Scînteia, decembrie 1986 (Anul 55, nr. 13773-13798)

1986-12-02 / nr. 13773

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIJI-VI ORGAN AI COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­­ Anul LVI Nr. 13 773 Marti 2 decembrie 1986 6 PAGINI - 50 BANI ) ÎN SPIRITUL SARCINILOR SUBLINIATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Amplă mobilizare pentru îndeplinirea integrală a planului pe acest an •­­ şi pregătirea temeinică a producţiei viitoare In atmosfera de puternică emula­ţie generată de referendumul de la 23 noiembrie, prin care întregul nos­tru popor a fost chemat să se ex­prime asupra uneia din problemele cardinale ale lumii contemporane — dezarmarea — oamenii muncii din toate sectoarele activi­tăţii­ economico­­sociale au păşit în ultima lună a anului cu hotărirea fermă de a nu-şi precupeţi forţele, de a-şi pune in valoare întreaga pricepere şi capa­citate profesională, de a face tot ce depinde de ei pentru indeplinirea in condiţii cit mai bune a prevederilor de plan, la toţi indicatorii cantitativi şi calitativi. Prin această manifes­tare de excepţie, cetăţenii patriei noastre, tineri şi virstnici, au spus un DA hotărît, unanim pentru via­ţă, pentru pace. au demonstrat cu putere voinţa întregii noastre na­ţiuni de a se angaja cu toate for­ţele, de a participa activ la lupta pentru făurirea unei lumi mai bune şi mai drepte, în care să poată munci în linişte, în deplină securitate pen­tru făurirea neabătută a visurilor spre care năzuieşte, pentru reali­zarea programelor de dezvoltare economico-socială a patriei , teme­lia sigură a creşterii necontenite a nivelului de trai material şi spiritual al întregului popor. Opţiunea pentru pace reprezintă expresia nemijlocită a angajării, a hotărîrii clasei noastre muncitoare de a înfăptui intocmai obiectivele sta­bilite de Congresul al XIII-lea al partidului, de a asigura in actualul cincinal trecerea României de la sta­diul de tară în curs de dezvoltare la un stadiu superior, de ţară mediu dezvoltată. Poporul nostru ştie bine că munca reprezintă fundamentul trainic, singurul care ii poate asigura înfăptuirea aspiraţiilor de progres şi civilizaţie. Munca unită a întregului popor, sub conducerea partidului comunist, stă la temelia rezultatelor obţinute în toate sferele producţiei materiale şi spirituale. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, la marea adunare populară din Capitală, se poate aprecia, pe baza rezultate­lor de pînă acum, că primul an al cincinalului se va încheia cu o creş­tere a producţiei industriale de peste 7 la sută, comparativ cu 1985, şi o sporire a venitului naţional cu 8,9 la sută. Importante realizări s-au înregistrat şi la ceilalţi indicatori : creşterea productivităţii muncii, re­ducerea cheltuielilor materiale, ridi­carea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei, sporirea eficienţei econo­mice. S-au obţinut, de asemenea, progrese însemnate in dezvoltarea ştiinţei, a invăţămîntului, în perfec­ţionarea organizării şi modernizarea proceselor de producţie pe baza celor mai noi cuceriri ale revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice. Apropiindu-ne deci de Încheierea primului an al cincinalului, fiecare colectiv poate şi trebuie să facă o apreciere obiectivă, critică şi auto­critică, a felului în care a muncit, a rezultatelor obţinute, să analizeze cu exigenţă modul în care a acţionat pentru indeplinirea sarcinilor ce