorului şi îmbunătăţirii procesului de fabricaţie la faza de purificare a saramurii şi de evaporare a leşiei. Aceste prime intr-un program mai amplu de modernizare a instalaţiilor şi proceselor tehnologice, vor crea premise sigure pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan ce revin combinatului în anul 1986. La instalaţia de evaporare, inginerul Gheorghe Niculescu, şeful acestei secţii, ne informează că toate cele 11 centrifuge de mare capacitate de la baza pentru separarea sării din leşie medie, care prezintă o uzură fizică şi morală avansată, sunt supuse unui amplu proces de modernizare. „Majoritatea pieselor de schimb trebuiau procurate din import, ne precizează interlocutorul. Dar pe baza soluţiilor tehnice şi proiectelor, elaborate de muncitorii de înaltă calificare • Florian Stoenescu și Adriain Păcuraru, au fost concepute alte scheme de interblocaj și automatizare pe componente, care au fost realizate in combinat. Pînă acum s-au încheiat lucrările la trei centrifuge. Efecttele , timpul irosit datorită întreruperilor accidentale în funcţionarea centrifugelor a fost redus la zero, prevederile planului la producţia fizică au fost depăşite şi, totodată, s-a îmbunătăţit calitatea leşiei, prin scăderea conţinutului de sare cu 50 la sută*. Eforturi şi rezultate similare concretizate în obţinerea de producţii suplimentare şi la secţia solvenţi. Inginerul Adrian Drăghici, şeful secţiei, ne-a precizat că, in fiecare din zilele lunii ianuarie, s-au produs peste plan circa 12 tone solvenţi în două sortimente de foarte bună calitate. De altfel, calitatea ireproşabilă a acestor produse este atestată de fişele de distilare a fiecărei şarje ; toate consemnează invariabil că procesul de concentraţie in produsul finit este de 99,90 la sută. Deci foarte bun. „Rezultatele obţinute — ne spune şeful secţiei — sunt cu atît mai valoroase cu cit la realizarea solvenţilor se utilizează ca materie primă produşi secundari de la instalaţia de epiclorhidrină, produşi care pînă nu de mult erau distruşi prin ardere. Folosindu-i acum in procesul de producţie, înlocuim propilena, materie primă derivată din procesul de rafinare a petrolului“. Chimiştii Constantin Jianu, Gheorghe Vădana, Viorel Tănase, Gheorghe Ionescu, Idri Dumitrescu, de fapt întregul colectiv al secţiei acţionează intr-un climat de ordine şi disciplină desăvîrşite, printr-o dăruire exemplară în muncă, asigurînd funcţionarea în deplină siguranţă şi la parametri maximi a instalaţiilor. Desigur, nu am reţinut decit cîteva aspecte din activitatea desfăşurată la Combinatul chimic din Giurgiu în prima lună a anului. Dincolo de măsurile aplicate şi de rezultatele obţinute, menţionăm un fapt la fel de important. Este vorba de hotărîrea acestui puternic colectiv de oameni ai muncii de a căuta şi pune în valoare noi modalităţi de perfecţionare a tehnologiilor de fabricaţie, de ridicare a parametrilor tehnici şi calitativi ai produselor, de prelucrare superioară a materiilor prime. Rezultatele din luna ianuarie demonstrează că specialiştii şi muncitorii din această unitate se află pe drumul cel bun. Ion MANEA corespondentul „Scînteii" , acţiuni, cuprinse La Combinatul chimic din Giurgiu Combinatul chimic din Giurgiu Foto : Agerpres Eforturi stăruitoare pentru creşterea şi diversificarea producţiei Combinatul „Azomureş“ din Tîrgu Mureş este una din unităţile de frunte ale industriei noastre de îngrăşăminte chimice, atît prin potenţialul productiv de care, dispune, cît şi prin rezultatele superioare obţinute anul trecut, ceea ce constituie o temeinică bază de abordare, în condiţii calitativ superioare, a prevederilor sporite de plan din acest an, precum şi pentru înfăptuirea sarcinilor ce revin acestui puternic colectiv muncitoresc din programul suplimentar dezbătut şi aprobat de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Fapt care a determinat personalul