Scînteia, octombrie 1986 (Anul 55, nr. 13719-13745)
1986-10-01 / nr. 13719
PAGINA 4 Activitatea estivală desfăşurată de teatrele noastre de citiva ani încoace prin spectacole la sediu si mai ales prin turnee de durată in staţiunile balneoclimaterice de pe Litoral şi de pe întinsul ţării, aşadar realitatea stagiunii permanente, care a contribuit sensibil la activizarea procesului de difuzare a culturii, se vede intensificată acum, la început de toamnă, prin întreaga paletă de modalităţi expresive proprii teatrului. Se păşeşte intr-o nouă etapă creatoare, caracterizată deopotrivă prin preocupările de a fi la mulţimea repertoriului fixat, prin eforturile de concepţie şi interpretare presupuse, solicitate de titlurile ce urmează a fi abordate şi, de fapt, printr-o activitate din ceea ce mai complexă şi bogată, demnă de vocaţia şi rolul instituţiei teatrale. Pretutindeni in teatre, afluxul de spectatori, emoţia receptării spectacolelor, animaţia din sălile de lectură, fervoarea repetiţiilor atestau desfăşurarea energică a unor importante procese creatoare pentru finalizarea repertoriului fixat. ..Pentru a răspunde la nivelul ...................... " cel mai înalt cerinţelor maselor populare, repertoriul acestor instituţii trebuie să asigure punerea in valoare a bogatului nostru patrimoniu artistic clasic, să promoveze creaţiile noi, cu caracter revoluţionar, cu o ţinută artistică corespunzătoare, să facă cunoscute spectatorilor cele mai reprezentative opere din tezaurul artistic universal" — sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cum se concretizează aceste preţioase îndrumări în repertoriile ce ghidează activitatea teatrelor, în lunile ce urmează ?Pentru Naţionalul din Bucureşti, principalul obiectiv al activităţii ii constituie transpunerea piesei ,,Mircea Voievod“ de Mihai Vasiliu şi Dan Vasiliu, în regia lui Horea Popescu şi Anca Ovanez Doroşenco, cu Gh. Cozorici in rolul titular şi cu multe alte personalităţi artistice in distribuţie, printre care şi artistul poporului, şi directorul instituţiei. Radu Beligan , gest de omagiere — prin intermediul artei dramatice şi teatrale — a marii personalităţi istorice de la a cărei urcare pe tron se împlinesc şase secole. O angajare, o preocupare tematicăşi stilistică) pe care o regăsim şi la Teatrul „Bulandra“, unde Al. Tocilescu repetă: Împreună cu o echipă avindu-l în frunte pe Victor Rebengiuc, piesa ,.Io, Mircea Voievod“ de Dan Tărchilă. Revenind la Teatrul Naţional din Bucureşti, aici, paralel cu strădania de adaptare a unor spectacole precum ..Vlaicu. Vodă“, „O scrisoare pierdută“, „Hagi Tudose" etc. la exigenţele Sălii Mari (ce va fi dată in funcţiune in curind), sunt in lucru piese de Sorana Coroamă, Ion Băieşu, Al. Voitin. Ed. Bond, O. Mirbeau şi se află în studiu drame de Tolstoi, Pirandello, A. Schnitzler. Aflat in cea de-a 148-a stagiune a sa , ne declară scriitorul Mircea Radu Iacoban, directorul instituţiei. Teatrul Naţional din Iaşi îşi propune in lunile care vin realizarea unui ciclu integral Caragiale, începutul făcindu-se cu „O noapte furtunoasă" şi cu „Năpasta" (pusă în scenă de colectivei secţiei din Suceava). Continuăm, de asemenea, explorarea operei lui Vasile Alecsandri, dramaturgul al cărui nume figurează pe frontispiciul teatrului nostru, printr-o montare cu „Sinziana şi Pepelea“. Preocupaţi in mod deosebit de textele dramaturgiei româneşti contemporane, cu un impact, deosebit asupra conştiinţei contemporane, ne-am propus să aducem în faţa publicului nostru numai texte de valoare datorate unor autori consacraţi de primă mărime, începutul va fi făcut cu „Amurgul burghez“ de Romulus Guga. La Iaşi se lucrează, de asemenea, la drama romantică „Lorenzaccio“ de Alfred de Musset. La Teatrul Naţional din Timişoara care va sărbători la sfirşitul lunii noiembrie patru decenii de activitate — eveniment ce va fi marcat printr-o „săptămină" bogată în manifestări teatrale ce va include prima ridicare de cortină a spectacolului cu piesa lui D- Solomon „Noţiunea de fericire“ (in regia lui Ştefan Iordănescu). O premieră apropiată . ..Regele Lear“ de Shakespeare (in regia lui Ioan Ieremia). La Naţionalul din Craiova, care şi-a redeschis porţile cu o piesă de Marica Beligan în regia lui Mircea Cornişteanu, se repetă „Pygmalion“ de B. Shaw şi se află un lucru drama „Familia“ de Dina Cocea. Naţionalul din Tirgu Mureş a început prin a-şi invita publicul la o piesă poliţistă : „Aşaptea necunoscută" de Tudor Negoiţă (secţia română) şi „Preşul“ de Ion Băieşu (secţia maghiară), dar in primele zile ale lui octombrie va prezenta in premieră „Evul mediu întâmplător“ de Romulus Guga (regia : C. Hagiculea). Alte spectacole în pregătire : piese de Mihail Sebastian şi Goldoni. Moliére şi C. Zărnescu (in regia lui Dan Alecsandrescu, Huniady András şi Cristian Ioan). Printre titlurile cele mai însemnate ale viitorului afiş al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca — „Avram Iancu" de Lucian Blaga, piese de Shakespeare, Goldoni, comedii de V. Kataev, Viorel Cacoveanu. Un important spectacol Shakespeare şi la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca — „Hamlet“ în regia lui Tompa Gábor (cu Héjjá Sándor în rolul principal), repertoriul teatrului incluzînd o versiune a „Chiriţei la Iaşi“ şi piese de actualitate semnate de Méhes György şi Sütő András, piese de A. P. Cehov şi S. Mrozek. Revenind la Bucureşti, la Teatrul „C. I. Nottara“ a avut loc o premieră mult aşteptată in acest an al centenarului Liviu Rebreanu, spectacolul „Ultimul bal“, dramatizare de Ion Brad şi Dan Micu după romanul „Pădurea spânzuraţilor“. Vor urma, aşa cum ne arăta directorul teatrului, scriitorul Ion Brad. ,.„ noapte furtunoasă“ de I. L. Caragiale, tot în regia lui Dan Micu. In repetiţii : „Matca" de Marin Sorescu. „Ciudatul rol al întimplării“ de Ion Băieşu (în regia lui Mircea Cornişteanu şi respectiv Geo Saizescu) şi ,,Livada cu vişini“ de Cehov (in regia Sandei Manu) ş. a. Credincios programului său, Teatrul jMic, condus de scriitorul Dinu Săraru, aspiră să susţină în continuare „o artă scenică ce işi asumă rigorile, exigenţele, virtuţile dialogului deschis, direct angajat — pe temele cele mai acute ale vieţii contemporane şi ale spiritualităţii româneşti în primul rind“« „Săptămina dramaturgiei româneşti", organizată la Teatrul Mic, a debutat cu premiera „Amurgul burghez“ de Romulus Guga (regia Dan Piţa) şi, la Teatrul Foarte Mic , cu „Ana-Lia“ de Dina Cocea (ca 17, ) şi interpretă, împreună cu Tatiana Jekel). La sfirşitul lunii octombrie va urma spectacolul cu o piesă de E. Radzinski. Se află in repetiţii şi „O scrisoare pierdută“ şi a început activitatea de creaţie iar„Coriolan“, printre piesele româneşti in studiu aflindu-se scrieri de Paul Anghel, Paul Everac, D. R. Popescu, Paul Cornel Chitic şi Th. Mănescu. (Directori de scenă : Dinu Cernescu, prim-regizor la Mic. Silviu Purcărete, Dragoş Galgotiu, D. Dembinski, Al. Darie). La Teatrul „Giuleşti“, alături de recentele premiere „Aşteptăm pe altcineva“ de Paul Ioachim şi „Medalionul de argint" (adaptare după „Misterele Parisului", semnată de Dinu Cernescu); se repetă la „Simple coincidenţe“ de Paul Everac, un recital de foaier şi la „Visul unei nopţi de vară“ de T. Muşatescu ; s-a început lucrul la o nouă versiune a „Regelui Lear“ de Shakespeare (regia : Mircea Marin). Pe lingă amintita lucrare de Dan Tărchilă, la Teatrul „Bulandra" ,se află în faza de finisare „Dimineaţa pierdută“, dramatizare după romanul Gabrielei Adameşteanu, semnată de autoarea regiei, Cătălina Buzoianu. Se repetă „întîlnire la metrou“ de E. Busuioceanu şi se va trece în curind la lectură cu „Mizantropul“ de Moliere (regia : Valeriu Moisescu). Printre teatrele din ţară cele mai prompte în reînceperea din plin a activităţii se află fără îndoială şi Teatrul de stat din Oradea, unde premiera „Ioneştii“ de Plaion Pardău (in regia lui Dan Alecsandrescu) a încununat o „săptămîiă“ densă de spectacole. In cadrul Festivalului „Cibinium", Teatrul din Sibiu a prezentat „Valiza cu fluturi“ de Iosif Naghiu, „Cadrilul" de L. Rebreanu şi „Ziua cea mai nebună" de Peter Turrini şi pregăteşte ,,Patima roşie“ de M. Sorbul (dramă jucată cu succes şi la Teatrul din Reşiţa). In repertoriul Teatrului din Botoşani , un alt text evocînd faptele marelui Voievod Mircea : „Moştenirea" de Costel Pricopie. Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ va realiza un „muzical“ cu „Sinziana şi Pepelea", apoi „Leonce şi Lena“ şi, de asemenea, un spectacol-lectură cu „Răzvan şi Vidra". „Matca" de Marin Sorescu (in regia lui Kincses Elemér) şi „O scrisoare pierdută“ de Caragiale, in regia lui Radu Beligan, alături de o piesă de Ştefan Oprea sunt şi cele dinţii noi titluri înscrise pe afişul Teatrului „G. Bacovia“ din Bacău, oraş care va găzdui, între 29—31 octombrie (aşa cum aflăm de la Dina Cocea, preşedinta A.T.M., şi directorul teatrului, Stelian Preda,) şi cea de-a VIII-a ediţie a „Galei naţionale a recitalurilor dramatice“, importantă manifestare desfăşurată sub egida Festivalului naţional „Cintarea României“ şi închinată Anului Internaţional al Păcii. Teatrul din Braşov — la rindul său gazda unei alte manifestări teatrale deosebit de importante în cadrul Festivalului „Cintarea României". „Gala teatrului contemporan" (a cărei ediţie următoare va avea loc intre 13—18 octombrie) — are un lucru o comedie de Méhes György (regia : E. Mercus) şi o alta, de Dario Fo. „Porunca a 7-a" (regia : FI. Fătulescu). In alcătuirea repertoriului teatrului românesc se îmbină armonios interesul prioritar acordat dramaturgiei originale actuale şi tezaurului nostru clasic cu interesul pentru valorile universale consacrate şi pentru operele dramatice contemporane străine, care exprimă atitudini progresiste. Fără Îndoială, dramaturgia românească de azi — în acord cu receptivitatea spectatorilor — beneficiază de o atenţie sporită din partea teatrelor. Sunt însă instituţii (şi chiar unele naţionale) in care divertismentul (comedia uşoară, drama poliţistă axată doar pe jocul enigmelor şi surpriza acţiunii) au o pondere mai mare decit cea normală, fapt ce se accentuează puternic prin programarea lor cu o frecvenţă ridicată. Succes de casă se poate face şi cu „Jocul vieţii şi al morţii". „Cerul înstelat deasupra noastră", „Politica“, „Ioneştii," „Hamlet“, „Livada cu vişini“, „Fundaţia“, „Maestrul şi Margareta“ etc. Prestigiul instituţiei teatrului presupune — ca principal criteriu al opţiunilor — urmărirea unui ecou spiritual adine şi de durată, exercitarea misiunii educative. Trebuie să observăm, de asemenea, că indicele de varietate şi noutate al repertoriului ar putea fi si mai mare. Şi aceasta (este vorba de procese creatoare in care teatrele ar trebui să fie mai active, „provocînd“, impulsionând pana autorilor) , mai ales prin stimularea unor creaţii mai direct inspirate de cele mai semnificative aspecte ale operei de construcţie materială şi umană care angajează întregul nostru popor, din problematica diferenţiată a diverselor medii umane. Pe scenele teatrelor sunt incă prea puţine piesele ale căror personaje să fie prezentate în universul muncii — cu aspectele sale morale specifice. Lumea satului de azi, căutările şi afirmările umane caracteristice transformării socialiste a agriculturii se reflectă, de asemenea, prea rar în dramele şi comediile noastre. Aspectele de adincime ale proceselor revoluţionare prin care trece societatea, particularităţile mutaţiilor de conştiinţă celor mai caracteristice sunt cele care ar trebui să reţină în chip şi mai profund, şi mai original frămintările creatoare ale dramaturgilor, efortul de transfigurare al slujitorilor scenei. Pe de altă parte, se cuvine observat că şi o mare parte din fondul de piese româneşti de valoare apărute in ultimele decenii se cuvin mai bine şi mai mult aprofundate scenic. Există, de asemenea, încă destul loc pentru diversitate şi in privinţa creaţiei noastre clasice şi a literaturii străine contemporane, îndeosebi dacă ne gindim la dramaturgia ţărilor socialiste. După cum insuficient de limpede cristalizate ne apar şi proiectele de recitaluri dramatice sau spectacole cu piese intr-un act — manifestări care, invitind la emoţionante dialoguri între poezie, muzică şi arta spectacolului, marcind importante evenimente politice, istorice au atins (la teatre precum „Nottara“, „Bulandra". ..Giuleşti“, Naţionalul din Tg. Mureş, Naţionalul ieşean etc.) înalte culmi artistice, tocmai pentru că au fost considerate componente importante ale programului artistic. Asigurarea maximei eficienţe spirituale necesită realizarea unor spectacole memorabile, răscolitoare prin militantismul lor, prin profunzimea semnificaţiilor, prin posibilităţile pe care le relevă cu privire la resursele creatoare ale omului contemporan. Natalia STANCU Pe scenele teatrelor- o prezenţă mai pregnantă a spectacolelor de adîncă semnificaţie, de un nivel artistic superior! „Ziua internaţională a muzicii" în fiecare an, manifestările prilejuite de „Ziua internaţională a muzicii" semnifică omagiul adus de arta sonoră ideilor generoase de pace şi înfrăţire intre popoare, luptei forţelor progresiste din întreaga lume pentru triumful libertăţii şi independenţei tuturor naţiunilor, pentru accesul oamenilor de pretutindeni la valorile culturii şi civilizaţiei, pentru asigurarea bunăstării şi echităţii pe întreaga planetă. Pentru cultura şi arta României socialiste, aceste comandamente nobile, aceste imperative majore nu constituie doar un simbol, nu