Scînteia, octombrie 1986 (Anul 55, nr. 13719-13745)

1986-10-01 / nr. 13719

PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI­MAI ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul LVI Nr. 13 719 Miercuri 1 octombrie 1986 6 PAGINI - 50 BANI In spiritul sarcinilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu MUNCA RESPONSABILA, BINE ORGANIZATA PENTRU ÎNDEPLINIREA INTEGRALA a PLANULUI PE 1386! In conştiinţa tuturor oamenilor muncii, a întregului popor sunt proaspete îndemnurile vibrante, mo­bilizatoare adresate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de la înalta tri­bună a Congresului al III-lea al oa­menilor muncii şi la marile adunări populare prilejuite de vizitele de lucru efectuate săptămîna trecută în judeţele Buzău, Dîmboviţa şi Prahova, de a acţiona stăruitor, cu toată hotărîrea şi răspunde­rea, pentru realizarea integrală a planului pe acest prim an al noului cincinal. Tocmai de aceea, săptămî­­nile şi lunile următoare trebuie trans­formate pretutindeni, în fiecare în­treprindere, în fiecare ramură a eco­nomiei şi judeţ, intr-o perioadă a re­zultatelor maxime în producţie, pen­tru ca planul pe anul 1996 să fie în­deplinit integral, la toţi indicatorii, spre a se pune astfel o bază trai­nică realizării cu succes a preve­derilor întregului cincinal. Desigur, este pozitiv faptul că, în răstimpul care a trecut din acest an, pe ansamblul industriei s-au obţi­nut o serie de rezultate bune în realizarea planului. Totuşi, aşa cum s-a subliniat la marele forum al de­mocraţiei muncitoreşti revoluţio­nare, in unele ramuri, centrale şi unităţi economice rezultatele înre­gistrate nu se ridică la nivelul pre­vederilor planului, se manifestă o serie de lipsuri şi rămîneri în urmă. De aceea, în spiritul înaltelor exi­genţe formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul al III-lea al oamenilor muncii, ca şi cu prilejul recentelor vizite de lucru efectuate in cele trei judeţe din sudul ţârii, realizările din această perioadă trebuie examinate cu maxi­­ma răspundere în fiecare unitate, ramură industrială şi judeţ, trăgîn­­du-se învăţămintele şi concluziile ce se impun atit din experienţa pozi­tivă acumulată, cit şi din neajunsu­rile ce s-au manifestat, aplicin­­du-se măsuri ferme pentru ca pla­nul anual să fie îndeplinit la toţi indicatorii cantitativi şi calitativi, de eficienţă. De bună seamă, eforturile crea­toare ale colectivelor muncitoreşti din toate unităţile — atit din ramu­rile industriei extractive, cît şi din cele prelucrătoare — trebuie să fie puternic concentrate în aceste zile asupra îndeplinirii ritmice, integra­le, la toate sortimentele,, a planului şi a sarcinilor suplimentare la pro­ducţia fizică. Aşa cum a subliniat secretarul general al partidului, cu atit mai mult este nevoie să se acţioneze în acest sens in acele unităţi, ramuri şi judeţe unde realizările de pină acum, la a­­numite produse de primă impor­tanţă, absolut utile economiei na­ţionale sau destinate exportului, nu se situează la nivelul prevederilor planului, ale programului suplimen­tar de producţie industrială pe anul 1986. Exigente cu totul deosebite in această privinţă se pun în faţa oa­menilor muncii din industria ex­tractivă şi energetică. In acest ultim trimestru al anului in care am in­trat, datoria lor de căpetenie este de a munci fără preget, cu elan re­voluţionar pentru sporirea mai pu­ternică a producţiei de cărbune, ţi­ţei, minereuri şi energie electrică — resurse absolut necesare pentru desfăşurarea normală, in cît mai bune condiţii, a activităţii «în în­treaga economie, pentru îndepli­nirea si depăşirea­ prevederilor pla­nului în celelalte ramuri ale econo­miei naţionale. Evident, un efort susţinut pentru îndeplinirea ritmi­că, integrală, in structura sortimen­tală prevăzută, a planului la pro­ducţia fizică trebuie să se de­pună in această perioadă şi in unităţile din industria metalur­gică, a construcţiilor de maşini, chimică şi din celelalte ramuri