muncitor să-şi propună pentru 1986 obiective şi mai mobilizatoare. Bunăoară, dacă în anul precedent, la instalaţiile de îngrăşăminte chimice complexe, la cea de uree şi la fabricile de amoniac fondul de timp productiv a fost în medie, de circa 95 la sută, în acest an a fost luată hotărîre, ca, prin folosirea intensivă a insta- -------------------------latiilor, acest indice să ajungă la aproape sută la sută. Pe această bază, muncitorii și specialiștii din combinat s-au angajat să realizeze în anul 1986, în plus faţă de sarcinile de plan, 11 000 tone amoniac de sinteză, peste 8 000 tone îngrăşăminte cu azot in substanţă activă, 11 000 tone îngrăşăminte cu fosfor, 10 000 tone îngrăşăminte cu potasiu, peste 25 000 mc argon şi materiale fotosensibile în valoare de peste 10 milioane lei. După rezultatele obţinute în luna ianuarie, după felul cum este pregătită producţia în continuare, se poate aprecia că sunt create toate condiţiile ca aceste obiective să fie realizate şi chiar depăşite. De altfel, în pofida greutăţilor întîmpinate la un moment dat în aprovizionarea cu materii prime, planul la zi este îndeplinit integral la îngrăşăminte chimice, nitrocalcar, acid azotic, melamină, argon, filme radiografice şi alte produse. Aceste rezultate se datorează, în principal, faptului că fabricile de amoniac au funcţionat ireproşabil. Din discuţiile purtate cu specialiştii am aflat că sporul de producţie prevăzut să fie realizat în acest an la amoniac are la bază aplicarea unei măsuri tehnico-organizatorice deosebite. Prin recuperarea gazelor reziduale de la instalaţiile de amoniac 3 şi 4, iar după aceea prin utilizarea lor la instalaţia de amoniac, adaptată în acest scop, s-au obţinut utilizarea superioară a resurselor energetice refolosibile şi, concomitent, creşterea producţiei de amoniac. Iată şi o altă direcţie de acţiune urmărită cu stăruinţă. Este vorba de preocuparea pentru diversificarea producţiei de îngrăşăminte. Ca urmare, acum se produc, între altele, îngrăşăminte lichide cu azot, o gamă variată de îngrăşăminte complexe, cu uree, azotat de amoniu şi nitrocalcar şi este pe punctul de a se realiza la scară industrială îngrăşăminte cu microelemente. Totodată, pentru că în acest an o bună parte din producţia de îngrăşăminte este destinată exportului, în ţări de pe toate continentele, specialiştii combinatului au identificat soluţii de îmbunătăţire a granulometriei şi aspectului comercial ale produselor. Deoarece in acest an producţia de îngrăşăminte va creşte, pe aceleaşi capacităţi, cu 5,2 la sută, din care circa 50 la sută urmează a fi destinată exportului, preocuparea de bază a colectivului nostru este ca prin măsurile tehnico-organizatorice luate să asigure utilizarea intensivă a capacităţilor de producţie existente, ca toate instalaţiile să funcţioneze, fără excepţie, la capacitatea nominală, iar unele, cum este fabrica de uree — chiar peste capacitate — ne-a precizat tovarăşul Andrei Cozoş, contabil-şef al combinatului. Un amănunt important : atît pentru unităţile agricole din ţară, cît şi pentru partenerii externi vor fi produse sorturi de îngrăşăminte complexe, bogate în fosfor şi potasiu. De asemenea, au fost definitivate contractele cu beneficiarii interni pentru acest an agricol, existînd o evidenţă clară, pe unităţi, a cantităţilor şi termenelor cînd trebuie livrate. In baza unui grafic riguros întocmit stabilit cu Ministerul Transporturilor, au fost asigurate toate mijloacele de transport de care este nevoie, astfel încît la data declanşării însămînţărilor de primăvară întreaga cantitate de îngrăşăminte să se afle în unităţi. Adăugind faptul că secţia de utilaje şi piese de schimb, din combinat este în măsură să asigure cu forţe proprii aproape întregul necesar de piese de schimb, se poate aprecia că în această unitate de frunte a industriei noastre chimice producţia acestui an se va desfăşura în cele