reprezintă pur şi simplu o aspiraţie, ci un adevărat program, o orientare fundamentală care mobilizează pe toţi slujitorii muzicii, alături de ceilalţi oameni din domeniul creaţiei spirituale, in opera de edificare a unei societăţi noi, superioare in spaţiul străbun. Totodată, cultura şi arta sunt concepute şi promovate activ ca forme de cunoaştere şi preţuire reciprocă între naţiuni, purtînd mesajul patriotismului şi umanismului cu care se identifică poporul român in cea mai laborioasă şi fertilă epocă din istoria sa. Sub semnul cutezanţei creatoare, al exigenţei maxime, al perspectivei ştiinţifice şi al spiritului revoluţionar care conferă vieţii economice şi sociale din patria noastră un conţinut nou, de permanentă ascensiune, muzica a cunoscut şi cunoaşte o dezvoltare continuă sub ambele aspecte : al sensibilizării unor mase tot mai largi faţă de această artă şi al participării muzicienilor români la îmbogăţirea tezaurului culturii naţionale şi universale cu valori reprezentative, definitorii pentru concepţia de viaţă, pentru afinităţile de ordin etic şi estetic proprii poporului român. In anii orinduirii socialiste, si cu deosebire in perioada care a urmat celui de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român, au fost fundamentate şi promovate cu consecvenţă principiile democratizării vieţii spirituale şi, în acest context, ale culturii muzicale prin diversificarea formelor de educaţie estetică, astfel incit acestea să corespundă cerinţelor şi predilecţiilor existente la scara milioanelor de iubitori şi de slujitori ai artei sonore. Aceste principii cu adevărat novatoare au fost instituţionalizate prin Festivalul naţional „Ciitarea României“, cadrul cel mai cuprinzător de stimulare şi punere in lumină a creativităţii româneşti contemporane Masele de oameni ai muncii participă în calitate de iubitori ai muzicii şi de artişti amatori la fenomenul de cultură într-un vast şi stimulator cadru. Tinerii care lucrează pe ogoare sau pe şantiere, care se formează ca specialişti ţin diferite domenii de activitate, copiii de la cea mai fragedă virstă işi însuşesc şi creează frumosul apropiindu-şi principiile şi valorile acestuia, concretizate în arta muzicală ca şi in alte domenii ale culturii. Dacă acestea sunt dimensiunile care conferă vieţii muzicale din România contemporană un caracter cu adevărat democrat, de masă, domeniul specific al formării şi promovării muzicienilor profesionişti răspunde organic aceloraşi principii şi are aceeaşi finalitate militant-educativă. Cunoaşterea aprofundată a exigenţelor celor ce făuresc noua societate, redarea puternică, via a măreţelor fapte de eroism care se săvîrşesc pe şantierele patriei, glorioasele pagini ale istoriei naţionale multimilenare constituie premisele adevăratei contemporaneităţi a operei de artă muzicală, ale perenităţii acesteia. „Ziua internaţională a muzicii“ coincide cu începutul noii stagiuni de concerte şi spectacole, al unui nou an de invăţămint muzical care, împreună cu numeroase alte forme de educaţie estetică in permanentă desfăşurare — cum sunt programele de radio şi televiziune, promovarea cărţii si a discului muzical etc. — subliniază rodnicia eforturilor consacrate transpunerii in viaţă a nobilelor idealuri ce însufleţesc pe muzicieni şi publicul iubitor de artă din patria noastră socialistă. Dr. Vasile TOMESCU secretar al Uniunii compozitorilor şi muzicologilor. 20.00 Telejurnal 20.20 Actualitatea în economie tv 20.33 Imagini din R. p. Chineză. Documentar (color) 20.33 Film serial (color). „Casă pentru copiii noştri“. Premieră pe ţară. Producţie a televiziunii bulgare. Episodul 1. 21.00 Telejurnal 22.00 închiderea programului In laboratorul de fizică al Liceului de matematico-fizică din Miercurea-Ciuc Foto : E. Dichiseanu La cinematograful „Studio” din Capitală se vor desfăşura, intre 1—4 octombrie, ZILELE FILMULUI LIBIAN în program , „Bătălia de la Tagrift" -spectacol de gală „Omar Mukhter" şi filmele documentare „Libia, Libia, Libia" „Urme ale trecutului" vremea Institutul de meteorologie şi hidrologie comunică timpul probabil pentru intervalul cuprins Intre 1 octombrie (ora 20) — 4 octombrie (ora 20). In ţară. Vremea va fi rece la început, apoi se va încălzi uşor. Cerul va fi variabil. Vor cădea ploi izolate, îndeosebi in nordul şi estul ţării. Vînt slab pînâ la moderat, cu intensificări în estul ţării şi în zona de munte. Temperaturile minime vor fi cuprinse între zero şi 10 grade, local mai coborîte în primele nopţi, favorizînd producerea brumelor, iar cele maxime între 10 şi 20 de grade, local mai ridicate la sftrşit. Pe alocuri, ceaţă slabă. In Bucureşti. Vremea va fi rece la început, apoi se va încălzi uşor. Cerul va fi variabil, favorabil averselor de ploaie In primele zile. Vînt slab pină la moderat. Temperaturile minime vor oscila intre 3 şi 7 grade, iar cele maxime intre 17 şi 20 de grade. (Urmare din pag. I) — Lăsaţi-mă că-s cătrănit. Doar ceva peste 10 000. Dar ştiţi : îngrăşăminte chimice aproape deloc, ploaie n-a mai fost din iunie, pentru irigaţii n-am avut nici un strop de motorină. 