in­dustriale. Tot ceea ce se produce să corespundă prevederilor planului, să aibă desfacerea asigurată, evi­­tîndu-se acumularea de stocuri de produse peste normativele stabilite, care contravine intereselor între­,­prinderii, ale economiei naţionale ! Dintre sarcinile majore eviden­ţiate din nou de secretarul- general al partidului, cu prilejul vizitelor de lucru in cele trei judeţe din sudul ţării, se detaşează, ca un obiectiv prioritar, fundamental, realizarea riguroasă a planului la export. Esenţial în acest scop este ca în fiecare întreprindere or­ganele de conducere colectivă şi or­ganizaţiile de partid să asigure pre­gătirea şi lansarea din timp, cu pre­cădere,­in fabricaţie a produselor destinate exportului, să concentreze eforturile oamenilor muncii spre realizarea şi livrarea lor în struc­tura sortimentală, la nivelul tehnic şi calitativ şi la termenele prevăzu­te în contractele încheiate cu par­tenerii externi ; practic, aşa cum a indicat secretarul general al parti­dului, întreaga producţie destinată exportului în luna octombrie trebuie să fie finalizată in prima jumătate a lunii. Totodată, important este ca ministerele, centralele şi în­treprinderile să acţioneze cu fer­mitate pentru acoperirea integra­lă cu contracte externe a planu­lui la export, pentru creşterea pon­derii produselor cu grad superior de prelucrare, pentru­­adaptarea mai operativă a producţiei la cerin­ţele partenerilor de peste hotare, pentru sporirea continuă a aportului valutar al produselor ce se livrează la export. Fireşte, în fiecare întreprindere, străduinţele pentru realizarea pla­nului la producţia fizică şi la export trebuie să se împletească perma­nent, aşa cum a indicat secretarul general al partidului, cu desfăşu­rarea unor acţiuni ferme, ener­gice pentru sporirea mai puter­nică a productivităţii muncii, ri­dicarea continuă a performanţelor tehnice şi calitative ale produselor, creşterea mai substanţială a pro­­ducţiei-marfă la 1 090 lei fonduri fixe, reducerea mai accentuată a consumurilor de materii prime, ma­teriale şi energie şi valorificarea lor superioară, încadrarea riguroasă în costurile stabilite pe produse d­in­tr-un cuvint, pentru sporirea mai susţinută, pe toate căile, a eficien­ţei economice, a rentabilităţii. In fond, toate acestea sunt sarcini de importanţă vitală pentru actuala etapă de dezvoltare­­intensivă a in­dustriei şi cu toţii suntem­ interesaţi în cel mai înalt grad să le înfăp­tuim spre a asigura creşterea mai rapidă a venitului naţional, a avu­ţiei generale a societăţii — garan­(Continuare în pag. a V-a) Din noua arhitectură a unei străvechi localități — Tirgovişte Foto : S. Cristian MAI MULTA ORDINE, MAI MULTĂ DISCIPLINĂ IN ACTIVITATEA UNITĂŢILOR COMERCIALE! Cum ajung mijloacele publice de control să nu fie totdeauna eficiente Un adevăr uneori uitat: lucrătorii comerţului, la dispoziţia cetăţeanului — şi nu invers îmbunătăţirea hotărită a servicii­lor in unităţile comerciale, practic realizarea unei cotituri in activi­tatea acestora, eradicarea fermă a unor neajunsuri care stimesc ne­mulţumiri justificate ale cetăţenilor impun instaurarea unui climat de ordine şi disciplină riguroasă — s-ar putea spune reintronarea acestor principii, de ordine şi disciplină, în acele unităţi in care acestea au început să dispară, să se estompeze. Pentru că subiectul de faţă este comerţul, să ne permitem să com­parăm activitatea acestuia cu o vi­trină, în care totul se află la vede­re, sub privirile directe ale pu­blicului cumpărător. Scopul final al oricărei activităţi comerciale fiind acela de a răspunde, cit mai bine, cerinţelor solicitanţilor, este de la sine înţeles că toate sursele de cunoaşte­re a părerii cetăţeanului trebuie fo­losite efectiv şi în mod permanent. Este adevărat, în sistemul demo­craţiei noastre socialiste există un şir de structuri organizate şi de instrumente de legătură cu popu­laţia, care şi-au dovedit eficacita­tea — cu adunările cetăţeneşti, „Tribuna democraţiei“, întîlnirile dintre deputaţi şi alegători etc. CLIENTUL NOSTRU, STAPlNUL — SAU SUPUSUL — NOSTRU?