mai bune condiţii. Gheorghe GIURGIU corespondentul „Scînteii“ La combinatul „Azomureş" din Tîrgu Mureş I----------------------------------------------------------------------------------------------------1 I mmmmmmmm \ • Colectivele combinatelor chimice din Făgăraş şi oraşul Victoria au datoria să analizeze cu exigenţă şi răspundere muncitorească neajunsu- ' ■ rile care au făcut ca anul trecut planul la export să nu fie realizat la . J nivelul prevederilor. Nu de alta, dar in noul an să nu se repete... „istoria". • Pe şantierul Combinatului chimic din Drobeta-Turnu Severin este I I prevăzut în acest an un adevărat „vîrf” de activitate, ceea ce impune să se acţioneze printr-o bună organizare şi cu maximă răspundere. Mai ales că anul trecut a fost încheiat cu nerealizări importante. Aviz, aşadar, Ministerului Construcţiilor Industriale şi conducerilor unităţilor de con- | strucţii-montaj care realizează lucrările pe acest șantier. |____ ______________________________- | I * imiţi AT !l/f m fcXPPMFNTE * REZULTATFA I ■_____in______________________|_______'i - - -____-■ • In luna ianuarie, colectivul Combinatului de îngrășăminte chimice din Slobozia a realizat suplimentar importante cantităţi de amoniac, îngrășăminte lichide, azotat de amoniu şi alte produse. Explicaţia acestor promiţătoare rezultate : folosirea intensivă a capacităţilor de producţie, întărirea ordinii şi disciplinei în muncă, ridicarea nivelului de pregătire profesională a personalului muncitor. • La Combinatul de îngrăşăminte chimice din Năvodari, printr-o organizare mai bună a procesului de producţie, întărirea disciplinei tehnologice şi folosirea cu eficienţă sporită a timpului de lucru, au fost depăşite sarcinile de plan pe luna ianuarie. Fapt care a permis, printre altele, livrarea suplimentară a unei mari cantităţi de îngrăşăminte chimice partenerilor externi. • • Peste 80 la sută din produsele realizate în acest an la Combinatul de îngrăşăminte chimice din Valea Călugărească vor fi de calitate superioară. Iată motivul pentru care, aici, au fost concepute şi omologate 15 sortimente noi de săruri pentru tratarea suprafeţelor metalice, reducîndu-se substanţial, pe această cale, efortul valutar. Grupaj realizat de Cristian ANTONESCU Un fapt este cert : în marea majoritate a unităţilor agricole există un interes deosebit pentru folosirea îngrăşămintelor naturale de care dispun. Fapt probat mai ales de cantităţile mari transportate şi administrate în cîmp şi în campania de fertilizare a ogoarelor din noul an agricol. O anchetă întreprinsă în unităţi agricole din judeţul Argeş confirmă din plin aprecierea. Aici, acţiunea de fertilizare a ogoarelor a pus în mişcare practic toate mijloacele de transport disponibile de la sate. In majoritatea localităţilor s-a acţionat şi se acţionează cu răspundere pentru identificarea şi punerea în valoare a tuturor resurselor de îngrăşăminte organice, indiferent sub forma în care se găsesc ele. Edificator este în acest sens faptul că numai în perioada 1 iunie — 30 decembrie a anului trecut, în unităţile agricole cooperatiste din judeţ au fost administrate pe cîmp 15.000 tone gunoi de grajd, adică aproape dublu faţă de cît s-a stabilit prin programele de fertilizare a ogoarelor pentru vara şi toamna anului trecut. Se pot da numeroase exemple ce pun în evidenţă răspunderea cu care acţionează oamenii pentru punerea în valoare a acestor uriaşe resurse de regenerare a capacităţii productive a pămîntului pe care o reprezintă îngrăşămintele organice. Pe podişurile deluroase de la Domneşti s-a obţinut anul trecut o producţie de 6 000 kg porumb ştiuleţi la hectar şi aceasta într-un an agricol nu tocmai favorabil. „Noi dispunem de o suprafaţă agricolă mică şi singura noastră şansă de dezvoltare constă în practicarea unui sistem intensiv de agricultură — ţinea să precizeze inginera-şefă a cooperativei agricole, tovarăşa