i-au revenit şi să ia măsurile ce se im­pun pentru realizarea exemplară a planului pe 1986. Aşa cum a precizat secretarul general al parti­dului, avem toate condiţiile să încheiem anul cu rezultate bune în fiecare sector de activitate. Este ne­cesar însă ca, in perioada care a mai rămas pină la sfirşitul anului, să fa­cem in aşa fel incit fiecare zi de muncă să se încheie cu rezultate maxime in producţie, în înfăptuirea tuturor obiectivelor, stabilite. In mod special, colectivele de oa­meni ai muncii trebuie să se mobi­lizeze şi mai mult, să pună in va­loare toate posibilităţile existente pentru indeplinirea integrală, la ab­solut toate sortimentele, a planului la producţia fizică. După cum se ştie, realizarea exemplară a planului la producţia fizică, şi în primul rind la producţia de materii prime şi re­surse energetice, constituie una din condiţiile hotăritoare pentru func­ţionarea în bune condiţii a mecanis­mului economic, pentru aprovizio­narea ritmică a întreprinderilor şi a populaţiei cu bunurile materiale ne­cesare, pentru onorarea la termenele prevăzute a contractelor încheiate cu beneficiarii interni și partenerii de peste hotare, pentru îndeplinirea planului la toti ceilalți indicatori. Practic, nu există motive obiecti­ve care să determine neindeplinirea planului la unele produse sau sorti­mente. Este necesar însă ca in fie­care unitate munca să fie astfel or­ganizată incit graficele de lucru să fie riguros respectate, iar Întreaga producţie să fie realizată si livrată potrivit contractelor încheiate. O singură rămînere in urmă la un sor­timent sau altul dintr-o întreprinde­re poate determina o dereglare in lanț in mecanismul aprovizionării tehnico-materiale. Altfel spus, o restantă mică, la un sortiment apa­rent mărunt dintr-o" urau»«, econo­mică, poate îngreuna finalizarea ui­no­r produse complexe, de mare va­loare în alte întreprinderi. Cu atît mai mult se impune, deci, să se ia măsuri ferme pentru folo­sirea cu indici superiori a puterni­cei şi modernei baze tehnice din dotarea unităţilor din industria ex-, tractivă şi energetică, sectoare care asigură materiile prime şi energia necesare pentru toate celelalte do­menii de activitate. De fapt, o acti­vitate susţinută trebuie să se desfă­şoare in aceste zile care ne apropie de încheierea primului an al cinci­nalului în toate unităţile economice din industria metalurgică, a con­strucţiilor de maşini, din chimie şi petrochimie, astfel incit să se pună deplin în valoare potenţialul uman şi tehnic de care dispune economia noastră naţională. In acest context, fiecare colectiv de oameni ai muncii trebuie să acorde o atenţie cu totul deosebită, prioritară, realizării exemplare, la un inait ni­vel calitativ a producţiei de export. Practic, aşa cum a subliniat in repetate rînduri secretarul gene­ral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in toate În­treprinderile cu sarcini In acest do­meniu producţia pentru export tre­buie lansată în fabricaţie, finalizată şi livrată cu prioritate in prima parte a fiecărei luni. Aşadar, este necesar să se ia operativ toate mă­surile ce se impun pentru ca pină la 13 decembrie să se onoreze toate contractele la export cu termene de livrare in acest an şi să se treacă la pregătirea temeinică a producţiei anului viitor. De altfel, aşa cum se ştie şi cum s-a reliefat din nou cu prilejul re­centelor adunări generale ale oa­menilor muncii din­­întreprinderile