“ Dar toate aceste forme şi căi de acces şi transmitere a părerilor şi observaţiilor cetăţenilor către factorii de răspundere nu sunt — nu pot fi — de uz cotidian şi nici omnipre­zente. Ele au loc la anumite inter­vale de timp, cuprind anumite uni­tăţi sau sectoare, cu o periodicitate variabilă. Or, sunt împrejurări când cetăţeanul simte nevoia unei sesi­zări pe loc, a unei intervenţii prompte, chiar instantanee. Dar şi pentru asemenea cazuri există in­strumentele necesare : ele se află — sau, mai precis, ar trebui­­ să se afle ! — la faţa locului, la indemîna oricui. Din păcate insă, în nu puţine unităţi comerciale aceste mijloace au fost tot mai mult neglijate, pină ce au căzut in desuetudine. Si este de presupus că acest proces „discret“ s-a petrecut nu întîmplător. Pentru că de asemenea carenţe — respectiv de îngreunarea comunicării sau de îngrădirea accesului cetăţeanului la mijloacele de sesizare — profită din plin acele elemente certate cu disciplina, cu principiile etice şi cu regulile unui comerţ civilizat : ca­sierii cu „amnezie“ la rest, vânzăto­rii incorecţi, „certaţi“ cu cîntarul, metrul sau preţul afişat, ori cei ca­racterizaţi prin insolenţă, neservia­bili, care au convingerea că fac un hatîr cetăţeanului atunci cind se „ostenesc“, cu plictis şi aroganţă, să-l „servească“. ECUSONUL­ ANONIM. Vinzăto­rul nu este doar un intermediar intre marfă şi cumpărător. Nu exagerăm afirmind că el reprezintă o verigă de seamă în vastul angrenaj de ac­ţiuni şi servicii prin care se înfăp­tuieşte politica statului in ce pri­veşte calitatea vieţii, nivelul de trai al poporului. El se află direct in faţa cetăţeanului, la rafturi sau tejghea, lui i se adresează cetă­ţeanul cînd vrea să cumpere ceva — şi nu fabricilor sau ministerelor. Iată de ce este atit de important ca această „verigă“ să funcţioneze exemplar, să-şi îndeplinească cu conştiinciozitate rolul şi datoria. In unităţi lucrează numeroşi absol­venţi a diferite şcoli de specialitate, care se disting prin corectitudine, prin atenţie şi atitudine prevenitoa­re faţă de public, demni de tot res­pectul pentru felul in care-şi exerci­tă meseria. Dar, din păcate, există şi aspecte contrastante — cînd cumpărătoru­lui i se creează sentimentul că pre­zenta lui intr-un magazin este in­oportună, ba chiar deranjantă, vîn­­zătorii fiind ocupaţi cu alte „tre­buri“, mult­ mai importante (pentru ei), „mustrindu-i“ pe cetăţeni, în cu­vinte deloc politicoase, pentru în­treruperea, enervantă, pe care le-o solicită. Asemenea atitudini arată că mai există lucrători in comerţ care au uitat­­sau se prefac că au uitat­ rostul lor, pentru care primesc re­tribuţie ,din partea societăţii — şi anume acela de a răspunde, cu promptitudine, solicitărilor publicu­lui. Că ei se află la dispoziţia aces­tuia, şi nu invers. Că solicitudinea nu este o favoare, ci face parte din obligaţiile de serviciu. Intre aceste obligaţii se numără şi aceea de a purta ecuson. Este o mo­dalitate de a-şi asuma nominal răs­punderea calităţii serviciului pe care îl depune fiecare lucrător din co­merţ. Iată, însă, că, mai ales in si­tuaţiile criticabile, cetăţeanul nu-şi cunoaşte „interlocutorul“ : vînzăto­­rul insolent nu poartă ecuson. Nu­mele lui râmîne necunoscut. De ce să ştie cetăţeanul cine s-a compor­tat necorespunzâtor ? Anonimatul il ascunde pe lucrătorul incorect de răspunderea atitudinii sale, de re­clamaţii — sau cel puţin îi ingreu-' iază identificarea. Deşi, pină la urmă, anonimatul ajunge să fie deconspirat — ca, de pildă, in ca­zul Ioanei Simion,­ şefa unităţii nr. 1 a întreprinderii comerciale pentru alimentaţie publică — CAIAIAŞI, al lucrătorilor din raioanele 1 şi 3 ale magazinului „Mercur“, unităţilor 1 a I.C.S.L.F., 6 şi 100 „Alimentara“ din PLOIEŞTI, a căror ţinută necorespun­­zâtoare — inclusiv lipsa ecusonului — a fost sesizată de echipele de con­trol