Virginia Stanciu. Or, aceste terenuri podzolice nu pot fi făcute fertile decît cu ajutorul gunoiului de grajd. Se obţin anual circa 3 000 tone de asemenea gunoi, pe care îl cărăm zilnic in cîmp cu ajutorul a 20 de atelaje“. Evidenţiam la începutul acestor rînduri acţiunile de masă întreprinse în judeţul Argeş pentru îndeplinirea şi depăşirea prevederilor stabilite prin programele de fertilizare. Este un fapt pozitiv şi se cuvine a fi apreciat ca atare. Problema care se pune — nu consideraţiile de ordin general, ci ceea ce se vede în cîmp — este modul in care sunt utilizate ingrăşămintele naturale, preocuparea de a le valorifica integral şi la un nivel de eficienţă ridicat. Sînt lucruri arhicunoscute, unele dintre ele putem spune de secole, cum este acela că ingrăşămintele înainte de a fi introduse în pămînt trebuie lăsate o perioadă de timp la fermentat. Pentru aceasta, întotdeauna ţăranul nostru a depozitat gunoiul în platforme organizate la marginea grajdului şi nu de puţine ori la capătul parcelelor care urmau să fie fertilizate. Acum, în multe unităţi, această regulă nu numai că este respectată, dar este şi întregită cu tehnologii de preparare care grăbesc procesul de fermentare a gunoiului, îmbogăţindu-l şi cu elemente fertilizante. Trebuie spus însă că am întîlnit în agricultura judeţului Argeş mult prea numeroase situaţii in care sunt încălcate regulile elementare de pregătire şi folosire a îngrăşămintelor naturale. Prima şi cea mai des întâlnită este aceea că se transportă şi se împrăştie îngrăşăminte pe cîmp aproape aşa cum sunt luate din grajduri. Peste tot poţi auzi despre platformele în care gunoiul este preparat după metodele tradiţionale, dar în foarte multe locuri una se spune la sediul unităţii şi alta se vede în cîmp. Platformele lipsesc cu desăvîrşire. Lipsesc pentru că nu se face nici măcar minimum de efort de a crea măcar în incinta fermelor zootehnice acele depozite pentru gunoi, care să permită declanşarea procesului de fermentaţie a dejecţiilor, condiţie esenţială pentru punerea în valoare a substanţelor hrănitoare pe care le conţin ingrăşămintele, naturale. O mostră de ceea ce înseamnă dezinteres faţă de punerea în valoare a resurselor de îngrăşăminte organice am văzut mai ales la ferma zootehnică a C.A.P. Teiu, unde clasica platformă de bălegar era înlocuită de imaginea dezolantă a nesfârşitelor grămezi de bălegar împrăştiate de-a valma pe un teren arabil din apropierea grajdurilor. Un tractor echipat cu un dispozitiv de încărcare a gunoiului stătea înţepenit în mijlocul unei băltoace, aş■teptind remorcile folosite la transportul îngrăşămintelor naturale, dacă amestecul de paie complet nefermentate şi dejecţii se poate numi îngrăşămint natural, care mai mult va infesta pămîntul decît să-l fertilizeze. Şi totuşi era transportat pe cîmp şi el figurează în evidenţele cooperativei şi ale organelor agricole drept îngrăşăminte organice. Luat strict statistic, el contribuie, ce-i drept, la rotunjirea indicatorilor cantitativi stabiliţi prin programul judeţean, dar întrebarea este : cui foloseşte o asemenea joacă de-a fertilizarea pămîntului ? Evident, nimănui. Pentru că din toate punctele de vedere ea înseamnă pagubă în adevăratul înţeles al cuvîntului. Prin introducerea sub brazdă a unui aşazis gunoi viu se pierde în primul rînd o mare cantitate de substanţe active, ceea ce duce în final lanerealizarea sporurilor de recoltă scontate. ‘ Strîns legat de această practică se ridică o mare, foarte mare problemă. Conştienţi de gradul scăzut de conversie a îngrăşămintelor naturale în materia primă agricolă, unii specialişti caută să suplinească acest deficit de elemente fertilizante prin folosirea unor cantităţi nefireşti de mari de gunoi la hectar, între 120 şi 150 tone. Or, o asemenea cheltuială legată de transportul şi administrarea unor doze atît de mari duce în mod logic la consumuri exagerate