Scînteia, aprilie 1986 (Anul 55, nr. 13563-13588)

1986-04-01 / nr. 13563

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIJI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LV Nr. 13 563 Mărfi 1 aprilie 1986 6 PAGINI-50 BANI la Începutul unui nou trimestru, In toate întreprinderile Organizare exemplară pentru realizarea planului la toţi indicatorii De astăzi intrăm în cel de-al doilea trimestru a! acestui prim an al cincinalului 1981—1985, cincinal care marchează trecerea patriei noastre la un stadiu nou, superior, de dezvoltare eco­­nomico-socială, în lunile ce au trecut de la începutul anului, răspunzind vibrantelor che­mări adresate de secretarul general al partidu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, numeroase co­lective de oameni ai muncii au acţionat cu fer­mitate şi răspundere muncitorească pentru rea­lizarea ritmică, integrală, la toate sortimentele, a planului la producţia fizică, pentru ridicarea calităţii produselor şi creşterea eficienţei eco­nomice. Ştirile sosite in ultimele zile la redac­ţie atestă că un mare număr de unităţi, prac­tic din toate ramurile industriale şi judeţele, au obţinut până acum rezultate superioare în reali­zarea planului la producţia fizică, precum şi la indicatorii de eficienţă economică. Sunt rezultate care ilustrează voinţa de neclintit a oamenilor muncii de a întimpina cea de-a 65-a aniversare a partidului şi ziua de 1 Mai cu succese cit mai mari in producţie. Rezultatele dobindite pe parcursul primului trimestru al anului au dovedit din nou că, acolo unde organizaţiile de partid şi consiliile oame­nilor muncii işi îndeplinesc cu exigenţă rolul şi răspunderile pe care le au în conducerea şi organizarea activităţii economice şi acţionează cu promptitudine pentru asigurarea tuturor condiţiilor tehnico-organizatorice şi materiale necesare pentru buna desfăşurare a producţiei, rezultatele obţinute sunt pozitive, sarcinile de plan la producţia fizică şi la alţi indicatori fiind nu numai îndeplinite, ci chiar depăşite. O dovadă cit se poate de concludentă in acest sens oferă numeroasele colective muncitoreşti din judeţele Suceava, Olt, din Capitală, din alte ju­deţe ale ţării care au raportat realizarea înainte de termen a planului la producţia-marfă pe primul trimestru al anului. Intrind în cel de-al doilea trimestru al aces­tui an, organele şi organizaţiile de partid, con­siliile oamenilor muncii din unităţile industriale trebuie să îşi concentreze preocupările asupra problemelor majore ale activităţii productive, să dinamizeze şi mai puternic eforturile şi iniţia­tivele creatoare ale comuniştilor, ale tuturor oa­menilor muncii pentru identificarea şi punerea in valoare a noi rezerve de sporire a producţiei, prin folosirea cu indici superiori a maşinilor si utilajelor aflate in dotarea întreprinderilor, prin întărirea ordinii şi disciplinei, prin creşterea productivităţii muncii şi folosirea raţională a resurselor materiale şi energetice disponibile, în spiritul înaltelor exigenţe formulate de to­varăşul Nicolae Ceauşescu, realizările din pri­mul trimestru trebuie examinate şi privite cu maximă răspundere in fiecare unitate econo­mică, trăgindu-se concluziile şi învăţămintele ce se impun atit din experienţa pozitivă acumula­tă, cit şi din neajunsurile ce s-au manifestat, astfel ca rezultatele de vină acum să fie conso­(Continuare in pag. a V-a) Pentru recolte mari în acest an 0 PRIMĂVARĂ A CALITĂŢII IREPROŞABILE LA TOATE LUCRĂRILE AGRICOLE! Fapte ce pot fi cuprinse intr-un singur cuvint: Brigada „Scînteii" transmite din judeţul Călăraşi la această primăvară, unităţile agricole din judeţul Călăraşi au de însămînţat în total cu diferite culturi 248 000 hectare. Pină în seara zilei de 31 aprilie sămînţa a fost pusă sub brazdă pe circa 65 000 hectare. Două sunt:obiectivele majore stabilite de comitetul judeţean de partid pentru această, campanie. Primul are în vedere