al oamenilor muncii. La restau­rantul „Delta“ din GALAŢI, această lipsă s-a dovedit a fi „corolarul“ unei serii întregi de neglijenţe in ţi­nuta personalului şi a unităţii. JURNALUL CUMPĂRĂTORULUI EXISTA, DAR... BINE FERECAT ! Unul dintre mijloacele destinate Rodica ŞERB­AN (Continuare in pag. a II-a) TOATE DRUMURILE OAMENILOR DE LA SATE­­ SPRE CÂMP, LA CULES ŞI SEMĂNAT! ÎN PAGINA A 3-A publicăm relatări ale reporterilor şi corespondenţilor noştri privind desfăşurarea lucrărilor agri­cole în judeţele Bistriţa-Năsăud, Galaţi şi Bihor şi cîteva concluzii impuse de stadiul recoltării şi transportării sfeclei de zahăr şi al însămînţării orzului STADIUL RECOLTĂRII PORUMBULUI, în procente, pe judeţe, in seara zilei de 29 septembrie. (Date comunicate de Ministerul Agriculturii). . în judeţul Timiş s-au încheiat recoltarea porumbului şi alte importante lucrări agricole de toamnă TELEGRAMA ADRESATĂ TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Oamenii muncii din agricultura judeţului Timiş au încheiat cu succes, la termenele stabilite, im­portante lucrări agricole de toamnă. Cu acest prilej, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral al Partidului Comunist Ro­măn, preşedintele Republicii So­cialiste România, i-a fost adresată, de către Comitetul judeţean Ti­miş al P.C.R., următoarea tele­gramă : Mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu. Pe deplin conştienţi de realismul şi importanţa măreţului program al noii revoluţii agrare, fun­damentat de istoricele hotăriri ale Congresului al XIII-lea al partidului, puternic mobilizaţi de pre­ţioasele indicaţii, îndemnuri şi orientări formulate de dumneavoastră, cu prilejul Consfătuirii de lucru de la C.C. al P.C.R. pe probleme de agricultură, vă raportăm că, sub permanenta conducere şi îndru­mare a organelor şi organizaţiilor de partid, oamenii muncii de pe ogoarele judeţului Timiş — mecaniza­tori, cooperatori, specialişti — acţionind cu întreaga răspundere şi dăruire pentru organizarea superioară a muncii, pentru folosirea cu maxim de randament a maşinilor, utilajelor şi a timpului de lucru, au încheiat, la termenele stabilite, recoltarea pe întreaga suprafaţă a porumbului pentru consum, a soiei şi car­tofilor, precum şi semănatul orzului şi orzoaicei pe toate cele 60 900 hectare prevăzute. In prezent, in această amplă şi insufleţitoare cam­panie de toamnă, hotăriţi să înlăturăm lipsurile şi neajunsurile anterioare, acţionăm cu toate forţele in vederea însămînţării griului pe cele 164 000 hectare, în cele mai bune condiţii şi in perioada optimă, pină cel tirziu la 10 octombrie, premisă a realizării de recolte superioare, pe măsura puternicei baze tehnico-materiale create în ultimii 21 de ani, a poten­ţialului productiv al pămintului timişean, a experi­enţei judeţului Olt şi a unităţilor fruntaşe, inclusiv din judeţul Timiş. Vă raportăm, de asemenea, că desfăşurăm un ritm susţinut, fiind aproape de finali­zare, depănuşatul şi transportul porumbului la bazele de recepţie, eliberarea terenului de producţia secun­dară, efectuarea arăturilor pe ultimele suprafeţe, strinsul şi depozitatul tuturor resurselor furajere, recoltatul legumelor, fructelor şi strugurilor, livrarea acestora la export, la fondul pieţei şi la fabricile prelucrătoare. Se acţionează intens pentru execu­tarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, aplicarea amendamentelor şi îngrăşămintelor organice, reali­zarea ogoarelor de toamnă, totul in vederea pregă­tirii in cele mai bune condiţii a insăminţărilor de primăvară, a producţiilor agricole din anul viitor. Vă încredinţăm, mult stimate tovarăşe secretar general, că, aşa cum ne cereţi, şi in lumina criticilor îndreptăţite pe care ni le-aţi adresat, comitetul judeţean, organele şi organizaţiile de partid, condu­cerile unităţilor agricole vor desfăşura o susţinută muncă politică şi organizatorică, vor dovedi spirit revoluţionar, mai multă exigenţă şi răspundere, pen­tru mobilizarea forţelor