10 000 au ieşit aşa, numai din arătura bună, din semănatul la timp, din densitate şi întreţinere. — La ferma 1 e şi mai puţin. De ce ? — Mă puneţi să-mi vorbesc de râu colegii ? — Să spui adevărul nu înseamnă să vorbeşti de rău. — Ştiţi că am avutşi eu terenuri acolo. Şi scoteam mai mult decit aici. Sunt şi petice mici de sărâturi. Dar se compensează prin aportul apei freatice. Totul e cum lucrezi pâmîntul. Cu cită conştiinciozitate, cu cită stăruinţă. Chestie de organizare a muncii, de control, de exigenţă, de respectarea tehnologiilor... Boicea, om la peste 50 de ani, îmbrăcat intr-un halat de lucru, proaspăt spălat, bărbierit şi bine dispus... Deci are timp şi pentru asta, deşi e vîrf de campanie. Ar putea să pară un amănunt derizoriu. Nu e. Pentru că respectul şi exigenţa încep, in toate cazurile, cu exigenţa faţă de tine însuţi, manifestată şi in aspecte ce pot părea periferice. Mai privim o dată cîmpurile lui Boicea, de data asta împreună cu el. La arătura de după floarea-soarelui, făcută pentru semănatul de toamnă, uscăciunea îşi spune şi la el cuvîntul, ies bolovani mari pe care grapa stelată nu-i poate sparge. Dar Boicea a aflat de confecţionarea, pe plan local, a unor tăvăluguri grele, cu colţi, a cerut cineva şi le foloseşte, nu întotdeauna cu mare succes (tăvâlugurile s-au construit, experimental, în mai multe variante, nu toate sunt cele trebuitoare), dar el încearcă. Se „justifică“ zimbind : — Dacă vrei să practici o agricultură ca lumea, modernă şi eficientă, trebuie să faci întotdeauna tot ce depinde de tine, ba chiar mai mult, ca să rezolvi toate situaţiile, să aplici corect tehnologiile, să fii la zi cu tot ce e nou... Şi să gîndeşti. Mereu. Pentru fiecare caz şi situaţie... Văzusem cu o zi în urmă, pe ogoarele cooperativei din Modern, o formaţie de tractoare. Se discuta. Lui Movilaru (profesia lui a fost cindva aceea de maistru mecanic agricol) nu i-a plăcut. S-a oprit şi a discutat cu tractoriştii. — De ce nu treceţi îndiagonală ? — Păi aşa facem. — Dacă asta-i diagonală atunci... Şi nivelatorul de ce nu merge ? — Nu ş’ ce are că se ridică... — Şi cine ai vrea să ştie? Se intoarce iritat spre reporter . — Aţi văzut ? Cu trei minute înaintea noastră au trecut pe-aici inginerulşef de la C.U.A.S.C. şi preşedintele cooperativei. Şi n-au văzut că treaba iese prost. Uite o problemă de discutat... In altă parte, intr-un loc căruia i se spune „Casa roşie“, a văzut un tractor mare, A 1800, stind in cimp degeaba. Tractoristul nicăieri. Nimeni nu știa ce-i cu el... Timp de două zile, străbătind in lung şi in lat cimpurile, Octavian Movilaru a tot văzut, sesizat, intervenit... O grapă lăsată în drum de un tractorist... Nişte grămăjoare de ştiuleţi lăsate în cimp, răsfirate printre coceni (s-a întors din drum şi i-a cerut directorului de la I.A.S. Roseţi să le stringă şi... să nu se mai repete). Un camion care transporta porumb şi din care ştiuleţii curgeau pe drum... Un cimp de pe care se recolta bumbacul dar treaba mergea anevoie... Zeci şi zeci de asemenea „amănunta“ se adună zilnic pe agenda organizatorului de partid. Cele mai multe sunt rezolvate pe loc. Totuşi ele rămân pe agendă. El susţine că se cer totuşi discutate, lămurite pină la capăt, iar răul trebuie smuls din rădăcini, adică din rădăcinile lui înfipte uneori adine in mentalităţi, in obişnuinţe nefericite, în atitudini superficiale faţă de marile răspunderi ale agricultorului... — Vedeţi dumneavoastră — spune el — oamenii trebuie determinaţi să gindească şi să acţioneze potrivit unor exigenţe noi, cele pe care le cere noua revoluţie agrară. Aţi văzut cite lucruri aşa-zis mărunte sunt lăsate în suspensie, amînate sau făcute numai aşa ca să nu se spună că no s-au făcut... Aici e răul... Ceea ce facem trebuie făcut temeinic, pină in cele mai mici amănunte. Am fost mult şi am văzut... Cred că acolo acesta este secretul , exigenţa, grija formidabilă