realizarea unui ritm de lucru care să permită încheierea insăminţărilor pină la 20, cel tîrziu 25 aprilie. Şi al doilea, executarea lucrărilor la un înalt nivel calitativ. Putem afirma că în fiecare unitate agricolă mecanizatorii şi specialiştii sunt pre­gătiţi temeinic pentru a înfăptui aceste obiective. Din timp au fost luate măsuri şi s-au creat condiţii pentru realizarea unor viteze la semănat superioare celor din anul trecut, pentru mobilizarea unui mare număr de oameni la strîngerea resturilor vegetale, pentru organizarea temeinică a activităţii, în acest scop creindu-se un sistem de responsabilităţi precise, pînă la nivel de parcelă, pentru toţi factorii de conducere de la comune şi din unităţile agricole. Nu-i timp de aşteptat! In cele mai multe locuri pe unde am trecut este evidentă grija spe­cialiştilor de a urgenta ci­ mai mult semănatul. Altfel nici nu se poate acum, cind mercurul termometrelor indică valori foarte ridicate pentru această perioadă. Pe terenurile C.A.P. Dichiseni, la ferma 3, se im­pune atenţiei dintru început buna organizare a activităţii. Stringerea resturilor vegetale, erbicidarea tere­nului şi semănatul se fac în flux. La faţa locului a fost adus atelie­rul mobil, dotat cu tot ce trebuie pentru înlăturarea operativă a de­fecţiunilor. Şeful fermei, Ion Gheor­­ghe, un băiat tinăr, iute ca argintul viu, este prezent peste tot. Jalonea­ză terenul pentru erbicidat, reglea­ză semănătorile şi apoi verifică den­sitatea la fiecare secţie. „Nu mai este timp de aşteptat — ne spune acesta. Temperatura in sol a crescut mult şi am putea însăminţa şi po­rumbul. Iar cine seamănă acum ciştigă, cit mai este umiditate pe adîncimea de încorporare a semin­ţelor. De aceea nu ne permitem nici o clipă de răgaz“. O atitudine firească ce caracteri­zează pe cei mai mulţi specialişti din judeţ şi care, cu atit mai mult, contrastează cu starea de pasivitate din unele unităţi agricole. Nu mai (Continuare in pag. a IlI-a) Erbicidarea terenului - o lucrare făcută cu maximă răspundere la C.A.P. Dichiseni, judeţul Călăraşi MEHEDINŢI Cărbune peste plan După încheierea primului tri­mestru din acest an, colectivul de muncă de la Zegujani se situează in fruntea întrecerii care se desfăşoară în bazinul carbonifer al Mehedinţiului. Faţă de sarcinile lunii martie, s-au extras peste plan 11365 tone cărbune. In perioada care a trecut din 1986 s-a realizat o producţie suplimentară de peste 34 000 tone cărbune. Ho­­tăriţi să obţină sporuri tot mai mari de producţie, minerii de î-■ z.e­ ş‘»ja»î sftsţiiţut pentru folosirea la indici supe­riori a maşinilor şi utilajelor din dotare, creşterea randa­mentului pe fiecare schimb, devansarea lucrărilor în vede­rea punerii in exploatare a noi abataje, întărirea ordinii și dis­ciplinei. (Virgiliu Tătaru, co­respondentul „Scînteii“). UN DRUM DE GLORIOASĂ ISTORIE, l Iml - operă INTRATĂ IM ISTORIE ilaagy1 CONTRIBUŢIA LA PROGRES1 PATRIEI -criteriul suprem al judecăţii timpului D­e aproape 21 de ani, de la Con­gresul al IX-lea al partidului, ţara noastră parcurge o epocă de profunde prefaceri înnoitoare, de măreţe înfăptuiri. A dobindit noi dimensiuni timpul istoric, necunos­cute pînă acum în România. S-a schimbat din temelii insăşi geografia patriei. Au fost pornite şi încheiate, in absolut toate judeţele, impresio­nante lucrări de construcţii. Au fost ridicate moderne unităţi industriale şi agrozootehnice, impunătoare edifi­cii ştiinţifice, de învăţămînt, social­­culturale. O întreagă reţea de canale de irigaţii a impinzit ogoarele pa­triei. Pe harta României au apărut Transfăgărăşanul, barajul de pe Ar­geş, monumentul hidroenergetic de la Porţile de Fier, metroul bucureş­­tean. „Tăiată“ între Dunăre şi Ma­rea Neagră, magistrala albastră va rămine peste milenii mărturie a aces­tor ani de uriaşe realizări in toate domeniile vieţii economice şi sociale. S-a afirmat cu putere, în această nouă epocă