industriale, de construcţii, trans­porturi şi telecomunicaţii, din insti­tutele de cercetare ştiinţifică, ingine­rie tehnologică şi proiectări, din cen­tralele industriale, cea mai bună şi eficientă pregătire pentru activitatea economică din anul viitor este înche­ierea anului 1986 cu planul îndepli­nit exemplar la toţi indicatorii. In acelaşi timp este necesar ca in zilele următoare să se­­ soluţioneze toate problemele specifice de care depinde desfăşurarea în cit mai bune condiţii a activităţii economice in anul viitor : încheierea contractelor de aprovizionare cu materii prime şi Ion TEODOR (Continuare in pag. a V-a) 68 DE ANI DE LA FĂURIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN UNIREA - măreţ act istoric al luptei şi voinţei poporului român Cu 68 de ani in urmă, la 1 Decembrie 1918, in îndelungata istorie a poporului nostru s-a inscris o nouă şi măreaţă izbindă : unirea Transilvaniei cu România, supremă împlinire a unui ideal adine şi nepieritor, a unei aspiraţii legitime, a unei necesităţi istorice logice. Intr-adevăr, adine trăia in inimile şi conştiin­ţele româneşti idealul unirii, el era acel sentiment tare şi­­întăritor care-i făcuse mereu pe români să se simtă membri ai uneia şi aceleiaşi familii ; el era acel izvor din care curgea neîncetat încrederea intr-un viitor mai bun. Aspiraţie legitimă era, intr-adevăr, unirea românilor, pentru că drept era să se unească frate cu frate. Necesitate logică era unirea pentru că părţile poporului românesc aflate sub dominaţie străină erau supuse unei aspre opri­mări naţionale, erau împiedicate in dezvoltarea firească a puterilor lor creatoare şi obligate să-şi cheltuie uriaşe forţe şi energii morale şi materiale in lupta pentru apărarea fiinţei de neam. Actul de la 1 Decembrie 1918, incununare­a unei lupte de veacuri a poporului, a reprezen­tat, de aceea, un moment decisiv al biografiei sale, cu multiple şi profunde inm­uriri binefăcă­toare asupra muncii şi vieţii lui. O dată cu in­­manuncherea tuturor energiilor nationale in ca­drul economic, social şi politic firesc, reprezen­tat de statul naţional unitar român, s-a deschis cîmp larg dezvoltării forţelor productive ale so­cietăţii, punerii in valoare a marilor bogăţii naţionale şi a resurselor creatoare ale oame­nilor pămintului românesc. In acelaşi timp, istorica înfăptuire de acum 68 de ani, asigurind întărirea forţelor progre­siste, revoluţionare ale societăţii noastre, a deschis un nou făgaş luptei pentru ca libertatea şi unitatea naţională să fie întregite şi, deopotrivă, consolidate prin libertatea şi echitatea so­cială, prin egalitatea tuturor fiilor săi. Pe dru­mul de luptă, de jertfă şi de izbinzi pentru îm­plinirea acestui ideal, istoria a impus drept dirz, consecvent şi demn conducător al poporu­lui — Partidul Comunist Român. Intr-o istorie îndelungată şi eroică, partidul a probat prin gind, prin cuvint, prin faptă că nu a avut şi nu are­­ drept ţel suprem al muncii şi luptei sale - decit libertatea şi independenţa, unitatea şi demnitatea patriei, a naţiunii. Condus de parti­dul său comunist, poporul român a sfărimat orinduiala cea crudă şi nedreaptă, a făurit şi făureşte o societate nouă, a muncii, a creaţiei libere, a demnităţii omului şi poporului. Intr-un răstimp istoric scurt au fost străbătute mai multe etape, comprimindu-se efectiv timpul, intărindu-se necontenit unitatea naţiunii noastre, adăugindu-se noi temeiuri celor