de carburanţi, la imobilizarea unor capacităţi importante de transport, face in final ca aceastămetodă de fertilizare să fie incomparabil mai costisitoare decît aceea făcută pe cale chimică şi oricum mai neeficientă sub raportul consumurilor energetice la kilogramul de produse agricole. Dar problema nu se reduce numai la cheltuielile exagerate, pentru că în condiţiile în care în sectorul agriculturii socialiste a judeţului Argeş ,s-a identificat o cantitate totală de 544 000 tone de gunoi care a fost sau urmează să fie utilizată pentru sporirea producţiei agricole a anului 1986, cu această cantitate abia se pot fertiliza 5 000 hectare la dozele mari de îngrăşăminte practicate în multe unităţi. Dacăraportăm această cifră la suprafaţa agricolă totală pe care o deţin unităţile agricole rezultă că perioada de revenire cu îngrăşăminte organice pe aceeaşi sală este o dată la 15 ani. Este adevărat că acest lucru nu se petrece tocmai aşa în practică, şi aceasta întrucît mari întinderi de terenuri nici măcar nu fac obiectul acţiunilor cuprinse în programele anuale de fertilizare. In marea majoritate a fermelor zootehnice din judeţul Argeş se produc cantităţi foarte mici de gunoi, iar cele care se produc sunt folosite necorespunzător. Făcînd aceste afirmaţii avem în vedere în primul rînd faptui că Argeşul este al doilea judeţ, după Suceava, în ce priveşte mărimea efectivelor de animale. Numai în sectorul agriculturii cooperatiste se cresc aici un număr de taurine şi ovine echivalînd cu 90 000 unităţi vită mare (U.V.M.). Or, într-un sistem normal de gospodărire, de tip familial, se apreciază că pentru fertilizarea moderată a unui hectar de ogor sunt suficiente îngrăşămintele rezultate de la 3 unităţi vită mare. Admiţînd chiar că în toate cazurile ar fi utilizate doze duble de îngrăşăminte organice faţă de cit foloseau ţăranii înainte şi atunci anual ar trebui fertilizate în acest sector cel puţin 15 000—20 000 hectare, adică de aproape 4 ori mai mult decit se realizează în prezent. Această situaţie aduce în discuţie cerinţa de a spori pe toate căile, prin toate tehnologiile posibile cantităţile de îngrăşăminte naturale. Se invocă adesea şi faptul că în judeţul Argeş complexele zootehnice deţin o pondere mare şi că in aceste unităţi se realizează cantităţi mai mici de bălegar datorită faptului că în unele din acestea este exclusă folosirea aşternutului de paie pentru animale. Este adevărat. Dar şi mai adevărat este faptul că în mult prea multe locuri nu există preocupare pentru valorificarea integrală a dejecţiilor de la animale. Poate, bunăoară, crede cineva că de la cele 3 300 capete de taurine cît se cresc la asociaţia economică de îngrăşare a bovinelor Aninoasa se obţine anual doar 2 560 tone bălegar ? Cerinţa de a spori considerabil volumul de îngrăşăminte naturale porneşte tocmai de la cantităţile nefireşti de mici de dejecţii animaliere ce se recuperează în prezent intr-o serie de ferme zootehnice. Cu atît mai mult în condiţiile agriculturii noastre intensive, în condiţiile în care regenerarea masivă şi rapidă a capacităţilor productive a pămîntului nu poate fi concepută fără aplicarea în mod ştiinţific a unui sistem intensiv de fertilizare organică absolut necesar pentru menţinerea şi chiar sporirea cantităţii de humus din sol, se cer găsite metode de combinare a dejecţiilor de origine organică cu diferite resurse vegetale şi minerale pentru a spori cantităţile de îngrăşăminte naturale şi cu deosebire pentru a spori valoarea nutritivă a acestor îngrăşăminte. Este anormal ceea ce am văzut la Teiu, unde dejecţiile de la mi mai puţin de 15 000 de porci sunt pur şi simplu deversate de-a lungul unei văi, în loc ca ele să fie combinate cu gunoiul din grajdurile C.A.P.