deschisă de Congresul al IX-lea, vocaţia de a construi a poporului român. Dar nimic din ce s-a construit nu ar fi existat astăzi dacă partidul, secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in toţi aceşti ani, nu ar fi elaborat cute­zătoare programe de investiţii şi nu ar fi acţionat continuu pentru integrala lor înfăptuire. Fără ma­sive investiţii nu s-ar fi putut dezvolta industria şi agricultura. Nu s-ar fi putut asigura mij­loacele de producţie, valorificarea resurselor naturale, a forţei de mun­că. Nu erau de conceput marile ac­ţiuni pentru promovarea progresului tehnico-ştiinţific, pentru ridicarea calităţii produselor şi creşterea pro­ductivităţii muncii. De la un an la altul, de la un cincinal la altul s-a investit tot mai mult. Şi a fost po­sibil să se investească tot mai mult pentru că de la un an la altul, de la un cincinal la altul, partidul, se­cretarul său general au manifestat fermitate şi consecvenţă în asigura­rea unui raport optim între fondul de dezvoltare şi fondul de consum. Repartizarea unei părţi importante a venitului naţional, de peste 30 la sută, pentru dezvoltare, menţinerea unei rate înalte a acumulării sunt factori ce s-au dovedit a fi determi­nanţi pentru progresul economico-so­­cial al României. Am intrat într-un nou cincinal, într-o nouă etapă a­ dezvoltării so­cietăţii româneşti. Este etapa moder­nizării întregii activităţi productive. A accentuării puternice a factorilor intensivi ai creşterii economice, A generalizării noii calităţi a muncii şi a vieţii. Astfel de obiective vor putea fi îndeplinite numai prin dez­voltarea în continuare a bazei mate­riale a societăţii, prin alocarea mij­loacelor necesare înnoirii şi moder­nizării fondurilor fixe, promovării cu şi mai mare intensitate a progre­sului tehnico-ştiinţific. Pentru Româ­nia, care are încă de recuperat im­portante decalaje faţă de alte ţări ale lumii, menţinerea unei rate înal­te a acumulării constituie deci un imperativ vital. Aşa cum a subliniat secretarul general al partidului, to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU, „pornim în continuare de la faptul că alocarea unui procent important din venitul naţional pentru dezvol­tare constituie o necesitate obiectivă şi îndeplinirea răspunderii generaţiei noastre faţă de viitorul naţiunii so­cialiste româneşti“. O parte însemnată din venitul na­ţional, de 30 la sută, va fi reparti­zată pentru fondul de dezvoltare. Hotărirea partidului nostru, care în­truneşte consensul naţional, de a menţine — şi în noua etapă — o rată înaltă a acumulării este rezultatul unei opţiuni politice, economice şi sociale fundamentale. Al unei opţi­uni ce exprimă suprema răspunde­re faţă de ziua de mîine a pa­triei. Pentru că numai aşa Româ­nia va putea să ţină pasul cu competiţia dezvoltării ce se desfă­şoară pe plan mondial. A nu ţine seamă de această cerinţă, a nu aloca mijloacele necesare acumulării şi dezvoltării înseamnă a ne asuma riscul rămînerii în urmă. „Şi nu avem dreptul să facem acest lu­cru !“ — a precizat secretarul gene­ral al partidului. Nici unei generaţii nu-i este dat acest drept, de a irosi resursele, de a nu face totul pentru dezvoltarea forţelor de producţie, a bazei teh­­nico-materiale a societăţii, pentru a asigura viitorul patriei. Fiecare ge­neraţie este judecată de viitor nu după cit a consumat, ci după cit a produs. După cit a construit. După moştenirea materială şi spirituală pe care o lasă urmaşilor. R­omânia pe care au moştenit-o generaţiile de azi era, la 23 August 1944, rămasă in urmă faţa de multe alte ţări ale lumii. De unde proveneau aceste di­ferenţe ? Care erau cauzele rămâ­nerii in urmă? Ele sunt mai multe, dar toate aceste cauze au tin numitor comun­, ......... ..i.duţ h ,d­. Istoricul A. D. Xenopol subliniase încă in secolul trecut că „România a pierdut trenul industrializării“. Această frază a dat naştere la discuţii aprinse şi la interpretări