străvechi ale unităţii sale. Pe calea spre aceste impliniri, Congresul al IX-lea al partidului, alegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, prin voinţa unanimă a comuniştilor, a poporului, in fruntea partidului şi a statului, au marcat momente de istorică însemnătate. Cutezătoare programe de dezvol­tare social-economică au descătuşat larg poten­ţialul energiilor creatoare ale naţiunii noastre socialiste, asigurind o creştere puternică, fără precedent a avuţiei naţionale, repartizarea armonioasă a forţelor de producţie pe teritoriul patriei, consecventa preocupare pentru perfec­ţionarea relaţiilor de producţie, a conducerii societăţii. Toate acestea, alături de făurirea cadrului larg democratic al societăţii noastre, realizarea egalităţii depline in drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, vasta activitate ideologică şi politico-educativă desfăşurată in aceşti ani au contribuit la întărirea necontenită a unităţii de voinţă şi acţiune a naţiunii noastre. ACUM, LA APROAPE ŞAPTE DECENII DE IA MAREA UNIRE DIN 1918, SUPREMA CINSTIRE, ÎNALTUL OMAGIU ADUS ACESTEI SĂRBĂTORI DE INIMA ŞI CUGET A POPORULUI LE RE­PREZINTĂ FAPTELE DE MUNCA PENTRU ÎNDE­PLINIREA ISTORICELOR HOTARIRI ALE CON­GRESULUI AL XIII-LEA, HOTĂRIREA NEABĂTUTA A POPORULUI NOSTRU CA, STRÂNS UNIT IN JURUL PARTIDULUI, AL ÎNCERCATULUI SAU CONDUCĂTOR, TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUSESCU, SĂ ÎNALŢE PE NOI CULMI DE FRUMUSEŢE SI MĂREŢIE PATRIA SCUMPA, REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMANIA. O evocare a luptei eroice, îndelungate a poporului român pentru unitate naţională. IN PAGINA A III-A OFENSIVA FERTILITĂŢII PE COLINELE ABRUPTE Pămintul... Vatra noastră de viaţă, de statornicie si de pîine. Cum^ît dramaim puterea, cum­­î-o punem in vaioa­­re, prin ce mijloace i-o sporim ? Cutreierăm cuprinsul Covurluiului. Trei ape ii delimitează marginile : Prutul. Siretul. Dunărea. Luncile, cu terenul lor fer­til, le intîlnim doar în ve­cinătatea nurilor. In rest, convulsiile geologice au v dăltuit dealuri si văi , nu­mai dealuri si văi. Urcăm pe valea Chineiii — fir de apă prizărit în anii de se­cetă, violent la viituri — si prindem „pe viu“ uria­sul efort uman de punere in frii şi a acestei ape. Ocrotirea de capriciile ei a sute si sute de hectare. Bălţile din succesivele re­vărsări sînt drenate, apei i se croieşte cu grijă şi strădanii o albie stabilă, hectare de pămînt bun, ro­ditor sînt adăugate la va­tra noastră de pîine. Inves­tiţie de gîndire şi, mai ales, de muncă. Sub sem­nul grijii pentru această bogăţie inestimabilă — pă­­mîntul, lăsat nouă, moşte­nire, de moşii şi strămoşii noştri, prin veac. In apropiere de Tîrgu Bujor mina şi mintea o­­menească vin să desăvâr­şească o operă incepută cu puţin înainte şi continuată după Încheierea coopera­tivizări­i terastoe imgypi­­te atunci, cu pi­erea de a­­tunci. Iar puterea de a­­tunci Însemna mai ales braţele oamenilor. Şi forţa lor unită. Braţele şi hirle­­tul şi lopata. Acum . Un variat arsenal tehnic care sculptează dealurile re­pezi, le modelează după un eşantion anume. Primim lămuriri, in această ordine de idei, de la inginerul Dumitru Beznea, directo­rul Staţiunii de cercetare şi producţie viticolă Bu­­joru : — începerea lucrărilor pentru construcţia marelui sistem de irigaţii Terasa Covurlui — numai pe te­ritoriul judeţului Galaţi el se întinde pe mai bine de 3 sută cincizeci de mii de hectare ! — a Însemnat un bun prilej de a se declanşa ofensiva pentru terase me­­tanizabi­le. Staţia noas­­tră nilot. In mrivin*» tă, a fost si rămîne peri­metru etalon „tip Perieni“. Aici^am plecat de la 1 500 Jw.