-ului, precum şi cu cel obţinut de la complexul de păsări, aceste ferme zootehnice fiind concentrate la un loc. Pentru folosirea cu mai mare eficienţă a îngrăşămintelor naturale, după opinia noastră, eforturile trebuie îndreptate în două direcţii. In primul rînd este necesar să fie găsite căi şi mijloace noi pentru creşterea cantităţilor de gunoi. Se cer apoi adoptate metode de preparare care să ducă la sporirea continuă a valorii nutritive a îngrăşămintelor. In acest sens este necesar să se stabilească soluţii care nu numai să oblige unităţile la aplicarea lor, dar acestea să aibă o aplicabilitate practică în condiţiile actuale ale agriculturii noastre, care nu-şi poate permite să ridice şi mai mult consumurile energetice la tona de produs, şi aşa destul de ridicate. în acest sens, în diferite unităţi s-au acumulat anumite experienţe atît în valorificarea superioară a dejecţiilor din marile complexe de tip industrial, cît şi a celor din fermele zootehnice de tip gospodăresc. Cu mai mulţi ani în urmă, la I.A.S. Tîrgovişte a fost pusă la punct o asemenea tehnologie pentru complexele zootehnice de tip industrial, soluţie care a fost preluată de mai multe întreprinderi agricole de stat şi care astăzi, la complexul de îngrăşare a tineretului taurin de la I.A.S. Panciu, îşi găseşte o aplicabilitate aproape de ceea ce ar trebui să reprezinte o tehnologie prin care se valorifică integral şi superior toate dejecţiile solide şi lichide. La staţiunea de cercetări agricole Albota, tovarăşul Constantin Nicolae ne-a prezentat o metodă de preparare combinată a gunoiului de la bovine şi de la porcine, amestecat cu diferite resturi vegetale şi adaos de îngrăşăminte chimice. O tehnologie mult mai simplă care are marea calitate de a fi şi foarte puţin costisitoare, dar şi apli- cabilă în orice unitate este aceea folosită la C.A.P. Salonta. De cîţiva ani, aici se practică o metodă de înnobilare a îngrăşămintelor naturale prin combinarea acestora cu amendamente, tehnologie foarte eficientă din toate punctele de vedere. Praful de calcar este introdus în grajd o dată cu schimbarea aşternutului şi, pină să intre în reacţie cu dejecţiile din aşternut, el joacă un important rol de dezinfecţie, cu influenţe pozitive mai ales asupra unghiilor animalelor. După scoaterea gunoiului din grajd, la platformă se administrează o nouă doză de amendamente. Se intensifică astfel procesul de fermentaţie a bălegarului, încît în 3—4 luni el este apt pentru fertilizarea ogoarelor. In acelaşi timp, calcarul sporeşte substanţele active, contribuie la îmbunătăţirea structurii solului. Perioada de fermentaţie se reduce la mai puţin de jumătate, iar calitatea îngrăşămîntului este incontestabil superioară. Ar fi de precizat că aici se produce anual după această metodă aproape 100 000 tone îngrăşăminte naturale, cantitatea cu care se fertilizează anual peste 1 600 hectare. Nu ne propunem în rîndurile de faţă să inventariem toate experienţele şi preocupările care există în această privinţă şi mai ales să apreciem care este mai utilă. In acest sens subliniem necesitatea ca organele de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii să sintetizeze toate experienţele acumulate în diferite unităţi şi împreună cu oamenii din producţie, cu specialiştii din unităţile agricole şi din cercetare să analizeze soluţiile posibile de a fi aplicate pentru a se ajunge la o concepţie limpede cu privire la modalităţile de sporire a cantităţilor de îngrăşăminte naturale, de sporire a valorii lor, de valorificare superioară. Un schimb de păreri al specialiştilor şi al oamenilor din producţie pe această problemă ar fi, socotim, binevenit. Pentru că există destule dovezi ca actualele cantităţi de dejecţii de toate categoriile din fermele zootehnice pot fi mult sporite prin adaosuri de diferite resturi vegetale, prin acţiuni de pregătire corespunzătoare a acestora. Intre altele, în discuţiile avute cu oamenii din producţie, s-a avansat ideea că acolo unde sunt mari concentrări de animale, complexe de tip industrial şi