umane şi materiale, a tuturor locuitorilor de la sate la executarea la timp şi de bună calitate a lucrărilor agricole din acest sfirşit de an, folosirea integrală a fondului funciar, in scopul obţinerii de producţii tot mai mari, sigure şi stabile, adueîndu-ne astfel o contribuţie mereu sporită la dezvoltarea intensivă a agriculturii, la creşterea bunăstării poporului şi înflorirea ascendentă a scumpei noastre patrii — Republica Socialistă România. C.U.A.S.C. Roseţi, jude­ţul Călăraşi — o supra­faţă agricolă imensă : 27 000 ha. Trei cooperative, două întreprinderi agricole de stat, o staţiune de me­canizare, două asociaţii economice... Sute şi sute de oameni, mecanizatori, agro­nomi, ţărani cooperatori, economişti, cuprinşi în aceste zile în viitoarea celei mai frenetice şi mai dense campanii agricole, cu două fundamentale ope­raţii ce se suprapun : re­coltările şi insăminţările de toamnă. Şiruri de combine înain­tează în lanurile de po­rumb. Rămine in urmă pă­­mintul pe care vor veni să-l răscolească adine plugurile... A produs mult pămîntul acesta ? A pro­dus cît ar fi fost posibil ? înainte de a pune aceste întrebări tovarăşului Octa­­vian Movilaru, preşedintele consiliului, realitatea din cimp mi-a scos în cale un răspuns... Străbatem cîmpurile fer­mei nr. 1 de la C.A.P. Că­lăraşi, în stingă şi în dreapta — porumb. Cate­goric, nu este cel mai bun porumb pe care l-am vă­zut vreodată... Mai rar pe ici, pe colo... Cu goluri mari. Şi cu destule buru­ieni... Drumuri largi intre lanuri. — Să discutăm cu şeful de fermă, uite-l colo... — îmi spune Movilaru. O să cunoaşteţi apoi şi un alt fermier. Şi o să faceţi, de­sigur, o comparaţie. Pentru că vreau să vă spun, pâ­­mintul arată şi rodeşte după cum sint oamenii care il au in răspundere... Şeful fermei­­, inginer Aurel Mihai, îşi face de lucru agale in preajma unui tractor. — Ce producţie îţi iese la porumb ? — întreabă Movilaru. — Am aici 70 de hectare. Ies 6 500 kg de porumb ştiuleţi. Mai încolo, pe 45 de hectare, 7 000... — Puţin. — E vorba şi de soi, de hibrid... — Porumbul din grupa 300 ajunge şi la 15 000— 16 000 kg la hectar. — E şi sărătură, am în­­tîrziat şi semănatul... — A depins de dum­neata. Tăcere. — Cînd incepi semănatul la orz ? *— Mîine, poimîine... — Mîine sau poimîine ? Cind ? — Păi... mîine, dacă oi putea. — Ce soi de orz semeni ? — Păi... de care oi primi. — Cum, nu știi încă ? Cu o zi înainte nu știi încă ? Tăcere. Fermierul, om trecut de 40 de ani, chip răvășit de o stranie obo­seală... In sfirşit,­poate că așa e in campanie. După citeva sute de me­tri, peisajul se schimbă brusc. Drumurile intre la­nuri s-au ingustat, sint doar atit cit să treacă un tractor, drepte, îngrijite, porumbul e inalt, des și viguros, fără un fir de iarbă... — Observaţi ceva schimbat . — E altă fermă ? — Da, ferma lui Boicea. Dar nu e numai altă fer­mă, ci şi alţi oameni. O formaţie de tractoare lucrează la pregătitul te­renului pentru însăminţat. Şeful formaţiei tocmai a ajuns la capăt, în drum. — Stanciu ! Tu vrei să am­ şi drumul ? — Păi, ce să facem ? Cu Boicea nu e de glumit. Anul trecut nu mi-a tăiat 10 hectare­ de arătură 7 — De ce ? — Că n-a fost cum a vrut-o el, cum a zis. Movilaru se întoarce spre mine zîmbind. — Aţi înţeles ? Pe Boi­cea aproape că nu-i nevoie să-l cunoşti personal. Iţi vorbesc despre el lanurile, drumurile, arăturile, chiar şi mersul tractoarelor. E şi greu să-l întilneşti. Nu şade pe loc decit atit cît să controleze şi să în­drume. Totuşi il găsim. E intre cooperatori, la depănuşat şi încărcat ştiuleţi. încar­că şi el. — Ce faci, tovarăşe Boicea . — Păi... le-am organizat pe toate și-acum am și eu o mică pauză. In pauzele lui de agro­nom Boicea e... lucrător cu braţele. — V-am spus că nu poa­te sta degeaba. Și către Boicea : — Cît vă iese la po­rumb 7 Mihai CARANETL (Continuare in pag. a I­V-a) t - ' _ I MN ■ T*RU 1 _ Pentru rodnicia pămînthii: Să învingi capriciile naturii, dar și capriciile unor oameni

Next