« wsvrtrl am , atras la *518V Mfd­are. Culturi in fâșii. Arături numai pe curba de nivel. Terase. Locuri pe care cultivăm vita de vie. cereale. pomi­cultură... O necesară paranteză : utilajele pe care le-am vă­zut aici, „pe curba de ni­vel“, tăind splendide amfi­teatre, lărgind vechile te­rase făurite cu hirleţul ş lopata în urmă cu un sfer de veac, sunt doar prologii unei mari şi aspre ofensi­ve. Să nu se uite că jude­ţul Galaţi are peste 80 001 de hectare în pantă. Ci locurile astea sunt bintuiţi de secete severe, intrate în ecuaţia climatului natural uriaşul sistem de irigaţii unde bravii noştri ostas clădesc una dintre cel mai paşnice ctitorii - aceea a pîinii — fiind so­luţia in măsură să comba­tă urmările deficitului cl­ică, să împlinească aspi­raţia spre mari recolte. 1­» Bujoru deci, si nu num­ai aici, statia-popt de „tip" Perieni*" a reconfirmat c­a experienţă afirmată din clin pe dealurile Vasluiu­lui. Şi, ceea ce-i foarte important, a dat cîştig de cauză propriei experienţe cristalizate aici, intr-o a­­cerbă confruntare cu na­tura. Raţiunea acestei în­fruntări ? Dealurile repezi să înveţe lecţia fertilităţii. Oamenii să-și pună în va­loare puterea lor transfor­matoare în acest timp al fundamentalelor înnoiri. — S-a pornit de la pre­misa — argumentează in­terlocutorul nostru — că, de exemplu, dacă un hec­tar de vie nu produce de la 8 000 de kg struguri în sus înseamnă că nu am aflat „formula“ potrivită a cultivării în terase. Teh­nologiile la care facem apel pe noile terase, meca­­nizabile, iau în calcul punctul de start de la 10 000 kg producție medie de struguri la hectar. ...Starturi pe un pămînt care nu se supune cu uşa-Florea CEAUȘESCU Ştefan DIMITRIU Ilie TANASACHE (Continuare fn pag. a V-a) ____________________^ | DIN MmUTAm^^TĂ^ A ȚĂRII || CUM RĂMIN MEREU TINERI ROMANTICII ŞANTIERELOR II ascultăm pe maistrul Ioan Marcu, de la Antre­priza generală de construc­ţii industriale — Argeş, şi încercăm să ne imaginăm acel moment de început, cind urma să se bată ţăru­şul de nouă construcţie. Spusese : — Ne-am ales intre noi care să lucreze la coşul de fum ! Ar fi vrut mai mulţi să participe. Era o lucrare deosebită. Şi cerea oameni deosebiţi... Dar ei, toţi, erau oameni deosebiţi — ştim lucrul a­­cesta, o spun construcţiile care le-au ieşit din mină pină acum. — Eram foarte tineri, vo­iam să facem fapte man, visam viitorul cu ochii deschişi — isi amintea sefuil de echipă Gheorghe Măr­gărit. — Dar sinteti tineri si acum *— i-am replicat cu convingere. Nu greşim deloc, real­mente, ei sint oameni pu­ternici, cu tinerete în pri­viri, în gîndire, în acţiune. Si visează si acum cu ochii deschişi viitorul — cum vor termina construcţia centra­lei electrice de termoficare de pe platforma Piteşti Sud. cum vor trece imediat la montajul primului grup din cele patru, fiecare de 50 de MW. cum vor monta cazanele. uriaşele cazane de 400 tone abur pe oră. şi aşa mai departe. — Sigur — am conchis noi — era un altfel de ro­mantism in anii aceia, cel al pionieratului In construc­ţii moderne. Lucrul acesta îl înţelegem. Insă, vedeţi, nu s-a scurs prea mult timp de atunci, sunt doar două decenii si ceva. — Poate aveţi dreptate — intervenise in discuţie