unde în apropiere se află ferme de taurine, ovine, porcine, păsări ar trebui constituite mici baze de preparare complexă a îngrăşămintelor naturale (cu atit mai mult cu cît nici pină acum în cele mai multe crescătorii de porci nu sunt folosite dejecţiile, fapt ce păgubeşte agricultura de o sursă importantă de îngrăşăminte şi, în acelaşi timp, poluează întinse zone de teren). Toate acestea şi multe altele trebuie să-şi găsească soluţionarea dacă se porneşte de la ideea, şi trebuie să se pornească, că în legătură cu ingrăşămintele naturale, deşi cunoscute de veacuri, sunt încă multe lucruri de învăţat. Iosif POP Aurel PAPACIUC Se ştie totul despre ingrăşămintele naturale? Sunt pretutindeni folosite cu eficienţă? O INVESTIGAŢIE ÎN UNITATI AGRICOLE DIN JUDEŢUL ARGEŞ ŞI CÎTEVA ÎNVĂŢĂMINTE ŞI SUGESTII CU VALABILITATE GENERALĂ PENTRU ORGANELE DE SPECIALITATE PAGINA 3 PENTRU TINE, PENTRU ŢARA! Obligaţia socială, îndatorirea patriotică a oricărui cetăţean de la sate este de a produce cit mai mult pentru trebuinţele lui, de a contracta cit mai mult pentru cerinţele societăţii! — Dacă cineva ar fi vorbit în urmă cu cîţiva ani despre contractări la fondul de stat din gospodăriile populaţiei comunei Chiajna, ar fi stîrnit nedumerire — ne spune tovarăşul Alexandru Tudorache, prim vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al sectorului agricol Ilfov. — De ce „nedumerire“ şi de ce anume Chiajna ? — Pentru că aici se cuibăriseră o serie de concepţii, ca să le zicem aşa, cam „boiereşti“ : „Capitala e la doi paşi, am meserie în oraş, nu-mi trebuie sapă“, sau, „decît să cresc găini mai bine dau o fugă să-mi cumpăr ouă“, sau... Pe scurt, comuna era un mare „client“ al pieţelor Capitalei. Dar client, nu producător, ci... cumpărător. Ei uite, lucrurile s-au schimbat. Comuna Chiajna nu numai că-și asigură acum întregul necesar de produse agroalimentare, dar anul acesta a fost printre primele din sector in care gospodarii au încheiat toate contractele de produse agroalimentare pentru fondul de stat. Iar la toate capitolele — creşteri substanţiale faţă de livrările din anul trecut. La lapte — cu 55 hl mai mult, la carne — cu 104,3 tone, la legume — cu 43 tone, la fructe — cu 3 tone etc. Deci care este drumul de la comuna-„problemă“ la comuna fruntaşă ? — Cel mai direct, ne răspunde primăriţa, tovarăşa Aristiţa Cristea. Adică acela al aducerii lucrurilor pe făgaşul lor firesc. Chiar dacă nu întotdeauna cu uşurinţă, chiar dacă au trebuit răzbite anumite zig-zaguri în conştiinţa oamenilor. Se ştie, comuna era în trecut una din „lăptăriile“ Capitalei. „Da, dar părinţii noştri n-aveau meseriile noastre, uzinele noastre“ — răspundeau unii. Grădinile Chiajnei erau „arvunite“ cu un an înainte. „Da, dar salata mi-o pot aduce şi-n sacoşă“. Şi aşa mai departe. Pe scurt, cînd nu vrei să faci ceva, cauţi motive. Iar ele se găsesc. Uneori, chiar poleite cu etichete „obiective“. In schimb, cînd vrei să faci efectiv o treabă, atunci cauţi mijloace și, împreună cu oamenii, ele se găsesc. — Poate exemplificaţi... — Am pornit-o cu aspectul străzilor, mărginite doar de... stîlpii de electricitate. Şi am sădit pomi fructiferi. Cu oamenii. Aşa, cînd fiecare îşi ştie cazmaua pusă la rădăcina unui pom, să-ndrăznească cineva să-l atingă ! Şi uite-aşa am devenit furnizori de... fructe. A început apoi să „reînvie“ pasiunea creşterii vitelor. De unde, de neunde, la una din adunările cetăţeneşti s-a ridicat problema deschiderii în comună a unui chioşc pentru lapte. Dar nu de aduis şi predat, ci de... cumpărat. Că „oraşu-i aproape“, că „ar fi înlesniri“, că... S-a împotrivit, ţeapăn, bătrînul Petre Minea, cunoscut prin dragostea lui pentru creşterea animalelor : „Adică nu foc să ducem lapte oraşului, vrem să luăm noi de la gura orăşeanului ?