diferite. Unii economişti au acreditat ideea fatalistă ari dacă... trenul industrializării a fost pierdut, ne rămîne numai şansa de a edifica o ţară agrară puternică. Era o in­terpretare eronată atit a concepţiei economice a lui Xenopol, cit şi a rea­lităţilor societăţii româneşti. O cer­cetare atentă a operei lui A. D. Xe­nopol conduce insă la alte concluzii. Istoricul a hindit, intr-adevăr, că trenul industrializării fusese pierdut, ceea ce nu însemna insă că acest tren nu mai putea fi ajuns din urmă. Pentru că ce alt sens, decit acesta, puteau să aibă amplele lui referiri la modalităţile specifice prin care să se realizeze industrializarea Româ­niei ? El a arătat că răminerea în urmă nu poate fi recuperată prin dezvoltarea cu prioritate a industri­ilor mici şi rudimentare. Pentru că ţările avansate nu stau pe loc. In concepţia lui, se impunea dezvolta­rea cu mult curaj a ramurilor pe care, azi, le numim „de vîrf“. Şi re­leva in acest sens : „Singura cale eficientă este să pornim de la cele mai inalte realizări“. Dar pentru a se fi pornit de la cele mai înalte realizări, era nevoie de investiţii. Era nevoie de muncă pentru creşterea venitului naţional şi de o politică înţeleaptă şi responsa­bilă care să asigure o repartizare optimă a valorii nou create pentru dezvoltare şi pentru consum. S-a înţeles această cerinţă ? La o astfel de întrebare, răspunsul ar putea fi pină la un punct a­­firmativ. Au inţeles-o economiş­tii lucizi. Au inţeles-o şi unii politicieni ai vremii. Virgil Mad­­gearu, preocupat de ritmurile dez­voltării României, susţinea necesita­tea „unui program de investiţii ca mijloc de stimulare a vieţii econo­mice“. In parlament, în presă, în lu­crări de specialitate au fost cerute fonduri de investiţii pentru lucrări industriale de anvergură, pentru con­strucţii in toate domeniile activităţii economico-sociale. Dar cine vrea sco­pul trebuie să vadă şi mijloacele. Or, mijloacele nu erau asigurate. Madgearu, in cartea sa „Drumul echilibrului financiar“, scria că „vo­lumul mijloacelor financiare de care putem dispune pentru punerea in aplicare a unui program de inves­tiţii este limitat“. Resurse existau în tară. Iar în acele domenii in care s-au făcut eforturi pentru valorificarea lor re­________Adrian VASILESCU (Continuare in pag. a IV- a) SUB SEMNUL ANULUI INTERNAŢIONAL AL PĂCII, la chemarea vibrantă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru acţiuni ferme in sprijinul dezarmării şi păcii-adeziunea unanimă a poporului român Noua şi strălucita iniţiativă de pace a României socialiste, vibranta chemare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu lansată in cuvintarea rostită la plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, la acţiune unită in vederea în­cetării cursei înarmărilor şi trecerii la dezarmare, în primul rind la dezarmare nucleară, pentru asigurarea unei păci şi securităţi trainice în Europa şi în lume se bucură de adeziunea fierbinte a întregului nostru popor. Oameni ai muncii de cele mai diferite categorii so­­ciale - muncitori, ţărani, intelectuali, tineri şi vîrstnici - prin scrisori adresate redacţiei, prin diferite luări de poziţie dau expresie ataşamentului lor deplin la po­litica de pace şi largă colaborare internaţională promovată de partidul şi statul nostru, reafirmată în Declaraţia-Apel a Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, hotăririi lor ferme de a-şi aduce în con­tinuare contribuţia la triumful nobilelor idealuri de pace şi libertate, la apărarea dreptului suprem al oa­menilor la independenţă, dreptul la viaţă, la pace. Imensele resurse irosite pentru înarmări să fie destinate dezvoltării economico-sociale! Am urmărit cu cel mai viu in­teres cuvintarea rostită de tovară­şul Nicolae Ceauşescu sub cupola Ateneului Român, înflăcăratele chemări la raţiune ale secretaru­lui general al partidului, care işi găsesc reflectare şi în Declaraţia- Apel a Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, îmi exprim de­plina adeziune la noile iniţiative ale preşedintelui ţării noastre, me­nite să dea substanţă Anului In­ternaţional al Păcii, cu convin­gerea că ele reflectă aspiraţia cea mai profundă a poporului nostru şi a celorlalte popoare, dorinţa lor fierbinte de a-şi asigura o viaţă demnă şi liberă, bucurindu-se de binefacerile unei civilizaţii care a fost obţinută cu multe şi grele sa­crificii. Este incontestabil că trecerea la măsuri efective de dezarmare şi de reducere a cheltuielilor militare, pentru care se pronunţă tovarăşul Nicolae Ceauşescu, constituie un imperativ major al epocii noastre, atit pentru că escaladarea înarmă­rilor sporeşte nemăsurat riscul unei conflagraţii cu urmări catas­trofale, nut şi datorită faptului că aruncă imense poveri asupra in­tregii omeniri. Bugetele militare ale statelor au totalizat anul tre­cut 1 000 miliarde de dolari, sumă egală cu aceea a datoriilor externe ale ţărilor în curs de dezvoltare, datorii care au încetinit sau chiar au blocat procesul creşterii econo­mice în ţările respective, în peri­metrul cărora trăiesc peste două treimi din populaţia globului. Pe bună dreptate, în cuvîntare se subliniază strinsa legătură din­tre intensificarea înarmărilor şi înrăutăţirea situaţiei economice a ţărilor in curs de dezvoltare. Stat Prof. univ. dr. Alexandru PUIU rectorul Academiei de studii economice — Bucureşti (Continuare in pag. a V-a) Fapte concrete în întărirea unui angajament solemn Ca cetăţean al României socia­liste, ca om al muncii care îşi de­dică întreaga activitate construc­ţiei paşnice, am trăit un moment de aleasă satisfacţie şi mîndrie, prilejuit de noua şi excepţional de importanta cuvîntare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de adoptarea de către plenar a Consiliului Naţio­nal al F.D.U.S. a Declaraţiei­ Apel adresate partidelor şi organizaţi­ilor democratice, guvernelor, tutu­ror popoarelor din ţările europene, din Statele Unite ale Americii şi Canada, de pe alte continente. Popoarelor lumii li se oferă, astfel, o nouă şi elocventă mărturie a eforturilor perseverente ale ţării noastre. A­le tovarăşului Nicolae Ceauşescu îndreptate spre eliminarea totală a armelor nu­cleare, ca şi a celor clasice, şi salvgardarea păcii — bunul suprem al tuturor oamenilor. In calitate de coautoare a rezo­luţiei prin care Adunarea Gene­rală a O.M.U. a proclamat anul 1986 ca An Internaţional al Păcii, România, preşedintele ei înţeleg să-şi întărească, astfel, prin fapte angajamentul pe care şi l-au luat o dată cu semnătura pusă pe acest document. Propunerile cuprinse în cuvintarea preşedintelui ţării se înscriu ca o­ contribuţie concretă de cea mai m­are valoare la opri­rea cursului periculos al vieţii in­ternaţionale, la salvgardarea desti­nelor civilizaţiei. Muncesc într-o întreprindere in care s-au investit multe milioane de lei, una din marile unităţi in­dustriale menite să contribuie la creşterea puterii economice a pa­triei, în vederea apropierii treptate de nivelul ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic. Dar pentru ca acest obiectiv să poată fi atins, avem nevoie de pace, căci numai în pace şi linişte noi, toţi fiii patriei, indiferent de naţiona­litate, putem să ne dedicăm cum Berekmeri MIHÁLY muncitor la întreprinderea „Electromureş" din Tîrgu Mureş (Continuare in pag. a V-a) Eroism şi dăruire revoluţionară sub steagul de luptă al partidului __ 48 de ani de la cucerirea regimului politic în închisori pentru militanţii comunişti şi antifascişti In pagina a IV-a Mîndria de a fi astăzi cetăţean al Resitei A 65-a aniversare a partidului prilejuieşte­ evocarea grandioase­lor transformări înnoi­toare petrecute in anii noştri pe toate Planu­rile — în economie, ca şi în viata politică şi socială a tării. Străbă­­tînd orice localitate, acum, în preajma acestei glorioase ani­versări, rămîi impre­sionat