pentru corectitudine şi temeinicie... M-aţi întrebat dacă pămintul ăsta ar fi putut să producă mai mult. Nu v-am râspuns atunci. Cred că răspunsul l-aţi aflat şi singur. Ar fi putut să producă mai mult, sigur că da. — Şi acum ce o să faceţi cu toate cele adunate ? — Dacă staţi pină astăseară la ora douăzeci, o să vedeţi. Ii vom strînge la C.U.A.S.C, pe toţi conducătorii unităţilor, pe primari şi secretari de partid, pe toţi citi poartă vreo răspundere in campania agricolă. Şi vom pune in discuţie tocmai aceste aşa-zise amănunte, care, adunate, sporesc grămada unui neajuns destul de mare. Apoi vom face un plan riguros, pe zile şi pe ore, pentru toată săptâmina... Şedinţa a fost lungă şi, ca s-o numim aşa, suficient de „tare“. Atît de „tare“ pe cit o cerea realitatea constatată in activitatea ,de citeva zile doar, de pe întinderea celor 27 000 de hectare. Atît de „tare“ pe cit o cere necesitatea asigurării, pentru anul viitor, a unor producţii cu mult sporite, rezultat al unei agriculturi cu adevărat moderne şi eficiente. Am înţeles astfel că o asemenea agricultură se face, bineînţeles, cu mijloace tehniceşi tehnologice adecvate, intr-o acerbă luptă cu natura, dar, nu mai puţin într-o continuă bătălie, pentru un mod nou de a gindi despre muncă şi răspunderi. Pentru rodnicia pâmîntului SCINTEIA — miercuri 1 octombrie 1986 Marcante contribuţii la cunoaşterea aportului românesc, la infringerea fascismului Pe marginea unor lucrări privind participarea ţării noastre la războiul antihitlerist Revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, declanşată în august 1944, participării României la înfringerea fascismului, istoriografia noastră le-a acordat o atenţie deosebită, editînd masive şi valoroase volume de documente, elaborind lucrări monografice şi sinteze care au pus in lumină rolul hotăritor al măreţului act de la 23 August 1944 în evoluţia istoriei contemporane a ţării, marea sa însemnătate pentru sfirşitul victorios al celui de-al doilea război mondial, in ultima vre- me, acestor lucrări li s-au adăugat alte şi alte volume ; la citeva dintre acestea ne referim in însemnările de faţă. Ziua victoriei - mai devreme cu 200 de zile In acest, an, in care ţara a aniversat împlinirea a 42 de ani de la victoria eroicei revoluţii române declanşate la 23 August 1944, apariţia in limba franceză, la editura „Groeninghe Drukkerij“ din Belgia, a lucrării „‘480 de zile mai devreme" de dr. the Ceauşescu, dr. Florin Constantiniu, dr. Mihail E. Ionescu dobândeşte semnificaţii deosebite. Spunem aceasta întrucit lucrarea la care ne referim constituie un moment de referinţă în istoriografia noastră, aşezind intr-o lumină adevărată eroicul act de energie şi demnitate naţională săvârşit de poporul român in Augustul de foc al anului 1944, evidenţiind însemnătatea sa europeană, contribuţia majoră la grăbirea sfîrşitului victorios al celei de-a doua conflagraţii mondiale. Tipărirea ei încă intr-o limbă de largă circulaţie internaţională — după publicarea în limba engleză, intr-o editură din S.U.A. — pune astfel la îndemina istoricilor străini o sinteză de profunzime, cu mare forţă de convingere, întemeiată pe cele mai noi concluzii ale cercetării de specialitate privind aportul românesc la apropierea zilei de izbindă de la 9 Mai 1945. Lucrarea răspunde, totodată, interesului larg care se manifestă pe cele mai diferite meridiane ale globului faţă de istoria unei ţări care, astăzi, sub înţeleaptă conducere a preşedintelui Nicolae Ceauşescu, şi-a cîştigat un strălucit renume ca ţară a muncii şi creaţiei paşnice, ca fermă promotoare a marilor idealuri ale păcii, independenţei şi libertăţii popoarelor. , Lucrarea „200 de zile mai devreme“ înfăţişează, înainte de toate, cititorului străin rădăcinile istorice adinei ale revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, declanşată in august 1944, bogatele tradiţii ale luptei antifasciste a poporului român, amplitudinea mişcării de rezistenţă antihitleristă, organizată şi condusă de partidul nostru comunist în anii războiului — reflex al stării de spirit antifasciste a poporului, al inaderenţei sale organice la ideologia urii, crimei şi războiului — pregătirea, pas cu pas, a revoluţiei, prin declanşarea căreia poporul român şi-a croit de sine stătător drumul vieţii sale viitoare, a ales calea ducătoare la libertate, democraţie, socialism. O amplă analiză este consacrată in lucrare desfăşurării revoluţiei române din August 1944, relevîndu-se faptul că In lupta pentru