“ A dat unui vecin o viţică, au cosit împreună vara. Apoi oamenii au început încetul cu încetul să simtă gustul laptelui din şiştarul propriu. — Dar nutreţurile ? — Păşunea de 40 de pogoane, curăţată şi fertilizată — pentru vară. Iar pentru iarnă, 80 de pogoane repartizate de C.A.P. — nutreţ în a doua cultură. Şi de unde se spunea că nu există forţă de muncă (în fiecare familie cel puţin unul lucrează-n Capitală), pe timpul verii, la strînsul nutreţului lucrează în „brigăzi“, ca la uzină, oamenii în salopete albastre. De aici cei 55 hl lapte contractaţi în plus faţă de predările de acum un an. Uite-aşa „se leagă“ iniţiativa. Avem acum şi „campioni“ în creşterea animalelor. — Unul din ei ? — Acelaşi Petre Minea care anul trecut a predat la fondul de stat mai bine de 2 000 litri de lapte, un tăuraş de peste 400 kilograme, 10 păsări mari, 250 ouă. Faceţi singuri socoteala cît a ciştigat ! — Şi cum „se leagă“ această iniţiativă ? — Şi la tineri şi la vîrstnici. Tînărul Viorel Cherciu, şofer la C.A.P., a „încercat“ anul trecut , a luat spre creştere şi îngrăşare doi tăuraşi pe care i-a predat fondului de stat — graşi, ca „unşi cu unt“. Acum a contractat alţii. Dar nu avem un singur „campion“. Familia cooperatorului Dumitru Pescaru a predat anul trecut o tonă şi jumătate carne de porc , familia lui Ion Ciocan, muncitor la I.U.T. Bucureşti — 1 000 kg legume. Iar alţi „concurenţi“... vin din urmă. ...Vizităm gospodăria unuia din virtualii „campioni“ — Gheorghe Troiciu, pensionar, fost muncitor la „Semănătoarea“, îl găsim trebăluind prin curtea, unde n-ai loc să calci, din cauza brazdelor. Şaisprezece feluri de legume, producţie — peste o mie de kilograme ! Din care a contractat la fondul de stat aproape 500 kilograme. — Dragostea pentru legumicultura o am mai de mult. De cînd eram copil. Dar rămăsesem aproape singur, mă simţeam ca... o cioară albă. Acum e altceva cînd tot satul te întreabă de-o sămînţă, cînd sprijin ai din toate părţile. — In ce constă sprijinul ? — Păi să nu vorbesc numai de mine, că n-ar fi adevărat. Vorbesc de toţi. Să luăm seminţele, să luăm folia de solar, materialul de construcţie, îngrăşămintele... — Din cite spu- neţi, înţelegem că e vorba de materiale deficitare, aşa că... — De ce „deficitare“ ? Seminţele de la „Agrosem“ — prin consiliul popular ; folia, material refolosibil, de la marile sere — prin consiliul popular ; material de construcţie din demolări — prin consiliul popular ; îngrăşăminte din grajdurile de vite ale C.A.P. — prin consiliul popular... Aşa că nu-i vorba de nici un „deficitar“. Iniţiativă să fie. Iniţiativa cetăţenească — inepuizabilă sursă de înflorire a comunei, prin înfăptuirea acelei fireşti meniri a sătenilor de a produce pentru ei, pentru nevoile ţării. Care aici la Chiajna înseamnă şi construirea, cu materiale provenite din demolări, a adăposturilor pentru matca de prăsilă (până acum 60 cetăţeni au şi primit 40 de purcei spre creştere , tot pentru creştere cetăţenii vor primi circa 20 000 pui de o zi. Iniţiativă care se extinde, devenind un bun al tuturor cetăţenilor. Ştiaţi că dacă pînă nu de mult la Chiajna rămăseseră doar patru producători de răsaduri, azi întreg satul produce un număr de aproape 1 500 000 fire ? ...Deşi suntem în plină iarnă, gospodarii din Chiajna nu-şi văd capul de treburi. Pregătesc solariile pentru răsaduri şi trufandale, fertilizează păşunea, curăţă pomii, sapă porţiunile din faţa curţilor. Bătrina Maria Brătean, pe care o întîlnim în curte cu săpăliga, îşi pregăteşte răsadniţa : 15 000 de fire de vinete, ardei, roşii... — Avem cu ce-i răspunde oraşului. Că şi oraşul îşi face datoria faţă de noi — ne spune, arătînd cu mina în zare, unde se desluşeau coşurile industriei bucureştene. Laurenţiu DUTA Lucian CIUBOTARU Oglinda răspunderii sociale şi iniţiativei gospodăreşti Creşterea contractărilor, sporirea votuului de livrări la fondul de stat Din experienţa unei comune considerate odinioară cu „probleme”, iar astăzi fruntaşă la contractări şi livrări