Că­tălina Marin, şeful unei formaţii de dulgheri — nu­mai că noi am ajuns să mă­surăm timpul nu In ani, ci in realizări. Ne este mai la indemînă. Aşa că ni se pare că sintem mai bătrâni decit In realitate, simţind în spa­te numărul construcţiilor făurite de noi. Şi, măsurînd totul prin realizări, simţi permanent foamea de timp. vrei să faci si mai mult. si mai bine. iti creşti Înlocui­tori dintre tineri, pentru ca prin ei să construieşti mai departe, intr-o altă epocă. — E ca o filozofie — a remarcat maistrul Ioan Marcu. — Si nu e asa 7 — i s-a adresat Cătălina. Cind am pornit construcţia acestui coş de fum, de peste 280 de metri înălţime, nu ne-am ales intre noi, cum afirmai chiar tu, selectionindu-i si pe cei tineri, care trebuie sâ-si trăiască din plin pio­nieratul lor . Un pionierat care nu mai este al cofra­­jelor de lemn, cum a fost al nostru, ci al geometriilor metalice sofisticate, refolo­­sibile de 40—50 de ori, geo­metrii combinate cu meca­nica. Dulgherii clasici, cei de tipul nostru, si-au cam pierdut îndemînarea să bată cale in cofraje sau să taie cu ferăstrăul capetele de bilă la schele de lemn. Asta e un semn că am ajuns la maturitate, ca să spun asa. Cei tineri pornesc pionieratul In dulgherie — că de meseria mea e vorba — din acest stadiu, de ma­turitate­a noastră. Suntem­ modelor­ in metal, acum, lăcătuşi mentori şi aşa mai departe. Ştiţi — ni se adre­sează el — trăim astăzi un altfel de romantism, al faptei care se măsoară nu­mai si numai prin compe­tentă, prin puterea de a re­zolva problemele vieţii si ale muncii recurgând la matematică si la mecanică. Hei rup-ul din trecut este o amintire. A fost frumos si necesar atunci, cum re­marca secretarul general al partidului intr-una din ma­gistralele sale cuvîntări, dar romantismul de azi înseam­nă stiintă, competentă. Este, zic eu, si mai frumos acum, cind priveşti In faţă, departe, si vezi limpede ce ai de făcut, bazindu-te pe realizările ultimelor de­cenii. Străbatem Împreună cu aceşti oameni, care-si gîn­desc atît de echilibrat via­ţa, marele şantier al cen­tralei electrice de termofi­care din apropierea combi­natului chimic piteştean. Construcţiile centralei sunt dominate de silueta impu­nătoare a coşului de fum ajuns la cota lui finală. Da, l-au­ ridicat oamenii mais­trului Ioan Marcu, oamenii care s-au autoselecţionat dintre cei mai competenţi. Tehnica acestei construcţii cerea severitate in selecţio­nare — competenţă profe­sională, echilibru psiholo­gic, sănătate perfectă, pre­zentă de spirit si chiar — mai ales­­ — fantezie crea­toare. — Fantezie creatoare — sublinia maistrul Gheor­ghe Ştefan — pentru că în construcţii industriale fău­reşti unicate, de fiecare dată unicate. In ceea ce mă priveşte, de pildă, sunt mindru că am participat la ridicarea frumuseţilor con­structive ale litoralului nos­tru. Le cunoaşteţi, ştiţi cită fantezie creatoare s-a con­sumat acolo. Tot­uşi, con­strucţiile civile, cum sint numite astfel de lucrări, sint repetabile, de la un moment dat. Proiectul lor 11 poţi transplanta in alte părţi. Construcţiile indus­triale insă, fiecare, sint unicate si te solicită mult Dionisie ŞINCAN Gheorghe CIRSTEA (Continuare în pag. a II-a) însemnări de pe şantierul viitoarei centrale electrice de termoficare de la Piteşti .Timp revoluţionari, oameni revoluţionari Harnicul colectiv al întreprin­derii constructoare de maşini Reşiţa acţionează în această lună cu forţe sporite