restaurarea României libere şi independente, pentru alungarea cotropitorilor de pe pămintul patriei, s-a angajat întreg poporul, că fiecare dintre fiii săi s-a înrolat, acolo unde l-au aflat evenimentele, in slujba acestei măreţe cauze. Ponderea cea mai importantă o deţin capitolele in care sunt analizate consecinţele multiple şi adinei ,ale revoluţiei române, asupra cursului celui de-al doilea război mondial. Temeinice calcule, sugestive comparaţii cu alte operaţii ale războiului, alături de semnificative recunoaşteri internaţionale de epocă, vin săsublinieze adevărul că insurecţia română a avut loc intr-un moment in care înfringerea Reich-ului nazist nu se precizase încă cu toată claritatea din care Germania hitleristă, stăpînind un uriaş teritoriu, dispunea încă de mari resurse pentru purtarea războiului. Autorii relevă faptul că datorită revoluţiei române a fost practic pulverizată aripa de sud a frontului sovieto-german, deschizindu-se aici cea mai largă breșă cunoscută vreodată in istoria războiului modern, realizindu-se o imensă deplasare de fronturi, care au fost mutate spre sud și vest cu multe sute de kilometri. Pe baza unor detaliate date statistice, autorii arată că, prin alaturarea României la coaliţia antihitlerista a popoarelor, s-a produs o substanţială schimbare in raportul de forţe al taberelor aflate in luptă. După ce sunt analizate importantele consecinţe logistice ale revoluţiei române pentru maşina de război nazistă , pierderea petrolului românesc, a altor resurse ale economiei româneşti —■ sunt descifrate cu mare putere de pătrundere adînea înmurire pe care evenimentele din August 1914 au avut-o asupra situaţiei politice din ţările aliate Reichului, revoluţia română aflindu-se la originea crizelor politice izbucnite in state satelite ale Germaniei, determinind înlăturarea hegemoniei militare şi politice germane in Europa de sud-est. O lucrare valoroasă care dă cititorului străin posibilitatea de a recepta, în dimensiunile-i cu adevărat impresionante, revoluţia română din August 1944, măreţia actului istoric de acum 42 de ani, impactul său profund asupra desfăşurării celui de-al doilea război mondial, in evoluţia căruia a marcat, aşa cum arată mărturiile epocii, începutul unei noi faze, apropiind sfirşitul acestuia cu circa 200 de zile, în numele păcii şi libertăţii popoarelor Sub egida Comisiei române de istorie militară, la Editura militară a apărut volumul „Pagini eroice din marea epopee", culegere de studii semnate de conf. dr. Mircea Muşat, maior dr. Mihail E. Ionescu, colonel dr. Vasile Mocanu, colonel dr. Gheorghe Tudor, colonel dr. Gheorghe Romanescu, dr. Ion Alexandresciu, colonel dr. Florian Tucă, conf. dr. Ion Ardeleanu, dr. Florin Constantiniu. Este pusă mai intii în relief vasta activitate desfășurată de partid în perioada antebelică și in cursul războiului antisovietic pentru unirea într-un larg front de luptă antifascistă a tuturor forţelor progresiste patriotice, democratice, pentru pregătirea şi organizarea actului istoric din August 1944. Sunt amplu tratate în lucrare etapele principale ale participării României la lupta pentru înfringerea fascismului, marile operaţii la care a luat parte armata română, subliniindu-se faptul că pretutindeni pe acest drum lung şi greu de lupte, de jertfe, de izbânzi ostaşii noştri s-au acoperit de o glorie nepieritoare, intorcindu-se în ţară cu fruntea sus, cu conştiinţa misiuniieste c clar îndeplinite. Sunt analizate astfel mai intii acţiunile de luptă din zilele insurecţiei, pentru eliberarea întregului pămint al ţării. Volumul înfăţişează apoi contribuţia de seamă a armatei române la eliberarea teritoriilor Ungariei, Cehoslovaciei şi a unei părţi din Austria, raievindu-se că in vreme ce in tranşeele războiului antihitlerist ostaşii români îşi făceau cu abnegaţie datoria, in ţară se articulase un alt front al muncii tenace pentru sprijinirea frontului antihitlerist, efort în care era angajat întreg poporul, ţara noastră dind tot ce a avut mai bun pentru victoria cauzei păcii şi libertăţii popoarelor. Participarea României la războiul antihitlerist a avut un puternic ecou internaţional, incă in epocă subliniindu-se, aşa cum se arată în lucrare, că ţara noastră era cea de-a patra forţă a coaliţiei antifasciste, grăbind cu multe luni sfirşitul victorios al războiului. Un ultim capitol stăruie asupra marilor învăţăminte ale celei de-a doua conflagraţii mondiale, punindu-se în lumină adevărul că „fascismul poartă grava răspundere