de tabloul ma­rilor prefaceri edilita­re, de înfăţişarea mo­dernă şi prosperă a fiecărui sat sau oraş, de blocurile de locuin­ţe trainice şi fru­moase, de edificiile social-culturale ai că­ror beneficiari sunt oa­menii muncii. Una din aşezările României so­cialiste care au cunos­cut, sub soarele socia­lismului, ample şi profunde transformări este şi cunoscutul cen­tru muncitoresc Reşiţa. Mulţi dintre cei ce trudeau aici, la gura încinsă a cuptoarelor, pentru a îmbogăţi un patron ce huzurea in străinătate s-au apro­piat, încă din anii aceia, de Partidul Co­munist Român, dor­nici să scuture cit mai repede povara exploa­tării şi umilinţei. Idealul dezrobirii din exploatare, de făurire a unei vieţi mai bune, de a smulge puterea din miinile patronilor şi a demonstra forţa clasei muncitoare, ca­pacitatea ei de a con­duce, de a construi o orînduire cu totul nouă, a libertăţii şi egalităţii între oameni, a găsit un puternic ecou în inimile jurna­­liştilor şi oţelarilor reşiţeni. O filă de istorie, o incredibilă realitate. Cu Traian Cercega, astăzi membru in co­mitetul judeţean de partid şi deputat in consiliul popular al judeţului, am dat înapoi filele acestei istorii. Carnetul lui de partid atestă că este membru al P.C.R. din 1939. — Cînd vorbeam, în ilegalitate, despre vii­tor, despre cum va arăta Reşiţa noastră după eliberare, nu ne-am putut imagina cit de departe şi cit de repede vom ajunge să nu ne mai recunoaş­tem oraşul. Aripile închipuirii noastre erau plăpînde, pentru că viaţa noastră era grea, lipsită de ori­zont. In 1930, cînd am venit ca ucenic la modelărie, la U.D.R., locuiam într-o cămă­ruţă, in gazdă, trei băieţi. Un sfert din salariu ii dădeam pe chirie, un sfert pe piine, un altul pe cumpărături de la ma­gazinul patronului. Abia imi mai rămi­­neau citi­va bănuţi pentru bocanci si îm­brăcăminte. Iar ca mine trăiau toţi­­ tine­rii. Nici lucrătorii cu experienţă nu o du­ceau mai bine. Mai sunt încă străzi în Re­şiţa unde vechile case, dintre cele mai bune la vremea lor, mai pot fi văzute. Cea mai arătoasă locuinţă era, fireşte, reşedinţa di­rectorului. Iar­­ aceste condiţii au rămas ne­schimbate pînă in 1941. Iată de ce, avind sub ochi o asemenea reali­tate, imaginaţia noas­tră era săracă şi, cînd au apărut primele blocuri în Lunca Po­­mostului (poate n-o să vă vină să credeţi, dar a­şa a fost), m-am dus să le ating cu mina, să mă conving că sint, adevărate, că nu vi­sez. Astăzi, cind trec pe lingă fosta reşe­dinţă a directorului — devenită muzeu al combinatului siderur­gic îmi vine să zîmbesc : fostul Gulli­ver pare ...un pitic în ţara uriaşilor. Con­strucţiile care o în­conjoară — uzine şi blocuri de locuinţe — prin amploarea şi înălţimea lor, ai zice că o sufocă. Reşiţa noastră, de care sint atit de mîndru, şi-a ridicat fruntea din zgura furnalelor şi, cu ea o dată, oamenii. Sunt roadele politicii înţelepte a partidului nostru, a conducăto­rului său iubit şi stimat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe care, în timpul vizitei din 1979, eu însumi l-am întîmpinat cu piine şi cu sare, după datină, în semn de re­cunoştinţă pentru gri­ja pe care o poartă clasei muncitoare, po­porului, propăşirii ţă­rii noastre. Drumul către pre­zent d­in cîteva ci­fre. Saltul acestui vechi centru muncito­resc este relevant nu numai prin amintirile celor care au fost martorii creşterii lui, ci şi prin cifre, repe­re de necontestat. Iată cîteva dintre ele. In 1944, populaţia se a­­propia de 20 000 de lo­cuitori, aproape jumă­tate fiind absorbiţi de uriaşele „guri“ ale U.D.R.-ului. Cit des­pre oraş, este edifica­tor să arătăm că stră­zile nu depăşeau lun­gimea de 9 km, din care unul singur mo­dernizat. Reţeaua de canalizare măsura ceva mai puţin de 2 km. Sănătatea oa­menilor, atit de ame­ninţată de traiul prost şi fumul ce înnegrea Rodica ŞERB­AN I. D. CUCU corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a IV-a)

Next