pentru indeplinirea exemplară a pla­nului la toti indicatorii, pentru obţinerea unor produse de ca­litate superioară. In imagine , la Uzina de motoare diesel a întreprinderii, un nou arbore cotit este pregătit pentru ope­raţia de nitroionizare O nouă calitate în serviciile publice înseamnă şi 0 nouă calitate în activitatea şi comportarea funcţionarului public! Nu există domeniu in care să nu se pună, cu acuitate, problema îm­bunătăţirii activităţii, a creşterii ca­litative. Această cerinţă este, de­sigur, valabilă şi pentru funcţionarii instituţiilor ce lucrează în contact direct cu publicul, avind menirea să fie la dispoziţia cetăţenilor pen­tru rezolvarea diferitelor solicitări ale acestora. Este o realitate că s-au făcut progrese notabile în direcţia unei atitudini prevenitoare, pentru soluţionarea mai competentă, cu mai multă promptitudine a cererilor cetă­ţeneşti. A da exemple de asemenea comportări ar fi un nonsens , aşa este normal să fie. Anormale sunt aspectele asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează... CUM ALIMENTEAZĂ BIROCRA­TISMUL PRODUCŢIA DE ADRE­SE INUTILE. Avem in faţă trei scrisori ale unor cetăţeni care în­făţişează acelaşi lucru : pierde­rea de timp şi punerea pe drumuri datorate unor funcţionari comozi, neatenţi, lipsiţi de solicitudinea obli­gatorie. Ion Ivănescu — din Bucu­reşti, şoseaua Pantelimon 354 — ne scrie că bucuria de a fi tată i-a fost zile întregi ştirbită de cei ce --------------------­trebuiau să-i elibe­reze certificatul de naştere al copilu­lui, respectiv func­ţionari de la Ofi­ciul stării civile al ---------------------­sectorului 2. S-a dus omul cu hârtia de la maternitate şi a fost programat... peste patru zi­le. S-a dus a cincea zi, la prima oră. „Am intrat în biroul respectiv scu­­zindu-mă faţă de cele două funcţio­nare că am intirziat cu o zi, arătînd şi motivele. Mi-au răspuns că nu te interesează aceste motive, dar nici certificat de naştere pentru copil nu mi-au dat. M-au amînat peste... o săptămînă". Trei drumuri şi două săptămini pentru eliberarea unei hirtii pentru care existau toate temeiurile şi acte­le legale şi nu erau necesare mai mult de cinci minute ! Realitatea este că în nu puţine asemenea oficii s-au cuibărit elemen­te birocratice pentru care nici bucu­­­ria unui părinte, fericit de venirea pe lume a unui copil, nici durerea celor ce anunţă un deces nu contează­­ elemente lipsite de suflet, cu apucături şicanatorii, care, din păcate, au scăpat un timp de sub protectorul atenţiei opiniei publice. Şi ar mai trebui spus că nu o dată pentru asemenea elemente singurul „stimulent“ care le poate trezi din indiferenţa răuvoitoare este mnica „atenţie“ personală. Ca şi cum re­tribuţia s-ar lua pentru simpla pre­zenţă fizică — iar dacă se cere de rezolvat o problemă, pentru aceasta trebuie oferită o „răsplată“ specială! Pentru birocraţi, un caz, o proble­mă de viaţă rămîn doar o hîrtie cu număr de înregistrare, care trebuie mutată de colo-colo, uneori pină se pierde. Aşa s-a intîmplat cu sesiza­rea depusă la Oficiul de pensii al sectorului 4 de către Marieta Udea­­nu din strada Moldoviţa 8. Care, prin sesizarea înregistrată cu nr. 19 353, nu cerea decit repararea unei neglijenţe , in ziua stabilită de pri­mire a pensiei pe luna septembrie poştăriţa nu a venit. I s-a răspuns că-şi va primi drepturile băneşti la 23 octombrie. Cum şi această dată a trecut, fără rezultat, a făcut o nouă sesizare (20 931). Pierzindu-şi răbda­rea, pentru lipsa de eficienţă a hîrti­­ilor, s-a dus la oficiul respectiv de pensii. Trecînd peste „primirea“ ce i s-a făcut de către funcţionarii din acel birou, a stăruit să afle ce s-a întîmplat cu prima sesizare. După multe căutări prin rafturi a fost găsită uitată intr-un dosar... exact acolo unde fusese pusă cu o lună in urmă. Nu se atinsese nimeni de ea şi, probabil, nici de celelalte hirtii din acel dosar uitat. Mai tenace. Mihail Zăinescu, din aleea Barajul Bistriţei 5, căruia i se reţinuse, prin poprire pe veni­turi, suma de 3 580 lei, fără să fie înştiinţat pentru ce i s-a adresat instanţei judecătoreşti, care i-a dat cîştig de cauză. Hotărirea justiţiei a fost normală , circumscripţia fi­nanciară in culpă să-i restituie suma. Eroarea a fost astfel — parţial — reparată. Dar poate fi acceptabil, admisibil ca cineva să fie pus pe drumuri, tracasat, să trebuiască pînă la urmă să se adreseze instanţelor judecătoreşti pentru neglijenta crasă a unui birocrat . Iar asemenea func­ţionari nu păţesc nimic. îşi conti­nuă activitatea cu aceeaşi lipsă de răspundere şi înţelegere faţă de in­teresele solicitantului. SIMPLE NEGLIJENŢE? De câte ori, stimate cititor, aflat în faţa vreunui ghişeu, aşteptând să vă faceţi ascultat, nu -----------------------— aţi observat cu cită degajare unii func­ţionari sau unele funcţionare sporo­­văiesc liniştiţi cu colegii lor despre ---------------------- cu totul altceva decit obiectul mun­cii lor, supărindu-se foc dacă sunt în­trerupţi de vreun solicitant prea in­sistent. Există, apoi, categoria celor care discută despre rezultatele me­ciurilor sau despre reţetele de con­serve ori modelele de tricotaje, fă­­cînd in acelaşi timp „treabă“, adică scriind în registre, redactînd acte sau făcind calcule. Desigur, s-ar pu­tea să fie vorba de persoane cu aten­ţie distributivă, dar cert este că, mai ales in asemenea cazuri, se produc diferite „scăpări“, cu consecinţe su­părătoare pentru cetăţean, dar nu şi pentru cel ce le-a comis.­­ A pomeni, de pildă, despre desele „coincidenţe“ ale vinzării a două-trei bilete de tren pentru... acelaşi loc este un fapt devenit banal. Iată insă că, din aceeaşi cauză — lipsa de concentrare şi atenţie a funcţionaru­lui — la Craiova s-au emis două repartiţii pentru... acelaşi aparta­ment. Fireşte, lucrurile s-au lămurit. Dar e lesne de închipuit că, pentru a drege eroarea, s-au cheltuit timp, efort şi nervi. Tot în legătură cu locuinţa, profesorul Răzvan Radovici — din cartierul Silozului­ Infrăţirii, din acelaşi municipiu — ne istori­seşte prin ce emoţii a trecut pome­­nindu-se acasă cu o adresă de la C.E.C. in care i se aducea la cunoş­tinţă că, întrucît nu şi-ar fi plătit de o bună bucată de vreme ratele pentru apartamentul proprietate per­sonală, va trebui să-l părăsească, pentru a fi pus in vînzare. A alergat la şcoala unde lucrează, pentru a lua adeverinţa necesară şi a dovedi că şi-a plătit cu regularitate obli­gaţiile. „Nu e bună, i s-a spus la C.E.C. Banii nu au ajuns la noi“. A trebuit să se învoiască de la serviciu Şi, cu consimţămintul conducerii res­pectivei filiale C.E.C., a răsfoit arhiva pe 4 ani spre a găsi unde s-a produs eroarea. (Oare el trebuia să facă această operaţiune 7). In cele din urmă a găsit-o : cineva de la consiliul popular (care discuta despre meciuri ori despre conser- Rodica ȘERBAN (Continuare in pag. a IV-a) PE TEME CETĂŢENEŞTI

Next