a dezlănţuirii acestui groaznic măcel", că lipsa de unitate a forţelor progresiste, a popoarelor iubitoare de pace a favorizat ascensiunea fascismului, că în împrejurările de astăzi, mai mult ca oricind, cea mai puternică garanţie a păcii — în fond a viitorului Terrei — o constituie lupta unită a popoarelor înmănuncheate intr-un uriaș front al păcii. Septembrie 1944 : pagini de epopee pe malurile Mureșului Pe firul unor preocupări din care s-au plămădit valoroase realizări istoriografice, sub egida revistei „Vatra", în seria „Biblioteca de istorie", a apărut un nou volum : „Epopeea de pe Mureş“, elaborat de dr. Grigore Ploeşteanu, Vasile T. Suciu şi Lazăr Lădariu. Lucrarea şi-a propus şi a reuşit pe deplin să reconstituie apriga, incrincenata bătălie de la Oarba de Mureş din septembrie 1944 purtată de armata română pentru forţarea marelui fiu transilvan şi alungarea cotropitorilor hitlerişti şi horthyşti de pe glia strămoşească. S-a apelat la un imens material documentar : înscrisuri de arhivă, lucrări memorialistice, dar mai ales amintirile celor care au luptat aici, sub acest ultim aspect cu deosebire s-a depus un uriaş efort de identificare şi contactare a participanţilor la epopeea de pe Mureş de acum 42 de ani, in paginile lucrării rostindu-se zeci şi sute de locuitori din zonă, de soldaţi şi ofiţeri din toate părţile cuprinsului românesc. Din spusa lor, zilele şi nopţile acelui septembrie de pe Mureş reînvie aşa cum au fost : neasemuit de grele şi de sîngeroase, dar, deopotrivă, încărcate de bărbătească hotărâre, încălzite de flacăra iubirii de ţară a ostaşilor noştri. In lupta cu un inamic bine pregătit şi echipat, care se agăţa cu ghearele şi cu dinţii de o poziţie naturală extrem de avantajoasă, soldaţii armatei române, purtînd în inimi şi cugete dorul , adine al eliberării greu încercatului pămint al Transilvaniei de nord-vest, rupt din trupul României în august 1940, s-au bătut cu duşmanul animaţi de un înalt simţ al datoriei, cîştigînd pas cu pas terenul, cucerind şi recucerind cotele 409, 435, 483, 477 şi, mai ales, „cota blestemată“ 495. S-au scris atunci în cartea vitejiei strămoşeşti pagini de neasemuită frumuseţe, fapte de eroism fără număr, acte de sublim curaj şi abnegaţie ostăşească, ce-au arătat încă o dată că eroi au fost, eroi sunt încă în neamul românesc. Filă dună filă, citim despre Mureşul ce, clocotind, curgea roşu de singe — precum unul de la Rovine cu aproape şase veacuri in urmă — despre poziţii cucerite metru cu metru, apărate de ai noştri cu merincenare pină la marginea puterilor omeneşti, desprenecontenite atacuri şi contraatacuri, despre dirze asalturi ori dureroase retrageri. Aşadar, o carte vie, adevărată, profund omenească, care are marele merit de a fi înfăţişat cititorului clocotul, zbuciumul unei mari operaţii militare, glodurile şi simţirile celor ce-au înfăptuit-o şi, deopotrivă, de a nu lăsa să fie acoperite de colbul uitării fapte de glorie, nume de eroici luptători. Cu înalt simţ al datoriei faţă de ţară Lucrarea „Bărbaţi ai datoriei. 23 August 1944 — 12 Mai 1945“ — apărută sub Însemnele Editurii militare și realizată de colonel (r) dr. Leopida Loghin (coordonator), colonel (r) Aurel Lupășteanu, colonel dr. Constantin Ucrain — cuprinde cîteva sute de scurte biografii ale eroilor români din războiul antihitlerist. Străbătind filele lucrării — rod al unei stăruitoare munci de investigaţie documentară — dincolo de datele biografice reînvie nenumărate episoade de luptă, de eroism şi abnegaţie, petrecute în perimetrul Capitalei prin alte locuri din ţară în zilele glorioasei insurecţii din August 1944, apoi in bătăliile de pe Mureş, Crişuri şi Someş pină la eliberarea ultimei brazde de pămint românesc, la 25 octombrie 1944, în luptele pentru eliberarea Ungariei in bătăliile deosebit de grele desfăşurate în Cehoslovacia. Episoade de luptă care au jalonat un autentic itinerar eroic, de-a lungul căruia ostaşii români s-au arătat demni urmaşi ai luptă- , toritor care în atitea locuri din ţară au făcut in decursul istoriei pe duşmanul cotropitor să înţeleagă că „Pe aici nuse trece !“, că „iubirea de moşie e un zid, care nu se infioară de faima nimănui- Carte cu sute de portrete de eroi, volumul la care ne referim articulează in fapt tabloul emoţionant şi convingător al unui erou colectiv, oştirea ţării, care vreme de mai bine de 200 de zile, cu sprijinul larg al întregului popor, a luptat eroic, aducind o marcantă contribuție la înfringerea fascismului. Silviu ACHIM